Text scris de Ana R.
Așa cum am promis acum opt ani, când a fost scris, câtă vreme voi avea blogul, acest articol va fi republicat an de an, pe data de 22 Decembrie. M-am ținut de cuvânt și anul ăsta. Dacă încă nu l-ați citit, v-ar prinde bine s-o faceți. Dacă îl știți deja, recitiți-l, măcar atât putem face ca să nu uităm de tot.
…
Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89.
Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au murit. Iar oamenii i-au scuipat şi și-au stins țigările în găvanele ochilor scoși. Le-au întins mațele pe gard și le-au dat foc. I-au arătat cu degetul și au scris pe ei “terorişti”. Absolut nimeni nu se mai gândea că erau și ei soți și tați care juraseră, exact la fel cu cei care acum îi împuşcau, să-și apere țara. Și, până în ultimul moment, chiar asta au crezut că fac. Soțiilor celor morţi li s-a permis după multe zile să îi adune de pe caldarâm, în saci de iută, și să-i înmormânteze. Una dintre ele, rămasă văduvă cu cinci copii, s-a dus cu fiul cel mare să își ridice bărbatul mort de pe un trotuar. Copilul ăla nu va uita niciodată chipul torturat, până dincolo de moarte, al tatălui său.
Aveam nouă ani în decembrie ’89. Am ieșit pe-afară și am auzit copiii care chirăiau pe holul blocului şi strigau că e program la televizor. M-am uitat și eu, dar nu am înțeles mare lucru, lumea vorbea despre o revoluţie. Cu doar o săptămâna mai înainte îl întrebasem pe tata, de față cu un coleg de-ai lui, care e diferența dintre comunism și capitalism. Amândoi au zâmbit amar și au schimbat subiectul. Habar nu aveam că acolo, în piață, se întâmplă exact asta.
Apoi a venit mama acasă, s-a uitat la televizor și a început să plângă în hohote. Ultima oară o văzusem așa la înmormantarea bunicului, tatăl ei. Abia atunci am înțeles că e ceva grav și, în mintea mea de copil, m-am întrebat ce oare e atât de rău de plânge mama așa tare? Doar libertatea e bună, că citisem despre ea la istorie, unde mai auzisem despre alte revoluții sau răscoale. Mama mi-a spus că libertatea e întotdeauna bună, numai că serviciul tatălui meu este să lupte fix cu ei, cu cei ce își doreau libertatea.
Nu am plâns, îmi era prea frică să plâng, îmi era frică de faptul că atunci când plângi sigur moare cineva. Că doar așa văzusem că se întâmplase la bunicul. Nu voiam să moară nimeni și, mai ales, știam că tata e prea curajos ca să pățească ceva.
Sursa foto
De 34 de ani plâng în ziua de 22 decembrie. Pentru că nu am uitat. Pentru că retrăiesc acele sentimente amestecate de speranță cu revoltă, amalgam de neputință și încredere: murim sau câștigam, pentru că nu mai putem trăi așa! De 4 ani citesc articolul acesta în 22 decembrie și plâng, nu doar pentru Ana și suferința ei, ci pentru toți cei care au murit la Revoluție, începând cu primii morți ai Revoluției din 17 decembrie, la Timișoara. Și în fiecare an mă intreb dacă suntem demni de sacrificiul lor. Pentru mine e o zi de doliu.
Comentariu beton!45
Elena, plângem noi, restul au uitat, nu au trăit asta sau au trecut mai ușor peste tot. În 30 de ani nu va mai plânge aproape nimeni și istoria se poate rescrie. Se vor găsi alți admiratori ai dictaturii, alți însetați de libertate și alte victime ale istoriei.
Comentariu beton!41
nu esti singura..
Suntem responsabili că nu am reușit (încă…) să scăpăm definitiv de ticăloșii împotriva cărora s-a murit la Revoluție.Dar nu putem spune că „nu s-a făcut nimic”,ci doar că suntem un pic mai aproape de o țară (cât de cât) normală. Lupta continuă.
Trist… Tare îmi doresc să scrie tatăl tău povestea… Atâtea întrebări ce nu se știe dacă- și vor găsi răspunsul vreodată.
Comentariu beton!14
Foarte trist. Cred că e pe principiul traumelor pe care vrei sa le uiți. Nu se uită ce trăiești dar îți dorești ca cei din jur nici sa nu audă despre asta.
Comentariu beton!19
@Ana R., citesc în fiecare an povestirea ta și, de fiecare dată, dincolo de durere și revoltă, mai adaug elemente noi și privesc altfel evenimentele.
felicitări pt ce-ai scris, frumoase și din suflet vorbe, excepțional povestit!
din păcate, și lovitura de stat din ’89 a fost pe principiul „a trebuit să moară oameni”, că așa-i la noi mereu.
și tatăl meu a fost ofițer într-o „unitate de teroriști”. și, la fel ca tatăl tău, refuză să vorbească despre cele trăite atunci. îmi amintesc că, atunci când a ajuns acasă, nu l-am recunoscut. albise!
săptămânile astea, pe Antena 3, au fost invitați foarte mulți oameni care-au făcut dezvăluiri noi. tata nu urmărește „antenele” de obicei, dar acum a stat să vadă și-n reluare emisiunile. mi-a zis mama că l-a surprins plângând într-una din seri.
mare, mare păcat de nevinovații asasinați atunci. și grea cruce duc și supraviețuitorii.
îți doresc, îmi doresc, ne doresc putere și să nu mai repetăm în veci istoria!
fii mândră de tatăl tău și bucură-te, ești fiica unui EROU!
Comentariu beton!59
Eu chiar mă bucur că e sănătos și e cu mine în perioada asta. Cred ca refuză să se mai uite la astfel de emisiuni. În primii ani se uita și era și mai revoltat de cât se minte pe tema revoluției.
Comentariu beton!26
Ce poți spune….doar simți…respect pentru cei curajoși ( in viață sau nu),regrete pentru sacrificiul in van, neputință….
Comentariu beton!12
Carmen, multă neputință.
Mă cutremură de fiecare dată acest text.
Comentariu beton!12
❤️
Crâncen! În ultimii ani îl recitesc în fiecare 22 decembrie. Și doare!
Dar e util. Să nu uităm istoria (mai ales că e alcătuită din bucăți de viață – și de moarte – adevărată). 😢
Comentariu beton!16
Daniel, noi nu o uităm, o vor uita cei ce nu au trăit asta. Nu vezi că există tineri ce îți explica faptul că în comunism nu a fost așa de rău.
Dar cine uită, de ce uită, oare?
Aveam 9 ani în ’89.
Pe 14 decembrie, tatăl meu a fost chemat la secția de miliție, i s-a dat o mitralieră în mână și dus a fost, habar n-am unde și de ce. Locuiam într-un oraș din județul Iași. A apucat să ne trimită pe noi, copiii, la o mătușă de-ale mele dintr-un sat mai spre Suceava, unde am stat până pe 29 decembrie. Pentru mine au fost 15 zile de teroare. Nu cred că le voi uita vreodată.
Mă uitam cu frică la televizor, vedeam imagini cu mișcările din stradă, cu oameni morți în morgă sau pe străzi și trotuare, cu împușcături, cu „victorioși” ce își lăudau lupta împotriva teroriștilor și plângeam. Plângeam într-una. Îmi era foarte frică și aveam în cap doar imaginea cu tata, cu mitralieră la purtător, urcând într-o dacie de miliție.
Îmi amintesc și faptul că m-am simțit oribil când au arătat la televizor cum au fost împușcați soții Ceaușescu, așa cum îmi amintesc și bucuria celor din jur (a fraților mei, a mătușii, a unchiului și a verișorilor mei), amestecată cu lacrimile mele. Când au aflat că plâng pentru că tocmai ce am văzut cum au fost omorâți doi oameni, au râs toți de mine și m-au numit mult prea sensibilă. M-a zdrobit atunci latura animalică a membrilor familiei mele, nu înțelegeam cum pot doi băieți de 12 și 6 ani să se bucure atât de mult după ce au vizionat executarea a doi oameni. Persoanele mature din jur au încercat să îmi explice că „s-a șters răul de pe fața pământului” și degeaba am venit eu cu întrebarea „cu ce suntem noi mai buni decât ei, dacă i-am omorât?” – mi-au mai spus doar că „s-a făcut dreptate oamenilor morți din ultimele zile” – OARE?
În fine; pe la 15 ani ai mei, trăind într-o sărăcie urâtă, așa șomer și în depresie cum era, tata susținea că, dacă i s-ar fi dat acel ordin, primele gloanțe ar fi fost îndreptate către persoanele care au dat ordinul, apoi nu i-ar mai fi păsat de consecințe – nici în ziua de azi nu știu care era ordinul ăla, mereu spunea „niciodată nu aș fi făcut asta; în ei aș fi tras, în cei care ar fi dat ordinul”. Atunci știa că regimul era rău și că regimul nu era susținut doar de un singur om, dimpotrivă chiar.
De 4-5 ani, tata a picat în mrejele posturilor tv rău intenționate, ca să mă exprim decent. Altă explicație logică nu am.
În prezent este unul dintre susținătorii vremurilor nu demult apuse. Susține că era mai bine atunci, cu toate că nu se mai zbate în sărăcia lucie în care s-a zbătut de când s-a născut și până în anii 2000, deci nu este cazul să dau vina pe sărăcie.
Culmea e că, din ce știu eu, nu e nici aurist, nici șoșocar. Habar n-am ce este, dar știu sigur ce nu mai este – nu mai este omul cu convingerile de altădată, nu mai este omul care m-a educat și crescut.
Încet și sigur, m-a pierdut – ajunseserăm să ne certăm pe tema asta. Când o lua pe arătură îi reaminteam de reșoul pe caramida de hebel pe care îl făcuse el pentru noi, de pereții exteriori care curgeau mereu, de igrasie, de cum puneam prin toată casa oale și ligheane când ploua sau când începea zăpada să se topească, de cum blestema apartamentul (de 2 camere, de la etajul 4 din 4, cu toate că tânăra familie avea deja 3 copii când le-a fost acceptată cererea pentru apartamentul ăla) oferit de partid, de lipsa apei calde, de lipsa de alimente, de cozile interminabile, de teama de orice și oricine; despre cum ne învăța el (noaptea și în șoaptă) că trebuie să fim demni, să tindem mereu spre adevăr și spre libertate și despre cum ne vorbea, tot noaptea și tot în șoaptă, despre libertatea din țările vestice.
În zadar toate.
În ultimele noastre conversații, la începutul invaziei ruse asupra Ucrainei, m-a întrebat „ce ne facem dacă vin rușii peste noi?”. I-am răspuns „îi aștepți cu pâine, multă vodkă și sare – doar că în loc de sare pui de-ale gurii – nu te joci, gloanțele sunt reci și riști să faci pneumonie de la ele și să mori. Și țopăi de bucurie, ți s-a îndeplinit dorința: vei reveni la regimul pe care îl regreți atât de mult, vei spune pa libertății, vei renunța la bunurile pe care le-ai agonisit cu greu și vei lăsa capul plecat, fix ca în regimul pe care îl regreți. Noi, ăștia decadenții, vom fugi spre zone sigure și ne vom crește copiii în spiritul adevărului și al libertății – așa cum am fost crescuți și noi, pe furiș, în toiul nopții și în șoapte, îți mai amintești?”.
Nu, nu cred că își mai amintește.
Și nu pare să îi pese de faptul că m-am îndepărtat, cu toate că sunt singura lui fiică, lumina ochilor lui (ca să îl citez).
Eu știu a cui fiică am fost, dar nu mai știu a cui fiică sunt acum.
P.S.: îmi cer scuze de posibilele greșeli din text.
Comentariu beton!33
@Maria B,
Am citit cu emoție rândurile tale. Traiesc aceeași dramă cu mama, care acum are 84. Nu am renunțat la discuții, iar când o încolțesc cu exemplele recurge la intrebarea retorică „e mai bine cu Iohannis”.
Un gând bun îți adresez!
Maria B, nu știu nici eu ce ii transformă pe unii. Cum pot uita chinul infernal în care au trăit atunci? Melancolia asta după comunism nu o pot înțelege niciodată.
bună, @Ana R, sper că și anul acesta petreceți bine, în germania;
altfel, am revăzut de curînd „videograme dintr-o revoluție”, documentarul lui Farocki&Ujică și am rîs amar la momentul cînd se chipurile stabilea cum să se numească feseneu’; nea nelu era ferm pe poziții și apoi acel militar care zice ceva de genul „e stabilit de cîteva luni”…
probabil și distribuția (care terorist, care revoluționar, care om de bine) fusese stabilită tot atunci;
să nu uit: în spiritul sărbătorilor, FMM adevăraților teroriști care își fac mendrele de 34 de ani!
Comentariu beton!23
Bună Costică, tata e la mine și petrecem toți sărbătorile împreună. Totul a fost extrem de bine stabilit. Și când le trimiteau ordine sa iasă din unitate și sa se îndrepte spre stadionul Steaua în echipament de intervenție. Aveau nevoie de mai mulți „teroriști” morți pe străzi întru înfăptuirea libertății.
Comentariu beton!20
Culmea ironiei e ca multi adevaratii români care au eliberat tara sint ori morti ori nevoiti sa-si caute libertatea si demnitatea inafara ei, in timp ce in tara au ramas bine mersi, la maneta si butoane, tocmai cei de care credeau ca o elibereaza. Iar românii practic tot la mina lor sint.
0
Comentariu beton!11
Stim atat de putin despre ce s-a intamplat la revolutie. Pici pe colo mai apare un articol ca al @Anei R care ne zguduie si ne trezeste la realitate.
Ce cred eu despre revolutie? Este ca unii au profitat de unitatea românilor care au iesit in strada impotriva comunistilor si au preluat conducerea ca si cum ar fi fost impinsi/alesi de multime. Printre ei se afla Iliescu, Militaru.
Multi oameni au fost ucisi si torturati. Ma intreb, cine au fost de fapt teroristii in toata povestea asta?
Fix cei ce strigau mai abitir sa prindem teroriștii.
Comentariu beton!16
În fiecare an citesc articolul ăsta care mă înfioară! Mă întreb dacă sacrificiul lor a fost pentru a ne conduce analfabeții ăștia în continuare! Nu asta ne-am dorit, dar suntem tot acolo, acum 34 de ani…Doamne, cât a trecut! Și n-a plătit nimeni pentru ce s-a-ntâmplat atunci! Au trăit bine, din păcate.
„Libertate” spune multe…
Eu cred că e din ce în ce mai rău. E mai dezumanizant spectacolul din Parlament, liderii mai proști, mai hoți și mai incompetenți ca niciodată.
Comentariu beton!14
Emotionant! Trist!
În fiecare an plâng la acest text. Am trăit o revoluție cu împușcături în Cluj, am pierdut multe persoane dragi in decembrie, inclusiv pe 25, așa că, luna aceasta pe mine nu mă încântă absolut deloc. Vă pup.
Adda, pe nimeni din cei ce au trait acele timpuri nu încântă luna asta. E un paradox cât de tristă e perioada asta și câtă bucurie ar trebui sa ne aducă sărbătorile.
@Ana R și @Bazil, mulțumesc.
❤️
❤️
Nu am avut nici o legatura directa cu revolutia. Aveam 16 ani, eram o familie saraca, poate dintre cele mai sarace, nu stiam ce inseamna foamea, sau in orice caz, nu asociam saracia noastra doar cu oranduirea sociala, mi se parea ca asa trebuie sa fie, nici acum nu stiu sa imi cumpar lucruri, imi permit, cat de cat,dar, nu radeti, nu stiu!
Ce stiu insa, este ca mi-era o rusine profunda, undeva in ADN mi-a ramas si asta, de toata minciuna in care traiam-planul de activitati pe detasament, planul de reciclare sau cum ii mai spunea, filmele romanesti-da, am urat Liceenii, pentru ca stiam ca NU E ASA, de asta nici acum nu pot sa urmaresc filme romanesti, ma mai uit, din nostalgie, la filme vechi si reinterpretez chestii generale, mai ales moda, muzica si life-style, daca pot sa ii spun asa…
Am multe frustrari, pe care nici macar nu le-am constientizat pana la anii astia, de aceea ma umplu de furie cand aud simplificari si sentinte despre Inainte si Acum…
Comentariu beton!25
Aveam 10 ani la revoluție! Nici eu nu pot să uit cadavrul ars pe trotuar cu un par de lemn înfipt în corp. Groaznic!
Groaznice amintiri. Sunt îngrozită de cât de inuman sa fii, să batjocorești trupul mort al oricărui om.
Anul acesta nu voi comenta nimic despre conținutul articolului. Voi reflecta la numărul comentariilor.
Și voi spuneți ca istoria nu trebuie uitată?
Au ajuns să regrete comunismul? Aproape jumatate de țară…
@Oldjohn, tu reflectezi la numărul comentariilor. eu reflectez la conținutul comentariilor de la articolul din 2015.
m-a șocat (și mă șochează și azi) încrâncenarea și ura care răzbate din comentariile unora. și insistența cu care acuzau toți militarii sau, mai bine zis, militarii de rând.
deși, în 2015, se cam limpeziseră apele și se știa că Iliescu, Brucan, Militaru, Stănculescu, Voican Voiculescu, Rus, Eftimescu, Kostyal, Vasile Ionel, Hortopan, Chițac, Dumitrescu și toată gașca de vânduți rușilor erau vinovații pt măcel, că ei au coordonat asasinatele.
și am toată admirația pt puterea Anei de-a face publică povestea și de a răspunde unor atacuri mizerabile!
inițial ăsta a fost comentariul meu: „48%”, gîndindu-mă la cele cca. 50 de comentarii (optimist, știu) care vor fi azi…
Oldjohn, asta mă sperie și pe mine cel mai tare.
@Mălina,
Le-am citit pe toate și mă dor mai mult decât crezi.
Intre timp militarii au devenit „ăia cu pensii nesimțite”
Aveam copii mici in 89. 4 și 5 ani. Soțul pleca în fiecare seară cu gărzile patriotice să păzească fabrica de pâine. La mine stătea o verișoară al cărei tată era maior în trupele USLA și mama ei o expediase de acasă. Se trăgea aiurea. După ce un glonte a spart un geam de la casa scării, culcam copiii pe o saltea pusă pe jos, iar eu și vara-mea stăteam mai mult treze, cu urechile ciulite. Oamenii baricadau seara ușa de la intrare cu lazi cu sticle. Orice încercare de forțare ar fi produs zgomot. Vecina de la etajul 3, fostă mare sculă în PCR, a fugit la țară, zicând tuturor vecinilor pe care-i întâlnea că ea nu a știut nimic. După care altă vecina mi-a explicat că-i pun pe toți în pericol adăpostind o teroristă. Terorista avea 17 ani, 1,50 cm și 35 de kile. Da, tatăl ei a scăpat cu bine.
Comentariu beton!23
Elvira, bine că ai avut posibilitatea să ai grijă de ea și au scăpat amândoi cu bine.
Romania, tara miracolelor! Azi esti Erou, miine un bou, si, din nou, Erou….
@Ana, citesc pentru prima data articolul. Nu stiam despre USLA si nici despre cei 7 care au fost masacrati cu buna stiinta. Imi pare rau…. pentru ei, pentru voi, pentru noi.
Traim in lumi paralele … unde adevarul umbla cu capul spart.
Sarbatori fericite si liniste in suflete va (ne) doresc!
Da, adevărul despre Revoluție are capul ciuruit de gloanțe.
Sărbători fericite tuturor! Adevărul e uneori degeaba.
Comentariu beton!13
La Revolutie a avut loc o crima premeditata a Securitatii si a PeCeRistilor impotriva poporului roman cu scopul preluarii puterii in stat de catre aceste doua organizatii criminale. Nu mai exista nici un dubiu despre asta chiar daca sunt foarte multe lucruri pe care inca nu le cunoastem despre Revolutie.
Securitatea si PeCeRistii stiau ca dupa eliminarea lui Ceausescu oamenii isi vor indrepta atentia spre ei, cei ce au indeplinit in comunism, de-a lungul a zeci de ani, rolul de ucigasi ai poporului. Stiau ca vor avea soarta lui Ceausescu daca nu pun mana pe putere.
Ca sa puna mana pe putere, in stilul binecunoscut, nu s-au dat inapoi de la nimic, au ucis, au scos tapi ispasitori, au creat dezinformare, diversiuni, au semanat discordie si neincredere intre oameni. Pur si simplu au dus un razboi fizic si psihic cu poporul din care fac parte dar pe care l-au considerat mereu dusmanul cel mai de temut al puterii comunistosecuriste.
Alt lucru pe care-l stim cu siguranta azi e ca au existat teroristi dar care erau tot securistii nostri nicidecum forte de destabilizare de dinafara sau alte grupari de la noi precum uslasii. Ideea cu teroristii este doar alta fumigena securista.
Inteleg tristetea celor care au fost etichetati teroristi (de securitate) si chiar considerati astfel de o parte din popor dar poporul trebuie iertat si inteles ca nu stia atunci ca totul era minciuna si diversiune, ca nimic nu era ce parea si se voia sa para.
P.S. ” Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa”. E un strigat pe care eu nu l-am auzit niciodata in direct dar care rasuna in mintea si inima mea de fiecare data cand imi aduc aminte de Revolutie.
Apropo de teoria ca ne-au casapit teroristii romani si straini (lucru neadevarat pentru ca acestia nu existat!) eu cred ca SecuComunistii romani intentionat nu au acceptat sprijin de afara pentru a-l da jos pe Ceausescu pentru ca asta le-ar fi impiedicat drumul spre putere. Eu cred ca secucomunistii nostri ne-au pacalit nu doar pe noi dar si pe restul Europei ce nu a realizat cat de diabolica este aceasta organizatie ce a construit si intretinut aparatul de teroare si crima din comunismul ceausist si a fost o profitoare a regimului respectiv. Europa nu stia atunci ca Omul Negru nu era doar Ceausescu, nu stia ca noi aveam mii de Oameni Negri ce s-au spalat unii pe altii in timp si azi se prezinta lumii ca fiind albi si imaculati. Ei, Oamenii Negri cu mainile inrosite de sangele vitejilor iesiti pe strazi intr-un decembrie rece si plin de pericole ocupa locuri de conducere si decizie in loc sa putezeasca in inchisorile in care au torturat poporul.
In copilarie ne jucam:
Ora 1 a sosit, Omul Negru n-a venit.
Ora 2 a sosit, Omul Negru n-a sosit
Pentru noi ora X a sosit in Decembrie, 89 cand Omul Negru a venit!
@Tia, ori ești într-o mare eroare, ori nu vrei să înțelegi evenimentele.
oricât de „aeriană” ai fi sau ai vrea să pari a fi, las-o încolo de „crimă premeditată a Securității și a PeCeRiștilor etc”.
să spunem odată adevărul! a fost o lovitură de stat, dată de niște agenți/conserve/vânduți KGB, infilitrați în PCR și armată și cu ajutorul unor generali și colonei români lipsiți de onoare!
lasă-i încolo de „secucomuniști” și „secuteroriști”, că nici copiii de grădiniță nu mai cred asemenea basme!
Comentariu beton!18
Malina, asa e, sunt in eroare, tu ai dreptate, cativa secucomu vanduti KGB ului ne-au terorizat si flamanzit de-a lungul a zeci de ani in comunism si ne-au dat fatala la Revolutie. Restul de securisti ne-au iubit si ne-au vrut binele. Aeriana si nerecunoscatoare ce sunt eu! Sa-mi fie rusine!
Malina ..si astia cativa, vandutii KGB ului, au omorat vreo 1500 de oameni la Revolutie si au ranit vreo 5000? Ciudat cum vandutii astia l-au scuturat numai pe Ceausescu de pe creanga! Normal era sa-i scuture si pe securistii aia buni, ai tai, ca ei fiind nevanduti ar fi fost un pericol pentru vanduti. Tot KGB istii astia ne conduc si acum oare?
e din 2010 articolul, @Tia…
https://adevarul.ro/amp/stiri-interne/evenimente/cum-a-reactivat-militaru-divizia-kgb-care-a-condus-967882.html
în plus, istoricul Cosmin Popa (interesant de auzit la Vorbitorincii) susține că în România nu se poate vorbi de comunism ci de o dictatură în nume personal, de ceaușism adică, cu largul sprijin al băieților cu ochi albaștri; omul pare că știe bine-bine ce vorbește, iar în sprijinul afirmației aduce comparația numărului de instructori politici (reprezentanții de primă linie ai partidului în teritoriu); vreo 300 în România versus 17000 în Bulgaria, o țară de 6mil de locuitori…?
@Tia, scuze, pur și simplu nu am răbdare să-ți dau multe lămuriri și explicații.
te rog, citește ceea ce am scris și nu-mi atribui, gratuit, idei și vorbe!
am afirmat, limpede, că în ’89 a fost o lovitură de stat, dată de români de la vârful partidului și armatei, vânduți rușilor. documentați ca fiind cumpărați de KGB.
atât. unde am susținut că securitatea a fost bună sau nu? nici n-am adus-o în discuție! de unde și până unde ai ajuns la „securiștii mei”, doar tu știi 🤷♀️
și, apropo de naivitatea că azi n-am fi conduși de diverse servicii și de indivizi vânduți, nu-mi vine rapid alt exemplu acum, decât asta: în februarie 2015, lui Țăgorean i se oferea Ordinul „Bărbăţie și Credinţă” în grad de Cavaler, de către președintele României, Klaus Iohannis.
cine e Țăgorean? locotenent în cadrul Direcției a Vl-a Cercetări Penale a Securității, Petru Țăgorean a fost secretar general adjunct în MAI, director al cancelariei Prefecturii București și consul la Cahul, Republica Moldova, până în mai 2019. este și membru al controversatei Academii de Științe ale Securității Naționale, fondată în 2012 de generalul Gabriel Oprea.
înainte de ’89, Țăgorean a făcut poliție politică în calitatea sa de lucrător al Securității.
Comentariu beton!12
@costicamusulmanu Poporul roman nu a fost comunist (tu nu afirmi asta dar subliniez eu), regimul politic insa a fost ultracomunistostalinist. Dar sa nu ne pierdem in detalii, indiferent cum ii spui, indiferent de nume, regimul a fost unul represiv si pregatit sa comita orice crima impotriva propriului popor in caz de neascultare si supunere oarba.
Nu-l cunosc pe istoricul mentionat de tine si la o privire rapida aruncata pe articol vad ca incearca o spalare a lui Roman, Brucan si chiar a lui Iliescu.
@Malina Daca ar fi fost lovitura de stat cu ajutorul rusilor, noi, azi, nu eram nici in NATO si nici in UE, eram aliatii lui Putin. In Rusia, Gorbatjov, presedinte din 1985, batuse palma cu administratia Bush pentru procesul de destramare a URSS. De ce sa mai intervina KGB ul la noi cand in Rusia se lucra la asta? KGB ul era in mod sigur implicat si el in respectivul proces.
Si nu, nu zic nicaieri ca nu suntem condusi de Servicii, zic chiar invers si in chiar prima mea postare de azi.
Si da, Malina, raman la ideea din prima mea postare.
@Tia, articolul e găsit așa, la botu’ calului, eu stînd cu traficul…; nu l-am citit integral, dar cîteva rînduri susțin teza Militaru-KGB; mai mult, cum bolșevicii au fost cei care au dus la rang de artă „hoțul strigă hoțul”, să nu uităm explicația „sinuciderii” gr. Milea;
„În decembrie 2018, într-un interviu acordat jurnalistului de la Realitatea.net Cristian Otopeanu, fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Revoluției, și-a exprimat convingerea că Vasile Milea a fost împușcat pe 22 decembrie 1989. Voinea a precizat că bănuielile anchetatorilor în privința asasinului s-au îndreptat către Corneliu Pârcălăbescu, șeful Gărzilor Patriotice, afirmând că Milea ar fi fost transportat la Spitalul Elias, unde însă nu i s-a acordat asistența necesară, din ordinele lui Victor Stănculescu.[13]” sursa wikipedia;
istoricul de care pomenesc pare că știe ce spune, lucrează la Institutul Academiei și precizez despre dumnealui doar 2 lucruri: parte din comisia pentru retrocedarea tezaurului (n-avem nici o șansă; ascultă episodul din podcastul vorbitorincii) și este descoperitorul (unul dintre?) regimului de exterminare la care au fost supuși copiii cu dizabilități din centrele pentru copii (acum vreo 2 săptămîni s-a depus o plîngere penală)…
cît despre popor, nu, n-a fost comunist ci cît se poate de descurcăreț, un eufemism pentru oportunism; cînd se vorbește despre cultul personalității, poți denumi liniștit acel regim după numele personajului; noi am avut ceaușism, chinezii maoism, rușii stalinism (măcar ei au învățat să disipeze oarecum puterea, după stalin);
zici că nu ne conduc serviciile? hă! îs infiltrate peste tot! ponta, turcescu? ficusul, care pune peeeseeedee la guvernare împreună cu infiltrații ăilalți? petrov, care apare ca făt frumos din Anvers cu doar o lună înaintea alegerilor?
cum dracu’, Tolontan de la peluză, află despre hexi? iar Moise Guran dă o carieră liniștită pe pielea ursului…? c’mon!
tot pentru @Tia
23 decembrie 1989, Romania aruncata in haos. Atacul teroristilor: Ion Iliescu anunta la TVR ca se ”actioneaza unitar impotriva teroristilor”. 39 de morti la Aeroportul Otopeni |https://m.ziare.com/amp/social/revolutia-sangeroasa-din-1989-teroristii-atacul-de-la-otopeni-diversiuni-puse-la-cale-de-noua-putere-reprezentata-de-ion-iliescu-1652301
@costicamusulmanu Repet, in prima mea postare sta clar ca eu cred si stiu ca si azi ne conduc Serviciile, am si scris despre cum si de ce au ajuns sa ne conduca.
App de Militaru, eu am gasit alt articol, cu alt „istoric” in care Militaru este prezentat ca fiind destul de nevinovat. Istoricul tau zice ca uciderea uslasilor a fost un act de razbunare a lui Militaru pentru ca fusese deconspirat ca agent KGB iar celalalt zice ca nu a fost agent, ca nu a fost deconspirat, prin urmare nu avea de ce sa se razbune. Nu stii ce sa mai crezi. Intrebarile Cine si De ce a ucis uslasii raman inca fara raspuns asa cum raman mai toate intrebarile legate de Revolutie.
articolul din adevărul (din care eu nu am priceput unde-i spălarea lui brucan & co) nu e scris de istoricul (m-au deranjat ghilimelele) meu;
am găsit și eu articolul pro-militaru; mădălin hodor… fost cnsas actualmente prof la academia serei…
mă rog, fiecare cu părerile proprii, da’ cum nu iese fum fără brichetă, în legătură cu loviluția n-am auzit nici de siaiiei, nici de mossad; kgb-ul, în schimb, a fost destul de invocat…
dacă tot vrem adevărul, hai să începem cu asta:
https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/rechizitoriu_revolutie.pdf
citiți tot, nu pe sărite sau în diagonală. citiți și începeți să faceți singuri conexiuni. nu mai așteptați să vă ofere cineva adevărul pe tavă. căutați-l!
a, și poate mai sunt în viață dintre cei care-au fost în cazarmă, când au fost „în inspecție” Ardeleanu, Hortopan și Montanu.
vă pot povesti cum lui Militaru nu i-a fost destul măcelărirea lui Trosca&co. pe 23, visa la un măcel de proporții: toată USLA și Direcția a 5-a a Securității! dorea imperios „revistă de front pe Ghencea”.
aveți idee cum se face o revistă de front? cu tot echipamentul din dotare! cu tot armamentul! vă dați seama câți „secuteroriști și secucomuniști” putea să ofere celor care erau atât de ușor manipu!ați?
intervenția lui Montanu i-a salvat de la o moarte sigură. așa cum i-a salvat și pe cei 6 ofițeri DIA, din structura care l-a documentat pe Militaru, ca agent sovietic.
@costicămusulmanu, articolul către care ai lăsat link prezintă adevărul. taică-meu nu prea vorbește cu noi despre cele trăite atunci, dar azi a citit aici tot ce s-a scris. și-a zis „da, articolul ăsta e corect, redă o parte din adevăr”. și sunt convinsă că știe ce spune!
Comentariu beton!11
@costicamusulmanu Sunt sigura de rolul malefic atat al securistilor cat si al peceristilor in evenimentele sangeroase din ’89, sunt sigura ca mafia politica si economica ce se afla la butoane azi sunt tot ei. De perioada comunista nu mai zic! Despre restul adevaratei istorii de la tragicul moment al Revolutiei sunt sigura ca as putea comite multe greseli pentru ca nu am destule cunostinte despre ce s-a intamplat. In plus sunt foarte multe personaje si foarte multe mecanisme implicate in tragedia din ’89. Poate se indura cineva, odata, cineva milos, sa spuna adevarul, sa spuna de ce au fost macelariti revolutionarii.
Mai stiu ca nu a fost o lovilutie, a fost o Revolutie si a fost o Lovitura de stat, daca ar fi fost lovilutie nu ar mai fi fost asasinati oamenii.
Uite un fragment din experienta de la Revolutie a unui copil de 14 ani:
„Văd și acum privirea câinelui asmuțit asupra noastră într-un subsol, privirea lui de câine bătut cu sălbăticie pentru că nu voia să sară pe noi, să ne sfâșie. Câinele acela, domnule, a avut milă de noi, spre deosebire de nemernicii ăia cu p*lane care ne loveau și ne puneau să strigăm «Libertate»”. Pe holurile Miliției capitalei, pe sub un pod de brațe, în drum spre interogatoriu, revoluționarii arestați – copii, femei și bărbați la grămadă – erau pocniți peste față, peste piept cu bastoanele de cauciuc, cu pumnii sau cu bocancii. Urmează drumul spre Fortul 13, Jilava.”
Citeste tu restul ca pe mine m-a daramat.
am citit destule mărturii ale celor arestați, dureroase într-adevăr, dar eu nu despre asta vorbesc; călăii ăia de rang inferior întotdeauna au făcut exces de zel odată ce li s-a arătat direcția; eu zic doar despre orchestrarea masacrului de la nivel înalt; nu am, precum @Mălina, informații din sistem, doar că citesc istoria mondială a comunismului a lui Thierry Wolton și nu pot să nu observ pattern-ul caracteristic urmașilor lui Дзержинский;
PS caut cu înfrigurare căi să pot pleca din țara asta, sigur fiind că abia generația fiicei mele va începe să schimbe ceva…
PPS salutări tatălui tău, @AnaR; slt. rez. muslimu’!
iaca, de azi:
https://republica.ro/da-z-ce-mai-face-ion-iliescu-procurorul-militar-catalin-ranco-pitu-zl-am-vazut-ultima-data-in-mai-anul
@costicamusulmanu Un mistificator Ranga asta! Scoate securitatea din ecuatia criminalilor de la Revolutie si acuza armata! Se stie ca procurorii i-au scos basma curata pe multi vinovati. Se mai stie si ca armata nu e nevinovata dar e, totusi, clar ca securistii nu au fost doar maestrii papusari, au fost si executanti.
Si sigur ca Rusia are influenta ei malefica la Revolutie pentru ca o parte din Serviciile noastre au fost mereu trepadusii bolsevicilor dar mai cred ca la Revolutie au participat toate Serviciile nu doar vandutii rusilor. Asta am vrut sa zic mai devreme dar mi-a iesit aiurea.
Va trebui sa citesc si eu cartea citita de tine.
Sper sa reusesti sa pleci, tu si familia ta. Toata lumea isi doreste sa traiasca nu doar sa supravietuiasca. Imi pare rau ca am ajuns o tara in care oamenii nu mai pot trai si trebuie sa-si ia lumea in cap.
Cu fiecare persoană care își amintește, cu atât mai puține șanse să repetăm greșelile trecutului.
Sper să citească cât mai mulți povestea asta în fiecare an.
Anouk, istoria are modul ei de a ne demonstra cât suntem de insignifianți, uituci, iertatori, blazați și ignoranți. Când uitam tot ne reda o noua lecție.
Ma tem ca s-ar repeta ,,ori de cite ori ar fi nevoie”. Cine mai credea de exemplu ca Rusia isi va scoate la iveala chipul de pradator al altor popoare? Si nici cu descendentii corupti ai Securitatii si PCR-ului nu mi-e rusine. Daca va fi nevoie sa-si apere privilegiile, o vor face.
0
@Ana, de asta mi-e frică să nu uităm!
Cutremurator!
In fiecare an citesc acest articol cap-coada. Si de fiecare data ma rascoleste. De fiecare data mi se ridica parul pe brate. Iar eu m-am nascut dupa, deci, in fond si la urma urmei, habar n-am, pe pielea mea, cum eram. Doar din auzite, si alea crunte.
Si voi citi acest articol in continuare, an de an.
Cum era*
Mulțumesc. ❤️
Trist ca furia poporului (sau ce-o fi fost) a functionat de minune cînd au fost casapiti in cel mai neomenesc mod acei ,,teroristi”.
Dar cind a fost vorba ca clica marilor instigatori care au instrumentat macelul (începind cu Iliescu) sa fie judecata civilizat si sa stea civilizat o vreme dupa gratii, nici pomeneala de vreo mare mînie. Stiu, nicaieri nu e la indemina ca simplu cetatean sa te intorci impotriva unui intreg aparat al guvernarii, si totusi, lasa un gust amar.
Da, poporul, victima, e de vina ca niste talhari s-au instalat la putere cu forta si cu minciuna. La Revolutie, Poporul roman, prizonier in lagarul comunist de zeci de ani, habar nu avea cine-i era prieten si cine-i era dusman.
Citesc articolul în fiecare an și mă apucă o tristețe și o deznădejde iremediabile..
Mulțumesc @AnaR și @MV pentru reamintire, mai ales că eu nu am apucat mare lucru din vremurile acelea.
Ametist, mulțumesc pentru că îl citești și înțelegi cum a fost atunci.
Eu ma intreb ca fraiera,in fiecare an,citind-o pe Ana si nu numai : ne vor lasa sa aflam adevarul gol-golut vreodata ? Imi doresc asta in fiecare an,si-mi mai doresc sa fie pedepsiti vinovatii IN VIATA ASTA ,nu post mortem ,de aia ii doresc viata lunga lu’ Ilici …!
Să nu-i doriți viață lungă lui Ilici, până nu moare el nu va exista o recunoaștere oficială a vinovățiilor. Pe comunistul ăsta bătrân nu-l vom vedea condamnat decât post mortem. Și se pare că nici pe ceilalți, că e foarte longeviv, îi îngroapă pe toți.
Cu toate astea, noi știm adevărul. Pentru mine poate fi o consolare faptul că am aflat ce s-a întâmplat, că am scăpat manipulării, dar pentru Ana, pentru tatăl ei și pentru ceilalți ca ei nu este nicidecum de ajuns. Din păcate nu vor reuși să-și reabiliteze oficial onoarea, așa cred eu, așa par să meargă lucrurile.
Nicoleta, îl întreb pe tata de ce nu vor sa meargă să spună toți ce își amintesc, cum au perceput ei lucrurile atunci, ce au înțeles ulterior? Precis e interesat cineva de povestea lor. Toți vor sa uite, vor sa șteargă tot din amintire. O parte au realizat care dintre ei știau ce se întâmplă, care făceau parte deja din marea „schimbare”, care îndeplineau ordine dinainte stabilite. Realizează că au scăpat prin urechile acului și sunt recunoscători lui Ardelean că a înțeles rapid ce se întâmplă, sau a știut, și a reușit cu multă diplomație să îi scape de moartea dinainte plănuită.
Nicoleta, fix adevărul e dorit de toată lumea. Depinde și când vom avea acces la el.
@AnaR.Stai liniștită, nu vor merge. Oricum lucrurile sunt mult mai diluate după atâta timp. Am facut un exercițiu cu 70 de colegi să ne amintim niște detalii și am fost surprinși câte nu mai știm, câte opinii contradictorii avem. Marele regret e că un jurnal(neoficial) al acțiunilor s-a pierdut. A fost o mare controversă să stabilim cine fusese insarcinat să il pastreze.
Tatăl tău a făcut parte dintre o elită antrenată la nevoie să ucidă. Balanța puterii putea să se incline altfel. Subordonarea unității a fost de așa natură ca pe ei să se pună o etichetă nefericită. Sunt convins că mulți dintre ei nu aveau habar despre ce se întâmplă, mulți au fost dezinformați, dar au fost și care știau.
Din păcate nu vor uita. Salutăm preaplecați luptatorii căzuți și pe cei rămași printre noi, deopotrivă!
PS : România nu recunoștea PTSD. Nu știu dacă s-a schimbat ceva. Am zis că nu comentez despre conținutul articolului, dar nu m-am putut abține după ce am citit niște comentarii.
@all. Îmi cer scuze dacă am fost prea direct, dar asta este realitatea, fie ca ne place sau nu: militarii sunt antrenați să ucidă, dacă ar fi fost antrenați să ude flori ar fi fost dotați cu stropitori. Câteodată militarii mai și mor. Unii reușesc să apuce și pensie. Tata a murit cu o lună înainte
Recitesc in fiecare an si ma simt de parca citesc pentru prima data. La Timisoara au sunat sirenele in 20 dec si au fost destui care se intrebau de ce naiba suna sirenele, e iar exercitiu? Trist, foarte trist…
Citesc in fiecare an de când am descoperit blogul.
Cutremurător.
Am dat link la articol uneori și am avut parte de niște reacții dezamăgitoare.
Cum profund dezamăgitor este procentul celor ce regretă comunismul.
Aveam 24 de ani in 1989.
Și nu regret acele timpuri, dar am in jurul meu nostalgici deși unii erau prea mici in ’89 sau nu se născuseră.
O imbrațișare @Ana_R!
Baterie, o îmbrățișare și de la mine! Mulțumesc.
Baxter, scuze, atocorectul a ajuns la „Baterie” și nu am sesizat.
Eu nu înțeleg de ce tatăl Anei și foștii lui colegi nu vorbesc în public despre ce s-a întâmplat atunci. Chiar nu înțeleg, nu e o acuzație, un reproș. Nu au voie? Au semnat ceva ce îi obligă să nu dezvăluie nimic? Nu poate fi doar trauma. Sunt oameni puternici psihic, doar au fost USLA.
Alis, am întrebat și eu. Toți vor sa uite. Eu cred că e și orgoliul, nu vor sa recunoască faptul că cei ce nu știau planul general erau planificați pe post de carne de tun fix de către superiori sau cadre din alte structuri. Cei ce știau nu ar recunoaște în ruptul capului că erau părtași la plan. Ambele părți prefera să tacă. Eu chiar sper ca totuși cândva să aibă curaj.
Eu am fost în 1989 militar la unitatea de pompieri din Sighetul Marmației și erau oameni care strigau după noi că suntem teroriști doar pentru că aparțineam de MAI.
Am fost instruiți rapid pentru intervenții cu punere de grilaje peste parbrize și locașuri speciale pentru PM-uri. Pompieri. Am stins incedii cu arme la noi și cu încărcătoare pline.
A fost o nebunie atunci.
Eram în fața unității de pompieri și erau unii de la MAPN care controlau centrul orașului. La un moment dat am văzut un aro cu niște ofițeri mapn care au băgat a doua și … rachetă.
L-am întrebat pe soldatu care era acolo santinelă:
– Băi, zi-mi și mie ce se întâmplă.
– Plm, a zis că suntem atacați de elicoptere rusești pe graniță.
După am aia am aflat că și nea Gică din Valea Jiului s-a mobilizat și a cerut pușcă să apere zona de teroriști.
Serios, erau zvonuri că teroriștii au tancuri și vor să treacă munți… plm a fost o mare nebunie
Shoric, totul a fost o mare nebunie.
În fiecare 22 decembrie citesc cu amărăciune acest articol, mă uit în jurul meu și îmi dau seama că, încet-încet se uită ceea ce a însemnat dictatura comunistă. Aseară, pe TVR1, de la ora 21 a fost o emisiune extrem de reușită, „Dosar ROMÂNIA” Completează „Dosarul Revolutiei”: 21 decembrie – Revoluția de la Sibiu. Invitați :Regizorul Tudor Giurgiu, producătorul Răzvan Butaru, Corneliu Mihalache și procurorul Cătălin Ranco Pițu. Vă rog să mă credeți, a fost o revedere/reamintire a unor momente extrem de tragice. Ca participant direct la acele evenimente, am revăzut cu tristețe și furie, câteva din episoadele cheie. Bineînțeles că atunci am fost, ca marea majoritate a participanților, intoxicați la greu de adevărații vinovați. Jos pălăria pentru Tudor Giurgiu, Corneliu Mihalache și Răzvan Butaru, iar în ceea ce îl privește pe domnul general (procuror) Pițu, mi-a confirmat părerea că nu s-a vrut și în continuare nu se vrea să se afle adevărul. Dacă aveți ocazia și puteți să revedeți aceasta emisiune, vă recomand. Cu tristețe, Ioan din Sibiu
@ Ioan,
Și azi rezonăm!
@Ana_R: știam articolul de azi, îl știam pe deasupra deja. N-am vrut sa deschid pagina asta toata ziua, dar nu am rezistat decât până pe la 8 seara. Este pentru prima oară când am plâns, când m-a văzut nevasta-mea plângând și înjurând non-stop. Eu sper in continuare ca va urma o partea a 2a.
Papi, îmi pare rău! Nu are rost o parte a 2a. E prea târziu și ar fi degeaba.
Mult timp am evitat să las vreun comentariu la articole de genul ăsta – și, în general, să vorbesc despre Revoluție. Pentru că triggerele pe care mi le activează subiectul erau foarte puternice (încă sunt, dar lucrez la asta). La 34 de ani de la decembrie 1989, tot nu știm exact ce s-a întâmplat atunci. Nu există o istorie juridică, cu fapte stabilite de justiție. Avem doar emisiuni tv, cărți, articole și comentarii pe youtube – că, aparent, ăsta e nivelul la care ne scriem istoria recentă. Nimeni n-a fost condamnat pentru morții Revoluției (cu excepția câtorva neînsemnați, pe post de acari păun), sau pentru manipularea odioasă.
Îi înțeleg pe cei care, atunci, i-au strigat Anei R. că e fiica unui terorist. Nu îi aprob, dar le înțeleg mecanismul interior. Nu făcea nimeni distincția între securiștii care băteau oameni în beci, și portarul, sau secretara, sau contabilul instituției; toți făceau parte din securitate, indiferent de rol. Pentru fiecare român, securitatea avea nenumărate de fețe, una mai hâdă ca alta. Pentru mine, de exemplu, copil de școală primară, fașa securității era securistul fabricii unde lucra taică-meu. Într-o zi, taică-meu a primit o scrisoare de la un prieten fugit în Canada. La scurt timp după, securistul a venit la noi acasă, să ne sfătuiască să nu mai întreținem relații cu „trădătorii”. Că uite ce copil frumos aveți, ar fi păcat să pățească ceva pe stradă (eu eram copilul).
Unii au fost mai puțin norocoși. Un cunoscut a fost lăsat paraplegic de bătăile demente ale securității. Fiul lui fugise peste graniță. Arestat și interogat, omul ori n-a știut nimic de fuga lui fi-su, ori a știut, dar n-a vrut să spună.
Toată această frică viscerală, toată ura reprimată față de securitate, acumulată în decenii, a fost eliberată în acel decembrie și s-a suprapus peste psihoza momentului. Că unii chiar nu făcuseră nimic reprobabil, și n-aveau altă vină decât că erau angajații securității? Mai mult ca sigur. În cataclisme din astea istorice, mereu cad la mijloc nevinovați, de ambele părți. Tot așa cum șmecherii se fofilează, își spală mâinile de sânge și-și văd liniștiți de viață. Își construiesc cariere respectabile, se bucură de demnități și onoruri în viața publică. Și mai ales, nu dau socoteală niciodată. Aveam să aflu asta pe cont propriu.
În a doua jumătate a anilor 2000 am lucrat, timp de câțiva ani, într-una din unitățile militare din Drumul Taberei, lângă actualul sediu al Direcției Comunicații și Informatică (sau cum s-o mai numi acum). În decembrie 89 a fost sediul temporar al ministerului apărării. Acolo, în stradă, s-a petrecut masacrul grupului Trosca. Pe unele blocuri de vizavi se văd și astăzi urmele de gloanțe. Într-o zi m-am plimbat câteva ore prin zonă, printre blocurile de 4 etaje, căscând gura la fațadele ciuruite. Voiam să văd din ce direcții și unghiuri au fost trase gloanțele. Dacă treceți pe acolo și aveți timp, aruncați o privire; o să vedeți lucruri interesante. I-am cunoscut și pe câțiva dintre cei implicați direct în masacrul de la Otopeni, din aceeași zi – Zorilă, Ghiță, Rus. De Militaru îmi amintesc când a candidat la președinție, cât de pornit era împotriva aderării României la UE și NATO.
Bineînțeles că am vrut să aflu, de la colegii veterani, care prinseseră Revoluția acolo, ce-au văzut și ce-au trăit atunci.
Unul, militar în termen în decembrie 89, mi-a zis că au fost scoși din unitate, cu armele din dotare. Li s-a dat muniție și au primit ordin să tragă în tot ce mișcă. Să-și facă datoria, să apere țara, că altfel îi așteaptă plutonul de execuție. Au tras. A tras și el, mai întâi în sus, apoi orizontal, la nimereală. Nu știa dacă a omorât pe cineva, dar era „destul de probabil”. Văzuse la un moment dat un dubios cu armă, pe acoperișul unui bloc, care trăgea și el odată cu militarii (îl văzuseră și alții). Niciun procuror nu i-a chestionat vreodată, pe el sau pe colegii lui. Ulterior, a negat vehement că mi-ar fi zis lucrurile astea.
Un alt coleg mi-a șoptit că toată scena aia macabră, cu cadavrele profanate și cu inscripțiile „teroriști” pe mașini fusese găsită așa în dimineața zilei următoare (24 decembrie). Nu se știa cine o făcuse. Și s-a gândit atunci că, de vreme ce toată lumea zicea că-s teroriști și mai scrie și pe mașini, înseamnă că așa o fi. Apăruseră și articole în ziar, cu poze sugestive. Și să nu mai pun atâtea întrebări, că „nu e bine”.
Am primit și reacții de-o grosolănie greu de imaginat astăzi, la limita dintre agresiune și amenințare: „Ce-i fă, ești nefutută? Eu am omorât oameni la Revoluție, parașuto, și n-am pățit nimic! asta vrei să știi?” (ăsta era colonelul Zorilă, implicat în masacrul de la Otopeni). M-am plâns conducerii unității, care m-a sfătuit părintește să termin cu curiozitățile astea, dacă vreau să-mi fie bine.
Dosarul Revoluției a fost tergiversat, îngropat, închis, redeschis – ca să ajungem azi la rechizitoriul înaintat parchetului. Prezentat ca o mare victorie a justiției, rechizitoriul ăsta e o rușine. Ignoră zeci de probe și de fapte, ignoră mărturii ale martorilor oculari, și, mai ales, ignoră probe balistice. Toate dovezile astea sunt accesibile (teoretic), însă trebuie extrase, pe rând, din mii de volume. E o muncă de sisif și trebuie să vrei foarte, foarte mult s-o faci. Am tot respectul pentru cei care au făcut-o (de pildă, istoricul Andrei Ursu). Din decembrie 89 și până în prezent, cei care au încercat să vorbească sau să publice dovezi au dispărut și au fost găsiți morți, în împrejurări neelucidate. Mă opresc aici, că iar îmi crește tensiunea. Vorba unui fost coleg de armată: „ce dreaq îți trebuie ție să știi ce-a fost atunci și cine-s vinovații? Ce, nu poți trăi fără?” Chia așa – de ce nu pot/ nu putem trăi fără?
Astăzi se împlinesc exact 34 de ani de la masacrul de la Otopeni (dimineața zilei de 23 decembrie 1989), și de la masacrul din fața MApN (grupul Trosca), din seara aceleiași zile. Cea mai sângeroasă zi a Revoluției. Fie-le țărâna ușoară, lor și tuturor celor uciși atunci.
Comentariu beton!13
TLDR: Inca un an in care scoatem de la naftalina magnetul de trafic cu apelul la emotie pentru a curata DSS.
AnaR, USLA, alaturi de toate celelalte directii ale DSS, au fost (si) politie politica. Unul din scopurile DSS era de a controla populatia si a apara partidul unic si conducatorul. Lucratorii aparatului erau … ‘activisti de partid activand intr-un domeniu special’, adica subordonati partidului, care le controla activitatea.
E greu sa afli ca parintele cu care ai o legatura speciala (asa cum au fetele cu tatii) a facut parte din aparat si atributiile erau si de ii trata pe cei care nu erau de acord cu regimul ca dusmani si a pune in aplicare masuri specifice.
Da, era nevoie in primii 5-7 ani dupa Revolutie ca toti cei din DSS (inclusiv tatal tau) sa raspunda pentru faptele lor daca au facut politie politica. Iar cei responsabili pentru cei 2000 de morti sa raspunda penal. Nu a fost sa fie.
Asa ca va trebui sa accepti ca unii dintre noi privim cu suspiciune fiecare iesire publica in care DSS este umanizat – in cazul de fata printr-un text emotionant despre latura umana a unui lucrator din aparat. Toti lucratorii din aparat au avut laturi umane; cu toate astea am avut 45 de ani de dictatura sprijinita de lucratori cu laturi umane.
Pana vom avea raspunsuri (ca societate), personal voi considera asemenea demersuri ca inacceptabile, facand mai mult rau decat bine – validarea emotiilor tale cu pretul umanizarii DSS nu imi pare acceptabila in nici un sistem de referinta.
ce-mi plac mie cei cu morgă de intelectuali fini și atot-cunoscători, mai ales când pun, la grămadă, o ștampilă: DSS! mor după ei!
nu-i așa că și cei din Direcția a II-a, Direcția a III-a, Direcția a IV-a fix cu oprimarea se ocupau? da, da, la grămadă, și cei de la unitățile speciale, sugeau sângele poporului! să punem egal între contraspionajul militar și informațiile interne, egal și între contrainformații și securitate și gardă, consiliul politic al securității, anchete penale..
doamne, nu știu cum de nu v-ați gândit să-i executați pe toți, în grup, că toți au făcut poliție politică, nu? că poliția politică a fost unicul scop al securității, știți voi prea-bine!
dl. Jules, bravos, combați bine în seara de Ajun! că, se știe, vorba preferată a românului e: de Crăciun, fii mai bun! 😉
Malina, totusi informatiile publice de la CNSAS ne ajuta sa lamurim miturile urbane.
Nota-raport a USLA 0550339 din 26 iunie 1988 lamureste activitatea:
– a luat masuri „in conlucrare cu Directia I si Directia a IV-a” impotriva „unor elemente periculoase” capabile de „savirsirea unor fapte de natura a afecta securitatea statului […], in 13 cazuri s-a inceput urmarirea penala pentru infractiuni de drept comun, 3 element au fost influentate pozitiv, iar alte 8 avertizate.”
– s-a ocupat cu „destramarea a 89 de anturaje necorespunzatoare la care erau atrase peste 25 de persoane, in special tineri scapati de sub controlul familiilor si al factorilor educationali. Intr-un numar de 12 cazuri s-a dispus inceperea urmaririi penale”.
– in aviatie, consecinta implicarii USLA era „informarea conducerilor intreprinderilor si organelor de Partid”, „avizarea negativa” si excluderea din aviatia civila a mii de „persoane care nu indeplineau criteriile moral-politice stabilite”
– si tot in aviatie, luarea de masuri impotriva angajatilor din aeropoarte „pentru colportarea de stiri transmise de posturi de radio straine”.
Cat despre restul comentariului tau, citind si comentariie tale precedente, inteleg cauza… 😉 Imi pare rau, nu exista Joker pentru mantuire instantanee in aceasta situatie.