Că tot am primit de-a lungul vremii reproșuri de genul „mereu vezi numai lucrurile bune la străinii ăia”, uite că de data asta pot spune cu mâna pe inimă: Salonicul este definiția haosului și unul dintre cele mai în paragină orașe pe care le am văzut eu în această viață. Și, după câte știți, am văzut câte ceva.

Vă dau cuvântul meu de onoare, nu că nu se compară cu Bucureștiul, dar eu nu-mi amintesc să mai fi văzut nicăieri în România ceva care să arate atât de rău. Mă refer aici la străzile sparte și cârpite, la trotuarele la fel de sparte și cârpite.

Băi, vă jur, am avut flash-uri de România anilor ’90 când mă plimbam prin orașul ăla, nu-mi venea să cred cât de rău arată.

O fi el frumos și boem, o fi zona aia cu faleza și White Tower deosebit de mișto, o fi Orașul Vechi într-un mare fel, dar infrastructura rutieră și pietonală arată de parcă e orașul nimănui. Și vorbim despre al doilea oraș al Greciei, da? Vorbim despre aproape un milion de locuitori.

Mă gândeam că dacă aș fi nevoit să trăiesc aici, dacă mai punem la socoteală și modul absolut haotic în care se circulă și se parchează, probabil aș supraviețui doar pe bază de Xanax. Trist, foarte trist, dar măcar sunt pisici peste tot. Și când zic „peste tot”, literalmente sunt peste tot.

Cu toate, astea, departe de mine să zic că nu mi-a plăcut. Mi-a plăcut chiar foarte mult, ca turist, o să mă întorc la Salonic, dar asta n-are nicio legătură cu faptul că mi-a lăsat o impresie puternică de oraș al nimănui, lăsat în paragină.

Iar acum, ca să trecem și la părțile pozitive, o să vă spun că, evident, am reușit să găsim o cârciumă fix pe sufletul meu, una din aia unde mănâncă doar localnici, n-am văzut nici măcar un turist rătăcit pe acolo în afară de noi.

Mâncare grecească de la mama ei, la prețuri ca pentru greci, nu ca pentru tourist trap. Ceva în genul Jai-ca, din Barcelona, dar pe specific grecesc. Bun, foarte bun.

Nfine, atât pentru azi, c-am plecat ieri din Salonic, am ajuns deja la Atena. Sunt extrem de curios cum se prezintă situația pe-aici, mai ales că mi-a zis o grămadă de lume că Salonicul este dulce copil pe lângă Atena, din punct de vedere al haosului de pe străzi. Din cât am apucat să văd aseară, pare că au dreptate.

Gata, vă las și niște fotografii, dar sunt tare puține, că m-am lenevit rău.

P.S. Atenție! Aveți și poze cu mâncare, deci sper să nu fiți pe stomacul gol. 🙂