Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit! Renunț să fac vreo introducere despre orice pentru că am ales să prezint niște albume care mie mi-au gâdilat în mod plăcut urechile.

▶️ Asbringer este o trupă americană înființată în 2013, cu patru albume la activ, care prestează un atmo black metal. Nimic deosebit până aici, sunt atâtea trupe de gen. Deosebit este cum construiesc muzica americanii. Pentru că nu pun pe masă doar atmo black. Așează cumva și pasaje de sludge printre cele de noise sau post metal. Este o relizare ce au reușit oamenii pe discul ăsta. Voce clean, voce harsh, părți lirice, solouri de heavy, breakdown-uri de metalcore și peste toate black și atmo black. Un album care surprinde. Și asta este o calitate rară, credeți-mă.

▶️ Din Finlanda vin o trupă de puștani care au reușit performanța să mă lase cu gura cascată. Disguised Malignance fac parte din noul val de trupe de death metal, unul care duce mai departe un stil care a reînceput să revină în lumina reflectoarelor. Este un album puțin zis solid, este bombă cu fitilul mereu prea scurt.

▶️ Tyranex sunt un band de thrash din Suedia. Au cam lipsit cu albumele în ultimii șase ani. Cel din 2023 ne aduce o Linnea Landstedt într-o formă de zile mari, acompaniată de băieți cu chef de făcut muzică bună. Un retro-thrash care este făcut cu inspirație și coaie.

Avem și șlagăre:

➡️ Trecem cu vederea că Chad Kroeger a fost de-a lungul timpului un bou cu repetiție sau că au fost acuzați că bro-rocku-ul lor a umărit doar aspectul comercial, canadienii de la Nickelback și-au văzut de treabă, au umplut stadioane și săli, au ocupat poziții bune în clasamente și în general au reușit ce își dorește orice artist, au avut succes.

➡️ Multe nu sunt de spus, mă bucur că blink-182 au scos cântecul ăsta cât timp toate lucrurile sunt ok cu Hoppus. Faceți lucrurile care trebuie cu oamenii care trebuie, atunci cânt trebuie. Regretele nu ajută absolut la nimic.

➡️ Hard rock din Austria de care nu am auzit, chestie absolut normală pentru că Hard Excess au scos un EP, undeva prin anul 2016. Nu prea mă coafează hard rock-ul pe mine, poate place la doamne și domni.

➡️ Cough, cough, Sophie Lloyd nu stă degeaba și scoate o colaborare cu o altă divă a fenomenului,  Lzzy Hale. Ce să zic, bună blonda, înțelegeți care cum vreți.

➡️ Să stabilim o chestie de la început, melodia nu este foarte rea. Am pus-o pentru cazul în care sunteți vocalist la ceva band să nu faceți ca băiatul ăsta. Băiatul cu vocea este la fel de natural ca o replică dintr-un film românesc, cu sau fără ciorbă, ca o cultură de poliester.  Du-te băh, talentule de la Turbokill.

➡️ Și o avem pe Sandie de la Defancing God care are vizibil o pereche de coaie în plus față de trăistariul de mai sus. Simfonic black care sună bine, voce rea, tot ce trebuie să iasă ceva bun.

➡️ Tot poporul știe măcar o melodie de la Vixen, noul line up cu Britt văd că a adus ce volți în plus unei trupe care intrase într-un con de umbră.

➡️ Trupa de creștini a fraților Amstrong, RED se ține bine și pare că vând albume destule la frații întru credință ca să nu se oprească prea curând.

➡️ Melodic post black-ul suedezilor de la Lightlorn este unul dintre cele mai mișto pe care l-am auzit anul ăsta. Sper să am timp să ascult albumul. Toate urechile îmi spun că merită.

➡️ Germanii de la  The Hirsch Effekt au fost mereu o provocare pentru mine. Progresivul lor cu rădăcini în postpunk, artcore, postrock, clasic nu este cel mai sigur pământ pe care să aleg să stau. Am ascultat ultimul lor album Urian cu destul effort, recunosc asta. Nu fug de muzica complexă însă pentru genul ăsta de prog îmi trebuie stare. Am recunosct că este muzică multă acolo, nu am avut starea necesară, l-am pus pe hold și am revenit atunci când am avut suflet pentru așa ceva. De aia îl și recomand cu căldură.

➡️ Partea bună, spun ăia cu sufletul mai negru, Guernica Mancini, fostă vocalistă a trupei Thundermother, și-a luat catrafusele în mod civilizat, spun ele, și a dat drumul la The Gems. Dacă mă întrebați pe mine mare diferență de stil nu prea simt.

➡️ Kvelertak au avut mereu apetența de a face videoclipuri lungi. Dacă norvegienii ar fi avut banii lui Michael J cred că l-ar fi depășit pe american în a face videoclipuri cu durata a jumătate din Tânăr și neliniștit.

➡️ Caranation vin cu un single care promovoază lansarea celui de al treilea album al trupei belgiene. Sună bine de tot. Discul o să apară pe 3 noiembrie, vedem atunci ce au pus oamenii pe el.

➡️ Trecem la metal din ăla mai blându adus de suedezii de la Metalite, bun de Eurovision, Cerbu de Aur sau petrecerea de după încoronarea Firuței.

Cam atât pentru astăzi, am tras de mine să scriu și chestia asta, nasoală recunosc, din izolare, pe motiv de cârcăiac. Mai pun muzică pe DISCORD, poate aruncați o ureche. Pentru chestii serioase aveți și un email, [email protected].

Eu vă salut și mă înclin. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Ne vedem duminica viitoare. Aveți și PLAYLIST-LISTA LUI EDELWEISS No 80.

sursa foto: freepik.com