Later edit: e scris la final, că era cam lung.

…

Da, prieteni, a fost greu, dar până la urmă am izbândit. Vă povestesc imediat.

Cei care sunteți mai vechi pe-aici știți cu siguranță că de vreo doi-trei ani mă tot plimb cu mașini care mai de care mai mișto. Treabă care, teoretic, n-are nimic neplăcut ea. Singurul lucru mai nasol intervenea atunci când mă întorceam acasă și trebuia să mă urc tot la volanul Furiei Albastre.

Și-atunci mă lua jalea. Obișnuit cu mașini una mai tehnologizată ca alta, nici nu-mi mai venea s-o conduc pe a mea. E posibil să râdeți sau să ridicați din umeri, dar chiar nu fac mișto. După ce-am predat Cupra cu care am fost la Nordkapp, prima oară când m-am urcat în mașina mea mi-a venit să plâng. După care mi-a mai murit și motorul, că eram obișnuit cu cutie automată.

Vă dați seama că m-am gândit de foarte multe ori s-o vând și să iau ceva care să fie mai aproape de mașinile șmechere pe care le-am tot condus. Dar Furia mea e mașină nouă, are doar trei ani, nici kilometri n-am apucat să fac prea mulți cu ea. Ca să nu mai spun că încă îmi place s-o conduc, mă simt foarte bine la volanul ei, mi se pare că ne potrivim perfect. Cum s-o vând? Ce inimă aș avea? După care iar conduceam o mașină mai bună, iar mă întorceam acasă și mă lua jalea.

Cam așa mă chinuiam de mai bine de un an, incapabil fiind să iau o decizie. Dar până la urmă a venit decizia spre mine și mi-a dat un picior în fund. Decizia fiind cunoscută sub numele de Mara.

Care mi-a explicat în mai multe rânduri că ne trebuie o mașina pe care s-o poată conduce si ea. Nu, nu poate să conducă Furia Albastră și o înțeleg. Mara s-a reapucat cu greu de condus, după o traumă serioasă care a dus la o pauză de 13 ani. Acum conduce, dar e obișnuită cu mașini cu cutie automată, cu camere și cu senzori. Nu vrea și nici nu-și dorește să conducă pe Megane-ul nostru. Ca să fiu extrem de sincer, nici eu nu-mi doresc s-o văd încercând. 😛

Mă rog, revenind, ziceam că-mi tot spunea că vrea mașină. Dar fratele vostru, catâr, pe sistemul „dacă am zis că schimb robinetul ăla defect, o să-l schimb, nu e nevoie să-mi reamintești din șase în șase luni”, se prefăcea că n-aude când i se spunea că ne trebuie altă mașină, una pe care s-o poată conduce și ea.

Până într-o zi în care a venit și mi-a pus în față o sumă scrisă pe un post-it și mi-a comunicat sec: atât am dat pe transport luna trecută. Fusese una dintre cele mai aglomerate luni ale ei, așa că suma a avut darul să mă neliniștească. Practic, erau bani de-o rată la o mașină scumpă.

Mi-a zis că așa nu mai poate. Prin urmare, ori vindem mașina și luăm ceva ce putem folosi amândoi, ori ea vrea să-și cumpere ceva second hand, că nu mai are chef să plătească sume astronomice pe taxiuri, uber și bolt. Și cam avea dreptate, n-am avut cum s-o contrazic.

Am făcut un pic de research pe piața de SH-uri, dar prețurile sunt la cer în perioada asta (cel puțin pentru ce-și dorea ea), așa c-am exclus definitiv această opțiune.

Scurt pe doi, am rămas doar cu soluția mașină nouă pe care s-o putem conduce amândoi. De-acum, alea iacta est, mai rămăsese să hotărâm ce mașină. Nu ziceți c-a început să-mi înșire tot felul de baliverne și mărci despre care mai auzise ea.

Dar fratele vostru, ca un adevărat bărbat, a ieșit de sub pat și-a pus piciorul în prag: până aici, totul până la „ce mașină ne luăm”! Ce, eu mă bag peste ce pantofi îți cumperi tu?

Știam sigur că vom lua o mașină pe care o testasem, cu care mersesem. Specialiștii zic că atunci când îți cumperi o mașină, ideal ar fi să faci și-un test drive cu modelul pe care ți-l dorești. Dacă se poate, exact cu modelul pe care ți-l dorești, să aibă același motor și dotări măcar aproximativ identice. Altfel compari mere cu pere. Iar test drive-ul să fie un pic mai lung decât un drum din curtea dealerului până la primul semafor. Păi cine sunt eu să mă pun cu specialiștii?

Decizia a venit rapid: luăm una dintre cele patru mașini cu care m-am plimbat prin Europa în ultimul an. Cu toate patru am făcut niște mii de kilometri, așadar știu exact ce poate fiecare dintre ele, cunosc motorizări, am văzut ce dotări există, știu ce opționale să adaug dacă e nevoie. Trebuia doar să ne hotărâm pe care dintre ele o luăm. Ușor n-a fost, că mi-era dificil să iau în considerare și alte mărci, în condițiile în care eu sunt fan declarat doar al uneia dintre ele. Dar până la urmă a dat Bărbosul de ne-am hotărât.

Acestea fiind zise, vineri am plătit avansul pentru viitoarea cea mai mișto mașină din lume. Problema e că avem de așteptat vreo 4-5 luni după ea. Enorm, fraților. Când mă mai ia disperarea gândindu-mă că asta înseamnă aproape jumătate de an, mă consolez spunându-mi că și-așa n-aș fi plecat nicăieri iarna. Doar așa reușesc să fac să nu mă ia tremuratul de nerăbdare.

Desigur, o să mă întrebați care e mașina aia, adică ce-ați luat? Iar aici vine partea în care o să încercați să ghiciți voi. E luni, oricum n-avem nimic mai bun de făcut. Ca să vă ușurez sarcina, vi le-am lăsat mai jos cele patru dintre care am ales. Ia să vedem câți ghicesc care e.

Vă vând un pont care s-ar putea să vă ajute: mașina nouă va avea până și culoarea la fel cu a celei testate.

P.S. Evident, vă las să ghiciți vreo trei ore, după care o să fac update la articol, să vă spun care e.

…

Later edit:

În ciuda aparențelor, a fost destul de complicat să alegem mașina, și nu pentru că aveam de ales dintre patru. Vi le-am lăsat vouă pe toate patru, ca să fie jocul mai interesant. Dar pentru mine opțiunile au fost de la bun început doar două: Arkana și Austral. Sunt fan Renault, am zis-o de atât de  multe ori c-am fost efectiv surprins să văd câtă lume nu știa ce relație am cu această marcă. Da, mi-au plăcut mult de tot Cupra Formentor și Alfa Romeo Tonale, dar eu conduc Renault de aproape 20 de ani…

Revenind, faptul că aveam de ales doar dintre cele două, nu mi-a ușurat deloc sarcina, să știți. Ambele îmi plac la fel de mult, așa că m-am câcâit îndelung până am decis. Nici dacă vă las 20 de ani să încercați, n-o să ghiciți care a fost unul dintre factorii care au cântărit destul de mult în luarea deciziei.

Arkana nu mai produce mașini în culoarea Orange Valencia. Orange Valencia era culoare pentru gama RS line, iar Renault a renunțat la RS Line, a transformat-o în Esprite Alpin. Odată cu renunțarea la gamă, automat au renunțat și la culoarea specifică gamei. Iar eu îmi jurasem că dacă vreodată îmi iau Arkana, va fi Orange Valencia. Desigur, nu ăsta a fost singurul criteriu, dar a contat.

Așadar, mai e cazul să spun că alegerea a fost Renault Austral?

Mi-am promis că primul drum lung, după ce vine, va fi să refac poza de mai jos. Doar că de data asta va fi cu mașina MEA.

P.S. Deși părem extrem de bogați, să știți că nu ne permitem să ținem două mașini. Prin urmare, deși îmi dau lacrimile când mă gândesc, vom vinde Furia Albastră. Deja e acontată de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Asta e poza pe care vreau s-o refac:

…