Mi-a venit ideea citind comentariile de la articolul de vineri.

Pentru mine „Friends”, „Seinfeld”, „Two and a Half Men” (doar partea în care joacă Charlie Sheen) și „The Big Bang Theory” sunt cele mai bune seriale de comedie ever.

Toate cele patru sunt exact pe genul meu de umor, așa că mă pot uita la ele la nesfârșit și, cel mai important, mă pot face să râd tot la nesfârșit.

De altfel, pe „Friends” și pe „Seinfeld” le revăd cam o dată la doi ani. Nu știu cum naiba, dar de fiecare dată redescopăr chestii pe care nu le văzusem până atunci și care mă fac să râd cu lacrimi. De fiecare fucking dată când le revăd se întâmplă asta.

Dar să trecem peste ce-mi place mie, că nu e obligatoriu să ne placă tuturor aceleași lucruri și să râdem la același gen de umor.

Există oameni cărora nu le plac „Seinfeld” sau „Friends”, în schimb au altele pe care ar putea să le vadă la nesfârșit. Poate „M*A*S*H”, poate „How I Met Your Mother”, poate „The Office”, poate „Familia Bundy”, poate altele care nu-mi vin mie în minte acum.

Știți ce le leagă pe toate serialele astea de comedie? Nu știți? Vă spun eu ce le leagă: dacă se făceau azi n-ar fi avut nicio șansă! Nicio șansă, niciunul dintre ele.

Iar dacă printr-un miracol vreunul ar fi intrat în producție exact în forma în care îl știm, ar fi fost desființat de generația woke. Ar fi luat foc internetul de la protestele fulgișorilor de nea ultragiați, care se simt jigniți și dacă bate vântul mai tare afară. Se oprea producția în secunda doi.

Uite, vă dau cel mai la îndemână exemplu, pentru că tocmai m-am apucat să-l revăd: personajele din „Friends”. Dacă se făcea serialul în zilele noastre, niciunul dintre personaje n-ar fi fost așa cum au fost ele gândite de producători. O să le iau pe rând ca să înțelegeți exact de ce:

Chandler Bing. Personajul Chandler pur și simplu n-ar fi existat deloc, ar fi fost doar cinci prieteni, nu șase. N-ar fi avut nimeni curajul să creeze un personaj care face mișto de orice, care râde de toți și toate, începând cu părinții lui. Adică de taică-su care e gay și de maică-sa care e curvă se culcă cu mulți bărbați. Zero șanse.

Monica Geller. O fostă grasă care slăbește pentru că nu simțea că trupul ei este un templu pe care trebuie să-l iubească necondiționat așa cum e? Și toate miștourile din serial pe subiectul ăsta? Doamne apără și păzește! Lua foc internetul, la propriu. O demolau în primul rând pe Courteney Cox, pe motiv c-a acceptat să joace un rol care discriminează „persoanele cu comportament alimentar dezechilibrat cauzat de tulburări emoționale”. Zero șanse.

Rachel Green. Hai să fim serioși, câte șanse să aibă clișeul cu blonda sexy și mai puțin inteligentă? Vedeți? Până și mie mi-e teamă să scriu „proastă”. Cum să existe un personaj femeie care își găsește job-uri (și le păstrează) datorită modului în care arată? Cancel culture direct!

Joey Tribbiani. Alt clișeu, cel al bărbatului modest intelectual care reușește în viață doar pentru că arată bine. Deși prostăvan, face sex cu o grămadă de femei, majoritatea mult mai inteligente decât el. Ceea ce reflectă, șoc și groază, cât de superficiale sunt femeile. Zero șanse.

Ross Geller și Phoebe Buffay sunt cele mai cuminți personaje din punct de vedere al political correctness-ului, dar și astea au din când în când derapaje mari. Ross e dezamăgit că prima lui soție s-a dovedit a fi lesbiană, nu acceptă când fiu-său vrea ca jucărie o păpușă fetiță, e gelos în toate relațiile șamd. Pe scurt, un individ imatur care transmite nesiguranță și incertitudine. Zero șanse.

Phoebe are și ea destule bube, de exemplu relațiile cu bărbații, pe care le duce în paralel, ceea ce este incompatibil cu noțiunea de femeie independentă, asumată și, mai ales, puternică. Zero șanse.

Iar dacă personajele aveau zero șanse să arate așa cum le știm cu toții, motivele principale pentru care scenariul ar fi fost refuzat de televiziuni și platformele de streaming sunt astea: cei șase prieteni sunt albi caucazieni și niciunul nu e gay. Sau dacă nu gay, măcar un trangender, un ceva acolo. Deci zero șanse.

Lăsând „Friends” la o parte, toate serialele de comedie pomenite mai sus ar fi fost respinse sau cancelate fix din acest motiv: oamenii sunt din ce în ce mai proști. Oamenii sunt atât de proști încât nu pot înțelege că o glumă rămâne o glumă chiar dacă e despre gay, religie, negri, asiatici, grași, slabi, sex și alte subiecte pe care se mai ofensează proștii.

Mă refer aici la întreaga planetă, la omenire în general, să știți. Numărul de proști crește constant, iar prostia se știe că este incompatibilă cu umorul. E imposibil să le explici proștilor că umorul este doar umor și că ai dreptul să faci glume pe orice subiect atâta vreme cât ele sunt doar glume.

Dacă nu mă credeți pe mine, poate-l credeți pe Ricky Gervais când spune: „smart people aren’t offended by jokes”. Vedeți cât de corect politic a formulat-o și el? Ar fi putut să zică „only stupid people are offended by jokes”, dar a dat-o invers.

O să închei tot cu un citat din Gervais, citatul meu preferat:

„Please stop saying „You can’t joke about anything anymore”. You can. You can joke about whatever the fuck you like. And some people won’t like it and they will tell you they don’t like it. And then it’s up to you whether you give a fuck or not. And so on. It’s a good system.”

Apropo, aveți pe Netflix două numere de stand-up ale lui Gervais, vi le recomand cu căldură, sunt fabuloase. Fragmentul video de mai jos, absolut genial, este fix din unul dntre ele.

Gata, închei, dar nu înainte de a vă mai spune asta: sunt absolut convins că în viitorul destul de apropiat niciunul dintre serialele mai sus menționate nu va mai fi disponibil pe vreo platformă de streaming. Pun pariu pe orice.