Țineți minte de la mine, cel care v-am fost baci până la adânci bătrâneți: niciodată nu împrumutați bani prietenilor, niciodată nu luați împrumut de la prieteni.
Știți vorba aia „doar în România dacă ceri înapoi banii pe care i-ai împrumutat cuiva, trebuie să începi să te justifici de ce ai nevoie de ei”? Ei bine, fix așa e, mai ales când împrumuți prieteni sau de la prieteni.
Nu cred c-a existat dată când am cerut banii înapoi să nu trebuiască să justific de ce am nevoie de ei. Dar partea și mai nasoală este că atunci când aveam eu de dat bani înapoi, evident, întrebam: „da’ la ce-ți trebuie?”. De-aia nu trebuie sa iei de la prieteni, pentru că, iată, prietenii își permit să pună întrebări din astea.
Doamne, cât de jenat și prost te simți când trebuie să explici de ce ai nevoie de banii tăi. Doar pentru senzația asta, că nu te mai poți uita în ochii prietenului tăi, și n-ar trebui să împrumuți niciodată.
Dar cea mai nasoală parte la împrumuturile între prieteni e asta: mi-i dai înapoi când poți. Nu există metodă mai sigură de a pune cruce unei sume de bani decât s-o împrumuți pe sistemul „mi-i dai înapoi când ai” sau „când poți”. Din momentul în care ai terminat de rostit cuvintele, ai șanse mai mari să vezi banii ăia înapoi dacă deschizi fereastra și-i arunci afară.
Dacă e să vă întreb, sunt convins c-o sa descopăr că sunteți o grămadă care aveți de primit bani împrumutați pe sistemul „mi-i dai când ai”, dar habar nu aveți când și dacă o să-i mai primiți. Și tot o grămadă sunteți din tabăra cealaltă, care trebuie să înapoiați banii, dar încă nu-i aveți și nici nu preconizați să-i aveți într-un viitor foarte apropiat. Doar vi s-a zis clar „mi-i dai înapoi când ai” și tu nu-i ai, dăăă.
Ia, că chiar sunt curios cum stăm, sunteți mai mulți care aveți de primit sau care aveți de dat? Mă rog, asta în ideea că cei care au de dat sunt dispuși sa recunoască asta. 😛
Uite, sunt curios de o chestie. Trăiesc cu impresia că în alte țări oamenii nu-și prea împrumută bani între ei, indiferent cât de prieteni sunt. Habar nu am dacă e adevărat sau nu, că nu mi-a trecut prin cap s-o discut vreodată cu vreun străin sau cu cineva care locuiește în altă țară.
Impresia mea se bazează doar pe ce-am mai văzut prin filme și seriale. Mereu când vine vorba de împrumutat bani se schimbă aerul în camera respectivă. Atenție! Mă refer la sume care trec de trei cifre. E corectă impresia mea? Îi întreb, desigur, pe colegii care au ales să-și ducă zilele în afara spațului carpato-danubiano-pontic.
Ah, și mai trăiesc cu o bănuială vizavi de străini: nu se supără nimeni dacă primește un refuz. Te-a rugat un prieten să-i împrumuți niște bani, tu i-ai zis că nu poți să-i dai, discuția s-a terminat acolo fără să poarte nimeni pică nimănui. E corectă și bănuiala asta?
Întreb pentru că eu cunosc concetățeni de-ai noștri care nu și-au mai vorbit niciodată în urma unui astfel de refuz. Pe sistemul „ce căcănar, n-a vrut să-mi dea 2000 de euro când aveam nevoie și știam sigur că-i are”, oamenii și-au stricat relațiile definitiv, nu și-au mai vorbit niciodată.
De-aia sunt extrem de curios cum se întâmplă lucrurile prin țări unde apa caldă chiar e caldă.
Salut,
Mă numesc Andrei și am de dat înapoi bani luați cu împrumut. Când am. De la un coleg de serviciu. 200 euro.
Emoticon stând într-un colț pe cioburi de sticlă.
Comentariu beton!56
Hai, lasa, pune unu cu coji de nuca, pt 200 de euro…
Comentariu beton!13
Bre, e de câteva luni, acuși e anu’. Puteam să îi dau de 5 ori până acu’. Da’ io, în nimicnicimea mea stricai banii pă prostii. Păi nu zisă colegu’ să îi dau când am ? Zisă. Și io n-am.
Așa că lasă-mă pă cioburi de sticlă. Că merit…
Comentariu beton!31
Eu am si imprumutat bani, cu promisiunea imprumutatului ca mi-i returneaza in 1-2 luni si nu i-am mai vazut vreodata (sa fi fost vreo 150 euro acum 13-14 ani), si am si de dat unor super-prieteni 20.000 euro.
Mi se pare cel mai greu sa imprumuti bani de la prieteni, este un stres enorm comparativ cu un credit la banca, de exemplu. Pana acum am returnat o parte, scadenta pentru suma totala fiind la anu’ in iulie. Stau ca pe ace pana cand ii voi returna pe toti.
Dupa parerea mea e mult mai putin stresant sa imprumuti de la banca, dar, uneori, o mana intinsa de la prieteni face minuni.
Comentariu beton!16
Mihai, idee de articol pe viitor- cum ati aruncat bani multi din greseala la gunoi! Am ce povesti!
Ce-i drept numărul prietenilor nu este din două cifre,dar nu a fost cazul de situații jenante.Nu am avut nevoie,am ajutat cînd am putut,iar data de returnare a fost bătută în cuie.
Comentariu beton!15
În principiu nu dau, nu cer. Cu un singur prieten am făcut asta, dar de fiecare dată ne-am ținut de cuvânt și eu, și el. Ultima dată i-am cerut eu vreo 2000 de euro, bani pe care i-am înapoiat într-un an de zile. I-am spus termenul de la început. Asta se întâmpla prin 2011 când mi-am cumpărat casă (apartament)
Comentariu beton!28
Ciudati prieteni mai ai si tu. Poate ca ar trebui sa schimbi definitia termenului de prieten si sa fii mai selectiv. Dar daca inlocuiesti termenul de prieten cu termenul cunoscut, atunci ai absoluta dreptate. Bani se imprumuta de la banca si nu de la cunoscuti.
Am imprumutam bani de la prieteni doar cand eram la baut si constatam ca nu am bani cash de dat bacsis. Dar astea sunt sume mici si oricum tin de context.
Comentariu beton!18
Eu nu mai imprumut bani de mult. Am imprumutat 2 indivizi si sincer nu mi-am mai vazut banii niciodata. Pai mi i-ai dat ca suntem prieteni, nu?😐
In tarile cu apa calda s-a intamplat la noi cam asa. Ruda de departe, cere bani sora-si (soacra-mi) desi el avea 5 copii. Pana la urma il imprumuta domnul sot ca sa il faca sa dea banii inapoi. Am primit banii aia in bucatele. Cate 50, cate 25. Asa ca nu cred ca am inteles ceva din ei. Ultimii 50 de euro nu i-a mai platit niciodata. A zis soacra-mea ca ii face cadou si ne-a platit ea restul de 50 de euro.
Banii nu se imprmuta. Nu la prieteni, nu la rude. Doar daca vii tu cu ideea si mai mult cu gandul sa ii faci cadou.
Comentariu beton!25
Sincer începeam să cred ca am eu o problema și sunt defectă ca nu concep ideea de a “împrumuta” bani familiei și apoi să nu îi mai ceri înapoi ca doar e familie… dar stai așa ca până la urmă sunt banii munciți de mine pentru mine, nu am vreo obligație față de cineva, iar dacă înțelegerea a fost de împrumut mi se pare normal să îți ții partea de cuvânt și să îi înapoiezi.. chiar recent am avut o situație de acest gen cu cineva din familia extinsă și au început scuzele cum ca stai ca uite am avut cheltuieli multe, încă nu am reușit să mă pun pe picioare și tot așa. Dacă era o sumă mică probabil ca aș fi închis ochii, dar nu puteam să plec în vacanță o săptămână la final de an după ce am muncit tot anul? Puteam! Pot? Nu pot, ca banii de vacanță sunt pe la alții…
Prietenilor nu le mai împrumut de când în loc să îi primesc înapoi după o lună i am primit înapoi după 3… ce urăsc cel mai mult e minciuna, lipsa de respect și să nu te ții de cuvânt, indiferent cine ești și ce fel de relație avem – care tot o formă de lipsa de respect mi se pare.
În rest, maxim să îmi dea cash fostele colege de la fostul job când venea vreun curier și le puneam instant pe card… și invers. Iar când am avut intr adevăr nevoie am apelat doar la familie și la o singură prietenă și i am dat înapoi exact când am promis.
Deci ca să răspund și la întrebarea lui MV, nu am de dat bani, am doar de luat.
Comentariu beton!15
Nu am de dat bani inapoi si nici nu am de luat.
Iar atunci cand am avut nevoie, am imprumutat 2000 de euro de la un prieten, pentru 2 luni, pe care i-am dat inapoi cu 1 zi inainte de termen, alaturi de 1 sticla de vin si multumiri. Prietenul a fost mirat si m-a intrebat de ce-i dau inapoi, nu mai am nevoie de ei ?
Dupa 2 luni, timp in care luasem din alta parte 2000 de euro dati si aia inapoi tot asa, cu 1 zi inainte de termen, am luat iarasi de la acest prieten 2000 de euro pentru alte 2 luni. Returnati la timp si aia.
Comentariu beton!29
@Daniel – super mișto schema: ai doi prieteni și tot la două luni împrumuți de la unul ca să îi returnezi celuilalt. 🙂 🙂 🙂 Însă cam ieși în pierdere de la atâtea sticle de vin…
Comentariu beton!17
Am de luat-colega-350. Nush de cand
Am si colega care cere de un pachet de tigari, pana scoate de la bancomat-eu dadui de un pachet(nou venita in colectiv, eu), alta colega, care ii este si ruda, de mai multe pachete..
Oare intamplator stii cand e seful prin preajma dupa vocea ei??
nu dau, nu iau, prieten cu toata lumea
Comentariu beton!24
În țara mea cu apă caldă, pe care o înjură foarte mulți daci liberi buni “prieteni” cu munca, am următoarele exemple:
– acum aproape 15 ani am avut nevoie de 6.000 de euro pentru o lucrare stomatologică urgentă, neacoperită de asigurări. Nici vorbă să fi avut atunci banii ăștia. Am împrumutat de la o cunoștință apropiată, genul de neamț care te invită la el acasă la cină, ieșiți împreună la restaurant etc. Am făcut o chitanță de mână, prin care ne obligam să achităm în rate lunare. Nu avea valoare legală, dar nu asta conta. Am restituit tot, semnificativ mai devreme decât termenul agreat prin rate.
– o colegă de-a mea a fost strâmtorată cu banii luna trecută, într-un context personal mai dificil. Ne-am oferit mai mulți să ajutăm. “Nu, vă mulțumesc, am o limită de 3.000 de euro pe dispo cu care mă pot credita singură, iau de acolo și pun înapoi luna următoare”.
Altminteri, nu avem nici de restituit, nici de luat. Când am avut de restituit, am făcut tot posibilul să achităm mai devreme decât spuseserăm că o vom face. Slavă Domnului, am reușit de fiecare dată.
Comentariu beton!42
In Franta se poate face „reconnaissance de dette” intre particulari si are valoare legală. Dar pt sume mari, de obicei.
Poti sa faci asta si la notar, unde notarul e un fel de martor
Eu m-am lecuit de asta cu DAT-ul banilor imprumut acum vreo 20-25 de ani.
Unul dintre cei mai buni prieteni, coleg de banca din liceu, etc … nu era vorba de bani de o garsoniera dar nici vreo suma de neglijat. Cu mentiunea ca termenul de returnare era FIX, nu „cand poti/vrei/ai bani”. Asa ca am ramas fara banii aia dar am privit-o ca pe-o „investitie”: dupa al treilea episod in care eu ceream banii (mei) inapoi si interlocutorul se facea ca ploua, am trecut suma aia la pierderi si mi-am reorganziat agenda telefonului astfel incat sa nu mai vorbesc cu acea persoana vreodata.
De cerut bani cu imprumut, principiul meu este … NICIODATA!
In afara, poate, de situatia in care e vreo problema de sanatate in familia mea pe care sa nu o pot acoperi din resurse personale – si m-a ferit barbosu’ de asa ceva pana acum – probabil ca mi-as permite o astfel de solicitare catre maxim 2-3 persoane si tot as ezita pana as fi chiar 110% convins ca alta solutie nu este. Dar prima grija ar fi sa-i dau inapoi la termenul stabilit, altfel nu cred ca as putea dormi noaptea.
Comentariu beton!24
De la prieteni, am cerut împrumut o singură dată o sumă mai consistentă (jumătate de salariu) de care aveam nevoie urgent. Am plătit datoria la data promisă.
De două ori am împrumutat în familie. De fiecare dată am primit banii înapoi așa cum a fost promis.
O singură dată am cerut bani de la prieteni și cunoștințe, ne trebuiau 10.000 de euro. Am avut doar promisiuni pentru 4000. Suma ne-a fost împrumutată de un străin, până la urmă, un fost client de-al soțului, și asta fără să-i cerem, de fapt. I-am înapoiat după 3 luni, așa cum am promis. A fost singura dată când am cerut bani. De dat, well, nu dau cu împrumut. Cu o singură excepție. Am dat 10.000 de lei prietenilor noștri căci chiar aveau o situație critică. Și nu am stabilit când să ni-i dea înapoi, știm clar că nu vor putea prea curând. Dar mai știm că îi vom primi când îi vor avea.
Comentariu beton!21
Eu am luat bani împrumut de la sora mea pentru o lucrare stomatologica și am stabilit foarte clar returnarea ei în transe, lunar. De fiecare data când primeam salariul, ii viram suma convenita.
Mi se pare normal sa se stabilească clar modalitatea de returnare și termenul, fiecare le știe pe ale lui și pana la urma, sunt banii omului.
Am împrumutat deseori o cunoștință (pe atunci prietena) dar ii vedeam greu înapoi, este drept ca sume mici.
Mi-a mai cerut dar ultimele doua dați am refuzat-o și nu a mai îndrăznit.
Am scăpat, în sfârșit:)
Comentariu beton!24
De foarte putinele ori când am împrumutat ,eu am fost cel care a zis : ți dau înapoi în 10 zile / in ziua de salariu ! Daca ești om de cuvânt ,nimeni nu trebuie sa vină,să cerșească pt.banii lui ! E unul din lucrurile pe care îl urăsc din toți rărunchii !
Comentariu beton!28
Eu sunt bun…de prost. Am împrumutat prin facultate…dar aceeași persoană își făcea din asta un obicei. Eu mă și pun în locul lor, și zic să ajut, dacă pot. Sume mici, ce e drept, dar când și cel ce dă e sărac, suma nu mai contează
Când m-am făcut mare și munceam să plătesc la rate, am ajutat iar financiar pe cineva cu sume…mai consistente…Tot așa, își făcea obicei..atrăgea și fel de fel de probleme personale (ba divorț, ba tribunale, ba medicale, chestii nasoale, zic)…acum au cam trecut ani și banii „investiți” nu i-am mai văzut.
Sunt foarte de acord cu „nici nu iau, nici nu dau”, dar apar situații în care trebuie să faci o alegere. Și când o alegi, îți asumi. Indiferent de ce parte a baricadei ești. Viața e nedreaptă, șansele nu sunt egale pentru toți, mătușile cu moșteniri nu le avem toți. M-am bucurat când am fost ajutat, la impus, am încercat să ajut și eu pe altcineva tot la impas…poate că datoriile neplatite mie de alții sunt niște datorii neplătite de mine în viață…Să nu fim nefericiți cu ceea ce am făcut! Sănătoși să fim, căci banii vor veni dacă sunt ai noștri, într-o formă sau alta! Uite, mie mi-a venit salariul! Ce bucurie !
Comentariu beton!50
Acum nu am nici de dat, nici de luat.
In trecut m-am imprumutat de la rude/prieteni, dar i-am dat intotdeauna inapoi mai devreme de termenul stabilit.
La un moment dat un prieten a avut nevoie urgent de niste bani, a venit si i-am dat cu mentiunea ca termenul de restituire este de maxim 3 luni. Nu era o suma mare, dar nici de neglijat – 4 cifre in euro. Dupa ce i-am dat banii am vorbit tot mai rar, la termenul stabilit l-am sunat pentru ca nu ii returnase. Nu a mai raspuns la telefon, m-a blocat si pe retelele sociale si nu a raspuns la usa. Asa ca am urmat calea legala – plangere penala. A doua zi dupa ce a primit hartiile acasa m-a sunat sa mergem la un notariat sa ii returneze (trecusera aproape 6 luni de la termenul stabilit). I-am spus ca vreau dobanzi si penalitatile legale sau ne vedem in instanta.
A calculat penalitatile si dobanda ca la banca, am mers la notar si am facut un act ca i-a returnat si mi-am retras plangerea. De atunci nu am mai imprumutat bani decat rudelor foarte apropiate si sume pe care daca le pierdeam nu era o mare problema.
Comentariu beton!54
Aveai hartie facuta la.notar?
Cum demonstrai imprumutul?
@oana
Bună intrebare!
Prin transfer bancar într-un cont pe numele lui iar la comentariu treci „împrumut”, iar ca dovadă că ți-a cerut bani, vreo conversație pe Whatsapp sau messenger.
Dacă e vorba de cash, atunci ar fi bun un martor sau măcar conversații scrise în care să admită că a primit banii.
Eu folosesc prima variantă. Cash nu dau peste 100 lei.
Nu iau, nu dau.
Si, oricum, nu am prieteni nemți atât de apropiați încât sa intram in combinații financiare. Nemții nu sunt chiar cei mai prietenoși mai ales când e vorba de străini. Pentru ca noi vom fi străini pentru ei, indiferent de cat de bine ne-am adaptat aici.
Comentariu beton!16
Nu am luat împrumut bani decât de la bănci. De dat am dat foarte rar și pe termen scurt, dar și atunci primiti cu întârziere și după insistente.
Așa că le recomand banca dacă se întâmplă dar.nu a fost cazul recent în ultimii 15 ani sa îmi ceara cineva bani împrumut.
Cei care trăiesc din împrumuturi sunt de multe ori dependenți, de multe ori nevoiași, de multe ori ambele. Prefer sa.dsu de.tot.decat sa dau împrumut și când pot sa ajut o fac. Daca am dat nu am pretenția să îi mai vad.(banii)
Am niște bani dați fratelui meu, mi-i dă înapoi când poate.
Eu am avut nevoie de cash urgent acum vreo lună, mi-a împrumutat o prietenă, i-am restituit luni.
În general încerc să nu cer bani împrumut, prefer să mă descurc singură, să amân plăți sau cheltuieli neurgente. Nu am pățit să nu primesc înapoi sumele împrumutate.
Am avut 2 prieteni, am crezut io, pe care i-am pierdut din cauza banilor. Unu-i neamț, celălalt-i român. Neamțului i-am dat €300 împrumut pentru 6 luni. Asta-n 2015, cred. Când i-am cerut înapoi prin 2018 a zis că tre’ să vorbească cu contabilu’ șamd. Atunci i-am zis să-i ia nevastă-sa sicriu de banii ăia.
Prin 2021 același neamț îi cere unui ungur, cunoștință comună, tot €300. Unguru’ m-o sunat să întrebe dacă să-i dea sau nu. I-am zis s-aștepte până-i primesc io prima dată, apoi să-l împrumute. Evident că unguru’ nu i-o mai împrumutat banii.
D-atunci io nu mai am prieteni, ci doar cunoștințe. Dacă pot să ajut, o fac cu plăcere, dar cu bani, pe nimeni, niciodată.
Plm, lu’ frate-miu i-am dat împrumut €100 „până la salariu” (el o zis „salar”, da’ no’), adică fix pentru 4 zile, ce a devenit 3 luni. Ș-asta doar 3 luni pentru că i-am zis neveste-sii treaba și mi-o transferat banii pe loc, altfel, mai vedeam io banii ăia, când își vedea orbu’ ceafa fără oglindă. 🤷♂️
Comentariu beton!22
Cu ani în urmă, aveam o colegă care mereu cerea bani cu împrumut tuturor, apoi, după un timp, se făcea că uită să-i dea înapoi și cerea alții. Venea cu diverse motive: „i-am comandat copilului cadou de pe emag, mi se livrează mâine și n-am cu ce plăti” (wtf??) sau „trebuie să plătesc facturile, că altfel îmi taie lumina”. Nu am reușit să-i înțeleg resorturile interioare: de ce comanzi chestii pe care nu ți le permiți? Și de ce insiști să îmi ceri alți bani, când încă ai să-mi restitui suma dată acum nu știu câte luni?
Când eram adolescentă, taică-meu a lucrat de câteva ori în străinătate. Când se întorcea, casa se umplea de rude, plus colegi și prieteni de care nici sulea n-auzise. Veneau toți – numai lapte și miere – să ceară bani cu împrumut de la taică-meu. Taică-meu le dădea tuturor (mare greșeală). Primea banii înapoi greu, cu rugăminți, în tranșe, și în câteva cazuri nu i-a mai primit deloc. Desigur, toată gloata asta detestabilă nu se deranja nici c-un telefon dacă aveam probleme, sau dacă aveam nevoie de ajutor cu ceva; nu, ei veneau strict după bani. Unul chiar a avut tupeu să răspundă „da’ de ce vă trebuie banii înapoi așa de urgent?”. Gizăs.
Acum e bine. Dau, respectiv iau sume mici și pentru perioade scurte de timp, și doar cu prieteni apropiați. Gloata de rude e ofensată că nu vreau să țin legătura cu ei (spre totala mea lipsă de regret).
Comentariu beton!32
Am și luat bani, i-am returnat la timp, am și dat și nu i-am prea mai văzut. Și către străini, și către români, dar n-aș putea să spun dacă-s unii mai serioși decât alții. Dacă am putut să-i ajut, sunt mulțumit.
La momentul ăsta, am ceva bani dați, dacă o să-i mai văd sau nu, greu de spus. Nu-s sume foarte mari, dar m-ar deranja nerespectarea promisiunii mai mult decât pierderea banilor. Oricum, ce-am pierdut pe o parte, am câștigat pe alta, așa că per total e OK.
Bună ziua, io nici nu iau , dar nici nu dau bani împrumut. Nu am împrumutat bani decât de la mama sau de la sot pana acum, dar asta nu se pune , ca ei sunt ai mei și eu le dau fără sa clipesc .
Dar de împrumutat am împrumutat destule persoane încât sa ma conving ca mai bine zici ca nu ai . Adică fix pe modelul ,,Io ti-as da, dar n-am ! ,,
Și asta după 2 episoade cu persoane diferite, care nu se cunoșteau între ele , însă au mers pe aceeași metoda . În ambele cazuri am recuperat doar o parte din bani , cu taraita și aia , și doar după ce am dat zeci de explicații de ce am nevoie de banii mei. Urat , foarte urat . Asa ca ,n-am . E cel mai sănătos.
Comentariu beton!11
Împrumut la soț? (Insert emoticon care se tăvălește pe jos de ras). Soțul nu are nevoie de bani, ca ii vin idei, toți banii sunt la mine, ca îs mai responsabila 😉. Dacă ne trebuie bani, doar la părinți apelam, în rest nu dam și nu luam, descoperitul de pe cardul de salariu sa trăiască, da i ar Dumnezeu sănătate cui l a inventat
Comentariu beton!12
De împrumutat eu de la prieteni, recunosc că au fost cazuri care au decurs cam așa: la data stabilită pentru returnare am întotdeauna banii, dar au fost cazuri în care am întrebat: îți trebuie musai acum, că aș vrea să îmi iau XYZ dacă suportă amânare. Uneori s-a putut, uneori nu și atunci am returnat datoria fără alte detalii sau rugăminți.
De împrumutat eu, fără problemă, chiar anul ăsta am făcut rate pentru un prieten care nu poate, banii sunt virați la data stabilită, s-a întâmplat și să păsuiesc cu o lună când a fost perioada concediilor de ex, nicio problemă câtă vreme am discutat dinainte și nu am fost pusă în fața faptului împlinit.
Am o listă neagră însă de „prieteni” care nu mai văd nici 5 lei de la mine. Top este o tipă care îmi spusese că are nevoie de 300 de lei, și la bancomat fiind, am întrebat: 300 ai zis nu? La care ea „hai dă-mi 500, că tu ai” :facepalm: Banii i-am primit după vreo 5 telefoane, s-a împrumutat de la alt prieten ca să scape de mine 🤦🏻♀️
Comentariu beton!14
Dacă împrumutul afectează prietenia, atunci nu era prietenie( nici refuzul, nici returnarea).
Eu am împrumutat o sumă măricică, 10.000 euro, când m-am mutat din București în Otopeni.
Am vrut să merg la notar cu prietena mea, dar a zis că nu e nevoie.
Am vândut apartamentul și i-am returnat. A durat totuși 1 an.
A fost o dovadă de încredere.
Ne vizitează des și râde când îi zicem că a venit la țară, la casa ei și a noastră.
Am rude care ar dori să se împrumute și să uite.
Mi-am împrumutat acum 10 ani sora să își ia o mașină.
Am primit banii cu insistențe și în rate. Eu cu banii dați și mă simțeam prost că îi cer.
Așa că nu am pentru rude.
Comentariu beton!25
Am luat foarte rar si intotdeauna am spus cand ii voi returna si m-am tinut de cuvant.
De dat, am dat mai des si am avut „pretentia” sa sa intample la fel. Am si acum de recuperat bani pe care nu-i voi mai vedea niciodata.
Acum ceva timp am avut o situație complicată și am cerut o sumă cuiva apropiat care mi-a spus scurt că a mai împrumutat fratelui meu de mai multe ori si ori i-a recuperat foarte greu ori deloc așa că am primit un refuz așa că am încercat să mă descurc cum am putut, a fost al naibii de umilitor. Din motivul ăsta am preferat să apelez la un împrumut bancar când am avut neapărat nevoie de bani pentru ceva probleme arzătoare și am pățit să împrumut rudă apropiată iar răspunsul când nu mi i-a înapoiat a fost „dacă aveai nevoie de ei nu trebuia să mi-i dai, am copii și probleme de unde vrei să ți-i dau?!” eu mamă singură cu doi copii. Deci nu, nu mai dau cu împrumut bani, am avut probleme de sănătate serioase și prietena mea de-o viață mi-a oferit bani pentru a urgenta niște analize dar am refuzat-o pentru că nu știam dacă scap și reușesc să îi returnez sau las copiii cu angaralele pe cap, am reușit să scap de credite sau alte probleme, să-mi las lucrurile în ordine tocmai pentru a nu lăsa încurcături după mine.
Comentariu beton!38
Multa sanatate! 🙏
0
Am dat bani împrumut de multe ori, unei rude apropiate. Îi primeam înapoi greu, și îi dădeam iar, după perioade mici, de 2-3 zile. O dată i-am cerut să – mi returneze și mi-a răspuns : „Să văd cum stau cu încasările!”, ea făcând meditații la greu. După o perioadă din asta de dat-luat, am folosit banii să îmi schimb tocăria. Remarca ei și a soțului ei a fost: „Chiar era nevoie?” Când am cerut eu la ea împrumut, a pufnit-o râsul și a zis că nu are. Și ăsta e unul din motivele pentru care m-am retras din această relație când a făcut un credit să-și cumpere casă.
Comentariu beton!19
Mama mi-a zis o vorba cate6 mi-a ramas in minte, dar nu am ascultat sfatul: dacă vrei să ai dușmani, împrumută-ți prietenii cu bani.
Am de luat 5K eur de la un fost coleg. I-a cerut pentru juma de an și a trecut un an. Am insistat ca nu vreau nicio dobândă, că vreau sa-l ajut. El tot încearcă să vândă un apartament, dar ține la preț. M-am cam plictisit. Imi e rușine de rușinea lui, cum ar veni spus.
Mai deunăzi mă informa un vecin norvegian despre un amic comun, polonez, că are o mare datorie de rambursat la stat și că nu il poate ajuta pentru că toate rezervele financiare le-a blocat într-un depozit la termen. Dacă a vrut să fie un apropo, m-am făcut că nu inteleg. Nu prea mai sunt vremurile să risc a imprumuta pe cineva.
Comentariu beton!13
Eu cred ca relatiile de prietenie rezista pana la bani. Daca se schimba bani intre prieteni devine tranzactie comerciala si asta schimba natura relatiei. De aceea nu am cerut bani cu imprumut de la prieteni si nici nu mi s-a cerut. O singura data in viata am luat 400 dolari de la fratele meu. Schimbasem apartamentul cu unul mai mare, dadusem toate economiile in diferenta si nu ne ajungeau banii sa ne luam canapea si fotolii in sufragerie. I-am dat inapoi foarte repede. Bine, eu am si o chestie cu datoriile. Nu suport sa am datorii de niciun fel, platesc facturile la utilitati imediat ce vin, nu raman datoare la intretinere si daca nu am fonduri sa imi cumpar ceva aman pana strang banii. La plata impozitului anual pe proprietati am discutii cu al meu: el zice sa platim in jur de 30 martie cand aproape expira reducerea data iar eu as plati imediat si cu greu rezist pana in februarie 😁 Sa nu va inchipuiti ca dau buzna la ghisee cu cash-ul in mana, nu, platesc peste tot online cu cardul. Este adevarat ca nu am avut niciodata nevoie de bani pentru ceva vital gen problema medicala. Dar si pentru asa ceva exista banci.
Comentariu beton!16
Noi in prima tinerete am imprumutat un prieten bun al unui prieten bun, contra dobanda bunicica. Fara sa-l cunoastem, doar fiindca prietenul nostru garanta pt prietenul lui. Prietenul prietenului a dat faliment si n-am mai vazut de la el inapoi decat o mica parte din bani. In schimb prietenul nostru ne-a dat banii inapoi dupa vreo 10 ani. Am acceptat o parte din suma, fiindca garantase pt amicul lui 🤷🏻♀️
Am mai imprumutat de atunci 4 prieteni cu sume mari, unul chiar si-a cumparat o garsoniera din banii nostri. Toti au rambursat fara stres pentru noi.
Ne-am imprumutat si noi la rude si prieteni pentru o masina noua, am returnat in cateva luni, desi n-am avut termen.
A, si eu imprumut frecvent clienti, adica platesc in avans serviciile pe care le comanda, iar ei platesc ulterior, si nu cu toti stabilesc si data. E vorba bineinteles de „clientii casei”, de fapt eu nici nu prea mai am altfel de clienti. Ba, cand aveam si clienti necunoscuti mi s-a intamplat sa gresesc pretul contractului, inversand cifrele si incasand mai putin, ceva de genul 1456€ in loc de 1546€. Ce ziceti ca i-am spus clientei de incurcatura si dupa sejur a venit cu suta de eur si mi-a platit diferenta?
Si mai plusez cu ceva: in ultimul an si ceva am vrut sa ne luam un apartament si ne lipseau zeci de mii de euro. Am primit de la 2 prieteni distincti oferta de imprumut fara dobanda si fara termen, doar ca am renuntat noi la proiect.
Acum am promis unei prietene ca o imprumutam tot cu suma mare (fara dobanda) ca sa-si cumpere ea apartament. 🤞
Comentariu beton!17
M-am lecuit demult. Mă feresc ca dracu’ de tămâie. Nici nu dau, da’ nici nu cer. Ok, la lucru, între colegi, un 5-10 euro până a doua zi, e altceva. Se întâmplă să nu ai bani la tine pentru gustare, dar atât. Nu ne întindem, că plapuma-i scurtă.
Comentariu beton!14
Am mai împrumutat când aveam găuri în pantofi şi vânt în portofel, dar nu depăşeam cât de un pachet de țigări. De împrumutat (când am avut) am împrumutat de 4 cifre la fratele meu în dolari şi mi-a dat înapoi după 3 ani în euro. În rest mă uit după muşte pe pereți când vreunul se plânge de ceva nevoi financiare, oricât m-ar durea sufletul. Ştiu cum e sa împrumuți şi să ceri înapoi.
Da, la nemți nu se împrumută între ei. Singura excepție e când într-adevăr ai rămas din prostie sau fortuit fără bani. De exemplu ultima dată când ne-am mutat, minunata mea soţie entuziasmată a cumpărat mobilă de bucătărie (btw media era 4.000 eur atunci) fără să verifice soldul. Rezultatul a fost că o lună am primit atenționări că nu sunt bani în cont de la toți furnizorii (adică îşi trăgeau banii direct din cont). Majoritatea cunoştințelor din Germania, excluzând rudele, s-au oferit să ne ajute.
Eu inseamna ca sunt norocoasa, am prieteni buni sau macar oameni cu bun simt. . Dat cu imprumut sume maricele(6000 euro) si primit inapoi(si in aceeasi valuta, suma intreaga) in 2 ani fara probleme, eu le am zis fix replica :”cand ii aveti mi i dati inapoi”. Am imprumutat si fratelui meu la fel, cand a putut, mi i a dat, fara probleme. Ce nu fac, nu i imprumut celulilalt frate, care nu da nimic, inapoi, vreodata :)). Cu el, atat eu cat si fratele nr 1, avem o politica de ” nu i dam decat banii pe care suntem okay ca nu i vom mai vedea vreodata”. Ceea ce inseamna sume mici, iar in ultimii 3 ani deloc, ca nah, perioada proasta si la noi. Dar recunosc, ma orientez bine si recunosc de la distanta omul nesimtit, probabil ca am experienta din familie, deci nu imprumut oricui, clar.
Comentariu beton!15
Cand am venit unde imi castig traiul de zi cu zi eram mai multi romani aici si ne imprumutam de multe ori, cel mai mult am dat imprumut 5000€, am refuzat sa imprumut o data 10000€ unui coleg insa am ramas prieten, prietenie care pentru o perioada sa distanta(probabil pana a mai uitat) insa dupa a revenit la normal, cel mai mult m-am imprumutat cu fost 1000€ pana la salariu(mai erau 3 zile), sumele mari erau returnate intre noi in maxim 3 luni si toti odata, cele gen de 1000€ pana la primul mesaj de la banca, care te anunta ca ti-a intrat salariul, daca se intampla ziua in maxim o ora iti venea inca un mesaj de la banca care te anunta ca ti-au mai intrat niste bani, daca salariul iti intra noaptea atunci la prima ora iti primeai/plateai datoria, am mai imprumutat bani si la alti expati(alte natii) iar pe care i-am vazut ca nu sunt parolisti am evitat sa ii mai imprumut, intre noi intre romani nu au fost cazuri sa auzi ca Vasile sau Cristi nu si-au platit datoria
De dat nu dau, că m-am fript, am dat cuiva vreo 500 de lire și i-am văzut înapoi după 6 luni de la data promisă, așa că mai bine nu. De luat iau doar în caz de forță majoră, iar la mine termenul e termen, dacă am zis ca pe data de îi dau înapoi, apăi așa am făcut, chiar de trebuie să mănânc pâine și cartofi o lună. Ce-i drept, în UK nu am văzut ca oamenii să-și împrumute unul de la celălalt.
Un foarte fost bun prieten m-a sunat ca să imi ceară 500 lei deoarece sotia lui trebuia sa nasca .M-am dus rapid la spital cu banii pregatiti in plic pt domnul doctor Deoarece era singur fără rude am stat cu el pana i-au adus copilul in brate.
Pot spune ca am fost alaturi de el atunci cand chiar i-a fost greu. De atunci au trecut 13 ani iar eu nu am mai primit acei bani.
Ce sa zic bun prieten.
Comentariu beton!18
@ Titel
Poate la majoratul copilului sau la nuntă te cheamă!
Comentariu beton!16
Am de primit 800 de euro de la un tovarăș căruia i-am dat acum mai bine de un an.
Greșeala nu a fost că i-am spus să mi-i dea când poate, ci că i-am spus că nu stau în ei.
Nu a uitat de ei, dar nici nu pare să aibă impresia că se apropie al doilea Crăciun și că ar fi bineveniți…
Unui alt prieten i-am împrumutat recent, într-o miercuri, 40 de euro („până în weekend, cel târziu luni”). Luni m-a sunat să mă întrebe dacă poate să mi-i aducă marți, că n-a reușit să ajungă la bancă. Dar că dacă nu accept, face un drum să îi scoată și să mi-i aducă.
I-am zis că nu e grabă (și că nu stau în ei). Marți după lucru era la ușa mea cu banii, cerându-și scuze pentru întârziere.
De cerut împrumut nu cer.
Dacă mi-a trebuit ceva pentru care nu aveam toți banii, ori am așteptat, dacă nu era urgent, ori am făcut rate (uscătorul de rufe, de exemplu).
Comentariu beton!17
Well… bună întrebare. Eu de principiu nu dau și nici nu iau, dintotdeauna am încercat să-mi pun deoparte bani albi pentru zile negre, tocmai pentru că știam că, dacă am o problemă, vreau să mă descurc singură. Am prieteni foarte buni și dragi, dar nu sunt oameni cu suficient de mulți bani încât să mă poată ajuta la orice oră din zi și din noapte, iar banii pe care îi au au fost munciți de ei, nu primiți cadou. În general, consider că oamenii trebuie să se gospodărească cu economii puse deoparte și/sau să nu se întindă mai mult decât le este plapuma. Dacă aleg să facă copii, mai ales in România, să nu se mire când vor avea cheltuieli cu acei copii, inclusiv medicale: să te împrumuți pentru bani de cadouri copiilor, cum spunea cineva mai sus, mi se pare că este apogeul (negativ) al cuiva ca părinte. O singură excepție am, pentru prietenii mei apropiați: animalele. Dacă ți s-a îmbolnăvit brusc pisica, sau tocmai ai aflat că îți trebuie niște mii de euro ca să o ții în viață, nu stau pe gânduri, vin eu cu banii la tine ca să te scutesc de-un drum! Pentru că în România nu ai asigurări pentru animale, așa că nu e vina ta că poate nu ai suficient de mulți bani puși deoparte pentru astfel de situații (cât de mult este oare suficient pentru un tratament de cancer, de exemplu?). Dacă la copii/părinți/la tine există asigurări (și de stat, plătite de tine, și private, etc.) și nu te oprește nimeni să îți scazi astfel niște riscuri, la animale nu sunt, așa că o încasezi din plin dacă e cazul. În rest…. prieteni nu sunt ăia care-ți cer ție bani pentru viața pe care nu și-o permit, în timp ce-și cumpără gentuțe și pantofiori și eventual mai și fac mișto de tine că porți o singură geantă de când te știu. Oamenii trebuie să învețe să-și poarte de grijă singuri și să-și pună bani deoparte, există articole și aplicații gratuite în toate colțurile Internetului, iar ăla care atârnă mereu de tine să-l împrumuți până la salariu sau până o să considere el că are banii ăia să ți-i returneze (what a joke…) nu e prieten, e debitor cu dobândă zero.
Comentariu beton!13
La mine „mi-i dai inapoi cand poti” inseamna ca te gandesti frumusel acum cand o sa fie asta, imi spui data exacta inainte sa iei banii si nu ma priveste cum te tii de ea. Probabil ma uit foarte urat, pentru ca de obicei apar oamenii mai devreme sa regleze datoria.
Am de recuperat o suma cu 3 zerouri, in euro, de la doi prieteni. Dar de la prieteni chiar buni și stiu ca o sa mi-i dea. Am dat împrumut pentru ca după revoluție, tata ieșise la pensie și timp de un an, pana a făcut dosarul, nu a primit nici un ban. Am trăit din salariul de învățătoare al mamei. Tin minte și acum cum ieșea disperata in strada și se întreba oare la cine as putea sa ma duc sa cer bani luna asta.
Asa ca da, dau împrumut, dar recunosc ca numai la oameni in care stiu ca pot sa am încredere. Si care au cu adevarata nevoie.
Am împrumutat 150e la o colegă de birou, de 3 ani tot zice ca mi-i da.
Oricum, sume mari nu mai dau, ca se întâmplă să am eu nevoie și ma pun singura in dificultate. Dar înțeleg nevoia și uneori disperarea cand nu ai încotro sa te întorci și de unde sa faci rost de bani. Am trăit-o pe pielea mea, si as fi vrut atunci sa am pe cineva la care sa pot apela, asa că…
In tara unde stau, mai bine faci „découvert ” la bancă, nu ai nevoie de împrumut de la prieteni..
Nu-ti trebuie prieteni, in general ai banca..
Comentariu beton!11
Hai să zic și eu. Acum multă vreme am împrumutat 100 DM de la o doamnă, colegă mai în vârstă. „Mi-i dau când poți. ” Și n-am putut până au dispărut mărcile. Atunci îmi revenisem financiar și m-am dus la respectiva doamnă (rușinată, roșie, balbaindu-ma) să-i dau 100 euro, care să reprezinte și împrumutul și dobânda si scuzele mele. „Hahaha, datoria aia s-a prescris de mult. Știu cât ți-a fost de greu” (adevărul e că eram ușor disperată.) Eu că luati-i, ea că va, până la urmă am căzut la pace și am depus banii în numele ei în contul unui prieten comun căra avea nevoie de o operatie in strainezia.
Acum sunt câțiva prieteni care-mi datorează sume, nu foarte mari. Dar îi las să vina când pot ei, căci știu cât a fost de important atunci sa fiu păsuită.
Comentariu beton!25
Trebuie sa iti schimbi definitia „pretenilor”.
Cum mai zicea cineva, un cunoscut e un prieten sau nu e un prieten. Daca e prieten inseamna ca te poti baza pe el si el pe tine. Am dat si am primit bani (mii de eur), masini, apartament (rent free). Daca le-am dat sau primit, returnarea a fost intodeauna ca un cadou si intodeauna a fost returnat.
Dar am putini prieteni.
ii ardea buza unui prieten. I-am dat 4000lei. Fara timp de inapoiere. Dar, cand mi-a ars buza i-am zis „boss..am nevoie de banii aia”. Intr-o saptamana ii aveam pe toti.
Ma pregateam de o treaba, care nu a iesit. Un amic, cu bani, imi cere pentru o luna 1000lei. Evident, luna s-a facut vreo 3, banii dati in rate, dar macar primiti. Mai tare e ca am avut, in timpu ala, nevoie de el 10 minute. Sa ma duca cu masina 2km (aveam bicla bucati si imi trebuia o masina, ca aveam si carnetu suspendat). Avea suv, nu a putut sa ma duca. M-a dus amicu dator cu 4000lei, desi avea un citronel in 2 usi. El avea spatiu, suvu nu era „asa mare”.
in rest am mai imprumutat asa, cate 100-200 si cum i-ai vazut tu inapoi, asa si io.
Acum, i-am dat unui amic 2500lei. Am vazut inapoi 500, restu i-au vazut casele de pariuri
cel mai tare fu frati-miu. Vine la mine „bah, da si mie 1600lei”. L-am intrebat daca trage droguri sau baga la pariuri. Bagase la pariuri: a pariat ca daca iti platesti impozitele online (asta acu 10 ani) statul le ia in calcul, fara probleme. A pierdut pariul si, o data cu el, si banii pe concediu post natal, vreo 3 luni
Pe partea ailalta. Cred ca am si io 100-200lei nedati inapoi, unui verisor. L-am ajutat oricum mai mult de banii aia, dar nu am mai avut cum sa ii dau banii aia. Ori a uitat ori i-a prescris. Nush.
Altfel.
Despartit de gajica dupa ce ma imprumutasem 10000lei sa iau masina. Am facut plan de plata inapoi.
Vacanta nordkapp (stii norvegia). Vin in tara. Probleme la munca si nu mi-am primit 2 facturi. 2 facturi, dupa vacanta in norvegia. Am vazut direct praful din conturi. Dupa 2 luni am primit oferta de munca in germania. Eu 0 bani in conturi asa ca m-am imprumutat de la oameni undeva peste 1000e. Le-am zis „teoretic banii aia pe facuturi tre sa vina, dar oricum, salariu din nemtia o sa imi permita sa va dau banii in max 2 luni”. Prima luna au intrat toti banii asa ca le-am trimis direct banii. Unu dintre ei, intamplator cel mai bun prieten, era „da lasa domle banii aia, ca io nu am ce face cu ei”.
anu asta i-ar m-am imprumutat. Vacanta, imediat dupa ce am luat casa. Cumva am avut bani de tot avansu dar am ramas la minim cu banii, asa ca daca tot ma duceam cu grup mare de oameni i-am zis tot omului de mi-e cel mai bun prieten sa imi dea aprox 2000e. Nu de alta, dar sa nu chitai prin vacanta ca e restaurantu prea scump sau cacaturi de gen. Termenul de retur era „bah, maxim pana in februarie”. Dar, pentru ca s-au asezat lucrurile i-am dat banii pana la finalul vacantei.
Ideea e simpla. Daca te imprumuti si zici la om „ti dau pe x septembrie”, pe x septembrie omul trebuie sa aiba ori banii ori o scuza si un nou termen. Practic, poti merge din termen in termen de cateva ori, daca ti-e prieten bun s-ar putea ca oricum sa nu isi mai faca idei cu banii aia. Dar, daca dai cu „seen” ti-l pierzi de prieten. Bani se mai fac, dar prieteni mai greu.
Comentariu beton!15
Mi-i dai înapoi când poți ,n-a fost nici pentru mine când am avut de dat împrumuturi,dar când am dat eu, adevărat că mi,-era rușine mie să-i cer.Mă împrumut dacă e nevoie cu sume pe care le pot returna la prima leafă și gata.Si mai e o treabă:datoriile atrag datorii,cu cât ai obiceiul de a te îndatora mai tare,cu atât te înfunzi mai rău.
Regula: nu imprumut bani celor care umbla cu telefoane de 1000 eur, haine scumpe, bmwuri, etc. E clar ca daca au nevoie „urgent” de 1000de lei si ma suna de pe iphoneul 15 luat in rate o sa mai vad suma la sfantu asteapta, poate dupa n rugaminiti si justificari (probat, verificat, toti sunt la fel).
Alfel, am de incasat mai multe mii de eur, promisiunea de returnare a fost 1 an, apoi 2, apoi..cand s-o putea. Daca merge la fel, am sanse sa ii vad inapoi in vreo 25 de ani..
Idem…cred ca numai la.romani sepoate asaceva. Avem tzeparaian sange.
Am luat cu împrumut sume enorme pentru mine, la vremea aceea. Habar n-aveam cum aveam sa ii dau înapoi dar da …..”ii dai cum și când poți”. Și am putut!!!! Suntem prietene de 30 de ani și n-aș face prostia sa stric așa o relație. Dimpotrivă, sunt recunoscatoare ca am așa prietene în viata mea. Pe de alta parte, am dat și eu bani cu împrumut, mult mai puțini și, pentru ca în acea perioada nu aveam timp sa ne vedem, mi-a condiționat returnarea banilor de întâlnire face-to-face, le-am pus cruce și am terminat o relație forțată. Asta e!!!! Sa fim sănătoși și voioși!
Nu dau, nu iau, sunt Hagi Tudose. Am mai dat sume modice de 10,20,50 de lei cu împrumut și i-am primit întotdeauna înapoi, dar și dacă nu ii primeam, nu făceam tam-tam, tocmai că nu stăteam în ei. In general nu mi se cer, iar dacă mi se cer (nu vorbesc de cazuri disperate, boli etc unde am ajutat întotdeauna cu sume măricele sub formă de donație, au fost câteva astfel de situații), găsesc o scuză (îmi pare rău, nu am bani la mine, nu am pe card, trebuie să cumpăr X și Y).
Sincer, eu n-am patit nici sa dau bani si sa nu-i mai primesc (bine aici posibil sa fie chestii de 2-3 euro pentru o cafea sau ceva de genul, dar astia nu se pun), nici sa imprumut si sa uit de ei. Am imprumutat sume mari fratelui meu si unor prietene si i-am primit inapoi cand au spus. Am primit si eu cateva mii de euro cand am avut nevoie urgent si i-am dat inapoi in cateva luni, asa cum am promis. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca nu mai stau in tara de vreo 16 ani sau nu (desi prietenele sunt tot romance).
La noi imprumuturi se fac la banca. Nu am auzit niciodata de imprumut intre prieteni. Cel mult fetele mele sa-mi ceara „imprumut”, si eu stiu ca nu am sa mai vad banii aia. Dar asta e altceva.
Nu dau si nu cer, viata e mult mai usoara asa. Ce nu imi permit, nu imi permit, e o ecuatie simpla.
In loc de imprumutat, mai bine zic ca donez suma de bani si nu cer nimc in schimb, ii fac cadou, pe bune. Grija aia „cand ii primesc inapoi” si sa stau cu radarul pe om nu merita deloc.
Pe dincolo e un subiect mai delicat, se evită situații de genu’ și dacă se ajunge aici, e adevărat că nu o iau personal. Eu, am pierdut sau mai bine zis, am scăpat de o “prietenie” de 30 de ani, după ce tipa mi-a zis că “îi plânge copilul” și nu poate să îmi trimită banii tocmai acu’… adică după vreo 5 ani…
Imprumut bani prietenilor dar pun deadline. Daca il depaseste, a doua oara nu mai gresesc. Ba am patit-o cu o colega care mereu avea nevoie de 100 de ron pana la salariu. Care salariu venea si banii mei nu mai veneau. Am rezolvat si asta: te rog sa pastrezi banii pe care ti i-am imprumutat, dar la mine sa nu mai vii cu cereri de imprumut ca nu iti mai dau. Si gata. De imprumutat Doamne ajuta sa nu fie nevoie!
Acum 5 ani am fost invitati de niste prieteni la masa . pana aici nimic anormal pt. ca invitatiile erau reciproce dar aproape cand eram pe terminate, mi-au cerut 10 000€. nu le-am dat i-mi trebuiau sa-mi cumpar un apartamento aici in tarile cu apa calda ceea ce am si facut. De atunci nu mi-au mai vorbit ,chemat si pe deasupra Au mai si divortat. Oare am facut bine pierzand prietenia lor si nu banii mei ?
Am fost pățită de câteva ori și de atunci NU MAI DAU BANI CU ÎMPRUMUT. Prefer să analizez situația și în funcție de sumă sau de persoană, să ajut dacă pot dar nu mai dau cu împrumut. La fel trebuia să mă justific și eu de fiecare dată când îmi ceream banii înapoi, cu mult după ce le trecea neserioșilor termenul de rambursat… Acum, partea haioasă e că al meu a imprumutat unei prietene de familie 500 eur să facă școala de șoferi. Termenul de rambursat era in octombrie. Asta după de au stat in posesia ei 6 luni!! Ei bine, nu mai e nici octombrie și nici banii nu i-am văzut. Așteptăm 15 decembrie(noul termen de returnare). 🤷🏻♀️
Să ne țineți pumnii. 🤞
Daca nu a luat carnetul, o sa aiba nevoie de bani pt ore suplimentare.
Daca a luat carnetul, o sa aiba nevoie de bani pentru masina.
Bafta!
@chris06
A abandonat școala de șoferi pe motiv că…nu e de ea. 🤷🏻♀️
De primit, nu va mai primi nici boabe de orez! 😁🙈
Sunt vreo 8 ani de când am dat 1500€ cu împrumut pe un an de zile “ prietenei “ mele dar și cumătra ptr ca mi-a botezat fata . Nici în ziua de azi nu mi-am văzut banii înapoi dar nici nu cred ca o să -i văd înapoi vreodată , dar oricum am stricat prietenia cu ea … asta este … omul din greșeli învață 😢
Am avut credit si m-a ajutat sora sa-l inchid (am mutat creditul de la banca in familie). I l-am rambursat anticipat. Acum nu mai datorez bani decat la emag pentru o plata esalonata.
Am imprumutat bani unei colege de munca si mi i-am vazut inapoi pe bucatele in doi ani dupa mii de rugaminti (din partea mea) ba chiar si c-o amenintare (din partea prietenului ei). Niciodata nu mai fac.
Am o ruda care se mai scapa la mici sume pe perioade scurte (pana la salariu), dar mi-e ruda si ne ajutam unul pe altul ca suntem cam singuri prin sat (din neam).
Noi in casa ne-am facut o pusculita din alocatia fiicei (se strange toata de la nastere intr-un cont separat) si o folosim pe post de Card de Credit. Avem grija sa punem totul inapoi, si sunt mandru ca incheiem anul fara datorii.
Azi nu am de dat niciunei persoane si nu am de luat de la nimeni.
Ei, uite cum mi-am amintit eu ca am de primit bani! Mersi de articol :-))) Dați unui prieten, pe principiul mi-i dai când poți. Dacă am uitat de ei, clar au trecut cateva luni bune de când nu poate :-)))
Depinde de fiecare și de relația dintre prieteni.Niciodata nu am cerut dar am dat și nu 100 euro ci 15.000. Nu numai că i-am primit la termen dar și cu comisioanele de transfer plus o sticla de vin cq lumea drept mulțumire.Oameni și
…oameni!
Aici banii sunt subiect tabu. Nu e frumos sa vorbesti de bani, nu e frumos sa te imprumuti si nici sa imprumuti. Daca cineva e bogat nu se spune despre el ca e bogat, se zice ca are o situatie financiara buna! Nu se obisnuieste nici sa arati ca esti bogat, ca e de prost gust. Daca ai totusi nevoie de imprumut de la un bastinas, trebuie sa-i spui direct cand ii inapoiezi. Patit asa ceva, eram rupta de foame, voiam sa-mi iau ceva de la un automat si am cerut unui coleg un euro care coleg m-a intrebat imediat cand ii inapoiez euro ala! Am zis ca nu-mi mai trebuie.
Sigur ca in familie se ajuta cu bani dar mai putin intre prieteni. Totusi o buna parte din familii nu-si ajuta copiii asa cum se face la noi, sa le dam bani de casa, de masina etc.
Cu dragii mei romani am avut niste experiente horror. Un asa zis prieten se impotmolise prin Polonia in plina iarna si ne-a sunat si rugat fierbinte sa mergem dupa el. Am luat liber de la servici doua zile si ne-am dus dupa el. Ajuns acasa bine-mersi, a zis ca nu ne mai da bani ca de fapt noi ii suntem datori lui de pe vremea cand calatoream impreuna. Chiar nu-i eram si am ramas cu un fals prieten mai putin. Nu mai zic ca inainte cu o luna castigase la loto 60 000 de euro, castig la care am contribuit putin pentru ca l-am anuntat ca trebuie sa vina sa-i ridice ca el era prin concediu!
Din cate stiu, sunt cel putin cateva tari unde este un obicei la fel de normal ca la noi sa se dea bani cu imprumut intre prieteni, vecini si cunoscuti. Lista mea verificata cuprinde Italia, Spania, Portugalia si UK. In afara de UK, unde banii au fost dati si luati intre indieni ori pakistanezi, in cazul celorlalte tari, a fost vorba de nativi. In Elvetia, erau francezi din Suisse Romande. In zona nemteasca nu stiu, nu cunosc. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, acum vreo 20 de ani am avut oportunitatea sa imi iau un teren, de casa. Aveam mai bine de jumatate din bani, dar imi mai trebuiau vreo 7-8000 de euro. Nu am gasit la prieteni si neamuri, dar am gasit la niste cunoscuti. Fara acte, fara nimic, cu promisiunea ca dau banii inapoi in doi ani. I-am dat cam intr-un an. Peste cativa ani am inceput sa ma pregatesc de constructia casei. Aveam banii de casa (suma care iesea din calcule… Iluzie! Am prins ieftinirea materialelor post-criza din 2010, dar casa m-a costat cu aproape 30% mai mult decat sumele din devizul initial), dar mi s-a invit ocazia rara sa mai cumpar niste terenuri, la preturi bune. Le-am cumparat. Cu o luna inainte de a baga prima cupa de excavator in pamant imi mai lipseau aproape 20.000 de euro. Am cautat si am gasit la un prieten bani de imprumut, fara dobanda, cu termen de restituire zis de mine de doi-trei ani, stabilit de creditor la MAXIM cinci. Am luat la prima strigare 25.000 de euro, dupa care am mai luat cate ceva, dar nu tin minte sa fi atins 40.000. Am terminat de dat banii inapoi cu vreo trei luni inaintea celor cinci ani. La randul meu am dat bani cu imprumut, dar sume mici, maximul fiind 5000 de euro. Dati acum vreo cinci ani pentru doi ani. La umplerea celor doi ani debitorul a venit cu banii la mine. Stiam ca are ceva probleme si l-am intrebat daca nu vrea sa i-i mai las. S-a bucurat. M-a mai imbiat cu restituirea de vreo doua-trei ori, cam la cinci-sase luni. I-am zis ca nu am nevoi urgente. De vreo doi ani nu mai zice nimic. Singurul prieten pe care l-am refuzat nu mi-a cerut propriu-zis bani, ci sa devin garant la banca la un credit măricel, de 120.000 – 150.000 de euro. Stiind ce fiinta boema este, l-am refuzat. Toate astea (si cu banii imprumutati de la prieteni si cunoscuti, si cu refuzul garantiei la banca) pentru ca, la fel ca toata lumea, ma cam feresc de banci. Singurele interactiuni cu sistemul de creditare au fost la cumpararea de masini in leasing. Dar de cand cu cardurile de credit cu valori mari ale limitelor, am vazut ca se pot lua masini cu plata partiala a ratelor de pe carduri de credit. Am unul Affinity de la CEC, la care am facut acum fix doi ani o plata de 60.000 de lei, la care am platit pe langa principal doar cate 4 lei comision lunar, plus o dobanda de vreo 30 si ceva de lei intr-o luna, cand am alimentat contul in week-end si banii au intrat a doua zi sau ceva de genul asta. In conditiile astea chiar nu merita sa iti stresezi prietenii, daca achizitiile tale se pot plati cu cardul. Sigur, unele achizitii ori servicii mai speciale cer doar plati cash, dar asta-i alta lume si alta viata.
Am dat de vreo 2 ori bani cu imprumut cand eram f tanara si am ramas fara ei. Unor prieteni. Mai tarziu, in viata, am dat si unui cumnat si tot fara ei am ramas. De data asta, o suma mai mare. Intre timp, zic si eu ca m-am mai desteptat si nu mai dau bani cu imprumut decat celor in care am cea mai mare incredere ca mi-i returneaza. Sunt 3 persoane in situatia asta. Atat.
Si am fost nevoita si eu sa iau niste imprumuturi la anumite momente, pe care le-am returnat exact cand am spus. Urasc sa trebuiasca sa explic eu de ce am nevoie de banii mei si urasc ideea de a nu da banii la timp pentru ca…nimic, nici nu conteaza motivatia.
Eu am si de dat dar, si de primit. Asadar, cand o sa-i primesc o sa am sa si dau inapoi. Pana atunci… pauza. 🙂 Sumele-s pana in 2000 de euro dar, in gasca noastra, e la ordinea zilei acest cerc „vicios” si nimeni nu se supara.
N am inteles niciodata imprumutul intre persoane. Inca de mica mi au zis ai mei, ai bani cumperi, n ai bani nu cumperi. Doar in liceu am inteles asta cand o prietena se tot imprumuta la mine si apoi cand era de dat inapoi mi i arunca asa, in scarba. Sau prin facultate cand o „prietena“ ma tot intreba dar n ai 5 lei, 3 lei, 10 lei etc pt snacks. Situatia a continuat la birou cand mereu la iesirile cu colegii cineva „n avea schimbat“ si cerea, aruncand privirea in portofelul meu. Cel mai urat gest, nu conteaza suma, sa ceri si mai apoi sa te faci ca ploua. Ti e si rusine sa ceri inapoi chiar daca e suma mica pt ca nu i asa, e o suma mica…Niciodata n am imprumutat bani de la nimeni si de cand n am mutat din tara nu am vazut asemenea practici. Degeaba comentam ca natie politicienii, sistemul public, cand noi nu suntem exemplu de urmat.
Nu am mai cerut bani cu titlu de imprumut din facultate (si atunci am cereut mereu cu termene fixe si inpoiat mereu la timp).
De vreo 15 ani sunt in pozitia in care sunt cel care ajuta si ii imprumuta pe altii, cea mai mare suma pe care am dat-o imprumut a fot de 20k euro, primiti inapoi la timp. Am mai avut sume de 100 – 500 euro date imprumut, sume pe care nu le-am mai vazut inapoi, insa era vorba de persoane cu posibilitati reduse sau de oameni care considerau din start ca banii aceia erau sub forma de cadou.
Nu suma in sine ar fi o problema, ci faptul ca unii dintre cei care iau bani imprumut se duc in concedii, vancante si-si cumpara tot felul de gadgeturi inutile fara sa tina cont de faptul ca ar fi corect sa-si achite mai intai datoriile.
Inca mai am prieteni si angajati pe carei ii ajut cu bani imprumut, doar ca sunt mult mai selectiv in privinta aceasta.
Am avut si un nesimtit care si-a vandut masina si, pana nu i-am batut obrazul, a stat cu banii la sertar in loc sa-si achite dartoria fata de mine. Noroc ca am scapat de jigodie.
In facultate am avut un singur episod, suma nu-sa-streseze-neaparat, unde nu am mai vazut banii inapoi.
Apoi, am dat prietenilor si cand eram in Ro, am dat si de cand sunt plecat din Ro (dar tot numai unor romani). De fiecare data sub termenul de restituire ales de ei si care a fost rezonabil, termen de luni mai multe sau mai putine. Respectate fara sa fie nevoie sa reamintesc eu etc.
A fost si cand nu s-a putut dar nimeni nu a comentat dincolo de acel „bai, imi pare rau, n-am”.
Prietenii straini, cel putin in ce observ eu, se limiteaza la a cere in cadrul familiei sau cel mult de la prieteni FOARTE apropiati.
Prietenul în pierzi oricum, fie ca ii dai, fie ca nu ii dai. Asa ca mai bine nu ii dai și pierzi doar prietenul
Nu prea dau bani cu imprumut si nu cer. Am noroc acum ca am si prieteni care-s „bine la casele lor”, cu banii ma refer. Anul trecut o verisoara mi-a cerut sa-i imprumut si i-am zis din start ca e prima si ultima oara. A fost ciudat sa fiu asa de categorica din prima, dar am facut-o oricum.
Pe mine inca ma bantuie amintirile cand parintii se imprumutau si intorceau si tot asa. Bine, asta facea toata strada (nu doar parintii mei) si cred ca tot satul. Si nu am povesti concrete cand sa fi ramas datori pe termen lung, dar mi-e clar ca am resimtit energia aia naspa din anumite discutii si mi-am promis ca eu nu o sa fac asta.
In studentie am facut totusi (imprumutam de la frate-meu, care nu-i mai voia inapoi – era forma lui de a ma sustine, ca el lucra deja si eu – nu), insa dupa ce m-am angajat, s-a intamplat rar (o data demult cu un prieten de familie si o data, tot demult, cu o colega de birou, care facea, culmea, ocol prin tot biroul, pana ne-am prins noi ca imprumuta de la unul si ii intorcea altuia si anul trecut cu verisoara).
Nu stiu exact ce am cu imprumuturile (adica nu stiu exact care e lectia cu care am ramas din copilarie), dar stiu ca dau batai de cap si am vrut macar de asta sa scap.