Eu de fel am stomacul destul de tare, în sensul că e greu spre foarte greu să mă impresioneze atât de puternic un film. Dar și când mă impresionează, mă ia de cap direct.

Prieteni, nu-mi amintesc vreun film recent la care să mi se mai fi strâns carnea pe mine, cum am pățit la „Society of snow” (La sociedad de la nieve). Este de departe filmul care m-a impresionat cel mai tare în ultimii mulți ani.

Dar este atât de crunt, crud și dur, c-am avut momente în care l-am pus pe pauză. Efectiv l-am oprit ca să-l pot duce mai departe. Când o să-l vedeți, o să înțelegeți exact de ce.

Nu vă dau spoilere, o să vă spun doar atât: filmul este făcut după o poveste reală. Poveste despre care eu știam încă de pe când eram copil, pentru că-mi vorbise taică-meu despre ea.

Pe 13 octombrie 1972, zborul 571 al Forțelor Aeriene din Uruguay se prăbușește în Anzi. Doar 29 dintre cei 45 de pasageri au supraviețuit accidentului catastrofal. La sfârșit de octombrie, în Anzi e doar zăpadă, iar temperaturile coboară noaptea și sub minus 20-30 de grade. Cam asta trebuie să înfrunte supraviețuitorii.

Sper să fiți pregătiți psihic când îi dați play (îl găsiți pe Netflix), eu încă îmi mai revin după el.

Singura parte neplăcută este că de-acum încolo îmi va veni filmul ăsta în cap la fiecare zbor cu avionul. De-aia o să vă fac o recomandare: dacă vă știți sensibili și anxioși pe partea asta cu zburatul, sfatul meu sincer și dezinteresat este să nu vă uitați la „Society of snow”.