Băi, am râs cu sunet.
Mi-a apărut postarea asta pe Facebook:
În momentul în care mi-am dat seama că fix așa stau lucrurile și în ceea ce mă privește, am râs pe bune. Da, am și eu o linguriță pe care n-o suport. Ba chiar aș putea spune c-o urăsc.
Nu am vreo motivație logică, nu mi-a făcut nimic biata linguriță, dar efectiv nici nu pot s-o ating.
Dacă mi se întâmplă vreodată să pun mâna pe ea accidental, o las jos cu viteza luminii. Nici dacă ar avea pe ea bacterii mortale n-aș lăsa-o cu atâta scârbă. Iar partea cea mai nasoală e că nu mă îndur nici s-o arunc la gunoi. Ejneboon? Cine aruncă o linguriță bună la gunoi?
Și uite așa, eu și lingurița blestemată suntem nevoiți să existăm în același spațiu, singura mea grijă fiind să nu cumva s-o ating vreodată.
Ca să nu existe dubii, v-am lăsat-o mai jos și pe împricinată. Nu știu dacă vă dați seama din poză că încerc să am minimum de contact cu ea, o țin cât să nu cadă. 😀
da, corect, dar nici nu imi vine sa o arunc. nu stiu de ce 🙂 si mai am si cateva farfurii si pahare, dar sunt din familie si nu pot sa le fac vant.
Comentariu beton!28
… dar poti sa te impiedici cand le muti dintr-un dulap in altul
🤷♂️
N-am așa ceva-n casă.
Comentariu beton!23
Tu n-ai sentimente, măi!
Comentariu beton!33
@JT, n-ai așa ceva, adică „linguriță pe care n-o suport” sau linguriță ca aia din poza lui Mihai? 🤭
Comentariu beton!12
@ JT: N-o lua si tu așa, ad literam! Nu e musai sa fie linguriță. Poate fi orice obiect casnic (sau nu?) absolut inocent dar pe care îl urăști cu patima.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
@Irinoush: nu pentru obiecte casnice 🤪
@Vic: n-am de nici unele 🤭
@Ruxandra: nu, n-am.
Cât am fost ficior la părinți-n casă am urât cu patimă aspiratorul zgomotos și mi-am jurat în barba pe care n-o aveam că o să-mi iau numai aspiratoare silențioase-n casă, ceea ce am și făcut. Aspiratorul meu actual toarce ca o pisică. 😉
Comentariu beton!11
Nici eu nu as suporta lingurita respectiva :)))
Eu am pe lista neagra o lingura, o lingurita si vreo 4 furculite. Dintr-un motiv sau altul nu le arunc, dar nici ca ma ating de ele.
Comentariu beton!25
N-au fetele proiecte la scoala care sa necesite o lingurita?
Comentariu beton!23
Soluția este simpla. Dă-o cuiva.
Cam de 2 ori pe an încarc cate o cutie de carton,mărișoară chiar,cu farfurii, linguri, furculițe, căni, pahare etc.
Acea cutie pleacă la mătușile de la tara, pe rand, una primăvara, una toamna.
Eu sunt fericită că le dau, ele sunt fericite că primesc.
Deci nu se pune că le arunc.
Întrebarea e de unde vin atâtea căni și farfurii ??? O parte vin din pomeni cred…. Dar cred că se și înmulțesc între ele în dulap, că altă explicație nu am.
Comentariu beton!100
Tu nu știi ce vorbești! Daca, prin cine știe ce minune, lingurița aia ar dispărea brusc, in secunda doi, Vasilescu ar sari ca ars întrebând: Știe cineva unde e lingurița MEA? Garantat, 100%.
Comentariu beton!60
Îmi trebuie un emoticon cu ras cu lacrimi pentru faza cu înmulțirea:)))
Aia este linguriță de haplea, are mâner cu grip.
Comentariu beton!30
E și furată din restaurant!
io mă gîndeam că urăște toate lingurițele, pe motiv de pierdere de timp…
că la ce să și te comporți haplea, cu lingurița? poate la icre negre…?
Nupe.
Am un set de tacâmuri de câte 4 bucăți și încă două lingurițe aterizate printre ele printr-o conjunctură necunoscută.
Și cum nu beau ceai și nu pun zahăr în cafea, cele mici stau oricum cu lunile în sertar.
Am aceeași atitudine față de toate.
Și eu am una pe care n-o suport. Și, sincer, nici nu știu de ce. La fel de neclar îmi e și motivul pentru care nu o arunc. Dar o să vă spun o mică poveste cu lingurița mea preferată de pe vremea când eram la mama fată. Mă lega ceva sentimental de lingurița ACEEA. Și la un moment dat am avut musafiri și i-am servit cu prăjituri cu cremă. Nu știu cum s-au împărțit lingurițele, dar preferata a ajuns la soacra surorii mele. Ce am făcut? Am așteptat să termine prăjitura, am luat lingurița, am spălat-o cu talent și mi-am mâncat prăjitura.
Comentariu beton!36
Arunc-o!
Comentariu beton!11
Am si eu o lingură. Nu face parte din set cu suratele ei din sertar, dar mereu o nimeresc pe aia.
Nu vreau să o folosesc și gata!
Eu am o lingură, o linguriță și o furculiță preferate. Fiecare dintre ele din alt set. Doar pe astea le folosesc. De câte ori le vede fiică-mea, i se ridică tensiunea. Dar cu mine, în privința asta, nu se pune! Fiecare cu piticii lui.
Comentariu beton!24
n-am linguriță (veselă) pe care n-o suport.
în schimb, am tacâmuri (și veselă) preferate. ba, chiar mai mult de-atât, parcă nici nu intră bine mâncarea, dacă nu-s „acele” tacâmuri sau „acea” farfurie.
cum ziceau și @Camelia și @Ilenutza mai sus, cu „lingurița mea” am dezvoltat și un fel de relație personală, e singura cu care mânânc. și am grijă să nu ajungă la altcineva 🫣 😀
Comentariu beton!52
Si mamei mele ii place sa mănânce cu lingurita/ furculița ei…Si ma enervez ca toate seamănă intre ele si cand pun masa nu stiu care e a ei…Si mereu o intreb, încât e agasata! Daca as locui cu ea, poate as învăța să le deosebesc…
Si credeam ca eu sunt „dereglata”!
0
Eu urasc musacaua mamei, asa ca de fiecare data cand o face, apuc oala si ii fac vant pana in iad.
Ca are gust de diaree.
Eu am 2 feluri de lingurițe. DOAR cu unele pun almette/gem/etc pe pâine, DOAR cu celalalt fel de lingurițe pun zahar în cafea. Merge?
Comentariu beton!26
Absolut! Si eu am lingurite dedicate: ptr prajitura cu sirop, pt prajituri normale, pt zahar in cafea, pt masurat cafeaua sau ceaiul vrac, chiar si una cumva dreptunghiulara ptr scobit semintele din castravete, ca nu faci tzatziki oricum, ca salbaticii!
Comentariu beton!23
Toate tacamurile casei imi sunt indiferente (adica nu le urasc/ iubesc, ele doar exista) cu exceptia unei lingurite pe care o ador si cu care amestec in cafea. Pur si simplu nu imi tihneste cafeaua daca nu folosesc lingurita respectiva. Aceasta lingurita sta mereu in acelasi loc si dau marunt din buze daca de dimineata nu o gasesc la locul ei. Intai ii dau de urma si abia dupa aceea apas pe butonul expresorului! De, fiecare avem pasarelele noastre, unii chiar stoluri 😀
Comentariu beton!31
Da, am una care nu-mi place, dar mă leagă amintiri de ea, așa că o folosesc rar, mai mult pentru a scoate carnea din pliculeț pentru pisică.
Am însă și una preferată. Și încă sufăr după cea mai preferată pe care nu o mai am, cumva, cândva, la o mutare, a dispărut… 😥
De obicei ligurițele de genul ăsta, preferate sau urâcioase, nu sunt din seturi, sunt unicate, rătăcite cumva, căpătate cumva.
Eu le-am dus la birou. Dar le folosesc colegele, nu eu. 😅
E frumoasa, e vintage si se potriveste in poza aia cu laptopul si cana de cafea!
Parca si cu Vasile si cu Suzana se asorteaza!
razi tu harap-alb, dar eu am un set intreg pe care-l urasc, nu pot sa-l arunc ca e luat de “viata mea”.
culmea e ca trb sa stea si cutiuta cu care au venit in seratarul de vesela
ps: si daca trb sa le spal ma uit la ele cu ura
ps: nesul il fac doar cu cele cromate, iar inghetata o mananc doar cu cele “galbene”
Comentariu beton!11
Nu-i ușor să o arunci. A mea era cu mâner negru de plastic. Am aruncat-o la gunoi . A doua zi la cafeluță vine barbatu- meu strălucind și el și lingurița „Am gasit-o când am golit scrumiera, am spalat-o s-o ai dimineața” .
Comentariu beton!72
Ha ha ha… am ris cu zgomot ( si sint la serviciu)… 😂😂😂..as fi vrut sa-ti vad expresia la vederea linguritei!
Comentariu beton!22
@Elvira, asta e din seria „linguritza se întoarce”
Comentariu beton!21
Eu am un cuțit pe care nu pot să-l sufăr pentru că i se mișcă lama în mâner și nu știu cum să scap de el (îl arunc pur și simplu la „reziduale”?). Deocamdată l-am împins în fundul sertarului să nu-l tot nimeresc (mai avem unulidentic care e bun).
În schimb ce urăsc cu patimă sunt obiectele mai ales de bucătărie de la promoții imprimate cu diverse mărci: farfurii cu coca cola, pahare cu pepsi, căni cu milka, boluri cu ceva alune etc. Cănilor le-am făcut vânt (=donat), bolul l-am făcut suport de ghiveci, câteva rânduri de pahare cu logo-uri le-am trimis la socri, dar tot mai am câteva de care să scap.
@Rox fă o rezervă cu ălea de Coca Cola și trimite-le la mine. Un fecior de al meu e pasionat de Coca-Cola sub orice formă, la sticlă originală sau pritocită de el la Soda Stream. Când bagă pahare Coca-Cola la Aldi sau Lidl mai agonisesc câteva, nu există să nu se spargă câteva.
No offence, dar a ta e de-a dreptul odioasa.
Eu o am pe sora-sa, o furculita 🙂 care sta in fundul sertarului.
Comentariu beton!18
Am avut si eu o asa urita. Mi-a pierdut urma cind ne-am mutat. Acum am niste caserole de plastic. Aveam una mir bucati, am scapat de 992, mai am vreo 8. Sta cerberul in spate de cite ori dau sa atunc (ca asa se si nimereste) si incepe boscorodeala: da’ asta ce-o arunci? E buna. Pe acest principiu, numitul cerber mi-a transformat citeva sertare bune in adapost de obiecte pierdute/desperecheate:inutile/stricate (ca lasa ca il repar eu). Daca ma gasea lingurita si aici, nu aveam nici o sansa sa mai scap de ea.
Caserolele de plastic le-am aruncat cand mi-a spus baiatul ca refuza pur si simplu sa mai care mancare, era in anul 2 de facultate. Pt cadorisit mancare am cumparat de unica folosinta, pe marimi. Mai am un set care mi-a placut, atat.
In magazie o lada cu vesela si tacamuri asteapta…mi-e jena in ultimul timp sa mai dau lucruri de pomana, doar ca sa scap eu de ele..
La mine problema e ca am mai multe lingurite pe care le urasc. Faza cea mai tare e ca nu mi-au facut nimic. Doar arata altfel decat celelalte. Ba am chiar impresia ca daca le folosesc nu o sa imi iasa mancarea cum trebuie. Nici macar nu le dau si celorlalti sa le foloseasca. 🤷♀️
Numeni nu are voie sa manance in prezenta mea cu tacamurile alea naspa.
Credeam ca sunt singurul! Si asta mi s-a luat!
Eu am o furculiță, e imensă, nu îmi place să o folosesc.
E buna la zdrobit branza! Eu am una pe care numa la asta o folosesc
Ce nu îmi place arunc (dacă nu mă vede cucoana consoartă). Ba chiar am spart ceva veselă cu reală plăcere. Așa că pândesc vreo două furculițe nemernice.
Dar am preferate (restul, care nu îmi displac, îmi sunt indiferente).
Te joci cu focul!😂
Eu l-am prins “făcând curat prin sertare”,🙄, și m-au trecut niște ganduri tare păcătoase! (Nu din alea…😘)
Comentariu beton!11
E urata, de aceea nu o suporti. Am si eu una, are maner de plastic ROSU. E horror si o evit din rasputeri.
PsAm preferate și indiferente, odioasele ajung să fie donate sau cel mai rău aruncate 😁 preferatele sunt pe categorii: cafea, înghețată, prăjituri, creme, csf ncsf 🤷
P.S.
Am un set de cești de cafea de donat 😊 sticlă termorezistentă de culoarea mierii
@Adriana: nu zi de două ori că mintenaș îți dau adresa să mi le trimiți. Io-s obsedat de căni, cănuțe, cești.
Dintr-un exces de zel, am cumparat cate un set de tacâmuri din inox multicolor, pentru cele 4 persoane din familie😆
Familiei i se strepezeau dintii in fiecare primavara, cand le scoteam, sa sarbatorim înflorirea naturii sau ceva.
Vreo 2-3 ani am tot sărbătorit 😆 pana cand nu s-a mai putut, ca nu mai simteau gustul mâncării si le-am facut vant.
Tacâmurile astea cu lemn, sunt moartea pasiunii. Inoxul prost, lemnul prost…
Comentariu beton!19
Sunt în situația prezentată cu un set intreg cumpărat de mama. Pur și simplu nu pot să mânc cu ele. Dacă ajunge vreuna in dreptul meu iese mare scandal. Am și eu micile mele dorințe la masă: nu contează ce se pune in farfurie, dar lângă trebuie să fie NUMAI lingura mea și orice furculiță cu dinții ascuțiți, nu de 1mm grosime.
Comentariu beton!13
Aideplm, nu sunt acasă, că-i făceam o poză. Așa e am una mică, mică de tot…Cred că are 6-7 cm😄😄
pot sa iti vorbesc aproximativ 2-3 ore despre cum tre sa arate tacamurile. De la greutate, la forma, la echilibru.
Este FABULOS ca nu gasesc, la un pret decent, tacamuri normale. Toate sunt ori facute sa arunci fanul in pod ori sa…nu stiu ce. Ceva de dieta, ca nu prea poti sa apuci multe cu ele.
Singurele tacamuri bune pe care le am in casa sunt alea de au fost la Mega acum niste multi ani. Mi-am mai luat unele, 100e si ceva, la reducere, care sunt multumitoare, dar cam inguste.
Deci nu. Nu am o lingurita. Am un dulap intreg
Comentariu beton!14
Eu am problema asta cu lingurile, nu mai sunt adanci ca pe vremuri, sa faci ceva bucatareala cu ele, ca de mancat se poate si cu astea din ziua de azi
Da, înțeleg de ce, este foarte urâtă 😄. Am și eu fixații de-astea și am ajuns sa îmbrățișez OCD-ul meu funcțional.
Sa vezi la cutite…
Cre’ ca puteai s-o pui pe masa, ii faceai poza acolo.
Io n-am o astfel de lingurita, ca n-am decat doo in toata casa, nu-mi permit sa ma cert cu ele. 🙂
De ce? Adica de ce pe masa?
@Leia Sa nu o atinga. 🙂
Eu am un fix cu furculițele. Nu suport 90% din ce exista pe piață. Pe alea care arata ca o lingură traforată sau ca o furculițală călcata de tanc i le-aș înfige în cru ăluia de le-a conceput. Pe toate. Pe rând.
Ce urâtica e, draga de ea 🙂
Acum, serios, voi stiti ce frumos se traieste cu lucruri putine? Sunt in plin proces de mutare, mi am expediat la noua adresa mobila si toate cele multe si „utile” dintr o casa de om ajuns la o varsta. Am pastrat strictul necesar. Ei bine, am constatat ca nu mi lipseste nimic, ba chiar imi prisoseste.
Asa ca, @Mihai, las o pe biata lingurita sa se duca unde o vedea cu ochii 🙂 N o sa ti lipseasca
Comentariu beton!16
Știu, știu ce zici! Acum 3 ani am întors spatele betoanelor, ne-am împachetat viața în nenumărați saci, papornițe, cutii și ne-am refugiat în căsuța visurilor noastre, depozitând toate cele de mai sus în pod…pentru când le-o veni rândul la despachetat. Am constatat că până acum nu am avut nevoie de 90% din ele! E minunat să trăiești cu lucruri puține, nici nu-mi dădeam seama ce mă polua aglomerația aia de de toate!
Da’ o linguriță preferată ai? Ca io am :)))
N-am. 😀
Eu, dimpotrivă, am DOAR O FURCULITA cu care mănânc acasă 😅😂😂😂
Dacă accidental o pun la alt membru al familiei, când observ asta mi-o recuperez instant.
Soțul meu când plecam la vreun eveniment mă întreabă :
– Și furculița nu ți-o iei????. 😂😂😂
Altfel, am extrem de multe lucruri care poate, cândva, undeva, cuiva ii vor fi de folos… si eu nu le folosesc de ani de zile.
Comentariu beton!17
Mmm, pare o linguriță din ceva set primit la o nuntă unde nu tu erai mirele.
Eu nu halesc cuțitul frate cu lingurița asta: același lemn ponosit la mâner și îi mai și joacă lama. Avem două, dacă mi se nimerește, fac schimb pe șest cu celălalt, dar nici nu mă îndur să-l arunc și să rămână frac-so singur.
În schimb, am furculița preferată, diferită de set, luată de la mama de-acasă și purtată prin toate casele/căsniciile și folosită cu mare satisfacție. E o idee mai scurtă și mai lată decât normal, are liniuțe oblice pe mânerul în formă de clepsidră alungită, ce să mai, e frumușică și-mi aduce buna-dispoziție și pofta de mâncare numai când o văd!
Comentariu beton!14
Parcă numai una? La noi ne pândeac zilnic vreo şapte din sertar, când punem mâna pe ele, parcă ar da să ne muşte!
Parcă numai una? Pe noi ne pândesc vreo şapte din sertar, parcă ar da să ne muşte!
Scuze, nu ştiu de ce a intrat de două ori comentariul meu. La primul, am primit un mesaj de duplicat, „eşec la trimiterea comentariului”…
Ai pus „i-ul” pe lingură. Nu am conștientizat pană acum ca am și eu una nasoala, nu o suport. E mai mult rotundă, decat ovală, de ți se prelinge bunătate de ciorbă pe bărbie. Am si linguriță enervantă, din aceea gen liliput. 😵💫
Eu am aruncat/dat toate tacamurile si vasele de tip mostenit, ramas, primit la pomana. Daca apare ceva „nou” imediat le urmeaza pe „raposate”. Atat!
Eu cred ca exista un circuit al linguritelor in natura, misterios si indescifrabil. Linguritele mele preferate, de argint, au disparut de-a lungul timpului… Daca vreodata voi ajunge in fata Domnului, care imi va spune „Caieste-te ca ai trait toata viata in pacat, pentru ca n-ai crezut in mine!”, eu voi raspunde „Demonstreaza-mi ca esti tu cu adevarat, spune-mi : unde se duc linguritele cand se duc?”
Pe de alta parte, acum doi ani am inchiriat o casa pentru vacanta la mare. Abia intorsi la domiciliu, am primit telefon de la proprietara: ” Ati lasat un suvenir, un magnet de frigider ” „Nu-i bai, am luat ca amintire o lingurita, uitata din greseala in punga cu cafea”..
Clar ca e lingurita pe care evit s-o folosesc, pentru ca imi aminteste mereu ca „am schimbat-o” cu un magnet din vacanta….
Biata lingura! Daca ar sti ea ce furtuna provoaca…
In ce ma priveste nu am sentimente fata de obiectele de „recuzita” din bucatarie. Sau – in general – fata de obiectele de prin casa. Ca sunt unele pe care nu ajung sa le folosesc (pentru ca nu vad motivul) e alta poveste. Dar n-o fac in mod deliberat. 🙂
Eu am o oala pe care nu o suport. Uneori, fac sarmale, le aranjez frumos in ea, le pun crude la congelator și le dau copiilor sa le fiarba la casele lor. A naibii oala, întotdeauna se întoarce. Deci, am dedus că nici lor nu le place afurisita de oala.
@Manuvi: nu le place oala goală, d-aia ți-o tot dau înapoi. Le place oala aia, da’ numa’ plină. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!12
@John Temple, o sa incerc sa dau oala goala. Sper sa nu arunce cu ea după mine.😁
@Manuvi: părerea mea umilă e să nu te riști să le-o dai goală. 🤭
Pai e stramba! Si nasoala! Si urata! Si batrana! :)))
Urasc lingurile mari..mi se par de neam prost. Parca mananci cu polonicul 🤪. De obicei acestea sunt cele provenite de la diverse pomeni…si acestea ajung urgent la gunoi.
Eu n-am de astea de nu le suport, ca le duc la tara, in schimb am una bucata furculita favorita, numa cu aia mananc, si o lingura mai adanca pentru gatit, ca de mancat cu lingura rar se intampla, nu-mi place borsul/supa/ciorba.
Eu duc la tara ce nu-mi place si nu le arunc pe motiv ca cine stie cand o sa-mi vina randul sa fac pomeni si nu o sa am tot ce-mi trebuie.
In schimb nu mai gasesc linguri mari, adanci. Tot ce e la vanzare sunt aproape plate de curge ciorba din ele. Sotul meu si tatal meu vor doar linguri adanci si trebuie sa fiu atenta cand pun masa sa le dau lingurile cele mai mari. Pana si farfuriile nu mai sunt adanci cum erau odata.
PS: Eu nu suport linguritele alea mici care seamana cu cele de impartasit de la biserica.
E chiar carqghios, tipul are dreptate!!! Me too, si eu am o lingurita nesuferita pe care nu o arunc, nus de ce! :))
Cum de se-ntampla asta????
In fine, daca e sa povestim, eu am trei lingurite la are ma uit cu nostalgie și drag. Sunt din alea cu coada lunga si mi le-a adus frate-miu pe vremea cand nu se gasea nimic, nu stiu de unde cumparate, foarte utile pe atunci la facut cafeaua la ibric unde lingurita obisnuita era prea scurta si te frigeai la degete cand aveau grija sa nu dea cafeaua, spuma in foc. Acum sunt utile la cocktail-urile in pahare lungi, dar nu prea le-am folosit in acest scop. Cu toate astea sunt deja taioase la margine de cat de mult au fost folosite sau de cat de prost calitativ a fost inoxul pe atunci…
Si nici frate-miu nu mai este demult….
Am o lingură pe care o urăsc cu patimă. Ca să nu mă mai lovesc de ea în sertar, am coborât-o la rang de lopățică pentru ghivece. Drept pentru care acum, că o văd așa rar, ne-am mai împrietenit. Cumva i se potrivește mai bine rolul ăsta. Și am și o furculiță preferată care nu e din set. Pe celelalte furculițe în afara setului care nu-mi plac cred că o să le prind de o scândură să le fac cuier. Și uite așa o să scap și de astea din sertar. Și așa nu mai am loc… La căni am făcut curat mai demult, le-am donat. Dar cred că fac ele ceva în dulapul ăla că tot mai apare câte una nouă…