Articol scris de Iulia.
…
Băi oameni buni, sunt zile în care vă jur că nu știu cum supraviețuiesc. Pe bune, am uneori niște zile d-alea de îmi scapă totul din mâini, uit chestii, pierd chestii, încurc programări, ce mai, sunt un dezastru ambulant.
Fiți atenți aici ce am creat zilele astea. Se făcea că era o zi cu soare și se făcuse ora la care trebuia să mergem să luăm moștenitorul familiei de la înalta instituție de studiu unde învață să nu-și mai mănânce mucii și să nu scrie pe pereți, ci pe hârtie.
Fac aici o paranteză explicativă: dimineața odrasla e predată de către tatăl domniei sale la grădiniță. Cu mașina sa. A tatălui, adică. La prânz, mergem împreună să îl luăm și în 99% din cazuri mergem cu mașina mea.
Acu, noi pe timp de vară lăsăm cheile de la mașini în mașini. Peste iarnă le luăm în casă, să nu le răposeze bateriile de la frig. Dar vara stau în mașini. Că mașinile-s în curte, curtea e asigurată de alarmele ecologice patrupede, așa că șansele să intre cineva și să ne ușureze de mașini sunt relativ mici.
Mbun. Ne urcăm deci în automobilul meu, să purcedem spre grădiniță. Omul la volan, eu în dreapta. Și stăm. Și stăm. Eu manevram ceva pe la centură sau prin geantă, nu mai știu. Dar mă sesizez la un moment dat, când realizez că mașina încă nu s-a pus în mișcare, deși eram urcați în ea de ceva vreme.
Dau să mă uit întrebător la domnul soț, când observ că la rându-i îmi arunca o privire extrem de întrebătoare.
Eu: ???
El: Ăăăă, mi-ar cam trebui o cheie de la mașina asta, ca să putem pleca. Nu de alta, dar cu puterea gândului nu am reușit să o pornesc….
Eu (pufnind cu superioritate și dându-mi ochii peste cap cu zgomot, cum face orice femeie exasperată de faptul că soțul nu găsește niciodată, nimic, deși respectivul nimic se află în 99,9% din cazuri fix sub nasul distinsului; sau sub fund, după cum se va vedea imediat că aveam eu impresia): E pe scaun cheia, sub fundul tău! Te-ai așezat pe ea, că niciodată nu te uiți unde te așezi și ce faci!
Își saltă omul dosul, pipăie temeinic șezutul scaunului în căutarea cheii… nimic. Eu insist că trebuie să fie acolo. Îl pun să se dea jos din mașină.
Ce să vezi… nimic. Zic ok, probabil o fi alunecat pe sub sau pe lângă scaun. Începem să ne holbăm pe sub scaunul șoferului, pe lângă, pe sub scaunul pasagerului, pe lângă, pe bancheta din spate, pe lângă, pe sub… băbăiete: NI-MIC! Cheia aia se volatilizase pur și simplu.
Pentru că era deja târziu și trebuia să ajungem după copil, am luat cheia de rezervă și am plecat. Dar la întoarcere am efectuat o nouă căutare. Temeinică. NI-MIC.
Acu, faza cea mai frustrantă e asta: cu siguranță nenorocita aia de cheie e pe undeva prin incintă. Că eu am ajuns cu mașina acasă. Și apoi, până să plecăm după copil, nu am mai fost plecată nicăieri, să zic că ar exista vreo posibilitate să o fi pierdut pe undeva prin oraș.
Faza și mai frustrantă e asta: am EXACT în minte tot filmul care s-a derulat ulterior ajungerii mele acasă.
Că să vedeți. Ziua în cauză a fost fix una din zilele alea în care creierul meu a funcționat cam nu. Adică dimineață, spre exemplu, am urcat cătzaua mică în mașină și am plecat hotărâtă spre ora de dresaj. Tot norocul a făcut să aud la radio că nu e ziua care trebuie. Așa că practic am plecat izmene pe călător degeaba…
Da dacă tot plecasem de acasă, am mai rezolvat niscai treburi, să îmi mai înghit din frustrarea de a-mi fi futat juma de zi de pomană.
Treaba este că, atunci când am ajuns acasă, lucrurile s-au derulat fix după cum urmează: am parcat mașina, am luat telefonul din suport, lesa cătzelei de pe scaunul din dreapta și cheia de la mașină. Și știu EXACT că în momentul în care m-am dat jos din mașină mi-am zis: hait, lasă cheia, că n-are sens să pleci cu ea în casă. Și în filmul din capul meu, am pus cheia fix pe scaunul șoferului și am închis ușa.
Mno, acu explicați-mi voi mie unde mama hingherului a putut să dispară cheia aia?!?
Bun, să admitem că filmul din capul meu nu corespunde 100% realității, date fiind circumstanțele din ziua respectivă. Să zicem că totuși am plecat cu cheia din mașină. Traseul a fost așa: am luat din față ce aveam de luat, apoi am deschis ușa din spate, să iau punguța cu recompense pe care o pregătisem pentru dresaj, să nu le las în căldură, în mașină.
Apoi am închis ușa din spate și am deschis portbagajul, de unde am descărcat cătzaua. Care a mers ață să facă un pipi în iarbă și apoi la castronul de apă, să facă refill pentru beșica udului. Apoi am băgat-o în casă. Toate astea s-au întâmplat cu mine atașată de capătul lesei de care era atașată cătzaua.
După ce am eliberat cătzaua în casă, m-am dus și am băgat punga cu recompense în frigider (primește cașcaval, nu vă gândiți că țin biscuiți de câine la frigider). După care mi-am văzut de restul zilei.
Am refăcut de cel puțin 20 de ori traseul ăsta. Am căutat și eu, și Fritz, prin toată mașina. Am scobit în frigider, am săpat prin geantă, că am zis că poate, în cine știe ce moment de rătăcire, am îndesat cheia acolo.
Am căutat în casă, pe pernele câinilor, pe lângă, pe sub, prin iarba din curte, pe sub mașină, în mașina de spălat vase, în aia de rufe… practic, numai pe la vecini n-am fost, în rest am săpat și căutat și răs-căutat prin toate colțurile și cotloanele posibile și imposibile.
ȘI NENOROCITA AIA DE CHEIE NU E NICĂIERI!!!
Acu ziceți-mi voi mie: unde naiba poate să fie? Ce mama supărării s-ar fi putut întâmpla cu ea? Că vă jur, pe mine mă depășește complet acest mister. Și mă face cu nervii capului mai rău decât sunt deja.
Și băgați și voi acilea povești despre obiecte dispărute misterios și spuneți-mi vă rog și dacă le-ați mai găsit sau nu, să știu dacă să îmi fac speranțe au ba.
sursa foto: freepik.com
Neata. Sa nu radeti,mama cand pierdea ceva,lua un pahar (gol) si-l punea pe masa cu fundul in sus,dar se si gandea in acelasi timp,la ce pierduse !
De cele mai multe ori gasea obiectul.
Nu am explicatia actiunii,dar…mai conteaza ?
Succes la cautari.
Comentariu beton!63
Am auzit și eu de multe ori de treaba asta, faza e că niciodată nu-mi amintesc de ea când am rătăcit ceva 🤣
Între timp cheia dispărută a reapărut. Am dus mașina în service, pentru revizie, iar când am luat-o, cheia trona cumințică pe scaunul din dreapta 🤷♀️
Comentariu beton!46
Si eu fac asta si cumva apar, explicatia logica nu o am!
Mbun, acu trebuie numai să mai găsesc o metodă prin care să îmi amintesc tehnica asta data viitoare când pierd ceva. Care, la cum mă știu eu pe mine, nu va întârzia să apară 😂
@(altă)Iulia: da’ nu i-ai întrebat pe oamenii de la service unde au găsit cheia? Că io-ntrebam sigur.
@JT, aș fi vrut, îți dai seama, dar faza bizară e că NU AM VĂZUT-O decât când am ajuns cu mașina acasă. Asta deși cheia era pe scaunul din dreapta, iar când am plecat din service, mi-am pus geanta și lesa câinelui pe scaunul din dreapta.
Mister curat, îți zic!
Comentariu beton!11
@Iulia, era cumva lipită de fundul genții?
Comentariu beton!12
O fi rămas cumva agățată de fundul genții sau de lesă și când le-ai pus pe scaunul din dreapta, după ce ai luat mașina din service, cheile s-au desprins și au rămas pe scaun.
Acu’ vreo 2 săptămâni, acasă la mine, veniseră părinții să mă ia cu mașina întru petrecerea concediului acasă la ei.
În dimineața plecării îmi aduc aminte că am ceva sarcină pt tata.
Respectiv să înșurubeze agățătorile la 2 tablouri. Nu vă închipuiți că-s vreun nou Picasso, doar am dat în patima picturii pe numere.
Ambele tablouri erau în camera depozit, cu pachețelul (cât o unghie bărbătească) din plastic cu agățătorile și șurubelele lipite pe spate cu scoch pe spate.
Mă ajută mama să dezscoch-uiesc primul pachețel, tata rezolvă treaba. În timpul ăsta las al doilea tabloul pe bufet, împreună cu pachețelul propriu.
Când să treacă la al doilea tabloul, ia pachețelul de unde nu-i.
Tata, că nici n-a văzut al doilea tabloul și nici pachețelul lui.
Mama, care are o lungă istorie în a arunca chestii pe care ea le consideră inutile și de care alții au nevoie și pe care am acuzat-o că a confundat pachețelul cu scochul pe care tocmai îl dezlipire și a aruncat totul la gunoi, gunoi pe care îl dusese la tomberon, că ea n-a luat niciun pachețel, că a aruncat doar scoch.
Am căutat peste tot, am dat la o parte tot de pe bufet, m-am întins pe jos și am căutat sub bufet, am verificat iar camera-depozit, am ridicat sacoșa cu ultimele nimicuri și sticlele de apă pregătită pe bufet. Fiind în același timp un pachet de nervi.
În sfârșit renunț, dau semnal de plecare și tata se trezește că-i e sete. Nu mai era altă apă rece decât cea din sacoșă, așa că scoate o sticluță și bea.
Afurisitul de pachețel a ajuns cumva și, cu scochul cu care fusese lipit pe spatele tabloului, se lipise pe sticlă.
Comentariu beton!23
Operațiunea e așa: 2 bete de chibrit arse, puse în cruce și acoperite cu un pahar. Apoi se spune în minte ,, scoate drace ce-ai furat că te duc la spânzurat,, Da, știu, sună a mama Omida. Știu, zâmbiți în coltul gurii. Sau chiar cu gura până la urechi. Încercați asta și o să mă pomeniți.
Comentariu beton!28
Poate cā ar merge, dar mie mi-e imposibil sa pun paharul în pozitia aia. Io îl pun pe masā corect, apare cumva niste vin în el, încep sā mā gândesc… pânā îmi dau seama cā mai merge unul… Si dupā ce termin cāutarea (si sticla, en passant) sigur cā nu mai gāsesc nimic!
Comentariu beton!38
@Ady & Lucian – nu era nicăieri în proximitatea sau interiorul genții. Că am răscolit-o și eu, și Fritz (vă dați seama ce gravă era situația, dacă a avut însuși Fritz curaj să se bage la mine în geantă? 🤣).
Și nici de lesă nu s-a agățat, că și lesa am mai folosit-o de atunci.
Comentariu beton!15
Neata, in portbagaj te-ai uitat ca eu am lasat asa cheia pt ca aveam mainile ocupate.Ca si voi las masina deschisa, casa deschisa pentru aici la mine in localitate este extrem de sigur plus ca am curtea si tot f asigurate.Asta cu zile si zile am si deci wlcm into the 40’s.
Yep, căutat și în portbagaj, și pe sub mașină… Până la urmă a apărut (vezi mai sus), dar tot nu-mi pot imagina unde naiba a fost, de n-am găsit-o 2 oameni căutând de nebuni, dar au găsit-o oamenii de la service 🤷♀️
Printre scaune probabil deci era in masina asa cum iti aminteai. Concluzia este ca nu te-ai “senilizat” de tot ci doar ai zile si zile soro!
Neața! La portbagaj m-am gândit și eu😂. Acolo am tot lăsat-o și eu. Mergea subiectul ăsta de-un roman polițist. Ia să vină el Poirot să vedem dacă dezleagă misterul unei minți de doamnă.
Pfff, de ce crezi că Poirot nu era însurat? Astfel de mister nici măcar el nu l-a putut dezlega vreodată 🤣🤣🤣
Comentariu beton!11
@ Miha Ella cu cheia lasata in portbagaj am patit la doua masini diferite care au si puterea superioara sa se incuie singure dupa o vreme. De ambele dati eram in concediu in afara tarii de rezidenta deci cca 1500 km minim de unde s-ar fi aflat cheia de rezerva. Cum karma nu e chiar a total bitch always unul din geamuri era 5 cm deschis si in ambele dati mi-am “ spart” masina singura sa deschidem o usa apoi,fiind hatchback ambele mașini, am putut sa intru in portbagaj sa iau cheia. O aventura intreaga numai spun.
Apropo de uitat chei în mașină. Eu copil, merg cu taică-meu la Covasna, cu Dacia 1310. Parcăm mașina și mergem la izvor să luăm ape minerale. Când ne întoarcem ne dăm seama că a rămas cheia încuiată înăuntru. Cea de rezervă la Pitești. Ce să facem?? Soluția a venit de la un domn care ne-a ajutat să zgâlțâim mașina până s-a deschis portbagajul. Taică-meu a scos bancheta din spate și eu m-am strecurat și am scos cheia din contact. Happy-end!
Poate în torpedou? Știi, la unele mașini trebuie deschis și golit, că pe acolo se schimbă filtrul de polen. Acolo v-ați uitat? Temeinic? Că de obicei sunt tot soiul de prostioare acolo
@Mircea, nu, în torpedou chiar nu ne-am uitat, că nu îl folosim niciodată. În afară de mapa mașinii și un pix nu e nimic în el și nici nu pun/scot vreodată ceva de acolo.
Și habar nu am dacă la mașina mea trebuie umblat acolo pentru schimbat vreun filtru sau ceva.
Cea mai plauzibilă explicație e că era pe undeva prin zona scaunelor și pur și simplu nu a văzut-o nici unul dintre noi. Sau plecase pe Tărâmul Obiectelor Pierdute și nu i-a plăcut acolo, așa că s-a întors 🤷♀️
In punga cu recompense ai cautat?
Metoda absolut infailibila când pierzi ceva este sa înlocuiești ceva-ul ala.
Deci, comanda o cheie noua si îți garantez ca, in secunda in care ajunge cheia noua acasă, apare cea veche de pe te miri unde.
La mine, a funcționat de vreo doua ori.
Comentariu beton!21
Dada, căutat și acolo. Spre norocul meu, am cheie de rezervă, așa că mna, măcar am putut folosi mașina până la reapariția cheii buclucașe.
Nu așa funcționează. Trebuie, MUSAI, înlocuită ca sa apară. E o lege a Universului si nu te poți pune tu de-a curmezișul.
Comentariu beton!19
Îmi cer scuze la Univers! 😂
Comentariu beton!12
Aprob pozitiv, tocmai ce mi-am luat laptop nou, ca ala de la serviciu se inchidea din senin si clipocea un led rosu. Nici n-am apucat sa-l dezvirginez pe ala nou, cel vechi nu s-a mai inchis deloc saptamana asta si ledul rosu s-a facut verde
Comentariu beton!32
🤣🤣🤣 Nu creeeeed!
Confirm. Anul 1 de rezidențiat, prima gardă. Vin ruptă de oboseală, cheia de la interfon îmi cade în zăpadă, în primă fază nici nu observ. Din bloc tocmai iese cineva, așa că intru și îmi dau seama doar după ceva timp că îmi lipsește acea cheie. Mă întorc s-o caut (proptind o piatră în ușa de la intrare), dar cum ningea puternic n-am mai găsit-o. Am sunat la firma de interfoane și a doua zi am primit un pachet de 3 chei (m-am întâlnit cu curierul la spital). Între timp se topise zăpada și în drum spre casă am găsit și cheia inițială, care deși stătuse în zăpadă mai mult de 24 de ore, funcționa perfect. Și funcționează și în ziua de astăzi (după 10 ani) 🙂
Comentariu beton!12
Când mai pățesc d-astea, cheia e prin mașină, înțepenită prin vreun locșor unde se confundă foarte bine cu mediul înconjurător. Sau prin iarbă, sau prin buzunare, sau prin orice alte locuri unde n-ar trebui să fie. 😁
Băi, jur că am căutat și eu, și bărbatu-meu, în toate cotloanele posibile și imposibile din mașină.
Mai are și un ditamai brelocul ROȘU agățat de ea. Unde dracu o fi fost, nu-mi pot explica 🤷♀️
Twilight zone ca la mama acasă! 😂😂😂
Nu intrați în panică! Zic și eu ca tot românul: se va găsi!
P.S. aveți grijă de cheia de rezervă! 😁😁😁
S-a găsit, s-a găsit 😁
Și acu s-a pus cheia de rezervă binișor la locul cu chei, că dacă nu era aia, cam vorbeam singură pe lângă mașină 😂
E,se întâmplă și la alte case,nu neapărat mai bengoase🤣🤣🤣mi-aduc aminte câteodată de o bluză, fustă, pantofi,puși bine că nu sunt de piață… dă și caută toate colțurile casei , când îmi aduc aminte că i-am dat cu mâna mea.Dar adusul aminte se întâmplă seara și mai îmi apare o soră in peisajul on-line care mi-i arată că ei i-am dat , că erau mari,in special pantofi.Deci, bucură-te liniștită.
Aaa, d-astea fac frecvent 😂😂😂
In punga cu recompense ai cautat ? Am din astea o gramada , varsta maica . Cea mai tare este cand plec de acasa ( vorbind la telefon ) si caut telefonul disperata 😅
Comentariu beton!11
Ahahahahaha, am făcut și eu asta de multe ori. Acu am noroc (să zicem), că telefonul meu a semi-crăpat, în sensul că nu mai pot vorbi la el fără căști. Așa că mă prind că nu e asupra persoanei mele în momentul în care încep să nu mai aud interlocutorul, că se pierde conexiunea dintre tel și căști. Și atunci dă-i în marșarier și caută 🤣
Tot cu cheia de la mașină încep și eu.
Eram, împreună cu cei doi haiduci și cu mama, la iarbă verde. Suntem propretari pe o bucată de 1000mp de teren, pe care ne chinuim să construim o casă. Cheia mașinii o lăsam pe masă de care ne folosim acolo.
Băieții mei s-au jucat prin toată curtea dar și pe tarlaua din spate. Ne hotăräm să plecăm și strângem sarsanalele. Și hai la mașină! Depozităm ce aveam de depozitat în portbagaj și…cheia…
Dă-i și caută prin buzunare, prin rucsaci, prin alte buzunare. Băieții mei nu ziceau nivi pâs. Întreb de cheie și primesc vreo 3 variante de răspuns dar niciuna cea corectă. Cu cât întrebam mai mult cu atât se schimbau poveștile. Țin să precizez că avem O SINGURĂ cheie pornitoare de mașină ce trebuia căutată pe o suprafață de 1000mp, cu iarbă și tot ce trebe.
După ce am luat la pas fiecare cm și am scotocit mașina pe toate părțile, am decis să parcurgem cei 7 km până acasă PE JOS!
Îmi sun soțul, care soț se suie călare pe bicicletă și pornește spre moșie, în căutarea cheii magice.
Ajuns la poartă, își proptește bicicleta de gard și zărește minunata și prețioasă pornitoare de motor agățată în plasa porții.
Am trecut de cel puțin 10 ori pe lângă cheia aia și nu m-a tras de mânecă să o iau și pe ea acasă.
Zile nașpa am în perioada aia de PMS. Parcă clocotește ceva în interior și strică tot zenul, care cu greu reușesc să-l obțin.
Wkend fain să aveti!
Comentariu beton!25
😂😂😂
Maică-mea a aruncat gunoiul. Cu tot cu cheia de la mașină. Și avea numai una.
Acum tot una are.
Comentariu beton!15
N-am aruncat gunoiul, dar s-a băgat la spălat telecomanda de la alarma de la motocicletă, la un moment dat… Și aia, tot una singură. Și fără ea nu puteai porni sărăcia 😐
io de cheie n-am niș o idee unde-o fost, da’ vreau să semnalez o greșeală în text, un pleonasm, mai egzact: pufnind cu superioritate…
ce naiba, doamnele nu pufnesc altfel!
Comentariu beton!32
Licență poetică, bre! Nu te lua și tu de mine așa dis de dimineață! 😂
@costicamusulmanu, pufnind cu grație. Cu superioritate e o raritate!
Am pățit-o și eu cu cheia de la mașină zilele trecute. Mașina mea are pe ușile din față, un buton cu care poți să o descui sau încui. Dar, cheia trebuie să fie lângă mașină ca să funcționeze. Ei, mă duc eu la birou în ziua aia, parchez frumos, încui mașina de la buton, dar nu găsesc cheia. În mașină nu avea cum să fie fiindcă nu s-ar fi încuiat așa. Și mă pun și caut. În geantă știam că nu o băgasem, dar mă uit. Nu e. Singura varianta era pe jos, unde am și găsit-o. Dacă aș fi singura ce ar conduce-o, aș lăsa-o în geantă permanent, nu ar fi nicio șansă să o pierd.
Mașina mea nu e așa deșteaptă, dar a domnului, da. Motiv pentru care mi se întâmplă frecvent când circul cu ea, să dau cu deștu pe la portieră și să bombăn în sinea mea că nu se încuie sărăcia și fir-ar mă-sa dracu de tehnologie, că funcționează din doi în trei… După care îmi dau seama că n-am luat cheia din mașină, așa că săraca n-are cum să se încuie.
Blondă, deh 🤷♀️
Să vezi cum e când circul cu mașina veche. E din 2004. Caut butonul de deschidere, aștept să mi se conecteze telefonul automat prin Bluetooth și să pornească muzica. Nimic, parcă m-aș întoarce în timp :))
Comentariu beton!12
Așa face bărbatu-meu, când se urcă la mine în mașină. Bagă în marșarier și se holbează la radio, așteptând să apară imaginea de la cameră 🤣🤣🤣
Comentariu beton!32
Tocmai când voiam să scriu și eu că ciorile dau, dar mai și iau, am citit că s-a strigat Evrika. 🙂
La mine e infailibilă metoda CANA. O întorc, spun vorbele și mă apuc de căutat. Având în vedere că întotdeauna găsesc obiectul dispărut, chiar în locuri in care s-a căutat temeinic înainte, colegii/prietenii mă roagă pe mine să le întorc the Cana. Asta după ce făcuseră mișto.
Comentariu beton!20
Mno pai zi și descântecul folosit, ca să faci pomană până la capăt. 😁
@Miha, aia voiam să zic și io! Că nu știam că e și cu cuvinte, credeam că e numa pe bază de întors cu dosu-n sus.
Bine, la cât de senilă sunt eu, oricum o să uit cuvintele, da măcar să rămâie aici, poate îmi amintesc unde le-am citit 😁
Eu le știu „scoate, drace, ce-ai pitit”
🙂
Incantatia pe care si mama o foloseste dupa ce intoarce Tha Cana este urmartoarea: “Scoate drace ce-ai furat”, dupa care bombane in continuare cautand ce a pierdut.
Descantecul este : Scoate, drace, ce-ai furat/Că te-oi bate spânzurat/Cu fiarele plugului/Pe părțile dosului!
Comentariu beton!14
Scuzați! Am avut o zi agitată. Descântecul:
Scoate, drace, ce-ai furat
Că te duc la spânzurat!
Și după ce găsesc ce am pierdut, scot cana din poziția cu fundul în sus și îi mulțumesc.
PS: Să nu mă trimiteți la balamuc! 🤣
se pare că va trebui să ne întoarcem în istorie; o nouă generație cu cheia la gît?
Comentariu beton!24
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Hm. Nu zici rău 🤔
Nostalgia…gia…gia😁🔑🔑
Lucrurile dispar intr-o lume paralela din care revin doar când vor ele 😂
Asta cred și eu!
Neața! La mine, 99,99% din cazuri e asa: caut și nu găsesc. Ma duc sa cumpar alt obiect înlocuitor sau declar ca nu mai am nevoie și folosesc altceva (un elastic de par în loc de clama, un cutter in loc de cuțit, din astea). Imediat apare obiectul pierdut. Sau mai e cazul în care ma plâng ca nu găsesc, deși am cautat peste tot și găsește din prima barbata miu sau maica mea, sau…
Comentariu beton!11
A, bun, deci și la tine conspiră Universul 😂
LE, exemplu concret: am scăpat un cercel din mana. L am văzut cum cade pe parchet și m am aplecat sa îl caut. A dispărut, bineinteles. Am comandat alții pe net, ca muream dacă nu aveam cercei cu perle de plastic. La câteva zile am găsit cercelul, în sertar, lângă cutiuța în care țin cercei. Cred ca în timpul asta a fost în vacanta cu cheia ta 😂
Comentariu beton!18
Dap, în locul ăla unde se duc lucrurile când vor să facă mișto de noi 😂
Episodul 1
Cu (prea) mulți ani in urmă, plec la Predeal inpreună cu soția, să aniversăm niște ani de căsnicie. Frumos, a plouat 3 zile cu clăbuci non-stop, dar asta e altă discuție.
Coboară anexa mea la mașină să ia ceva, doar ea știe ce. Descuie portbagajul pune cheia inăuntru să caute prin bagaje cu o mână, că in cealaltă avea umbrela, după care inchide portbagajul, care, mașina fiind încuiată, evident rămâne incuiat cu cheia inăuntru.
Am convins un prieten care venea de la Craiova la București că pe Predeal drumul este mai scurt și mai liber, ca să-mi aducă rezerva.
In semn de recunoștință pentru fapta sa, m-am simțit dator să ii țin companie la o beție memorabilă, astfel încât am sărbătorit aniversarea mai mult cu el decât cu nevasta. Asta e, până la urmă ea a fost vinovată
Episodul 2
Peste ani și ani, plec tot cu nevasta, că asta e pisica 13, in tur de Europa cu mașina.
Trec granița la sârbi și in apropiere de Belgrad dau să plătesc taxa de autostradă. Și dă-i și caută cardul. Nimic, nada, canci.
Am plătit cash și am oprit in primul peco să caut cardul. Am intors mașina și bagajele cu josu’ in sus. Nu numai că n-am găsit cardul, dar am constatat că nu e nici permisul de conducere.
Cu cardul am rezolvat usor că am sunat socrii să facă refill la cardul nevestii. Dar am mers Croația – Slovenia – Italia – Franța – Elveția – Austria – Ungaria respectând toate regulile de circulație și cu morcovu’ infipt adânc. Frumos concediu, dar nu prea relaxant.
Am ajuns acasă hotărât să blochez cardul definitiv și să-mi iau alt permis. Am zis insă că mai întâi să spăl mașina după concediu. Când m-am dus să o iau de la spălătorie, pe bord se odihneau permisul și cardul meu. I-am intrebat pe băieții de la spălătorie ce-i cu ălea acolo. Cică le-au găsit sub scaunul din dreapta. Pana mea, ne-am uitat de 10 ori acolo, și eu și nevasta dar cine știe din ce cotlon le-o fi tras aspiratorul.
Ca o paranteză, in Croația am sunat la ambasadă să-mi dea o soluție. Mai bine sunam la Regia de Gospodărie Comunală, că tot așa mă lămureau.
Aventuri datorate stării permanente de gură-căscată de care suferim ambii.
Comentariu beton!46
Să-ți zic că eu dețin 2 certificate de naștere? Din motive de mamă care l-a rătăcit pe primul, a cerut duplicat, iar la scurt timp l-a găsit și pe ăla pierdut?
Și apropo autorități, să mai spun și că am certificatul de naștere (al doilea) din „back to the future” – adică scrie că e emis în 1981, deși eu sunt născută în 1982? 🤣
Comentariu beton!25
@alta Iulia, pe același principiu eu ma pot lăuda cu două livrete militare, deci …… 🤣
@Iulia, tu ești din BV, e normal să ai 2 ceferticate…
mă oprește meliția, la Ghimbav, în scopul realizării target-ului prin amendarea mea; era la limită contravenția, așa că m-am lejer enervat; evident că n-aveau chitanțier (alți nervi), așa că a trebuit să merg la primărie și m-am prezentat din nou la patrulă cu copie după chitanță; să nu mai trimită PV la mine acasă, zic; după toată tevatura asta, permisul… canci!
ok, fac toate demersurile, obțin duplicat, că venea vacanța; da’ înainte de vacanță, zic să scot tot hidrogenul sulfurat din dubă; așa că demontez interiorul, să-l dau la spălat; a se ghici ce-am găsit sub protecția din podea a schimbătorului de viteze…?
@costică, o fi normal să am 2 ceferticate, da chiar așa, unul emis cu un an înainte să apar pe lume? Sau o fi p-aci pe la noi vreo buclă temporală de care nu știu io nimic? 😂
Eh, eu am cautat o săptămână cheia de la maşină. Nu îmi trebuia, că eram în maternitate şi mă plimbam mult pe jos, dar… După câteva zile am avut un deces în familie. Cheia, nimic. Am rugat colegii să îmi dea cheia de rezervă (era maşina de seerviciu), am rezolvat ce era de rezolvat. Şi cheia, nimic. Dupa alte câteva zile am găsit-o într-un sertar de la bucătărie. Cred că a fost opera juniorului.
Bine c-ai avut măcar cheie de rezervă.
Să o luăm pe rând.
1. Dacă îmi permiți un sfat – nu mai ține cheia mașinii în mașină nici pe timp de vară, că bateriile sunt la fel de sensibile la căldură cum sunt la frig (una la mână) și mașinile mai au uneori prostul obicei să se încuie singure (din motive de diverse erori prin electronice – a doua la mână) – am înțeles că ai grijă de cheia de rezervă, dar Murphy e acolo, veghează.
2. Am pierdut astă iarnă la muncă singura cheie a decapotabilei, pe traseul dintre ieșirea din secție și turnichetul de ieșire în parcare – 25 de metri. O aventură care s-a lăsat cu mulți nervi, mult timp pierdut și un portofel semnificativ mai ușor. Că cine ar fi crezut că o Honda din anii ’90 are imobilizator electronic?
Bine că am scăpat de ea, că am convingerea că mașina aia a fost complet responsabilă de părul care m-a părăsit în ultimul an și de cel care ș-a schimbat culoarea! 😶
Comentariu beton!24
Adevărul e că ar fi mai bine să le ținem la locul lor, în casă, dar și cu lenea e o problemă maaaaaare…
Și noi am vândut anul ăsta decapotabila. Îmi pare rău de ea, a noastră nu ne-a scos peri albi, dar pur și simplu nu mai apucam să ne plimbăm cu ea și era păcat să stea degeaba (Golf 3 ’93).
… Tocmai aflai că a apărut cheia buclucașă, așa că pontul meu nu te mai poate ajuta! Nu știu ce „marcă” e cățelușa ta, dar eu, la cum o cunosc pe a mea, aș fi urmărit până ar fi ejectat cheia din aparatul digestiv pe partea opusă botului! Nimic nu-i scapă, de la unelte, scule, mănuși de lucru…si ce nu încape – roade și mărunțește!
E dog german jivina, dar n-are obiceiul să înghită chestii. De ros da, ar roade și casa dacă aș lăsa-o, dar de înghițit (încă) nu înghite. Sper să nici nu înceapă 🤞
Sa vezi una si mai si, plecam spre vecinii nostrii bulgari si inainte de statia de taxare am predat buletinele catre sofer. 5 oameni, 5 bucati buletine. Pune soferul o frana sportiva si plateste taxa de pod. Ajunvem aproape de vama din 5 buletine mai erau 3. Hopa, avem o problema. Cine a iesit din coada si a desfacut partea cea de jos a bordului sa caute buletinele. Hunday Elantra are o fanta pe unde pot sa intre chestii in bord, pe acolo au ajuns nenorocitele de buletine. Vamesii se uitau la noi si nu stiau daca sa ne treaca prin filtrusau sa ne bage in coada la loc. Vamesii au decis ca dupa ce au vazut cat am desfacut din masina langa ei, au intrerupt coada si ne-au bagat inapoi in coada. De atunci ies din tara doar cu pasaportul, ala nu are unde sa se duca in masina (cred)
🤣🤣🤣 Îmi imaginez ce-o fi fost în capul vameșilor ălora: bă, ăștia dacă-s ceva contrabandiști, sunt ăi mai nepricepuți din lume!
Acum ceva ani prin 2011 nu mai gaseam permisul de conducere. Am rascolit locul unde dadeam cu sapa, apartamentul maica-mii unde obisnuiam sa locuiesc si nimic. Dar rascolit aproape ca l-am intors pe dos. Si in masina cautat si…nimic. Boon. Zic ca ma duc sa fac un nou act. Zis si facut. Ajung la DRPCIV pa pipera, stau doo ore dupa care primesc mirificul plastic varianta noua in confirmitate cu standardu UE. Dupa cateva zile am gasit permisul vechi🤦🏻. Nu stiu daca Murphy sau Universul se plictisisera si aveau chef de bascalie dar le-a iesit. Acum nu gasesc talonul de la masina. Nu mai am sperante🫣🫣
Io zic să începi prin a depune o cerere pentru un duplicat. Poate se lasă Universul convins și apare originalul 😁
Evident ca in frigider, langa cascaval 🤔
Nope. Am golit tot frigiderul, n-am căutat numa pe lângă punga cu cașcaval.
Sfarsit de aprilie, anul curent. Merg la munca, parchez frumos, incui masina si trec la duba. Pun frumos fundul pe scaun, cheia de la masina personala pe scaunul din dreapta si da-i la drum.
In timpul zilei, habar nu am cand, stimata cheie s-a evaporat. Ireversibi, nici i ziua de azi nu a binevoit sa reapara. Dupa doua cautari la sange, una efectuata de mine si alta de un coleg, in enorma cabina de duba, i-am pus cruce, zilele astea fac parastasul.
Oare mai are rost sa-mi cumpar o cana?
Dada, io cred că trebe încercată treaba cu cana, nu vezi ce de lume zice că funcționează?
In primul rând trebuie sa spun ca mi-a crescut inima in chept! Io una credeam ca vrâsta își spune cuvântul și ma luasem de gânduri😀 Măi oameni buni, apar și dispar lucrurile de zici ca-i complot universal! Problema e ca dispar când îți trebuie și reapar când nu mai ai nevoie de ele, prin locuri in care de obicei n-ar avea ce căuta!
M-am liniștit acuma! Mulțam, Iulia❤️
A, ce voiam sa mai spun! La noi regula e ca trebuie sa legi o ața de piciorul mesei/ scaunului și sa zici “ scoate drace ce-ai furat ca te iau la scărmănat !😜 Sigur, sigur găsești ce-ai pierdut !🤣🤣
P-asta cu ața n-o știam, numa pe aia cu cana. Încerc s-o țin minte, deși e puțin probabil 🤣
Numai de aventuri ai parte, of of..
Când eram în clasa a 5-a (clasă de engleză intensiv-6 ore/săptămână) aveam o profesoară foarte bună pe materie, dar și excentrică. Ne povestea de bioenergie și chestii din astea, iar eu le absorbeam ca un burete. Așa că am descoperit o metodă de a găsi lucrurile pierdute: pe o foaie de hârtie trăgeam linii și delimitam încăperile apartamentului-sufragerie, dormitor, camera mea, baie, bucătărie, etc, sub formă de semicerc. Apoi luam un creion și îl plimbam de-a lungul foii. În dreptul cărei camere mi se părea că începe să tremure, acolo mă puneam să caut mai abitir. Culmea e că funcționa 😁
Iar apropo de dispărut chestii. Acum câțiva ani mă pregăteam pentru școala de vară a tinerilor interniști. În afară de partea de garderobă, mă preocupa prezentarea de caz, care era complexă. Ca să nu mă încurc și să mă fac de minune, mi-am scris diagnosticul diferențial pe o foicică de hârtie (bine documentat și ilustrat cu cazuri din literatura de specialitate). La momentul acela aveam un pat cu ladă la capăt, pe care îmi țineam laptopul și cărțile. Foicica am pus-o tot acolo. Fiind weekend m-am apucat să schimb așternuturile și când am tras de cearșaf s-a creat curent și mi-a zburat foicica. Bănuiam că a căzut în spatele patului, dar ia-o de unde nu-i. Am căutat-o prin pat, sub pat, între pat și perete, nimic. Mă apuca disperarea la gândul că va trebui să refac ceea ce cu chin cu vai reușisem să încropesc. Când tocmai mă resemnasem cu ideea că trebuie să o iau de la capăt, m-am uitat încă o dată în spatele patului, în partea unde era lada și pe unde treceau țevile de apă. Surpriză! Foicica mea aterizase în spațiul dintre țevi și perete și nu-mi sărise în ochi de prima dată 🙃 cum am reușit s-o scot de acolo e altă poveste..
Aoleu, ce de chestii mai găsesc și eu înțepenite acolo, între țevi și perete 🤦♀️ în special rahaturi incredibil de minuscule de pe la legourile lu fi-miu. Și da, scosul de acolo e cu cântec.
Mama are 4 camere. Cu ale vecinului cu tot! Și în marele ei palat, a pus bine husele de pe scaunele mașinii. Au trecut vreo 15 ani. Husele parcă s-au evaporat. Nu le-a mai găsit NICIODATĂ. Și nu sunt cât o cheie de mașină.
😮 No, ăsta da mister!
Care mah, acu’ o luna am pierdut cheia mashinii si am refacut tot filmul zilei, minus momentele plasarii cheii, totul blanc. Am chemat om la tzaranoaia de la metropola, a scos geamul, a deschis usha, a luat butucul si a facut dublura. A doua zi am gasit cheia intr-o punga cu ceapa lasata pe hol langa un raft. 450 toata distractia, dar m-am ales cu dublura de cheie si impresia ca incep s-o iau pe aratura…
Comentariu beton!17
Bun venit în clubul nostru, al celor ututui în cap 🤷♀️
la bună citire, İulia! 🥰 amuzant, când povestești, dar ce nervi ai avut tu…
legat de obiecte pierdute, mi se mai întâmpla cu ochelarii de soare. îi căutam pierduți mereu. am rezolvat simplu, mi-am cumpărat o a doua pereche identică și am grijă ca o pereche să stea pe comoda din hol🤷♀️
dar, legat de pierderi, la noi în familie e problemă mare cu pierdutul… persoanelor😁 lasă că maică-mea are un simț al orientării ca și inexistent, dar s-a și pierdut de taică-meu prin orașe, muzee, parcuri, magazine…
dar să vedeți cum e când fac călătorii cu grupul de prieteni, cu mai multe mașini 🫣 recent au vizitat nordul Moldovei, la Văratec au realizat că maică-mea a rămas la Agapia. anul trecut au realizat la vamă că maică-mea a rămas într-o benzinărie, în Ungaria. tot la vamă au realizat, acum doi ani, că maică-mea e printr-un magazin sârbesc… când știu că pleacă-n vacanță sunt cu nervii-n batistă, că sigur se mai pierde ea pe undeva 🙄 din fericire, de fiecare dată o recuperează 😃
Comentariu beton!62
Și la mine se pierd oameni: pe bărbați miu l am lăsat la Roma în autobuz și eu am coborât. Nu știu de ce nu am reușit sa îl sun, ca aveam amândoi roaming. Am presupus (corect) ca va cobori la prima și va veni în stația anterioara sa ne întâlnim. La Barcelona a coborât el și eu am rămas în metrou. Am coborât eu la stația următoare și l am așteptat la urmatorul metrou. De acum cred ca ne am stabilit „protocol” de urmat în asemenea situații, ca sigur vor mai fi. În copilărie am fost la iarba verde cu ai mei și am uitat pe câmp câinele familiei. Ne am dat seama după câțiva km și ne am întors după el. Pechinezul a avut destul creier sa rămână în același loc
Comentariu beton!24
@Mălina, poate că taică-tu vrea să scape de ea de tot o ”uită” prin benzinării :))
Comentariu beton!12
@Mălina, am râs cu sughițuri 🤣🤣🤣🤣🤣 Cum, serios, cum să uiți o ființă vie? 🤣🤣🤣🤣
@Shoric, aș fi zis și eu ca tine, dar s-a întors după ea mereu 😀 și, dacă n-a uitat-o de tot la 30/40/50 de ani, la aproape 70 nu cred că mai are rost 😁 😅
Comentariu beton!28
İulia, maică-mea e cea mai aeriană ființă posibilă 😀 s-a pierdut de atâtea ori, încât acum ne-ar mira să nu o mai facă 🤷♀️
pe mine și pe sor-mea ne-a pierdut prima dată la 5 ani ai noștri, la Universitate. dădea un examen pt ceva specializare. am așteptat-o cuminți pe bancă, numai că ea a uitat de noi și-a plecat cu colegele. abia la mașină a realizat că „nu sunt fetele” .
pe la 7 ani ne-a pierdut la mare. a fost bestială faza, că noi aveam regulă: să nu ne spunem numele și adresa unor străini 😅
la 10 ani ne-a pierdut la Rolland Garros. s-a mutat de pe un teren pe altul, noi n-am vrut să ne mutăm și-a uitat de noi.
atunci a zis taică-meu „stop! nu mai pleci cu fetele fără mine” 🙂
Comentariu beton!36
Eu am avut 2 chestii pierdute asa ciudat.
1. Primeste juniorul (pe atunci vreo 3 ani) o jucarie de plastic, un fel de cos cu care arunci o minge de vreo 3-4 cm. Ne jucam in bucatarie cu ea. O catapulteaza si vad cum mingea se duce in directia chiuvetei si sare pe masa. Acum mobilierul in bucataria noastra e facut in asa fel ca nu ai pe nicaieri gauri, nici pe sus nici pe jos. Doar sub masa e loc de scaune. Intre timp au trecut 7 ani dar mingea aia tot nu am mai gasit-o. A disparut totalmente🤷♀️
2. Vine cumnatu’ sa ne ia de la aeroport. Parcheaza masina, ia un jeton din ala rosu si il pune in cutiuta de langa scaun. Ne recupereaza din aeroport si ne suim in masina. Da sa ia jetonul ca sa iesim din parcare dar i-al de unde nu-i. Am cautat in toata masina. Nicaieri. Dai sa cumpere alt jeton, musai sa plateasca amenda. Destul de mult ca pierdut e pierdut. Jetonul l-a gasit gasit abia peste o luna in aceeasi cutie de langa scaunul soferului🙄
Am pierdut și noi prin casă ceva de gen, de pe la o jucărie, pur și simplu s-a dematerializat. Faza e că în momentul ăsta nu-mi aduc aminte nici să mă tai despre ce era vorba 😂 E clar, senilitatea e în floare!
Eu am ajus demult la concluzia ca sunt senila. Iti zic ultima dudă facuta de mine acum 3 sapt inainte sa plecam in concediu am dus masina la ITP si anual eu ii fac un check minuțios si schimb ce imi spune mecanicul ca trebuie. La masina vineri dimineata omu imi zice ca e gata luni dupa ora 4 imi da billul si plec.Eu am cheia de la masina cu cheile de la casa pe acelasi inel ca deh asa imi este comod. Sambata dimineta ies sa cumpar niste fructe si legume de la Panni( doamna de la țara care vine cu bunatati din gradina) si incep sa caut cheile. Sora mea am cautat 40 min de m-au trecut toate caldurile, nervii si dracii. Zic aia noroc ca am cod la porti si descui cu codul le-oi gasi cand ma intorc. Ies pe poarta si văd service-ul ( e vis a vis de casa mea) si baaang ma loveste cheile sunt la service cu tot cu masina nah sunt pe acelasi inel. Mi-am spus in minte ca m-am ramolit asta e tre sa incep sa bag niste vitamine ca altfel o sa tot caut chestii care nu sunt in casa.
De cam zece zile am pierdut un cutter prin casă. Nu, n-am plecat cu el în poșetă. Era prea mic să l pot folosi in autoapărare. Îl foloseam de 2-3 ori pe an, dar acum am zilnic nevoie de el. Evident că mi amintesc doar in casă, nu prin sau pe lângă vreun magazin care vinde astfel de chestii.
Știam că Sf Antoniu de Padova este responsabil cu lostendfound, dar dumnealui funcționează și pentru facilitare căsătoriilor și mi-e sa nu încurce registrele și aș vrea că fiică-mea de 26 ani sa mai aștepte.
Incerc cu o cană, n-am știut trucul…
Ia, bagă treaba cu cana și apoi să ne zici dacă a mers. Vezi că mai sus mai zicea cineva de încă o metodă, cu o ață. Să ai și un plan B, dacă dă cana greș 😁
Doamna Iulia, frumos mai scrieți. Abia aștept articolele de sâmbăta. Mulțumesc!
Ah, mi-am amintit și eu. Odată revin de la cumpărături și acasă constat că telefonul meu s-a volatilizat. E seară și tocmai s-au închis magazinele. Refac totuși drumul dar nu e de găsit. Acasă juniorul dă să caute pe net după Find Me când îmi vine o bănuială. Mă duc la mașină și da, aia e: alunecase telefonul din buzunar între scaun și stâlpul portierei. Era totuși întuneric.
Cu cheile am pățit-o și eu. Acasă nu mai găsesc cheile mele, întors tot de la magazinul ăla. Iau bicicleta și mă duc acolo și inspectez temeinic parcarea la lumina farurilor dar nimic nu găsesc. Acasă descopăr în sfârșit că alunecaseră cheile după o mobilă mică.
Nu e cu ceva pierdut, dar e cu chei de mașină: eram la Salo, la malul lacului Garda și am mers să investigăm grădina botanică de acolo. Juniorul e genul ce-și mișcă fizicul doar la muzeul hamburgerului. L-am lăsat acolo în parcare cu cheia mașiinii și ne-am dus. Nu știu ce chef a avut, dar a ieșit din mașină fără să se prindă că i-a alunecat cheia din buzunar și când a închis portiera după ce a ieșit s-a blocat mașina. Noi stăteam la Limone del Garda și nu aveam cheie de rezervă. Abia după o zi am rezolvat, plătit și două amenzi de parcare deși polițiștii macaronari au constatat de ce stăteam degeaba acolo.
Am căutat și eu telefonul în câteva rânduri de nebună prin mașină, fix acolo unde zici se dusese.
Noi când plecăm în vacanțe, luăm și cheia de rezervă cu noi și o punem într-un loc complet separat, tocmai pentru cazuri d-astea de doamne fere. Dar asta după ce au pățit-o ai mei, cărora le-a căzut cheia într-o gură din aia de canalizare cu grilaj, pe undeva prin Ungaria, ei fiind pe drum spre Italia.
Mda, am una proaspătă. Ieri,la finalul concediului ne pregăteam să plecăm spre casa. Am luat buletinele și pașaportul catzelei din fundul rulotei unde erau puse bine
și le mut in poșetă. Apoi, cu o ultimă idee nenorocita le scot din nou și le pun in siguranță. Apoi uit locul. Cu 10 minute înainte de plecare, consortul zice: da actele!
No, amu-i bai. Am căutat o ora in toate cotloanele rulotei incinsa la 40 grade. După o oră, cu toate apele curgand pe mine le găsesc în cutia cu condimente. 🙈
Comentariu beton!19
Nevastă-mea își caută chiar acum certificatul de născare și ăl de căsătoreală. Numai ea umbla cu actele, inclusiv cu ale mele, are 7541.5 bibliorafturi cu acte traduse, parafate, apostilate… Dar nu le găsește 😂😂😂
Eu am pierdut mobilul în parcarea de la Băneasa Shoping Mall seara pe la 9 intr-o lună de decembrie. A doua zi dimineața pe la 7 eram in parcarea goală și întunecoasă în zona aproximativă unde fusesem aseară si mă sunam de pe alt telefon să văd luminița când sună. Ninsese cam 2 centimetri de zăpadă curată si proaspătă si am reușit totuși să-l văd cum clipocea de la vreo 50 de metri. Dar din partea opusă trecea un buldozer care curăța zăpada si până am ajuns si eu la el mi l-a călcat. Încă mai lumina după ce a trecut buldozerul. Era crăpat tot dar tot mai funcționa cam 50 %. L-am luat și l-am păstrat.
Comentariu beton!19
Stiu ca tie nu ti-a ars de ris, dar eu am ris cu lacrimi . Am ,, vazut” scena cu buldozerul asa in slow motion… cu telefonul care clipocea… ce mai …twilight zone.Mersi!
Sa vezi cand e sa urci in masina cu portofelul in buzunar si cand cobori nu mai e.
Am venit din oras, am parcat masina si m-am dus in casa. Dupa ~30 de minute imi dau seama ca lipseste portofelul. Mare gol in stomac ce apare. Rascolesc toata casa, toata curtea, toata masina. Am ajuns sa cred ca a cazut din masina si l-a luat cineva in trecere si deja faceam lista cu acte care trebuie schimbate. Eram disperat, ce sa mai zic.
Pana la urma mai verific o data masina si era cazut fix intre scaun si usa de la sofer. Bine ca nu ajunsese in strada.
Am uitat sa mentionez, interior la masina negru, portofel negru si afara era intuneric.
Zău că nu mai contează unde a fost cheia.
Articolul tau insa este MIROBOLANT.
Am ras cu lacrimi când l-am citit. Prima oara … Și a doua oară.
Acu nu-l mai citesc, că deja se uită aia micii la mine cam ciudat.
In astfel de momente aplic metoda: lasă că apare singură!
Cu cât te adancesti mai mult in căutări, cu atat nu vei găsi.
Am găsit odată telecomanda TV uitată in frigider când am luat ceva
Mi-am adus aminte de pățania unei colege. Nu-și găsea buletinul. A dezmembrat vreo 2 genți, a răscolit toate sertarele de la birou și toată casa personală. Buletinul plecat cu sorcova.
Tocmai începuse să se uite pe internet să vadă ce trebuie să facă pt un buletin nou, că are bărba-so treabă la poștă.
Oraș mic, aproape toată lumea știe pe aproape toată lumea.
„Domnu’ Cutare, uitați buletinul doamnei, l-a uitat când a mai fost la noi” (circa 2 luni în urmă).
Ce bătrâni suntem că avem buletine în loc de CI 🙂
Asa l-am gasit eu in geam la benzinaria de unde alimentam frecvent, dupa vreo 3 sapt in care nici nu stiam ca nu il mai am ca nah in Cracovia nu prea am ce sa fac cu buletin românesc. Ma uitam ca vitelul la poarta noua in geam si creierul meu nu pricepea ce dracu cauta mufa mea in geamul benzinariei. Acel buletin a fost pierdut de 2 ori. Asta cu benzinaria si inca odata in aeroport in Viena dar mi l-au trimis cu zborul de a doua zi.
Superb articol și comentariile , nemaipomenite. Mă bucur că nu sunt singura care uit. În ultimul timp am început să mă îngrijoreze faptul că uit tot felul de chestii. Aseară de exemplu, după o zi petrecuta cu cele două nepoțele (în jur de doi ani, verișoare), una urla cealaltă plângea, mă rog, chestii de genul ăsta. Deci , aseară cănd am reușit să scap de monstruleți, mă pun să citesc articolul Bossului. Mă gândesc, oare de ce nu a scris (alta) Iulia articolul? So fi intamplat ceva cu câinii, cu Iulia? După vreo oră mi-am dat seama că era vineri nu, sâmbătă. Îmi plac articolele lui Vasilescu dar, aștept cu nerăbdare articolul tău.
Sub preș. Eu acolo am găsit-o căutând exact ca tine. Saaaauuuu bine înfiptă in pliul scaunului.
@Elena,intre spatar și șezut se mai pitește si a mea.
Poate unul din câini se plimba noaptea cu mașina?
Haioooos!😂😂😂
Unde e lesa cainelui. Sau unde ai pus lesa prima oara. Posibil sa se fi prins de ea, de lesa.
Asta cu întorsul cănii e din precambrian, așa! Aveam, pe vremea aia, o colegă de serviciu care mereu pierdea câte ceva și ținea, pe birou, o cană cu fundul în sus mai mereu. Intr-o dimineață intră unul dintre colegi și îi spune:
– Intoarce repede cana, te rog!
– Dar ce ai pierdut, Mihai?
– Trenul de Iași!
Citesc cu plăcere ceea ce publicați pe aici, chiar dacă nu comentez prea des!
Eu mi-am gasit cheia dupa 6 luni, cand am luat ultimul rând de lemne de foc. La fel ca tine, stiam ca e undeva acasa 😂
0
Nu prea zăpăcesc lucruri, dar mi s-a întâmplat odată sa îmi caut disperata cerceii pe care ii aveam de fapt in ureche. Cred ca’s vreo douajde ani de atunci…
Cel mai tare a fost, in schimb, când ne-am mutat dintr-o chirie in alta, acum la fel de multi ani. Împachetasem tot, cu o zi înainte de data stabilita, tovarășului i se rupe portofelul, era crăpat pe cuta aia unde se îndoaie, il avea si de o viată, bietul de el a cedat. Cu ocazia asta, scoate tot ce are din portofel, oprește banii si buletinul, si îmi da mie permisul si carnetul ala de asigurat de sănătate, ca-s mai mici si le poate pierde. Fiind și cu mutarea si cu caratul de boarfe… In fine, ne mutam, ne așezam cat de cat, peste vreo săptămână își aduce aminte omul ca permisul lui e la mine… Baaai, eu umblu zilnic cu mașina fără sa am permisul la mine. Davai permis! Io, stai ca l-am pus bine. Dar atât de bine il pusesem ca uitasem unde. Daca n-am căutat permisul ala de ne-am îngălbenit amândoi. Isi luase adio deja de la el. Peste vreo doua-trei luni, nush ce ma apuc sa caut in toate buzunărașele din portofelul meu- o carte de vizita ceva- si iote cum răsare permisul lu’ tovarășul! Si cardul de sănătate! Il sun, si cu o voce cat mai drăguță ii spun ca l-am scutit de un drum la politie ca i-am găsit permisul. Și acum îmi mai spune să am grijă unde pun câte un lucru dar nu așa cum am pus permisul lui:)
Ajung acasă, eram în pantaloni de trening şi tricou. Mă dezbrac, tricoul pe pat, pantalonii un crac împreună cu ciorapul, al doilea crac împreună cu ciorapul aferent. Agăţ pantalonii de ghidonul bicicletei pentru exerciţii care bicicletă de când am cumpărat-o din Ungaria acum vreo 15 ani nu a fost folosită decât rar spre foarte rar sau deloc pentru scopul pentru care a fost creată, doar ca şi un fel de cuier!
Culeg un ciorap, aldoilea pauză! Am căutat peste tot până mi-am zis, dracul să-l ia de ciorap, l-a mâncat bicicleta ca să se răzbune! Nu l-am găsit nici până azi!
Eu ştiam că numai maşinile de spălat halesc ciorapi! De aceea îmi cumpăr doar un tip de ciorapi, toţi la fel, ca să îi dau cu tifla maşinii când mai dispare câte unul!
senilitatea…tanti roza, bat-o vina!
am frigider argintiu. ca sa fie in ton, am si dulapul de langa in aceeasi culoare (care nu e camara, e doar dulap cu oale, caserole, etc).
Acum ceva timp, eu cu consortul acasa…seara…dupa servici, am fi mancat o bucata de branza ( din care mai mancasem cu o zi inainte).
cauta si rascoleste in frigider: nimic. se evaporase!
Am renuntat.
A doua zi, am adus alta bucata de branza si am deschis dulapul sa scot o caserola sa o pun.
Ce trona pe policioara? Caserola cu branza!!!
Niciunul dintre noi nu isi aduce aminte sa o fi bagat acolo.
Nici pana in ziua de azi n-am elucidat misterul.