Articol scris de Iulia.
…
Cred că am mai zis eu pe ici ori pe dincolo că unicul noroc al lui fi-miu e că e simpatic. Pentru că altfel, l-aș fi parașutat de mult pe Lună cu ajutorul unui bine țintit șut în derier.
Hooo, nu săriți la beregată, că nu promovez violența față de copii. Bine, nu promovez violența față de nimeni, în general. Mă rog, poate mai puțin față de ăia care uită să semnalizeze, fac dreapta de pe banda a doua sau a treia sau lasă mașina „ân față, pă avari, dăcât doo minute, șefu!”. Dar divaghez.
Ziceam așadar că unicul lucru care-l scoate pe fi-miu din belele de multe ori e faptul că e simpatic. Pentru că nu știu dacă știți, da drăciile astea bipede cu vârste cuprinse între aproximativ 3 și circa 6 ani suferă în marea lor majoritate de ceva bâzdâci cronici în cur sau ceva de gen.
Practic, io pe fi-miu cel puțin îl suspectez ori că e bipolar, ori că are personalități multiple sau ceva p-acolo.
Că altfel nu-mi pot explica cum acu e un cintezoi vesel, care ciripește și pare înconjurat numai de raze de soare, curcubeie și norișori pufoși și în secunda următoare se transformă într-un balaur care scuipă flăcări. Sau muci, hai să fim cinstiți, că mai degrabă mucii încep să zboare când se dezlănțuie furtuna.
Cine are sau a avut plozi de vârsta asta sigur-sigur știe despre ce vorbesc. Iar dacă aveți copii prea mari și nu vă mai amintiți cum era, vă dau eu mai jos câteva exemple, că poate vă declanșez ceva amintiri.
Spre exemplificare și mai bună înțelegere a situației, vă relatez mai jos câteva situații care l-au transformat în interval de numai câteva secunde pe copilașul meu bălai și vesel într-o furtună de muci, jale și plânsete neconsolate:
Prima: eram la grădiniță, mersesem să îl iau acasă. Acolo, la grădiniță, copiii își scot dimineața sticlele cu apă și le pun pe toate într-un coș mare, pe care educatoarele îl cară de colo-colo. Respectiv dimineața îl duc în clasă, apoi îl coboară jos, la sala de mese, apoi îl cară afară, ca să se hidrateze micile bestii corespunzător pe parcursul întregii zile.
La final de zi, coșul cu sticle e pus de obicei lângă ușa vestiarului, astfel încât la plecare să își ia fiecare sticla cu el acasă.
În ziua despre care fac vorbire, fi-miu era pe băncuță în vestiar, trăgându-și în picioare mergătorii de ieșit afară, în schimbul târlicilor de stat înăuntru, în grădiniță.
Ca să nu stau ca pupăza de pomană, uitându-mă admirativ la el, am zis să fac ceva util și m-am dus să iau sticla de apă din coș, să i-o pun copilului în rucsac, să ne cărăm naibii acasă.
Pfff. Mare și fatală eroare. Nu vreți să știți ce epopee de jale și plânset s-a pornit pentru că am luat eu sticluța din coș și am pus-o în rucsac. Căci aparent așa ceva e absolut inadmisibil și greșit. De ce, vă întrebați? Pentru că trebuia să mergem și să o luăm împreună!
Altă dată eram acasă. Fi-miu se juca la el în cameră. Unde prin „la el în cameră” se va înțelege că o parte din chestiile cu care se juca erau, într-adevăr, pe raza camerei lui, iar o altă parte – destul de consistentă – dintre jucării își croise drum și pe hol, pe scări și prin alte spații adiacente.
Și cum se juca copilul acolo, vesel și fericit, fără nici un fel de grijă pe lume, a apărut ticăloasa de mă-sa. Care, cărând în brațe un coș cu rufe curate care urmau a fi puse la locurile lor, n-a văzut o anumită mașinuță galbenă aflată în calea ei.
Nevăzând mașinuța, subsemnata a călcat oleacă pe ea, aflându-se astfel în pericol iminent de a-și rupe gâtul.
Nu mi l-am rupt, am reușit să mă redresez în ultimul moment, cu tot cu coșul de rufe. Dar, în nemernicia mea, am îndrăznit să iau numita mașinuță galbenă de pe jos și să o mut mai încolo, ca să nu mă mai aflu în pericol de frângere a gâtului și la următoarea trecere prin zonă.
Rezultatul? Plânset, jale, muci. Cum adică să mut mașinuța de acolo?!? Păi eu nu știu că acolo, fix acolo și nicăieri altundeva este locul acelei mașinuțe?!?
Alta. Nu știu dacă am mai povestit, fi-miu merge la înot. De două ori pe săptămână, niște oameni foarte de treabă (soț și soție) vin și preiau dracii din fața grădiniței, îi duc la piscină și apoi îi predau înapoi la grădiniță. La finalul fiecărei astfel de sesiuni, instructoarea le dă fiecăruia câte o bombonică.
Acu câteva săptămâni, fi-miu își vedea de ale lui prin curte. Și cum se juca el așa, la-la-la și tru-lu-lu, ciripind voios și scurmând pământul cu un băț, numai ce-l văd că se oprește brusc din ce făcea și pornește spre casă, unde năvălește ca un taifun.
Se oprește în fața mea cu călcâiele înfipte în podea și mă mitraliază cu următoarea întrebare: Unde e hârtia?
Io taman tocând niște morcovi pentru o ciorbă, vă dați seama că i-am oferit drept răspuns un sinceri și nedisimulat: Hă?
Se uită la mine ca la ultimul idiot și vine cu o precizare (care, am dedus din privirea plină de superioritate, ar fi trebuit să mă lămurească pe deplin): Hârtia mea de la bomboană!
Io fiind evident mai înceată în cap, așa, tot nu mi-au sărit sinapsele în mod corespunzător, așa că am revenit cu un al doilea deloc academic: Hă?
Moment în care, ce credeți că s-a întâmplat? Firește, s-a declanșat furtuna de plânset, jale și muci. Dar, printre sughițuri și jale am reușit să aflu că greșisem, din nou, în mod fundamental.
Pentru că am aruncat la gunoi ambalajul de la „bo-ho-ho-homboa-ha-ha-na miaaaaaa de la Oa-ha-ha-ha-naaaaaaa!”
În traducere, aruncasem la gunoi ambalajul de la una dintre bomboanele primite de la Oana (instructoarea de înot), ambalaj care trona în dulapul de la grădiniță de prin aprilie sau mai și de care mă tot lipeam de fiecare dată când scurmam prin respectivul dulap.
Bine, io aruncasem ambalajul ăla de ceva zile, dar aparent abia în momentul respectiv, în timpul unei sesiuni de scurmat cu bățul în pământ, informația s-a înregistrat la fi-miu în creieraș, declanșând jihadul jelaniei.
Aș mai putea să vă dau și alte exemple, dar mă duc să-mi fac un ceai de tei, că ziua abia începe și nu se știe ce o să mai fac greșit și azi, transformând astfel din nou copilul bălai într-un morman de bocete cu sughițuri.
Ai voștri? Cuminței sau tot bipolari, așea?
sursa foto: freepik.com
Toți copiii normali sunt așa 🤗. Am trei fete și un băiat, deci am trecut prin cam toate etapele, cu amendamentul că băieții (frate-meu are doi băieți) sunt mai expansivi în exprimarea nemulțumirilor. Copiii au nevoie, în acest interval de vârstă, de o anumită „ordine” pe care și-o creează ei sau cu care s-au obișnuit, dar da, aceste ieșiri ale lor au darul de a te duce frecvent pe culmile disperării 🤷.
Succes!
Comentariu beton!47
Dada, am aflat și eu că toți sunt așa (sau mă rog, majoritatea). Într-o măsură mai mică sau mai mare.
Da’ nene, uneori, îți vine să te duci unde vezi cu ochii 🤭
Comentariu beton!29
Copii n-am, dar am un fin, care îmi este și nepot (fiul verișoarei mele). Are 3 ani acum.
Dacă cineva se așază pe un alt loc la masă (masă cu 12 locuri), plânge.
Dacă cineva vrea să-l ajute să întreprindă orice acțiune (pus papuci, geacă, curățat fructe, mutat mașinuțe), plânge.
El obișnuiește să își asiste bunicul la treburile gospodărești. Dacă merge să adape sau să hrănească vaca fără el, plânge.
Am vorbit atât cu mama, cât și cu verișoara mea și mi-au spus că eu, sora și nepoata mea nu eram atât de active și nu aveam o ordine strictă a lucrurilor.
Comentariu beton!28
Sincer, cred că noi nu aveam „curajul” să ne manifestăm așa, că cel mai probabil ne-am fi ales cu o palmă peste bot și cam aia era.
Nu cred că erau nici apreciate, nici tolerate astfel de comportamente, cel puțin în generația mea 😒
Comentariu beton!87
@(altă)Iulia: noi n-aveam voie să plângem fără motiv. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!49
@JT, și dacă n-aveam motiv și totuși ne smiorcăiam, ni se dădea rapid motiv 🥊🤣
Comentariu beton!58
Eu am un băiat și o fată. „Băiețelul” are 31 de ani, fetița are 14! Citind textul tău, am suspectat ca îl cunoști pe fiu-meu și ai scris despre el, atât de precis se potrivesc amănuntele! Diametral opus se afla fiică-mea. A fost cea mai cuminte ființă din univers, rezonabilă în toate privințele! Acum e în clasa a opta, studiază, citește mult, de plăcere, nu că o obligam noi. Ce sa mai zic, parcă nici n-ar fi frați, atât de diferiți sunt!
Comentariu beton!64
Mulți înainte, să-ți fie sănătoși! Cred că fata e așa liniștită ca să apuce și creierii voștri să-și ia o pauză 😂
Comentariu beton!36
Nepoții meu sunt invers ,băiatul 5 ani e cuminte ,ordonat și nu se încrede toată lumea! Nepoata mea ,urgie! Vorbește non stop,se enervează una ,două și povestește arborele genealogic la toată lumea cunoscuți și necunoscuți!
Comentariu beton!16
Ohohoo, avem și noi. Prima dată cu fata, dar acum cu gemenii de 3 ani avem spectacol din belșug.
Un episod din Tânăr și neliniștit a fost aseară cu unul dintre băieți. Am vrut să îi schimb hainele…a început să miorlăie din senin, miorlăit care s-a transformat în urlete și aruncat pe jos în curu’ gol…vreo jumătate de oră a ținut nebunia fără să am cea mai mică idee de la ce a pornit și fără să zică ceva anume doar să se crizeze. S-a liniștit când a cerut să se joace cu para de la dus în cadă, bineînțeles după ce nici de asta nu era sigur 🤦(nu a vrut să facă duș, doar să se joace).
După câteva minute de stat în cadă a început să râdă fără nici o urmă de supărare. Eu eram deja cu căpuțul făcut cioburi.
La fel le zic și eu că sunt… bipolari.
Comentariu beton!53
Exaaaaact! Iar voi, cu gemeni… Mamă mamă 🤦♀️ double the trouble 😂
Comentariu beton!16
Crize și figuri din astea niciodată nu fac amândoi în același timp. Doar separat, ca să ne țină în suspans, să nu știi niciodată pe care îl apucă. 😅
Comentariu beton!44
Mi se pare normal, lucrurile trebuie să rămână mereu palpitante 😂
Comentariu beton!18
io am scăpat, a mea face 7 ani luna viitoare!!!
ha, că dară n-ați crezut asta!? nu cu vîrsta, cu scăpatu’, zic; pe lîngă OCD-urile obișnuite, jihadiștii ăștia mai au o preocupare: everybody is happy and serene? neeeee, n-o putem lăsa așa, se obișnuiesc…
ultima îi că dă sonorul la tv, pe desene, la un volum care ar fi pretabil pentru o nuntă; mare spre foarte mare, nunta; în mod normal nu mă deranjează, da’ uneori uit asta și, cînd dășchid teveul după 21-22, să văz și io un neflics…; aveți idee cum se aud maimuțărelile alea într-o casă cufundată în liniște? e de minim un AVC!
da’ cine s-a trezit la 3 dimineața, după 3,5 ore de somn, să facă 800km, ca să mai prindă și o jumate de sîmbătă cu prințesa? haidipa, băui cafeaua pe centura capitalei, pîn’ la Ieșî nu mai opresc…
Comentariu beton!74
Băi, ce uameni, băi… După ce am citit primele slove, îmi făceam deja speranțe 😒
Am sărit și io de câteva ori pe lampă când am pornit tv-ul seara, după nanificarea odraslei, și de atunci încerc să fiu atentă, să dau mai întâi volumul la un nivel rezonabil și abia apoi să opresc scălămbăielile.
Ca norocu însă, uneori nu opresc eu, ci chiar beneficiarul mai sus numitelor scălămbăieli. Așa că, la repornire, cine sare pe lampă, în prag de avc? 🙋♀️
Comentariu beton!19
O să vină preadolescența, nu vă relaxați! Cu toane, răspunsuri tupeiste, figuri ce n-a vâzut Franța! A mea are 12 și deja mi-e frică de ea.
Comentariu beton!99
🤣🤣🤣🤣🤣
Daaaa, la mine are 11 ani, si deja nu ne mai intelegem, toate lumea imi spune ca de abia acum incepe greul cu preadolescenta. Iar ce ai zis tu Iulia , da, ma regasesc complet la varsta ei de 5-6 ani. Doamne credeam ca nu mai ies la liman, toata lumea imi spunea ca nu am eu rabdare, ca am facut copil la 40 de ani si ca asa imi trebuie 🙂 Dar am vaga impresie ca nu conteaza varsta mamei …
In fine sa fie ei sanatosi si pe noi sa ne tina nervii sa ii vedem mari !
Comentariu beton!30
cum ziceam, a trebuit să negociez dur ca să mă lase să mănînc; am tras și 5 fumuri, merg la umflat baloanele pînă nu sparge geamul de la terasă…
btw, amenințarea mea preferată, care o pune cumva în încurcătură, e „lasă că ți-o plătesc eu, cînd vei fi adolescentă!”
Comentariu beton!17
Aseară, la sor-mea, m-am postat în fața aragazului să pregătesc un sos pentru carnea care sfârâia pe grătar.
În timp ce învârteam cu drag și spor în cratiță, deja de vreo 10 minute, fiind atent să îmi iasă consistența care trebuie 😅, puștanul unor amici, 3-4 ani, care se alergase până atunci prin toată casa cu restul de ciutani și ciutance mai mici sau mai mari, a realizat brusc prezența mea lângă traiectoria lui de joacă.
S-a oprit în spatele meu și din chirăiala pe care o provoca până atunci, m-a întrebat cu o mină foarte serioasă:
– Da’ ce faci aici?
– Mâncare.
– Da’ ce mâncare faci?
– Un sos pentru cărnița de pe grătar. Vrei să te ridic să vezi pe aragaz?
– Nu! Și nu vreau sssos!
Pleacă, mai face două ture cu chirăieli, se oprește iar în spatele meu, în aceeași poziție, nu zice nimic dar se ridică pe vârfuri și întinde gâtul spre aragaz.
M-am întors la el, l-am luat de subsuori și l-am ridicat spre aragaz ca să vadă conținutul cratiței. S-a uitat cale de două secunde, a exclamat un „aaaa!” lung și după o altă secundă, dând din mâini ca morișca:
– Nu vreau! Nu mănânc sosss! Lasssă-mă jos!
L-am lăsat jos și am început să murmur:
Tatăl nostru care ești în ceruri, dă-mi înțelepciune și răbdare să termin sosul ca să poată mânca toată lumea din el…
Comentariu beton!84
Ahahahahaha, fix așa.
– Maaaamiiii, ce gătești?
– Aia (chestie pe care știu că alte dăți a mâncat-o și i-a plăcut).
– Ăăăă ☹️ Bine, după ce o să gust și nu o să-mi placă, îmi dai altceva?
– @##$&%@?$&$
Comentariu beton!73
@Iulia, mbine o să gust puțin dar altceva ce mai avem de mâncare că parcă nici nu-mi mai e foame 😂🤬
Btw, acu’ fiumeu are 25 și tot „gustă” doar din anumite mâncăruri doar ca să nu se declanșeze un dezastru, pentru că întotdeauna gătesc ce hotărăște poporu’ în sesiune extraordinară. Pe la 16 anișori așea, m-a anunțat protocolar că nu trebuie să mai gătesc pentru el pen’ că își va găti singur deoarece mâncarea nu este la fel de bună ca atunci când este proaspăt pregătită și în consecință își va găti fix dar fix atunci când îi este foame 😂 o vreme i-a plăcut mâncarea proaspăt pregătită, doar o vreme.
Comentariu beton!44
-tata, vrei să-mi faci un ou moale?
– nu, nu vreau…
– haaaaiterooooog!!!!
– m-ai întrebat dacă vreau și am spus că nu; asta nu înseamnă că nu-ți fac
– @€^$$#$< (în capul ei, ăvcors)
este că și eu o țin în priză?
Comentariu beton!25
@costicăm, și după aia, când o fi adolescentă, o să te întrebi pe cine dracu’ seamană, de-ți dă răspunsuri din ălea ironice!😀😀😀
@costică, si-au făcut amândoi de mâncare, pe rând, crezi că i-a trecut vreunuia prin cap să ma intrebe dacă vreau și eu un ou?
Comentariu beton!15
‘ai de capul meu, @Costică, sper, la fel ca și în cazul lui Mișu, doar că ai măcar un preș confortabil pe balcon și plinul făcut la mașină. 😅😅
Măăă, io am trei. La primul eram stresată, anxioasă, mă temeam și dacă mi se părea că trage o bășină neobișnuită. La al doilea știam la ce să mă aștept , dar nu am avut deloc probleme cu el. La al treilea deja realizasem că nu există copil să nu se îmbolnavească, lovească, să nu cadă din pat și alte asemenea. Doar că ăsta al treilea mi-a cam pus capac. Zici că e simpatic al tău? La fel și al meu. E de o veselie exuberantă și a fost așa de bebeluș. Răde non-stop și pus pe șotii. De la tăiat perdele și draperii tăiate franjuri cu foarfeca( cred că am mai zis io p-aici), la demontat orice aparat , device sau chestiuță de care , evident, aveam și nevoie, că doar nu era fraier să strice ceva inutil și care nu trebuia înlocuit imediat . Mai vrei? A testat niște chibrituri pe husa de la salteaua de pat, care husă noroc că era ceva spumă ignifugă prin ea și nu a luat foc, sau poate a luat foc și a făcut fi-miu pe pompierul , că prost nu e , ba dimpotrivă. Cert e că am găsit o frumoasă gaură în zisa husă și ce să vezi, a trebuit înlocuită. Acum are 8 ani și parcă nu mai face atâtea trăznăi , dar tot găsesc prin sertarele lui piese de la un computer pe care l-a demontat foarte minuțios, cabluri tăiate, etc împreună cu ambalaje de la cociolată , preferata lui, toate astea printre șosete, tricouri și alte asemenea. Dar vorba ta, noroc că e simpatic , deși se transformă într-un mic demon dacă am tupeul să culeg de pe jos piese de lego cu care urma să facă el nuștiuce. Ce mașinuță fata mea … lego te seacă la lingurică dacă ai călcat pe vreo piesă din aia. LEGO IS EVIL, jur. Părerea mea e că la piciul tâu abia acum începe perioada de aur … aveți timp destul să vedeți că se poate și mai rău! Sănătos să fie, în rest trec toate!
Comentariu beton!52
1. Aidecapumeu, am râs cu sughițuri 🤣 ocazie cu care doresc să îmi revizuiesc atitudinea. Fi-miu e un sfințișor 🤣
2. Lego ar trebui declarat prin lege instrument de tortură și utilizarea sa reglementată cu strictețe! 🤦♀️
Și pe această cale îi doresc lu Murphy cu tot cu mă-sa toate cele, că te face să calci pe nenorocirile alea de piese minuscule fix în puterea nopții, când ești desculț și e liniște de mormânt în tot cartierul 🤬
Comentariu beton!33
@Iulia: Dadada,, în puterea nopții, atunci e cel mai mișto. Eu n-am nimic cu Murphy în momentele alea, doar cu ficații rudelor decedate ale soțului. De ce doar ale soțului? De obicei .
Comentariu beton!23
@Geo: Eu chiar eram o sfintisoara cand eram mica, da’ tot m-a gasit maica-mea cu foarfeca in mana, ii facusem niste frumosi franjuri luuuungi la pantalonii lui tata.
Si am avut si o faza cu incendiatul unui sul de hartie igienica, o parte din el in soba cu lemne, restul insirat (desfasurat) prin camera😳. Shhht! De asta stiu doar eu, nu si parintii mei!
Comentariu beton!15
@Ileana : Babă frumoasă și copil cuminte nu există!
Comentariu beton!14
Am crezut ca doar al meu ascunde în șifonier resturi de mâncare și dulciuri, ambalajele le lasă pur și simplu pe jos! Iar lego… Am început sa le matur direct pe alea mici, nu ma mai aplec sa le strang. Și mi s a înfundat și scurgerea de la ele, construiește când face baie! Arhitect îl fac!🤣🤣🤣
La 3 ani zici? 😀😀😀Apoi afla ca nici mai încolo nu e altfel,ba mai rău.😀
Am 2,25 și q0 ani,băieți.
Pe toate mama trebuie sa le știe.Daca ceva nu iese cum vor ei…sa vezi mutre îmbufnate, tranteli-nu uși,ca asta nu permit- ,văicăreli ca asa și pe dincolo,ochii dați peste cap. Sa nu mai zic de certurile dintre ei.
Unul e prea mare și o face pe șeful, celalalt e mai mic ca vârstă dar mai înalt și mai solid și nici el nu se lasă…
Când îi apucă toanele e haos.
Comentariu beton!14
Am ajuns deja la 5. Ani ai lui zic. Da de pe la 3 parcă a început bipolaritatea asta. Da e bine de știut că prea curând nu trece 🤣
Comentariu beton!13
Nu am avut parte de asta. Am avut copii practic unul după altul, la fiecare an 2 ani apărea unul. Așa că socializau și stăteau unul cu celălalt. Mai e un aspect la care nu am avut cum să mă gândesc, dar soția mea e convinsă că probabil din cauza ca sunt surd. Abia ajuns în Germania am am avut de a face cu surzii, aproape toți români, și soția mea a observat că familiile de surzi aveau copii (toți auzeau bineînțeles) care nu prea făceau gălăgie. Adică, se țineau de drăcii, se preocupau de răsturnatul casei cu josul în sus, dar nu făceau scene cu plânsete și furtuni de muci. Copii învață repede: dacă nu sunt auziți, la ce să consume caloriile? A, că se remarcă vizual prin isprăvile lor e altceva și de obicei limitările sunt impuse energic. Familiile de surzi nu prea umblă cu diplomația și finețurile, sunt din cale afară de direcți.
Comentariu beton!45
Oare dacă mă prefac acu că am surzit ajută la ceva? 🤔😂
Comentariu beton!27
@(alta) Iulia încercarea moarte n-are!
Despre diabolica mea progenitură( 7 ierni în curând) , zicea o prietenă de familie că a căzut în butoiul cu zglobinol, Obelix gen. Cât despre jihadiștii menționați, jocă la copii și juniori.
Comentariu beton!13
🤣🤣🤣
Și io care credeam că am fost/sunt mamă rea când m-am gândit odată că ce bine ar fi ca fi miu să fie mut, măcar din când în când. Avea o furculița preferată pe care am rătăcit-o pe la bunici sau unde se duc furculițele când nu mai au chef de mâncare, de care și-a amintit tot așa, când dădea cu bățul prin frunze, zi frumoasă de toamnă, căpșor blonduț, idilic totul, hmmm. Până își amintește că nu a mai văzut furculița șefa demult. Jihad, Hulk, Denis pericol public, toate intr-unul. M-am trântit în cur pe iarbă și am început să plâng mai tare decât el, el se oprește și spune:de ce pângi, mami? Ți-e dor de furculița mea și ție?? M-a bușit râsu’, ce naiba să mai faci? Acum mi-e dor de clipele alea deși nu mi-as fi imaginat:)
Comentariu beton!76
Să fie mut? Soro, mi-aș dori uneori măcar 5 minute să am o baghetă d-aia din Harry Potter și să fac o vrajă de transformare în stană de piatră. A lui, a mea, nici nu mai contează 🤣
Comentariu beton!24
Iulia, draga mea, nu aș vrea să te descurajez în nici un fel, însă peste vreo 6-7 ani, toate astea ți vor părea mici drăgălașenii față de ce vei trăi atunci, respectiv în pre-adolescenta și, mai ales, adolescența simpaticului tău fiu. Asa cun zicea Cristi mai sus, băieții în special au nevoie de ordine. Ordinea lor, greu de înțeles de noi, de altfel. Asta când sunt mici. Cand ajung la 11, 12 ani devin fani haos. Ca să nu mai pomenesc de alte chestii, și mai greu de digerat de orice părinte cu simțul rațiunii. Dar, cum zicceam, nu vreau să te sperii, ia-o încet, exersează tehnici de relaxare, ca o sa fie nevoie. Mai ai multe de îndurat pe drumul ăsta, al parentingului.
Comentariu beton!16
Așa zice și tac-su: bucură-te acu, că pe urmă o să devină un adolescent cu obiceiuri și igienă cel puțin îndoielnică și să te ții atunci! 🤣
Comentariu beton!24
Din ce am observat și eu, crescînd fete, bāieți și nepoți, bāieții sunt mai vocali, mai necontrolați, mai centrați pe nevoile lor de moment și chiar mai nepāsātori dacā își supārā familia cu ” ieșirile” lor. Am vāzut prin magazine mai ales bāiețași dindu- se in spectacol spre a obține ce doreau ei dar rareori fetițe. Justificarea cā”asta e natura lor” sau „boys will be boys” nu ajutā cu nimic ci doar încurajeazā viitorii adulți egoiști de mîine. E nevoie de dragoste, rābdare dar și de fermitate și impus niște limite. Nu e ușor sā crești copii.
Mda. Acum ceva timp m-as fi amuzat maxim citind asta. Băiețelul meu abia a împlinit 3 și au început tragediile din nimic. Simt ca merg pe teren minat in orice moment. Oricat ar fi de vesel, daca fac o miscare gresita s-a terminat. Sa înțeleg ca mai durează ceva situația :))
Comentariu beton!13
Dada, pe la 3 ani începe faza asta. Și fix așa e, ești pe teren minat și nu știi niciodată când calci pe vreo bombă și declanșezi jihadul 🤣
Dacă aflu când se termină, te anunț! 🙄
:)))))
Bine ai revenit!
E amuzant de citit, dar depinde de momentul în care te prinde. Când ești presat de treburi sau bolnav, furtuni cu muci și jale mai trebuie!
Gemenii mei nu făceau așa. Deci, fă – i un frate. Fiind doi i-am crescut așa, mai ca la armată. Acum au 14 ani și sunt rezonabili. Cum spunea și AleBlaga mai sus, copiii știu dacă merge sau nu, așa că își conservau energia pentru alte activități.
P.S. Mă amuză însă, să citesc despre pățaniile altora.
Comentariu beton!12
Well, nu e ca și cum noi l-am răzgâia și i-am căuta în coarne, ba chiar cred că suntem mai fermi decât majoritatea părinților din jur (din ce am mai văzut), dar pur și simplu cred că e o etapă. Din ce citesc pe aici, unii trec prin ea, alții nu. Se pare că noi am tras lozul necâștigător 😂
Comentariu beton!19
Fix asa, nici n am idee de la ce il apuca uneori….are 3 ani si nu vorbeste inca sa spuna macar ce vrea, dar de obicei imi dau seama, ca il cunosc, a gradi e mai greu :)) din 2 luni a fost doar 2 saptamani, timp in care a venit muscat, zgariat pe fata si cu arcada umflata
I feel you! Primul an de grădiniță e cel mai nasol. Al doilea e mai bine mult (dpdv muci, boli, d-astea) pentru copil, însă mult mai nasol pentru părinți. Cel puțin la noi așa q fost – în al doilea lui an de grădi el a trecut peste toate într-o zi, două, da pe noi ne scotea din circuit câte 2 săptămâni 🤒🥴🤕
În rest, ce să zic… Răbdare și tutun! 😂
Îmi place articolul și comentariile aferente că toată lumea are dreptate! 😂😂😂
E niște bestii simpatice ăștia mici, aia e clar. A mea (6 ani jumate) face rar crize nasoale, dar și când trage una, să te ferească bunul Dumnezeu din ceruri! Jucării cu care nu se mai joacă, haine care nu îi mai vin, papuci, nimic nu se poate da/arunca decât prin metoda științifică testată: când copilul nu e acasă 😁 Plușurile preferate se spală cu ea lipită de geamul mașinii de spălat, toată lacrimi și suspine. Săptămâna asta, cum e întuneric când ieșim din casă, ne-am „certat” pe momentul zilei:
– E noapte! De ce m-ai trezit??? Din somn?????!!!!
– Puiu’ lu’ mama și lumina ochilor mei, e dimineață, mergem la școală!
– Mami, e întuneric! E noapte! Trebuie să dormim! Ai zis că noaptea se doarme! Vezi că e noapte sau mergem la medic???
Eu și taică-so greșim pe rând în diverse privințe, ea decide ca cel mai suprem judecător de la cea mai supremă Curte care a făcut-o de oaie mai grav, deși am făcut amândoi exact la fel 😂😂😂 Câteodată nici nu știm dacă e de plâns sau de râs, dar acceptăm toate sentințele spășiți că na… Dragostea e mare, te iubescurile zboară în toate părțile și numai când se uită la noi cu ochii ăia galeși, ne topim ca ceara ☺️
Comentariu beton!18
Daaaa, avem și noi dezbaterea asta: e noapteeeee! De ce mă pui să merg la grădi noapteaaaaa? 🤣🤣🤣
Hai că am râs😂😂😂. Ale mele sunt mari acum, însa îmi aduc aminte întocmai. Cred ca cea mai de pomină trăznaie a fost când am zburat cu avionul până la verii corespunzători de pe alte meleaguri. La dus, totul în ordine, s-a colorat, s-au admirat nori, s-a dormit… cam ce fac cetățenii de 4-5 ani prin avion. La întors însă, fiind și o oră dincolo de ora de stingere, cea mică începe de pe scara avionului: “Nu vreau în avionul ASTA!”… Mai întâi piano susurat, dar cu evoluție bruscă in crescendo forte altissimo…”Nu vreaauu in avionul ASTAAA!, nu ma uurc!”. Deja unii pasageri mai superstițioși schimbau priviri panicate, măi dacă e copilu’ paranormal si simte el ceva? Însă la următoarea tiradă s-a lămurit misterul. “Pe ăsta scrie cu roșu! Eu vreau in ăla cu turcoaaaaz cu care am veniiit!”.
Comentariu beton!72
Am leșinat 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
Stiu ca suna a Socola sau Obregia sau alt spital renumit de psihiatrie ce va spun acum, dar BUCURATI-VA DE TOATE VORBELE SI PROSTIOARELE LOR! Vine pubertatea si o sa auziti doar: da, ihi, ok. Sau veti comunica prin mesaje scurte de parca se platesc literele: cf, bn, csf. Sau emoticoane. De side eye nu mai spun, minim 5 pe zi. Fiica mea cea mare a vorbit foarte corect de la un an si stia sa povesteasca inainte sa implineasca 2 ani Alba ca zapada intr-o singura fraza: „Alba ca zapada a vazut o casuta in padure si a intrat pe usa si a vazut 7 paturi si erau si 7 scaunele la masa si pentru ca era obosita s-a culcat pe un pat si apoi au intrat piticii in casa si …”. Acum are 21 de ani si e comunicativa in anumite momente, rare, alese de ea. Cea mica a preluat modelul sora-si si l-a dus la perfectiune.
Comentariu beton!40
Sunt convinsă că, pe măsură ce va crește, o să apară tot alte belele… Vorba aia, copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari 🤷♀️
Hai ca situatia o sa se „imbunatateasca” pe parcurs. Aseara juniorul care intre timp a facut 10 ani de existenta in viata noastra, juca nu stiu ce pe tableta cand se horaraste sa joace din nou Roblox pe contul inital. Panica mare (fara plansete, ca are o vârsta) ca nu se poate loga in cont, imi cere ajutorul. Ca orice parinte care se respecta, fi-miu nu poate sa modifice orice pe tableta ca e „sub supraveghere” si totul trebuie sa se intample prin contul meu de email. I-am rezolvat problema in 2 timpi si 3 miscari de am primit la propriu un „I love you” de la junior 😁.
Comentariu beton!29
Aaaaawww, ce drăguț 🥰
Nu știu de alții, dar eu am fost (oleacă) bipolară 😁
Am crescut la bunica mea la Brașov, dar ocazional părinții mă luau la ei la Pitești. Nu conta în ce direcție ne deplasam (Bv-Pit sau invers), rezultatul era bocit cu muci.
În ce privește încăpățânarea, v-am mai povestit despre epopeea cornului cu rahat. Care se dădea la grădiniță la ora 15 și indiferent la ce oră venea maică-mea după mine, trebuia să-l așteptăm, fiindcă altfel nu mă mișcam de acolo 😁
Comentariu beton!19
😁😁😁
Eu am avut asa fiul cel mare facea tantrumuri precum cele descrise de tine de 3 ori pe zi de ma gandeam de unde are atata energie si lacrimi acum este un adolescent foarte responsabil fara crize asa ca mai bine sa le faca mic decat pe la 15-17 ani. Cel mic nu a facut asa ceva ever, la 9 ani acum a inceput sa protesteze pe diverse teme la modul ca de tre sa se scoale dimineata si incepe scoala la ora 7:30, de ce tre sa faca scoala pentru ca el se plictiseste acolo si nu il invata mare lucru, de ce are anumite lecturi de citit si nu altele ca alea date sunt boring. El e anti orice drept pentru care il strigam Cănuță, de la Cănuță om sucit. Am impresia ca va deveni un foarte bun lobbist pt ca are argumente la orice si lupta crunt pentru cauza lui.
Comentariu beton!24
Hm, deci zici că dacă are bâzdâci acu, poate-poate am șanse să scap de ei mai încolo? #duamneajută 😂
Al meu- 3 ani si 4 luni. Chiar după ce am citit articolul tau s-a transformat. Ne pregăteam să ieșim afară și am avut îndrăzneala să îl șterg la gura🫣 Scandal monstru. S-a calmat după ce i-am dat voie sa ia cu el o carte. Și noi plecam in parc cică
Aaaa, stai că tot din seria asta am și io una recentă: l-am șters la bot după ce mâncase ca un 🐷 și am îndrăznit să îi șterg în proces și un muc. Jihad direct! De ce am făcut asta, că era mucul lui?!?!?! Și dă-i cu 😭😭😭 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
Comentariu beton!18
Nici nu știu cum s-o zic. E cineva pe aici care ne poate spune când om avea și noi viețile înapoi? Sau măcar ceva liniște? Nu cer decât o zi!
La noi au început figurile de pe la 2 ani ai celui ce acum are 9. S-au mai rafinat, în sensul că nu mai plânge cu muci și sughițuri. Acu’ am parte de „DE CE NU POT AVEA ȘI EU TIMPUL MEU SĂ STAU ȘI EU!” în condițiile în care are juma de zi să facă DOAR asta: să stea sau să facă ce vrea el. Dar se pare cæ această doleanță apare atunci când îl informez că mai are o temă de făcut sau de mers cu noi pe undeva. Micul de 7 ani, dacă ceva îl supără – ceva doar de el știut- își dă shut down și nu vrea să mai scoată un cuvânt.
Așadar revin cu întrebarea: vom avea cu cine comunica rațional în viitor sau o ținem tot așa până își fac ei copiii lor?
Comentariu beton!13
Io îmi fac curaj și îmi spun că până la opșpe ani. Că atunci îl dau afară din casă 🤣🤣🤣
Comentariu beton!11
@IoanaMM, atunci treceți la nepoți!
@anaG,ai mei au fost informați că dacă vor să procreeze, o fac pe barba lor, misiunea noastră in ale copiilor sfârșind in condițiile legii, la 18 ani sau terminarea studiilor. Fata are deja 18, băiatul 14. Copiii lor vor fi problema lor 😜
Comentariu beton!15
de la 20-21 de ani încolo
Cu mulți ani în urmă, am fost fost babysitter pentru verișorul meu ștrumf, timp de o zi. Aia a fost prima și ultima oară, că ulterior m-am vindecat de asemenea activități.
So, ziua a decurs foarte bine, mâncat, îmbrăcat, jucat, ieșit în parc, întors din parc – totul fără incidente. Ba a fost un mini-incident, a căzut la un moment dat lângă tobogan, dar s-a ridicat singur și fără plânsete. Ia uite ce copil cuminte, mă gândeam.
Ok, era deja după amiază, urmau să vină acasă părinții. L-am lăsat în sufragerie la desene animate și am ieșit din cameră câteva minute. Tocmai când mă gândeam că mi-am descoperit vocația, aud din sufragerie niște urlete disperate. Alerg într-un suflet…
„Whaaaaaahahaaaaa, whaaahaaaaaaa….”
„Ce s-a întâmplat? Ce-ai pățit??”
„Whaaaaaahahaaaaa, whaaahaaaaaaa….”
„Te-ai lovit? Te doare ceva?”
„NU!!! whaaaaaahahaaaaa, whaaahaaaaaaa….”
„Atunci ce ai?”
Era deja stacojiu la față din cauza plânsului, așa că mă apuc să-l verific. S-o fi lovit, zic. S-o fi tăiat. Dar nu avea în ce. S-o fi dat cu capul de perete? Cu piciorul de tocul ușii? Și-a băgat degetul în… habar nu am în ce, în vreun orificiu abscons?
Încerc o abordare animistă:
„Marius, te-ai lovit de masă? Uite, batem masa ca să-ți treacă!”
„NU!!! whaaaaaahahaaaaa, whaaahaaaaaaa….”
Mă simțeam clar depășită de situație, în timp ce plânsetele apocaliptice continuau.
„Uite, acuma vine mami acasă, vrei să te vadă plângând?”
„DA!!! Whaaahaaaaaaa….” (wtf!?)
Nu știu câte minute au trecut – mie mi s-au părut ore – până când s-a potolit furtuna de lacrimi. Printre suspine amarnice, a reușit să-mi spună ce catastrofă se petrecuse: în episodul ăla de desene animate, Vulpița plecase la culcare FĂRĂ să-și ia la revedere de la Scufița Roșie!!! %$#^$%&##$@%&$^*@%
Gizăs fucking craist.
Nu mai știu exact cum a decurs revederea cu maică-sa. Dar țin minte că râdeam isteric pe stradă, în drum spre casă.
Comentariu beton!52
🤣🤣🤣🤣🤣
Râd, da numai pentru că înțeleg 100% 🤣🤣🤣🤣
Am inceput să citesc prin comentarii și am constatat că sunt destule opinii asemănătoare cu a mea: stai să vezi cum va fi la 14!
Am in livingul copiilor o masă plină de truse de scule și o grămadă de chestii desfacute:controlere/console de la jocuri retro, niste controlere VR care au costat 300 € și nu le poate monta la loc, chiar un motor in 2 timpi din care vrea să facă o sanie cu elice, că la noi deja fulguieste. Afară pe peluză e o mașină de tuns iarba motor in 4timpi desfacută și imprasiata într-o manieră care nu coincide câtuși de puțin cu OCD-ul proprietarei casei. Acum vrea 300€pentru a cumpara un motor pentru a-l adapta la bicicletă. Prin iulie a muncit, a câștigat bani și voia să-și cumpere kart.
Nu îți spun că la școală vrea să fie șmecher face pe rebelul cu profesorii. Am mailul plin de câte flatulații a mai emis Ștefan.
Mi-e groază să mă gândesc că azi am promis să rezolvăm o grămadă de chestii care necesită lumină naturală și prezența mea.
Plec, precum condamnatul, spre taierea capului.
Vichend plăcut, tovarăși de suferințe!
Comentariu beton!31
Succesuri nemăsurate, tovarășe! Și nervi de oțel! 🦾🦾🦾
Bipolarul meu are acum 23 ani, eu am ramas traumatizata forever si îl iubesc enorm forever. E atat de frumos si destept, iar eu calc pe lânga el ca pe ouă, sa nu înceapă sa-i curgă mucii si sa plânga la volan cand îmi permit eu sa-i țin lectii de viață. Nu se întâmplă, dar mă pâzesc!
Comentariu beton!14
😂😂😂 Frica păzește pepenii!
Ei, cand ma pregateam eu sa duc copilul la psihiatru pe principiul ” ii al meu si il iubesc, da asta nu-i normal” l-am consultat pe sfantul Google si am descoperit termenul de Milchzahnpubertät. Cica de pe la 5 ani fac astia micii o tranzitie de la copil mic la copil de scoala si trec prin tot felul de stari. Coincide cu perioada in care incep sa schimbe dintii. O fi, n-o fi, e egal. Important e ca am eu de ce ma agata psihic atunci cand ma aduce la disperare.
Habar n-aveam că există așa ceva, dar danke de pont, mă pun să mă documentez, fac economie la banii de terapie 😂
Daca ar avea o surioara sau un fratior aceste crize de plans s-ar transforma in crize de furie. Asa face nepotelul meu de 4 ani care in momentul cand sora lui de 1 an muta o jucarie de la locul ei ( ceea ce se intampla aproape in fiecare minut deoarece casa este o imensa zona minata cu jucarii). Cand vede/ simte ca a pus mana pe o masinuta de oriunde e , vine cu viteza luminii si i-o smulge asteia din mana spunand ca nu are voie sa puna mana pe ea. Culmea e ca cea mica il adora si orice gest face frate-sau ea rade catre si de dragul lui. El este seful tuturor jucariilor din casa autoproclamat. Inclusiv ale ei. Cand a primit o papusa, s-a jucat cu ea pana s-a saturat si apoi i-a dat-o sora-sii. Dupa vreo doua zile.
Nu mai vorbesc cand i se interzice ceva , merge direct spre sora-sa si ori o pitiga, ori o trage de par, ori te miri ce mai face. Se razbuna pe cea mica. Sunt curioasa cand va creste cea mica si se va opune, oare ce va iesi?
Dar are si momente ( multe) cand o mangaie, o pupa , se joaca cu ea de zici ca sunt fratii ideali.
Eu am avut-o doar pe mama lor si nu am avut momente de genul acesta, a fost o fetita cuminte. Se pare ca baiatul nu a mostenit-o.
Din ce am observat și eu, crescînd fete, bāieți și nepoți, bāieții sunt mai vocali, mai necontrolați, mai centrați pe nevoile lor de moment și chiar mai nepāsātori dacā își supārā familia cu ” ieșirile” lor. Am vāzut prin magazine mai ales bāiețași dindu- se in spectacol spre a obține ce doreau ei dar rareori fetițe. Justificarea cā”asta e natura lor” sau „boys will be boys” nu ajutā cu nimic ci doar încurajeazā viitorii adulți egoiști de mîine. E nevoie de dragoste, rābdare dar și de fermitate și impus niște limite. Nu e ușor sā crești copii.
Trebuia un cal desenat pentru ora de desen, temă pentru acasă, care trebuia dusă a doua zi la școală. După vreo două ore de chin și multe ștersături cu guma nevastă-mea a fost:
– Uite desenul cu calu. S-a uitat la el și a zis.
– Ăsta nu este cal.
– Da ce are, că este frumos.
– Eu nu măădhuuuc cuuu cccchhhhaluuu ăla lahhha șșșcolalăăă…
Și s-a dezlănțuit jihadu.
Nu pot să zic ce cuvinte urâte au fost atunci pentru că trebuie să protejez părinții cu copii mici care nu ar trebui să facă așa ceva dar a fost ceva de genu:
– Futwți morții mătii cu calu tău cu tot. Îmi bag pwla în el cal și în aia care v-a dat teme la desen.
Comentariu beton!16
😂😂😂😂😂😬😬😬😬😬
@Shoric, 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Vă citesc pe voi și mă bucur că nu am copii. Dar o am pe nepoată-mea, fata surorii mele, care e mai OCD decât mă-sa, bunică-sa și cu mine la un loc.
Când avea vreo 4 ani, a avut nevoie de un tratament injectabil pentru vreo câteva zile, eu fiind „însărcinată” cu cea injecție intramusculara. Și de aici circul. Pregătirea pentru injecție era similară desfășurării de trupe în linia întâi a frontului : întâi trebuia să bea apă, pe urmă să își ia nu-știu-ce jucărie lângă ea (mereu alta), injecția se făcea numai pe canapeaua din living cu o anumită pernuța pusă sub ea… În plus, toată familia trebuia să fie prezenta, fiecare cu sarcina lui: mă-sa și tac-su trebuiau să o țină fiecare de câte o mână (mereu aceeași), bărbate-miu să stea pe scaun și să se uite la ea, mătușă-mea trebuia să stea în spatele ei și să vorbească cu ea, bunică-sa nu știu ce să mai facă… Nu vă spun circ și disperare într-o seară, că bărbate-miu fuma pe balcon și nu era prezent la apel, deci nu se putea face injecția…
Oricum, vinovata tot eu eram că o păcăleam: o loveam peste o buca și îi făceam injecție în cealaltă, deci ea nu era pregătită pentru așa ceva!!!
Paradoxal, după ce făcea injecția (adică 2 minute mai târziu), uita că eu am fost „aia rea” și trebuia să ne jucăm „de-a Simona” (Halep)!!!
Comentariu beton!11
Eu, patru ani deportată la bunici fiindcă la părinți aveau loc modificări ale casei. Se adauga o camera, se muta baia etc. Altfel zis eu lipseam. Deci mofturi la mâncare. Bunica ar fi vrut să fiu durdulie, eu nu eram. Într-o sâmbătă solicit pentru a doua zi supă de mazăre. Bunica vai, că e duminică facem supa de pui cu găluște. Eu dă-i și plângi. Supa de mazăre, supa de maaaazare, buhuhu. Face baba supa de mazăre. Mie nu-mi plăcea. Nu știu de ce am solicitat-o. Nu vreeeeau supă. Dar de ce ai cerut supă de mazăre? S-o punem in frigider. Bunica își cumpărase de curând frigider și stătea aproape gol, că era obișnuită fără.
Fiul meu: îi pun basme la pickup, să aibă un vocabular mai bogat, deja. Aplicarea, vorbind despre sora sa „este rea și trufașă” ( as in mama vitrega Alba că Zăpada).
Fiică cea mare: taie o bucățică din perdeaua bunicii (adică maică-mea) pentru căsuță păpușii. Am certat-o orăcăieli cum sa stea păpușa fara perdea la fereastră.
Fiica cea mică aveau părinții mei video player (anii 90) și strecoară în mașinărie o jucărie – breloc Bambi, că sa fie mai multe desene la tv.
Așa au fost copiii, așa sunt și cred că vor fi. Nu aveam Lego dar tata reușea să calce pe indienii și cowboii împrăștiați. Mai târziu copiii meu au avut Lego și un tată care calca zilnic pe câte o piesă. Sau mai des. Aici sunt in asentimentul antevorbitorilor că să mă exprim in limba politicienilor tembeli, Lego ar trebui sa fie interzise.
Și pentru mamele care au fetițe, liniștiți-va, in adolescență va fi mult mai rău. C
Aoleu, mamă, ce urmează!🙈
Apropo, la hârtia de bomboană, întotdeauna, dar întotdeauna, rămânea o bucățică de prăjitură pe o farfurioară, care era plimbata vreo două zile din bucătărie în sufragerie, iar apoi ajungea, de obicei la mine in stomac, și atunci în acea zi apărea fiul nostru care ghici ce întrebă: unde e prăjitură mea? Mai departe nu are rost să mai spun. Acum nu mai întreabă nimeni, au zburat de acasă, și îmi e dor de întrebările acelea idioate.
Nu știu dacă să vă mulțumesc sau să zic ceva de rău. M-ați făcut să retrăiesc minut cu minut viața mea din ultimii cinci ani. Că și tații, sau măcar unii dintre ei, pățesc la fel.
Când ma uit la poza asta, vad fix sufrageria lu’ fică-mea! 😂😂😂
Fetita de 3 ani in dotare..la fel,cu toate cele la purtator(crize,zâmbete,urlete..tot tacamul)..și intr o zi,m am întâlnit cu dna mea profesoara de romana(care era spaima noastra-n școală) și mi a zis asa: copilul cuminte,ori e prost ori e bolnav! Așadar…după faza asta,de fiecare data când îmi ridica tensiunea „viespea mica” îmi revin în cap cuvintele d-nei profesoare și atunci zic..asta-nseamna ca nu i nici proasta,nici bolnava! Deci..da..da ne doamne răbdare!!😁
Am un baiat de 17 ani si o fata de 15. Baiatul a fost rezonabil, fata, monstrocel. Lucrurile nu s-au schimbat foarte tare în ultimii 10-15 ani, suntem cam tot pe acolo, mergem în poante.
Nici macar nu e vina lor, sunt doar foarte alintați, că-i ajuta fața si sunt simpatici 😀
Duamne!! Tot bipolar așa și băiețelul meu. Cea mai mare dramă mai acum un an era că nu putem da timpul înapoi, de ex a oprit altcineva o alarmă la telefon sa zicem la 06:50 – nu se putea negocia sa o oprească el pe cea de la 07:00 sau să punem una nouă la orice altă oră, de asemenea nu exista consolare că va opri mâine dimineață la 06:50, nu, lacrimi și muci că nu putem da timpul înapoi să o oprească fix pe cea de la 06:50. De asemenea avea o fixație cu google maps și faptul că nu poate intra cu navigația in parcările subterane de la magazinele mari ex Kaufland, nu existau poze decât până la intrare. Lacrimi și muci până la extenuare