Articol scris de Iulia.

Că tot avea șefu nost’ zilele trecute nedumerirea asta, iaca mi s-a arătat mie ocazia să aflu, mult mai repede decât mi-aș fi dorit vreodată.

Să vedeți. Ieri (adică miercuri pentru mine, că azi, când scriu eu asta, e joi), am fost invitată alături de domnul soț la o chermeză prilejuită de ocazia Crăciunului și găzduită de unul dintre clienții noștri.

Numita chermeză a avut loc în frumoasa locație cunoscută sub denumirea de Poiana Brașov. Întrucât la această chermeză se preconiza că se vor consuma și oareșce băuturi pe bază de alcoale, am lăsat autoturismul proprietate personală în oraș și ne-am deplasat la locație prin intermediul unui serviciu de taximetrie.

La dus a fost cum a fost. La întoarcere, firește, am apelat la același gen de serviciu. Lucru pe care aveam să îl regret amarnic la doar câteva clipe după ce am urcat în caruselul groazei care avea să ne ducă până la domiciliu.

Băi frați și surori, cursa asta cu taxiul a fost definiția perfectă a tuturor clișeelor pe care cu gândul le puteți gândi și cu mintea vi le puteți imagina.

Adică: mașina – un Logan care scârțâia din toate încheieturile, nu știu câți kilometri o fi avut la bord, da’ cred că se apropia vertiginos de milion, un aparat de taxat nepornit, plus un taximetrist plin de opinii. Dar nu orice fel de opinii. Nu. La fel ca mașina, domnul taximetrist a reprezentat definiția tuturor chestiilor ălora de care noi aici, în bula noastră mică, facem mișto ori ne crucim, după caz.

Ce să mai, ca să nu mai lungesc prea mult pelteaua, am să vă spicuiesc mai jos câteva dintre opiniile cu care am avut plăcerea să ne desfătăm pe durata drumului din Poiană până acasă.

Și a fost ceva drum, că v-am mai zis, noi locuim la țară, în afara orașului. Deci am avut timp berechet să ascultăm tot ce-a avut de zis distinsul domn.

Să începem, așadar. Dixit dom’ Vergil, taximetrist în Brașov:

◾ Putin este un geniu și ar merita premiat. Că datorită lui și faptului că a pornit războiul din Ucraina, s-a oprit pandemia. Că altfel, dracu ne lua, și acu eram tot închiși în casă cu pandemia lor cu tot!

◾ Vaccinul e dracu gol. Nu ne prindem noi încă, da o să vedem în câțiva ani (probabil când or începe să ne crească cwoaie în talpă sau coarne-n frunte, n.r.)

◾ Cincigeu’ e bun, într-adevăr, că ne dă viteză mare la net. Da de fapt e rău, că practic a fost gândit să ne controleze pe noi toți (cum exact, asta nu ni s-a mai explicat, probabil pentru a ne încuraja să mai gândim dreq și singuri, că n-o să ne deie dom’ Vergil, taximetristu’, chiar toate explicațiile mură-n gură, n.r.)

◾ Lumea o să se împartă în curând în trei părți mari și late: Rusia, America și China. Care China oricum furnizează componente (nu știm exact componente de ce anume, da componente, n.a.) pentru tot ce mișcă-n lumea asta, iar când n-or mai livra chinejii, să te ții, că se duce toată lumea-n cap. Și la un moment dat, chinejii o să oprească livrările. Deși nu vor de fapt să facă asta, că rămân fără bani. Deci poate totuși n-o s-o facă. Da nu știm sigur.

◾ La americani de fapt e jale mare și durere acolo, în țara aia a lor. Nu e pă bunăstare și opulență, cum ne arată ei nouă la televizor, de la Uașintănu’ ăla. Ntz, de fapt, majoritatea americanilor au ajuns să doarmă pă străzi, în cutii de carton. Și mai și mor din ei, tot p-acolo, pă străzi. Da asta nu ne mai arată la televizor.

◾ Uber și Bolt sunt cele mai importante afaceri controlate de masoni. Și de aia au ajuns să intre pe piața din România, că au amenințat masonii că dacă nu îi lasă, fac urât de tot. Da urât, nu așa. Poate chiar schimbă și conducerea țării! Că ăștia e în stare! (unde n-am avut noi norocu’ ăla… n.r.). Din păcate însă, aia e, cu asta trebuie să ne resemnăm, de masoni nu avem cum să scăpăm, că-s prea puternici.

◾ Rusia a vrut la un moment dat să ne ia sub aripa sa călduță și binevoitoare, și tare bine ne-ar fi fost așa. Da nu s-a vrut, dom’ne. Nu s-a vrut din cauza la interesele care e la mijloc. Care există și e multe și nu le știm noi, dar ele e.

◾ În China a încercat ăștia acu, în ultimele luni, un virus d-ăsta tot așa, pregătit din timp. Că planul e să decimeze populația cât mai tare. Și a dat ei drumu la virus, da dup-aia l-a oprit, după câteva luni, că a făcut prăpăd și ravagii și a omorât cam mulți oameni. Așa că l-a oprit. (Cine? Cum? În ce fel? Nu ni s-a mai explicat… n.r.)

◾ FCSB e Steaua București!

Vă jur pe onoarea mea nereperată, toate cele de mai sus sunt redate fix așa cum au fost debitate de către dom’ Vergil, taximetristu. Nu am exagerat cu absolut nimic, n-am pus nimic de la mine, n-am ascuns nimic.

Mă rog, tehnic vorbind, nu e chiar tot ce ne-a povestit distinsul domn, au mai fost câteva, dar de la un moment dat eu mi-am dat shut down la creier, că simțeam că mi se topesc neuronii și mi se scurg pe ureche-afară.

Domnul soț însă, fiind și oleacă binedispus după consumația (moderată, de altfel, că nu vă imaginați că ne-am dus să ne îmbătăm ca porcii de față cu clientul) servită, n-a avut de lucru și i-a dat lu’ dom’ Vergil apă la moară tot drumul.

Că așa am ajuns să aflăm toate cele pe care vi le-am relatat mai sus. Că cum se oprea omul nostru din vorbit, cum hap, domnul soț îi mai punea câte o întrebare. Și atunci să te ții, că începea dom’ Vergil să emită opinii fără să clipească!

Acu, nu știu despre voi, dar mie îmi este cât se poate de clar că ăsta e fix, dar fix portretul perfect al alegătorului despre care se întreba Vasilescu mai acu câteva zile.

Vă zic sincer, am râs io ce-am râs în sinea mea, da nu prea era râsul meu… Adică mna, sunt perfect conștientă că oamenii ăștia există, trăiesc printre noi și, mai grav de atât, votează.

Dar cumva, am reușit să îmi creez bula asta a mea mică și confortabilă, în care până acum unica mea interacțiune cu astfel de specimene a fost când mai vedeam pe ici – pe colo câte un screenshot cu vreo inepție din asta.

Și, așa cum ziceam la început, mă hăhăiam și io, ori uneori mă mai cruceam de ce le poate făta mintea unora. Dar oarecum cred că nu percepeam lucrurile ca fiind atât de reale. Mda, știu, sunt o ignorantă și trăiesc sub o piatră. Da ce bine și liniște e aci, sub piatra mea…

Mno lasă, că m-a trezit la realitate dom’ Vergil, taximetrist în Brașov p-o Dacie Logan c-un milion de kilometri și ăia dați înapoi, mai ceva decât un duș rece dup-o noapte de beție prin Vamă, prin tinerețile mele demult apuse.

Mai zic ceva? Nu mai zic, că nu mai am ce…