Cică de azi se face mai friguleț, dar doar așa de control. Nimeni și nimic nu mai poate opri primăvara, prieteni. Nici măcar o ninsoare viscolită. 😀
Acum luați de citiți și vizionați.
- Pe aici nu se trece fără șpagă (om vrea noi în Schengen, da’ nu toți, că unii mai și mănâncă din asta);
- Egoiștii: Viitorul acestei țări nu are nicio șansă cu această generație a mea (nuș’ ce să zic, se cam contrazice cu afirmația „noi cei aflați la 40-60 de ani suntem cu adevărat prima generație care nu a suferit de foame”. Poate nu-și dă seama ce foame s-a făcut după ’84 încolo. Sau poate autorul n-a făcut foamea, prin urmare n-are de unde să știe);
- Republica simulată România (bănene, ce e în țara asta);
- După 3 ani de corporație am ajuns la psihiatrie; (am un prieten bun care lucrează într-o corporație. Într-o zi poate o să scriu povestea cringe a aniversării a zece ani de muncă în această corporație);
- 10 curiozități despre lupi (puteam să jur că lupii urlă la lună);
- Poate că totuși nu înțelegem… (no comment);
- Șapte din zece femei spun că sunt singurele responsabile cu joburile casnice (trist, foarte trist. Încă o dovadă că trăim într-o bulă sau că oamenii mint, nu-mi dau seama. Nu de alta, dar pe internet e plin de bărbați care nu mai prididesc să-și ajute partenerele. După care vezi câte un sondaj ca ăsta…);
1. E clar ca lumina zilei cine beneficiază de existența vămilor. Își mai aduce aminte cineva de marea investigație care s-a fâsâit în aflarea „reginei vămilor”? 🤔
2. Doar o tară în care 90%-s rebut uman. O țară în care prostia și lăcomia-s la loc de cinste. 🤢🤢🤢
3. Realitatea-i tristă rău.
4. –
5. Fain.
6. Bine le zice krossfire.
7. –
Duminică faină la tătă lumea. 🥳🥳🥳
Comentariu beton!14
bonjuratus și mulțumesc de sălecție, @MV;
salut @Kross, you’ve made my day „azi ești în USR și-ți ceri scuze că ai eșuat”…; cît despre ce pricepem, acu’ mulți ani era cît pe ce să ratez niște examene deoarece susțineam cam același lucru, că nu prea putem previziona sau că pe mai-mari îi doare-n fix acolo să previzioneze în folosul pwlimii…
abia aștept articolul cu colonialismul, sătul fiind de political correctness, woke-ism, whatabout-ism și alte isme la modă!
duminică liniștită tuturor!
Comentariu beton!16
2. Să mă scuze autorul, dar eu, copil în ultimii ani ai comunismului, am suferit de foame. Am povestit, la un articlol de zilele trecute, cum mâncam muștar gol. Poate că, într-adevăr, autorul nu știe ce e foamea – aia reală, nu „mi-e poftă de o prăjitură” – altfel nu-mi explic. Foamea este o traumă și, pentru că e legată strict de supraviețuirea individului, creierul dezvoltă mecanisme menite să o evite în viitor. Cum ar fi mâncatul în cantități mari, sau adaptarea metabolismului la o cantitate mai mică de hrană, sau acumularea obsesivă (de hrană și de orice chestii materiale). E o nuvelă a lu Jack London, cred că se numește „Dragoste de viață”, recomand. Da, d-le Mihali, suntem „o generație de hămesiți”. Atât s-a putut.
Comentariu beton!41
Am citit nuvela lui London. Acum trebuie musai s-o găsesc, c-am citit-o când eram în liceu.
Se găsește aici, în engleză: https://www.gutenberg.org/files/710/710-h/710-h.htm
Recomand de asemenea Foamea, de Knut Hamsun.
@M., mulțumesc, dar o s-o găsesc în română.
@Mihai Vasilescu, da si la noi astia prosti un semn, daca o gasesti in românã!
Eventual pe e-mail.
„Dragoste de viata” de J London poate fi gasita aici in Limba romana… https://101books.club/carte/descarca-jack-london-dragoste-de-viata-pdf
La punctul 7 trebuie să facem un sondaj să vedem cum stăm și noi pe aici pe grup. Deși, dacă mă gândesc bine, dacă nu suntem corecți nu are nici o relevanță. La noi la bărbați mi-e teamă de sinceritatea afirmațiilor.
Am scris de mai multe ori despre asta. 99% dintre bărbații de pe blog susțin că ei fac cea mai multă treabă în casă.
Mda, eu fiind tânăr p’aici mi-a scăpat.
Ei uită surpriză eu nu prea fac. Bine, am și o situație mai aparte, soția nu are job.
Nu are job pentru că așa ati stabilit de comun acord, să nu aibă job și să se ocupe de casă? Sau e intr-o perioadă în care nu are job, dar își caută? Nu de alta, dar sunt două lucruri total diferite. Iar dacă e a doua situație, sincer, nu înțeleg de ce „nu prea faci”.
S-a lăsat când așa am stabilit că rămâne acasă să se ocupe de creșterea nepoatei. Asta a fost acum 18 ani. Nepoata e și acum la noi dar ajutorul dat eiacum e minim. Soția nu s-a reangajat.
Înțeles.
2. Citisem si eu articolul ala si, la faza cu 60 de ani, m-am blocat.
Banene, eu am 61 si, din ăștia, 28 i-am trăit in minunata epoca de haur. Așa ca am cam suferit de foame, de frig, de limba muscata de jdemii de ori pe zi ca sa nu scap vreun porumbel incorect politic.
Comentariu beton!22
Da, nu înțeleg de unde a tras concluzia cu foamea.
Poate a copilărit cu copiii ce se întorceau la casele lor, seara după joacă, pe Primăverii…
la asta mă gâdeam și eu.
cam toți cei din intervalul 40-60 au cam suferit de foame.
am aproape 43 de ani, aveam 9,5 la revoluție. deși nu m-am culcat niciodată cu burta efectiv goală, îmi amintesc mese de seară compuse din slănină afumată și brânză trimisă de bunicii de la munte (țineau un porc și 2-3 capre, mamaie făcea vara 2 borcane de brânză la saramură, unul pentru ei, unul pentru noi), sau seara când am comentat ”doar atât e de mâncare?!” – aveam doar pâine cu dulceață și ceai, cozile pt orice, etc.
să nu vorbim de cei mai mari ca mine, care stăteau la cozi pt orice împreună cu părinții și probabil își făceau griji la fel ca ei pentru hrana fraților mai mici.
sau cei de 60 de ani. aveau 27 de ani la revoluție. la vremea aia o persoană de 27 de ani avea 1-2 copii (poate mai mulți în unele medii), poate chiar și 1-2 avorturi ilegale. la 27 de ani deja de câțiva ani nu dormeau noaptea gândindu-se cu ce-și vor hrăni copiii. să spui despre ei că n-au știut ce-i foamea e o monstruozitate.
Exact, aveam 3 copii mici in ‘89, chiar m-am enervat cand am citit articolul. Aduceam laptele, pentru copii, de la sat (120 km, cu trenul), il puneam in pungi si la congelator (ala mic de la frigider, oricum altceva nu aveam acolo). Până in 1989 a mai fost cum a fost, dar in acel an, a fost de filmele de groaza. Nu tu, curent, nu tu mâncare, nimic, nimic. Nu vreau să continui, nu aș mai termina. Am omis să spun că sunt din Timișoara.🫢
Cred că înțeleg ce a vrut să spună autorul: raționalizarea alimentelor s-a introdus abia în 1980, deși lipsurile începuseră să se simtă cu câțiva ani înainte. Eu sunt născut în 1960 și țin minte, în copilărie, că nu erau chiar lipsuri. Până prin 1975, mă trimiteau părinții la „Alimentara” să cumpăr diverse și îmi amintesc că se deschisese la noi în oraș primul magazin cu autoservire și sortimentul de produse era destul de divers.
Nu știu cum era în anii ’50, dar îmi imaginez că, fiind la scurt timp după război, încă nu era chiar abundență. Concluzia ar fi că, într-adevăr, eu fac parte din generația care ar fi prima care nu a suferit de foame. Asta doar între 1960-1975. Ce s-a întâmplat după aceea, au comentat alții pe-aici.
1) asa este in vami din 89 doar ca inainte erau blugii, tigareta, embargou, benzina, tigarile, deseurile, migrantii, orice trece pe suma potrivita.
Toate spagile se trimit mai sus, slujbele in vama se platesc cu bani grei si apoi trag tare sa si le recupereze.
Cunosc firme de transport care in 5 ani s-au ridicat de la 10 camioane la 200 camioane.
Cunosc oameni ce si-au facut 2 case in pandemie doar ca treceau oameni fara carntina.
Pana nu se da legea cu confiscarea averilor, nu se va schimba nimic.
Se prezumă – conform constituției actuale, autorii fiind judecătorul Iorgovan & fostul președinte care a împlinit, nederanjat, 93 de ani.
dincolo de toate, asta rămâne:
„Hai să o lăsăm mai moale cu anxietatea globală și cu predicțiile despre încălzirea globală și război. Hai să nu mai pretindem că înțelegem ceva din lume. Hai să ne întoarcem la micile bucăți de prezent pe care le putem controla și la alea care par că le produc un minim disconfort aleșilor noștri, mai ales că dorm liniștiți de un an.”
La 7.
Am cunoscut aseara o doamna cu job de 10 ore pe zi si 3 copii, din care 2 gemeni, 2 ani diferenta. Iesise in oras. Povestea ca barba-su se basicase. „Cum sa raman eu cu copiii, ce-s io, dadaca?”
Mi-a parut bine ca nu era acolo viermele infect, ca am avut fantezia extrem de satisfacatoare ca-i zbor dintii si-l pun sa si-i adune.
Femeia facuse burn-out odata. A pus mana in casa mizerabilul o vreme. Dupa aia, la loc comanda.
Celor care o sa-ntrebe „de ce nu pleaca” le dedic un dtnplm din suflet.
Comentariu beton!26
@X-uleasca: da’ când l-o luat n-o văzut că-i un gunoi? Sau i-o plăcut că-i „macho” ș-o crezut că-l domesticește ea? Și mai face și 3 copii cu imbecilu’?
Ghinion de neșansă. Să-și scuture țâțele și să-și accepte soarta de căcat în care singură s-o băgat. Nu se poate și cu penisu-n cur și cu sufletu’-n rai. 😎
Comentariu beton!22
esti feminista. el are toate defectele, ea niciunul. nici macar vina nu are ca l-a luat de barbat.
0
Comentariu beton!11
@X-uleasca
„A woman,s Poem
He didn’t like my casserole
He didn’t like my cake
He said my biscuits were not
like the ones his mother makes.
I didn’t perk his coffee right
He didn’t like my stew
I didn’t fold his pants the way his mother used to do.
I pondered for an answer
I searched hard for a clue
Then turned around and smacked him like his mother used to do.”
🙂
Comentariu beton!42
@Tia: trebuia să se intituleze poezia: „a dumb bitch’s problem” că doar așa tălâmb l-o luat, nu i-o pus nimeni pistolu’ la tâmplă.
😉
@Tia, „O vorba-n plus, un dinte minus”… 🤣
@JohnTemple Da’ de ce tot ea e bitch pentru ca el este parazit? Gresesti, sa stii. Oricum tipa a rezolvat problema in stil parintesc. Depinde si cu ce a rezolvat-o, ca daca l-a pocnit zdravan cu o tigaie s-ar putea ca amarata sa fii luat ceva anisori de temnita dar asta-i alta poveste.😅
Tavi, da, da, pai numai zilele trecute statea in Daily Mail despre cum si barbatii plang cand si-o iau de la consoarte! E vorba de o consoarta directoare de inchisoare parca!😅
@Tia: pentru că numai o proastă se-ncurcă c-un parazit. Altfel io nu-mi explic.
@Tia, am avut un angajat, care si-o incasa macar lunar… 🙄🙃Sindromul Stockholm, sau naiba stie de ce, cand se ajunge in situatii din astea, (ei/ele)
nu se pot desprinde de acolo nici cu forta. Doamne feri!
Tavi asa e in cuplu, cand unul incepe sa iubeasca mai putin si relatia se altereaza intr-un fel sau altul, celalalt, care iubeste mai mult, nu e pregatit pentru asta si de-aia are nevoie de timp sa inteleaga si sa accepte. Trist.
JohnTemple, ei lasa, ca exagerezi. Nu e proasta, doar indragostita si crede ca omu’ se schimba. Asa gandesc femeile. Barbatii-s invers, ei spera ca femeile sa nu se schimbe.
Mulţumesc pentru apreciere!
4. “ Știm deznodământul, căci istoric, independența financiară nu a fost niciodată punctul forte al femeilor. Ele vor să fie tratate ca niște prințese, rogu-te (o boală mintală moștenită cel mai probabil de la păpușile cu care se jucau pe când zonele lor intime încă n-au ajuns să fie poleite de flocăiala neagră).” – in calitate de femeie urata (sau poftim, care nu corespunde standardelor actuale de frumusete) care lucreaza in corporatie de vreo 10 ani, chiar m-a enervat. Inteleg ca omul a patimit in regatul corporatiilor din Romania, dar si-o arde prea scarbos pe alocuri, nu doar in acest citat.
Comentariu beton!39
@John Temple nu e așa simplu. La inceputul unei relații, pană apar copiii, te armonizezi mai usor.
Acum 21 de ani, cand eram tineri și indrăgostiți, nu ma deranja ca soțul meu e mai lent si ajunge undeva in ultimul moment. Nu, nu e ardelean.
Cand au apărut gemenii, pe care i-am crescut fara ajutor, a inceput sa ma deranjeze.
Am discutat, si uneori se străduieste, dar asa e el.
Eu am niste probleme medicale si uneori simt epuizarea fizică. Pentru ca sunt o fire activa, nu prea ma crede lumea.
Si atunci se activeaza autoprotecția, brat la brat cu judecata lumii.
Spun colegelor,, aseara eram asa de obosita ca am refuzat sa fac o salata si m-am dus la somn la ora 21.00”.
Raspuns,, ce rea esți, o salata o faceai in 10 minute, sigur puteai sa o faci”.
Sau, soțul meu si copiii, plecau cu dansurile populare la festivaluri( in tara ,in Turcia, Bulgaria).
Eu plecam cu o prietena si vizitam un oras din Ro.
Auzeam asa ,, incredibil! ce fel de mama esti?” ,, soțul tau iti da voie?”
După ultima intrebare am renunțat sa explic. Ca sunt majora, nu trebuie sa imi dea ,,voie” cineva, ca nu am facut copiii singura, ca eu si sotul nu suntem siamezi etc.
Gemenii sunt o experiența intensa.
Soțul meu m-a ajutat tot timpul, atat cat s-a priceput.
Nu sunt feminista, dar depinde ce papuci porți. Multe femei din Ro nu poarta unii confortabili.
Intre judecata si empatie, o aleg pe ultima.
Comentariu beton!23
@Florina B: asta pățești când nu discuți totul ce și cum se face. Da, știu, moartea pasiunii, plm, dar sunt unele lucruri esențiale-ntr-o relație care trebuie discutate.
Faza că „așa e ea” la mine nu ține. Ori suntem amândoi pe aceeași frecvență ori fiecare cu aia a mă-sii.
Dacă n-a oferit pic de ajutor în creșterea copiilor, îmi pare rău pentru tine, dar e un semi-gunoi. Că vorba aia, și lui i-o plăcut să facă sex. Acum compensează prin faptul că merge el cu ei în turnee.
N.B. Dacă el mergea în turnee când erau gemenii mici, tot e un semi-gunoi.
Copiii se cresc de ambii părinți, nu doar de unul. 😉
La faza cu salata, io-i futeam una de-l băgam în comă cu familie cu tot. El e handicapat? Nu știe să-și facă o salată?
P.S. Da’ tu nu l-ai văzut cum e când l-ai luat?
Ce ați discutat când ați hotărât că vreți o relație?
Io consider că trebuie discutate toate punctele importante într-o relație/căsnicie înainte de a face pasul/pașii respectivi.
Dpmdv un barbat sau o femeie care nu știe să întrețină o casă și pe el/ea însuși/însăși ar trebui trimiși în tabere de educare unde să învețe: igienă corporală, cum să facă de mâncare, să știe să folosească aparatura casnică, cum să facă și să întrețină ordinea și curățenia-n casă.
Comentariu beton!12
@John Temple am spus ca m-a ajutat si el ,eu fiind in concediul de crestere platit. Si pentru ca nu sunt feminista, cand partenerul merge la serviciu si tu esti in concediul de crestere, te ocupi mai mult. Eu ti-am dat niste exemple cum vad cei din jur lucrurile, in anumite situatii.
La un moment dat, te intrebi, daca nu cumva gresesti. Ca pretinzi niște lucruri.O femeie care e mama, e aspru judecata in Ro. Referitor la salată. Eu gatesc bine, si sotul meu si copiii, cer diverse. Nu stiu ca sunt obosita. Dar, pot sa ii refuz.
Discutatul de la inceput, e o utopie.
Oricine, implicat intr-o relație pe termen lung, stie ca relatiile au o dinamica complicata. Spuneam, ca e diferita situația cand apar copii.
Noi chiar ne ocupam singuri de tot: casa, gradina, gatit, reparatii. Fiecare, la ce se pricepe.
Sunt de acord cu tine cu tabara de educare. Generatiile digitale vor fi si mai puțin independente.
Cunosc parinti, care isi imbraca copilul de 10 ani, ca sa il duca la scoala.
De aceea, am si refuzat sa fac un al treilea copil.
Mi s-a parut prea mult.
La faza cu papucii, ma refeream la dna din comentariul lui X-uleasa.
Eu ma simt bine in ai mei.
Doar ca, nu am reusit sa ii dau un pic de viteza soțului.
Si da, nici eu nu sunt perfecta.
@Florina B: pentru mine, relația perfectă înseamnă 70% sex, 30% comunicare. Ambele făcute așa cum trebuie, nu în stil pur românesc „las’ că merge ș-așa”.
Că dacă ne bazăm pe „las’ că merge ș-așa” se vede clar unde ajungem: nicăieri.
@ John Temple cand o sa gasesti relația perfecta, sa anunți.
O sa ma bucur si ma voi inspira de la tine.
Comentariu beton!15
@Florina B: încă n-am găsit femeia care se ține de promisiune. Când o găsesc, te anunț.
Deocamdată blonda-i ce-mi trebuie, dar nu m-aș înhăita la o relație serioasă cu ea.
4. Un caz obisnuit pentru multi dintre cei cu formatie umanista care incearca sa inte in tech.
Omu’ povesteste superior despre cursuri si certificari, dar ce nu realizeaza e ca toate cursurile alea prezinta situatii relativ simple.
In viata reala clientul va avea niste cerinte mult mai complexe, iar un incult d-ala politehnist, care poate nu stie sa scrie corect, le va rezolva mult mai usor, pentru ca are o gandire formata matematic.
Long story short, incompetenta tehnica mascata sub certificari ramane tot incompetenta.
Daca mai e dublata si de neadaptare si hipersensibilitate, ca in cazul de fata, well…
Viata in corporatie poate fi calduta si placuta, dar nu trebuie sa musti mai mult decat poti mesteca. Iar in tech mediul de lucru nu e neaparat plin de empatie si diplomatie – o doza sanatoasa de obraz gros face minuni.
Comentariu beton!38
Am citit nr. 7, integral, n-am avut timp și de celelalte. Băi, frate, cum naiba să stai să încasezi chestii de-astea??? Să ajungi în prag de sinucidere pentru un job, în condițiile în care ai 25 de ani, nu 60. Iar după ce te-au băgat ăia în cea mai neagră depresie, că te-au tratat ca pe un ciuruc, să pleci fără să le iei și pielea de pe ei? Nu că salarii compensatorii, mi-aș fi luat cel mai tare avocat pe daune morale, cu promisiunea că-i plătesc onorariu de succes de 50% din cât obțin, și i-aș fi dat în judecată a doua zi. Cum adică să pleci de-acolo aproape de sinucidere, umilit de niște unii care, într-o lume normală, n-ar merita nici să te spele pe picioare, și să nu obții niște daune într-o sumă care să te ajute să stai vreo 3 ani acasă, să te faci bine?
Pardon, de 4 era vorba.
2. Fara locuri de munca, fara scoala, fara ingrijire medicala, am fost obligati sa ne descurcam singuri si asta nu ne-a mai permis sa empatizam cu cei care se zbat sa supravietuiasca. A cui e vina? Nu in intregime a noastra.
Altfel consider si eu ca generatiile actuale sunt niste epigoni (ma includ, bineinteles).
4. O sa citesc.
5. Lupul. Animalul meu totemic, spiritual, il iubesc de nu mai pot. O faptura fascinanta prin stil de viata cu ierarhie, protectie, monogamie, iubire. Ma uit la nordamericanii ce traiesc cu haita de lupi si ii invidiez.
6. Sunt curioasa in legatura cu scrierea despre colonialism
7. O mare parte din vina pentru situatie apartine parintilor, mai ales mamelor care isi educa feciorii in stil retrograd”- Vaaai, dar de ce faci tu tocana, dragul mamii si nevasta e prin oras cu prietenele?
– Nu e destul de barbat, se aude si raspunsul taticului. Se vede ca la ei in casa canta gaina, nu cocosul.”
Am fost martora la multe chestii de-astea, printre care si la revolta unei soacre ca nora i-a recomandat odorului soacrei sa-si ia singur din dulap camasa! 👿
Cam asta e mentalitatea si educatia la noi. Din alea 70% de femei ocupate cu treburi casnice, multe din ele transmit copiiilor lor un model gresit de viata. Cum ziceam, o mare parte de vina apartine de data asta, „victimelor”.
Nu sunt feminista.
Comentariu beton!19
„Ma uit la nordamericanii ce traiesc cu haita de lupi si ii invidiez.”
Am văzut și eu filmul. Destul de drăguț. Găsești lupi și în Carpați, deși s-ar putea să reconsideri sentimentele dacă te întâlnești cu mai mult de unul.
P.S . Îmi plac și mie lupii, dar fac o distincție majoră între simbolistică și realitate.
Peredhil, eu ii iubesc asa de mult incat mi-e imposibil sa fac distinctia amintita de tine.
„Sunt punte către celălalt tărâm
Cu trupul meu vă voi deschide cale
În urma voastră eu o să rămân
Un vis albastru dintr-o blândă vale
Cu mâna-ntinsă am cerșit la porți
Un strop curat din sfânta nemurire
Eu, cel urât și cel hulit de toți
Voi înflori a voastră regăsire
Mă veți simți alăturea de voi
Un gram de timp înveșmântat de soartă
Veți pomeni de vremea de apoi
De LUPUL ALB ce v-a trecut de poartă.. ”
Cred ca versurile sunt de Pavel Corut.
Imi place cum le canta Daniel Avram.
Cred ca autorul suferă de stress post-traumatic. Am citit articolul si m-am concentrat pe chinul lui de a se simți apreciat.
Cum a studiat si cat de mult il afecta teama de esec.
Eu sunt o țaranca care nu a calcat niciodata intr- o corporatie.
Daca eram in locul lui, desi fiecare simte diferit, aruncam laptopul pe fereastra, ii trimiteam la origini si plecam la munte.
Stateam in salbaticie ,respiram aer curat si mancam fructe de padure.
Ma reconectam cu viata in natura.
Nimic nu conteaza in fața vieții.
Se simte din articol ca nu dramatiza. Nu cred ca a vrut sa jigneasca pe cineva.
Comentariu beton!15
4. Give me a fucking break. Un text cat Anna Karenina despre absolut nimic. Nevreozele unui student narcisist si histrionic care a constatat ca viata din afara bancilor facultatii sale umaniste e diferita si mult mai solicitanta. Ii scuz totusi elucubratiile pentru ca dupa cum scrie nu cred ca are mai mult de 23 de ani.
Am vazut cazuri de genul asta foarte des. Pustani care odata iesiti din bula sunt pusi in fata faptului ca nu sunt cei mai inteligenti oameni din oricare grup. In mod normal asta e un test de maturitate dar pentru unii simpla prezenta a altor oameni mai competenti reprezinta un fel de rana narcisica intolerabila.
Comentariu beton!32
Absolut de acord. Se vede si dupa cum dispretuieste alte meserii, secretarele, maturatorii, doctorii de medicina muncii. Toti cei din jurul lui sunt incompetenti, femeile sunt fufe, care beneficiaza de vacante si promovari pentru ca au vagin, strainii sunt imorali etc.
Nu e obligat nimeni sa te ajute sa iti faci jobul, daca nu te descurci, da-ti demisia si accepta salariul pe care il primesti pe baza cunostintelor de la facultatea de filosofie. Sau fa-ti firma ta si repara lumea, plateste salarii mari fiind in acelasi timp empatic si intelegator cu oameni care nu isi pot duce sarcinile la bun sfarsit.
Comentariu beton!26
@Cool Adam, și eu am avut aceiași impresie la început dar dacă citești cu atenție tot textul o să realizezi că este scris de cineva care povestește o etapă a vieții lui. În niciun caz nu este scris de un pulete de 23 de ani care lucrat 3 ani la o corporație.
@Shoric: spune undeva că încă n-are 30 de ani (parcă 27). Ceea ce înseamnă că jobul în corporație a fost după facultate, pe la un 22-24 de ani. De acord cu ce spun oamenii mai sus: l-a lovit realitatea între ochi. E un misogin frustrat („istoric, independența financiară nu a fost niciodată punctul forte al femeilor. Ele vor să fie tratate ca niște prințese, rogu-te (o boală mintală moștenită cel mai probabil de la păpușile cu care se jucau pe când zonele lor intime încă n-au ajuns să fie poleite de flocăiala neagră”) și inadaptat, care știe el mai bine decât toți ceilalți, altfel toți niște idioți. Că managementul companiei aleia a reacționat ca un rahat – de acord, însă aș întreba de ce nu s-a dus la ITM când a fost forțat să plece, de ce nu și-a luat un avocat…Am aproape 20 de ani în corporații și am un singur sfat pentru cei ca el: nu faci față, pleci. Sănătatea ta mentală e mai importantă decât orice job. Sigur, ca să pleci ar fi super să și știi să faci ceva. Hai că m-am enervat
Comentariu beton!20
La 4 am mixed feelings. Ok corporatiile sunt naspa, au ca scop principal profitul, nu se pasa de oameni, te folosesc si te arunca cand nu mai esti de folos, sefii se culca cu tinerele angajate frumoase, maririle si promovarile se dau pe prietenii.
Dar cel care scrie nu este un om ok, are niste probleme. De ce a ramas in jobul ala 3 ani daca nu i se potrivea/nu ii placea? De ce nu a cautat altceva? De ce toata viata lui se raporta exclusiv la locul de munca?
100% jobul acela nu se potrivea cunostintelor lui, motiv pentru care se simtea si neinteles, neinstruit, anxios, incapabil sa faca ce i se cere fara ajutor. Nu toata lumea trebuie sa lucreze in IT doar pentru ca este la moda.
Comentariu beton!17
4. […] acesta e cel mai important articol scris în România în ultimii 30 de ani ..
Bai, daca articolul ar fi scris de cineva care sa nu se considere capulaplua ar fi fost excelent, dar asa, el e geniul din Carpati si restul niste kkti ce nu se ridicau la pretentiile maretului autor cu grave probleme de ego si nu numai.
5.Folositi un software de blocare a reclamelor[..]va rugam se excludeti…. X!
Comentariu beton!15
4. „[…] acesta e cel mai important articol scris în România în ultimii 30 de ani” – eu m-am oprit cu lectura după fraza asta. Nu am timp pentru asemenea pulocentrisme.
Mulțam de articole!
4. Eu cred că e un loc pentru fiecare. Trebuie doar să-l găsim. Nu mi se pare ok să rămâi într-un loc dacă locul ăla te secătuiește de viață.
Comentariu beton!11
La 2 m a pierdut cand a ridicat in slavi „seninatatea” cu care generatiile anterioare au acceptat lipsurile. Siguuur!
Multam fain pentru mentiune, mare sef si multam tuturor pentru aprecieri! Vine si articolul despre colonialism, desi am facut un mic stop pe tema unei alte obsesii personale.
Legat de selectia de azi, recunosc ca citisem deja multe dintre articole (inclusiv ala de la Recorder care a fost, ca de obicei, la obiect, dar nu cred ca a surprins pe nimeni prea tare).
Intr-adevar, si eu am strambat putin din nas la ”generatia care n-a cunoscut foamea”. Eu mai am pana sa fac 40, dar tot am prins inceputul de ani ’90 (glorios de saraci si incantator de naivi) si desi n-am facut foamea, nici nu intorceam somonul cu lopata.
„Abundenta” reala am cunoscut-o destul de tarziu si nici atunci parca nu m-au lasat recesiunile sa arunc mai multi bani decat am pe o masina :))
4 și 7, din experiența mea, oamenii te tratează așa cum le permiți, și ce le permiți e în strânsă legătură cu ceea ce crezi tu că meriți. Dacă nu îți e bine unde ești, uită-te în tine în primul rând, nu la ce nasol e partenerul și ce shitty e corporația. Probabil că sunt, dar tu ce rol ai în povestea ta?
Nu zic să trântești ușa de azi pe mâine (deși se poate și așa), dar dacă vezi că e rău, fă-ți un plan de ieșire și ține-te de el.
Eu am lucrat și în corporații foarte faine (acum sunt într-una din top 5 și dacă nu se schimbă lucrurile, aici vreau să rămân până la pensie și după, tipul de la care am preluat postul e pensionat și face consultanță pentru aceeași companie câteva ore pe lună) și în locuri urâte. Într-unul din ele am slăbit 15kg în 8 luni și eu nu am de unde slăbi atât, sunt normoponderală, eram ca o fantomă, am plecat.
Am fost și în relații mișto și în relații toxice , din relația toxică am reușit să ies doar după ce mi-am dat seama că nu pot singură și am cerut ajutor și am făcut terapie.
Nimeni nu te salvează, tu ești singurul responsabil de viața ta și dacă le permiți altora să te trateze urât, ei o vor face.
Comentariu beton!24
AMIN!
@ Colentin
Da, sunt feminista. Nu e o insulta.
Cum sa protestezi cand te roaga sotia sa stai cu copiii? Este treaba ta de tata, ca omul isi dorise copii. Ca nu devii tata ca dai de 3 ori din fese. Tata devii cand stergi pruncul la cur, ai voma pe trening, ai parte de 56 de „de ce”-uri pe zi, etc. Cum adica, sa consideri ca daca stai cu copiii TAI, esti dadaca?
Asta m-a scos cel mai violent din sarite.
Oamenii care-si doresc copii, ii fac si apoi ii pun in bratele celuilalt parinte, ca sa-i scoata din cutie cand e vorba de falit la rude.
Astia nici pisici nu merita.
Comentariu beton!14
Nici nu a fost o insulta, doar am zis ca privesti doar din acel unghi.
Doamna era la bere cu fetele, si isi barfea partenerul, care inteleg ca pana la urma s-a sensibilizat si ”imbecilul” a cedat rugamintilor.
Pe mine ma seaca cei care la un pahar cu prietenii, isi barfesc partenerii care stau acasa cu pruncii. Fie barbati, fie femei. Sunt niste jeguri aia care fac asta. Chiar nu va tine nimeni cu forta sa stati langa un om pe care nu il mai iubiti.
După cum simt eu există o legătură între toate cele șapte articole😕 Doar un exemplu. Individul de la 4 să încerce să lucreze corect în mafia de la 1 și să vină acasă pentru a fi zen in 7.
Cel puțin al lui Krossfire m-am pus pe gânduri încă de miercuri și nu am fost in stare să îi scriu un comentariu care să vină cu ceva in plus.
Mulțam pentru selecție MV!
Foarte misto articolul cu lupii. Am vazut si un reportaj ieri, cu lupii din Carpati.
Lupul e animalul meu totem si imi e tare drag.
Cit despre foamea in anii ’80, stiu si eu unii care se lafaiau in trufandale si toate cele. Un Marius parca era si pe la tine, Mihai. Tot asa ii zicea si celui vecin cu mine.
4. Ceva nu e ok acolo.
Daca faci litere ce cauti in IT? Iar firma, de ce l-a angajat?
Ce il recomnda din CV?
Si mai presus de orice, daca vezi ca esti depasit de cerintele locului de munca sau colectivul nu e ce trebuie, de ce stai? Ce te face sa ramai intr-un mediu ca acela?
Sunt detalii catre trebuie lamurite.
4. un kkt narcisist se loveste de munca. multa mue
😂😂😂