Articol scris de Iulia.
…
Azi o să vă povestesc cum m-au ajuns din urmă blestemele sindicatului menajerelor, pe care aparent l-am foarte ofensat cu articolul de săptămâna trecută.
Duminica trecută am făcut un grătar și am avut în vizită și două alte familii de prieteni, care cu copii mai mici, care cu copii mai mari – cea mai mare dintre ei având 5 ani, cel mai mic, 5 luni. Fetița în vârstă de cinci ani este și colegă de grădiniță cu fi-miu. Și, aparent, când se reunesc ăștia doi, dezastrul e numai o chestiune de „când” nu de „dacă”.
Așadar, copiii au fost foarte cuminți cam toată ziua (vorbesc aici de ăștia doi, de 4 și 5 ani, că ăilalți doi, unul de 5 luni și unul de 11 luni nu fac obiectul discuției de azi, ei au fost cuminți că n-au avut de ales), au stat pe afară, au mai intrat și în casă, toate bune și frumoase.
În casă și-au văzut de ale lor, s-au jucat cu diverse, s-au mai uitat și la niște desene, na, chestii de copii de 4 și 5 ani. La un moment dat, s-au retras în biroul nostru, care este și camera unde fi-miu are toate jucăriile – altele decât cele din camera lui – și unde se joacă el preponderent. Au fost ei cuminței și-acolo… până n-au mai fost.
Ca să vă puteți imagina cam toată tărășenia, scenografia era cam asta: eram 4 adulți și 3 copii. Noi, adulții, eram în sufragerie, care este alăturată biroului. Tocmai se făcuseră toate cele puse pe grătar, așa că, în timp ce eu m-am apucat să pun masa, prietena mea s-a dus la copii să îi anunțe că urmează să mâncăm. Erau perfect cuminței, ca niște mici heruvimi cu obrăjori durdulii, stăteau pe jos și desenau.
Au anunțat că lor nu e le foame, ceea ce, de altfel nu ne-a surprins, pentru că se îndopaseră cam toată ziua ba cu una, ba cu alta. Așa că i-am lăsat în pace. Cinci minute mai târziu, după ce terminasem de pus masa, m-am mai dus și eu încă o dată la ei, să îi întreb dacă sigur nu vor să mănânce. M-au refuzat din nou și erau în continuare preocupați să deseneze.
Însă în intervalul de vreo 10 minute care a urmat, au reușit să creeze un dezastru de proporții destul de… semnificative, aș zice. Și dau aici acest interval de timp cu atâta exactitate pentru că ne-am uitat ulterior pe camere, să vedem cam cât a durat trecerea de la îngerași perfecți la draci împielițați. Și cam atât a fost, în jur de 10 minute.
Să vedeți. Cu o nonșalanță și un calm demn de niște infractori de profesie, au subtilizat din sufragerie (unde ne aflam patru adulți, da? Deci fix de sub nasul nostru) o lumânare. O prostie din aia decorativă, de vreo 10 cm înălțime și 4-5 cm diametru. Lumânarea aia era pusă, logic de altfel, într-un suport decorativ pentru lumânări. E, ăștia micii au subtilizat-o și s-au cărat cu ea în birou. Unde nu, nu au încercat să o aprindă (măcar atât…), ci au vrut să vadă ce se întâmplă dacă dau cu ea de pământ. În mod repetat. Iar. Și iar. Și iar. Și din nou.
Aici, prin „pământ” se va înțelege parchetul care acoperă podeaua respectivei încăperi. Iar prin „iar și iar și iar” se va înțelege că au dat-o de pământ până când s-a transformat în bucăți și bucățele, pe care le-au mai dat apoi de pământ iar și iar și iar până când marea majoritatea a acelei lumânări s-a transformat în pulbere fină de ceară… Care nu numai că s-a lipit bine bine de tot de parchet, dar am mai fost și propulsată pe cam tot restul obiectelor din cameră – jucării, mobilă, pereți…
După ce au terminat cu această încântătoare activitate, au venit foarte senini să întrebe dacă nu mai avem cumva niște ceară, că le-ar mai trebui. Și ăla a fost momentul în care am descoperit producerea dezastrului.
Băbăieți și fete, nu vreți să știți cum am scos io ceara aia din camera respectivă…. Bine, din camera respectivă este un eufemism, pentru că mititeii, după cum spuneam, după ce și-au terminat treaba, au venit în sufragerie. După care am mai intrat și noi, adulții, în birou. Și am ieșit. Și au mai intrat și câinii, curioși să vadă ce se întâmplă. Deci a fost oleacă de trafic pe acolo. Așa că pulberea aia fină de ceară a fost transportată binișor și prin restul parterului. Un deliciu, vă zic!
Așa că, ce făcea mandea duminică seara după ce a culcat copilul? Vă spui acuș: stăteam frumușel în patru labe, cu un lighean cu apă călduță și detergent alături și cu un card de fidelitate de la megaimaj în mână. Și răzuiam frumos ceara de pe parchet cu cardul și apoi ștergeam cu cârpa. Și apoi mai răzuiam câțiva centimetri pătrați și apoi iar ștergeam cu cârpa. Și tot așa. La final, am ajuns la concluzia că tot a fost și-o parte bună în treaba asta, că așa curat nu cred c-a fost vreodată în casă. Nu de alta, dar cel puțin de când locuim noi aici, cu siguranță n-a spălat nimeni vreodată pe jos cu cârpa și ligheanul.
Ei, dar pentru că toată treaba asta nu putea să fie chiar așa simplă, a mai existat și un bonus. Și anume acela că, înainte să mă apuc de treabă, am dus copilul la culcare. S-a schimbat el în pijamale și s-a cărat la baie să se spele pe dinți. Eu nu mai știu ce naiba făceam, dar eram prin preajmă. Și la un moment dat mă strigă că nu poate pune capacul la loc la pasta de dinți.
Și cum mă îndreptam eu așa vijelios spre baie – nu știu exact de ce naiba m-oi fi grăbit, că nu era ca și cum exploda pasta aia de dinți sau ceva, dar mă rog, naiba să mai priceapă și ce e în capul meu uneori – unde nu mi-au plecat odată picioarele de sub mine pe gresia din hol și unde n-am executat un fel de tulup-șurup-țucahara-hopașa, de m-am trezit că dosul meu, reprezentat prin buca dreaptă, a intrat în contact rapid și foarte dureros cu solul, cracii mi s-au dus în aer de ziceai că degetele mele de la picioare ar fi vrut să se uite la stele, iar palma mea stângă, într-o încercare disperată de a mai amortiza șocul, probabil, s-a sprijinit iute de sol.
Problema cea mai mare a acestei mișcări deloc grațioase și foarte dureroase a fost că, la deplasarea deloc rectilinie și absolut neuniformă a făpturii mele înspre sol, între podul palmei stângi – cea care a încercat o sprijinire, vă amintiți, da? – și podea s-a strecurat mișelește brățara pe care o port la încheietura mâinii stângi. Care brățară e o sărăcie d-aia cu mai multe medalioane agățate de ea. Și pentru că mie îmi plac tare zdrăngănelele, brățara asta are vreo 5-6 agățate de ea. Foarte simpatice ele, de felul lor, mai puțin atunci când decid să ți se înfigă în palmă în timp ce tu te pleoștești pe jos cam cum se pleoștește o prună excesiv de coaptă din copac într-o zi caldă de vară.
Rezultatul? M-am ales cu o palmă de un vinețiu culoarea vântului turbat și umflată de ziceai că mi-am pitit sub piele un ou de găină de țară, d-ăla, generos, așa, cu d-ăla amărât, de pui de Gostat. Și uite așa mi-am încheiat eu weekendul, c-o bucă și o palmă vinete și curățând ceară de pe jos cu cardul de mega. Ah, presimt că articolul ăsta le va face să crească pipota-n ei ălora care mă consideră o lepră puturoasă și exploatatoare de menajere. Să vă fie de bine, dragilor! J
La voi? Cum a fost weekendul trecut? Mișto, soare, grătare?
PS: dacă sunteți cuminți, săptămâna viitoare vă povestesc cum am făcut eu duș cu-n camion al Eroilor în Pijama. Dacă nu știți cine-s Eroii în Pijama, aveți timp să vă documentați până atunci.
Tu știi cât costă un ceruit de calitate? Știi???
🤣🤣🤣🤣🤣
Ție ți l-or făcut pruncii gratis și tot tu te plângi.
Ce oameni, dom’le. Ce oameni…
🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!144
Ai dreptate, sunt o nerecunoscătoare 😂😂😂
Comentariu beton!26
Si, pe lângă ceruit, ai si facut după aia curățenie d-aia temeinică. Practic a fost un factory reset! 😂😂😂
Comentariu beton!34
Cam așa ceva 😂
@JT exact la asta ma gandeam si eu ! ca oricum un parchet ceruit e un parchet sanatos. si prin extrapolare se aplica si la mobila, pereti, electronice si alte alea !
unde mai pui ca ai gasit inca o utilizare practica si pentru cardul de la mega.
ce voiai ? sa treaca duminica si sa stai linistita, fara sa ai un reminder ca ai copii ?
nu e truism vorba aia ca singurul moment cand copiii stau linistiti e dupa ce au facut o prostie ?
Comentariu beton!12
Țdaiseama ce m-aș fi plictisit? 🤣
Ce copii deștepți! Cum au știut ei ca parchetul se curata cel mai bine cu ceara! Manca-i-ar mama pe ei!
Bine, cu pereții n-am încercat dar, mai știi? Cu toate vopselele astea profesionale care au apărut…
Comentariu beton!34
Păi, dacă stau să mă gândesc mai bine, or fi știut ei ceva și cu pereții… Măcar dacă sunt dați bine cu ceară, data viitoare când o să picteze pe ei cu markerul, o să se curețe mai ușor 🤣
Comentariu beton!19
Asta confirmă faptul că, intr-o casă cu copii mici ,niciodată nu sunt suficiente jucării,în special de tipul lego,la care ar putea mânui toată ziua,nu 10 minute alea în care voi mâncați și ei se jucau…
Dar vreau să spun ceva de săptămâna trecută:are dreptate jupânul @Mihai Vasilescu când spune că viața unora e tristă,că la ce am citit din comentarii pe Facebook,m-a luat nițel de creier 🤣🤣🤣.A ,și ceara aia o dovedeai cu un burețel de sârmă,din cele fine,să nu zgârie parchetul.
Comentariu beton!12
Firește. Toate cele 8 tone de lego, 5 tone de plușuri, cariocile, cărțile de colorat… Absolut insuficiente, evident 😂
Comentariu beton!26
Asa weekend plin cu de toate nu cred ca imi doresc🤣🤣 ma abonez la gratar (la mancat, ca sa fiu mai exacta), celelalte distractii le las altora
Comentariu beton!15
Te trecem pe lista de invitați pentru data viitoare 😁
Comentariu beton!11
Copiii, acești mici maeștri ai dezastrelor. 😁
Comentariu beton!18
În acest caz putem spune: copiii, acești mici maeștri ai ceruirii gratuite a parchetului. 🤭
Și tot adulții fac mutre dup-aia. 🤣🤪🤣
Comentariu beton!25
Soare da, grătare ba, că la -3°C ne-am băgat picioarele-n ele. Whisky și pălica o fo’ la putere. 🥃🥃🥃
Comentariu beton!15
Pfff, aci au fost 14 grade duminica trecută 🥵
La noi o fost cu soare de-am planuit o plimbare de relaxare din care am reusit sa mergem pe strada si sa ne certam din nimic. Asa ca ne-am intors acasa numa mutre si fete triste. Ma jur ca nu mai planuiesc nimic niciodata!
Parca le-as invita pe fetele mele la cinema weekendul asta… dar stai sa mai citesc o data ce-am scris mai sus.
Comentariu beton!21
Aoleu, știu cum e când se întâmplă d-astea… Îți faci un plan, zici că o să fie all sunshine and rainbows și iese un mare rahat dintr-un nimic absolut…
Țin pumnii să fie fără incidente triste weekendul ăsta!
Comentariu beton!12
Dăcât o întrebare: micii meșteri mari iau lucrări în timpul liber? Că am o parte de parchet care nu mai strălucește ca pe vremuri…
În altă ordine de idei, ești bine cu mâna/buca?
Comentariu beton!22
Facem programare dacă e, cred că se bagă, mai fac și ei un ban de buzunar 🤣
Dada, mi-au revenit aproape de normal, atât mâna, cât și buca. Mai am oleacă de vânătaie, dar e ok 😁
Comentariu beton!12
Ce îmi place cel mai mult când ne întâlnim mai multe familii cu copii mici ? Cum ne activam toți când 2 minute e liniște! Clar se întâmplă ceva ! Și așa e de fiecare dată!
Comentariu beton!25
Cred că pe noi asta ne-a păcălit cel mai tare, că nu s-a făcut liniște, se tot auzeau chițăieli și discuții 🤔
Comentariu beton!13
Draga mea, daca tot era ceara peste tot, cel mai simplu era sa-l convingi pe domnul Fritz sa puna mana pe un slefuitor (orbital, cu vibratii, nu conteaza, sigur are pe acolo prin garaj), si sa se plimbe el in patru labe prin casa… 🤣🤣
Comentariu beton!28
Ahahahahaaaaa. M-am gândit și io la asta. :)))))))))))))
@Nemo, ce dreq să șlefuiești, că e sărăcie d-aia de laminat 🙄
Pai cu ceara copiilor si slefuitorul lui Fritz, la sfarsit ai fi putut jura ca e teck masiv 😂…sau sapa autonivelanta de calitate, daca insista mai mult. 🤣
Comentariu beton!16
🤣🤣🤣
Ce te face sa crezi ca, cei carora nu le-a placut articolul tau de sambata trecuta, se vor bucura acum de raul tau? Remarca ta mi se pare foarte rautacioasa.
Nu era mai bine să schimbați parchetul?
Comentariu beton!13
Cred că ar fi mers mai repede 😂
Comentariu beton!12
Copiii stiu ei ce fac…. in cazul asta au tratat parchetul de carii🤣🤣🤣.
I feel you sister la durerea dorsala🤭🙄
Si eu m-am invinetit saptamana asta tot din cauza lui fii-miu. Adica am cazut in fund, sprijinita in cotul stang si cu bicicleta de vreo 30 de kile cu incarcatura de vreo alte 10 kile peste picioare. Noroc cu un domn dragut care m-a scos de sub fiare…. ca juniorul se uita senin la mine…. Vanata la noada si buca, amandoi genunchii vineti si durere de mana de la cot pana la umar… Sa ne lamurim, eram langa bicicleta, nu pe bicicleta…🤷♀️
Comentariu beton!20
Aoleu, îmi pare rău, sper să îți revii rapid! 🤗
Doamne, nu știu ce se întâmplă de ne învinețim toate odată, din motive de copii.
Am o vânătaie cât un cwr de mare sub bratul drept cumva, că puștiul meu s-a gândit să-și facă biroul în balcon, apoi l-a decorat mișto cu tot felul de chestii de toate dimensiunile. Așa fain am căzut pe spate și să mă fi văzut cum agitam mâinile în aer sa ma prind de ceva… Doar că n-am avut de ce, și am dat cu mâna de cel mai tare ceva, că toate culorile curcubeului sunt în vânătaia aia.
🌈
Bănene, chiar așa, ce naiba se întâmplă? E Mercur retrograd sau ce?
Dez-vinețire grabnică îți doresc! 🤗
Fi-miu este un împătimit al lumânărilor (si avem destule prim casă) cu mica diferență că el le și aprinde, că deh, la 13 ani ai alte idei.
Pe unde picură ceara aia topită nici nu vreau să îți spun, spun doar ca eu ma retrag discret cand descoperă mă-sa pornirile lui de Diogene, pentru că spectacolul nu mă interesează.
Oricum, trebuie să incepi sa te interesezi cum se rezolva picaturile de pe haine, covoare etc.
PS: aici s-a mutat toată zapada și frigul din Austria😁. Asa ca noi mergem la schi ca tocmai s-a depus un strat nou pe pârtii. -13C
Have fan
Comentariu beton!16
Dixtracție plăcută! ⛷️
Mmm, pot întreba unde anume s-a adunat tot frigul și zăpada în Austria?
Pă Norvejia😜
Ai idee cam cate găleți de biluțe de alea de polistiren sunt într-un fotoliu de ăla tip para/ minge de fotbal …? Numărate 6bgaleti că atâta am reușit să aspire, probabil sunt mai multe că și la o lună după fericitul eveniment încă mai am nenorociri de alea prin casa. Au dat fii-mea cu var-su, amândoi au 9 ani împreună, de fermoarul infamei mingi. Și au găsit zăpadă… La fel am descoperit când ne-au întrebat plini de ingenuitate daca și în foliile noastre este zăpada…. Sa mai spun că am un perete plin de mânuțe de diferite culori? Că am schimbat vreo 3 covoare? Ca a așteptat ca un îngeraș sa termin de văruit camera , și apoi să facă proba la marker..? Aveți idee pe câți metri pătrați se poate întinde o banana? Va spun eu , pe toată suprafața disponibila… Experiența îmi spune că după 2 minute de liniște urmează furtuna… Dar după ani sunt niste amintiri așa de faine!
Comentariu beton!56
🤣🤣🤣🤣
Cel mai misto e ca markerul iese la iveală prin noile straturi de vopsea atunci cand te vei hotărî să revopsesti😜
Comentariu beton!11
@Vlad, nici nu vreau să îmi imaginez… Și eu încă mai găsesc bucățele de ceară prin diverse locuri…
Fotoliu d-ăla am avut și noi, dar citind ce ai scris tu, mă bucur că i-am făcut vânt acu ceva vreme, când era fi-miu mai mic.
Pentru scos marker de pe pereți vă vând un pont: dacă zugrăveala e albă, merge brici cu apă oxigenată. Dacă e colorată… 🙄
Comentariu beton!12
Sa stii ca fotoliul ala e inamicul suprem si pentru barbati de 39 de ani. Al meu s-a decis sa goleasca un sac din ala in niste containere de plastic. Noroc ca s-a decis sa faca asta in holul de la parter. Cand l-am vazut ca vine sus cu un norisor de bilute dupa el, m-am dus sa vad ce face, si umpluse atat containerele de plastic, cat si holul, peretii, tavanul, lampa etc. Dupa un an jumate tot mai gasesc cate o biluta din aia lipita pe pereti.
Comentariu beton!18
@Iulia, am o singură întrebare: de ce? Ce a putut să îl posede să vrea să facă așa ceva? Adică, presupun că un raționament a avut, dar sunt sincer curioasă care a fost? 😳
după cum scriam ieri, am fost la o petrecere last-minute în altă localitate și fie-mea a primit dimineață ce se vede în poză (nu cred, sper cel puțin, că nașa mea, cea care i-a dat obiectele, a citit articolul); pen’că ne-am culcat pe la 1 și ne-am trezit dimineață devreme, mă gîndesc să bag un corn în pernă dar pățania ta… așa că, doamna @Iulia, vă rog o opinie legat de cantitatea de ceară și suprafața în metri pătrați pentru care ajunge substanța; mulțumesc
PS ideea pe care o are acum este că-s bune de făcut unicorni, da’ mai știi ce-i trece prin cap!?
PPS ca să nu scrie alții, declar că sunt conștient de halul de denaturare în care suntem ca și părinți, prin urmare merităm cu vîrf și îndesat ceea ce va fi să fie!
https://imgur.com/a/SE3FoOy
Comentariu beton!12
Aidecapumeu… Ați kkt steagu 🤣
Păi fă și matale o socoteală… Dacă alor noștri o lumânare de vreo 10 țanti înălțime și diametru de vreo 4 le-a ajuns pentru o încăpere de vreo 20 – 20 și ceva de mp…
Acum, chiar și cu riscul sa îmi ridic în cap Sfântul cor al mamelor martire, cu doctorate in parenting, care să mă eticheteze ca nazistă și cioara bătrână, trebuie sa va spun că am avut câteva episoade tranșate ferm. Episoade in care: fetițele venite împreună cu mama lor, se urcau pe masa de sticla din sufragerie și făceau tumbe. Soluția: doamna, ia-ți copiii și te întorci fara ei sa discutăm.👿 Episod 2: noi in vizită la prieteni, unde alți musafiri, veniți împreună cu copiii, unde mamele ignorau grațios urletele și izbiturile de uși din mansarda, în condițiile în care gazda tresarea și se învinețea de fiecare data. Soluția: nu mă laud, dar am văzut negru in fata ochilor, am urcat la mansarda și le am susurat lin: la prima ușa trantita vin și va pun in cui până plecați. 👿 Recunosc că sunt o cioara bătrână,dar și noi am crescut doua progenituri și nu a ieșit rău.. Daca teoriile moderne de parenting sunt valabile, mă gândesc să mă trântesc și eu pe jos și să urlu, când mă enervez, cu explicația că am un tantrum😇😂👿
Comentariu beton!40
Băi, în general noi nu avem probleme să ne disciplinăm copiii unii altora, că mna, suntem prieteni și nu suntem toți mereu cu ochii pe progenitura proprie.
Dar aici culpa a fost comună, că noi, toți adulții, i-am scăpat din ochi…
Ps: eu i-am făcut o dată lu fi-miu faza asta, adică m-am trântit pe jos și am început să fac ca toate alea rele când îl apucase un tantrum. I-am dat ecran albastru 😂
Comentariu beton!46
@(alta) Iulia: cred că n-ai curățat bine ceara și de asta ai alunecat. Ai uitat papucii 🤣🤣🤣
By the way, știu ca ceara se curăță bine dacă pui o coala de hârtie peste locul „ceruit” și dai cu fierul de călcat peste! Ceara se topește si se impregneaza în hârtie. Bineînțeles că pe suprafețe mari îmi imaginez că e greu să faci asta😏
Acum mi s-a creat imaginea ta în cap tarandu-te cu coala de hârtie și fierul de călcat prin casă!😅😅😅 Sorry!
Comentariu beton!15
M-am gândit și eu la asta, auzisem de varianta asta, dar sincer mi-a fost teamă să încerc, pentru că parchetul e din ăla laminat și nu știu exact cât plastic o avea în el și m-am gândit că dacă-l mai și topesc… 🙄
Dar stai liniștită, nici imaginea mea în patru labe, cu cardul de mega într-o mână și cârpa în cealaltă nu e de lepădat 😂
Comentariu beton!23
Cine nu are un bătrân să și-l cumpere, ceara o scoteai mai repede cu fierul de călcat decât cu cardul e metoda din străbunii noștri daci!!!! 😜😜
Well, o să încerc data viitoare. Că nush de ce, dar am așa un sentiment că e posibil să mai existe o dată viitoare 🤔
Copii mici, nazbatii mici. Mai acum cativa ani, eu si sora-mea am pus ceara de epilat la incalzit, pe aragaz, ceara ce bineinteles ca a luat foc. Am aruncat apa. Da! Apa! Cine a curatat mobila si peretii bucatariei de funingine toata ziua? Eu, ca doar era acasa la mine, nu la sora-mea. Ea s-a carat ca si-a amintit, brusc, ca are ceva treburi importante de facut!
Comentariu beton!15
Era sa uit, inainte sa se care, mi-a zis, furioasa, ca ea a venit sa se epileze, nu sa-mi faca curat in casa! 😶
Comentariu beton!16
sper că data viitoare ai trimis-o la salon sau ai zis că mergeți la ea. soră-soră, da’ coloana în pioneze care miorlăie e a mea.
@Ady Eu am vrut sa apelam la aparatul de epilat dar ea: „-nuuu, ca eu vreau in stil clasic”!
Pe urma am aflat ca una din treburile importante pentru care a disparut, era o intalnire. La care s-a dus neepilata. Totusi, a iesit bine, a zis ea ca intimitatile s-au desfasurat tot in stil clasic, adica pe intuneric. Data viitoare a zis ca nu mai risca. Adica nu mai vine la mine pentru stilul clasic de epilat.
Ghici daca asta m-a facut fericita?! 😅
@Tia, e bine de știut că și adulții mai fac nefăcute d-astea. Parcă nu mai pare așa grav ce fac copiii 😂
(alta) Iulia 😅😅
Ouch! “nu știu exact de ce naiba m-oi fi grăbit”. Ipoteză: Universul, inspirat de ăia mici, a vrut să vadă ce se întâmplă dacă dă cu Iulia de pământ. Concluzie: se albăstrește. Scuzeeee🙈bine că ești ok! 🤗
🤣🤣🤣🤣
Pfoaaaa…biata mea Iulia! 🤗
Am trecut prin toate fazele unui thriller, citind grozăvia. 😂Bine, mai mult am hăhăit, dar și suspansu’ a fost mare. Acum, ce voiam să zic: eu încă nu am puradei, mi-i doresc totuși, dar după ce citesc și mai ales după ce văd în jur, pe la prieteni, nu știu unde să încadrez toată treaba asta ce vine odată cu ei: binecuvântare sau blestem? 😁🤭🙈
E distracție, îți promit! Oricât de tare te pot scoate din pepeni, mai tare te distrezi 😁
Adică mna, uită-te la mine – ce, crezi că în duminica aia nu am scos fum pe urechi de nervi? Dar dacă nu aveam copii, mai aveam noi de ce să ne râdem azi?
Comentariu beton!12
In primul rand cat mai repede la mana foaie de varza zdrobită un pic, să iasă suc. Metoda folosita de mine in mai multe rânduri, când trebuia să mă învinețesc foarte frumos, dar am reușit să stopez. Ultima data am folosit pe 31 decembrie când am hotărât să mă sui pentru prima dată pe un jaf de bicicleta electrica închiriată. Cat am căzut cu ea și cât m am lovit la picioare cu pedalele, trebuia să fiu vânătă până la genunchi, dar cu ceva creme de farmacie și apoi bandajată cu varza m am refăcut foarte rapid. Bărbată miu mai folosește la bicicleta un spray cu silicon și când îl pulverizează in casa, particulele de silicon se depun pe gresie și parchet prin toate camerele. Aluneca îngrozitor și era sa mi rup și eu picioarele, așa că înțeleg perfect ce ai pățit. Multă sănătate și refacere ușoară, numai de asta nu aveai nevoie acum 🤦
Pfff, dacă aș fi avut oleacă de varză în casă, om eram! Da de unde naiba?
Eh, a trecut și așa, e ok, mai se întâmplă, ce să și faci? 😂
Mda si nu va fi mai bine pentru ca vor creste ci doar dracia va fi mai grava.Anul trecut prin noiembrie decid cu niste preteni de la birou sa be intalnin la unul acasa sa bem ceva ca fiecare fusesem prin business tripuri care pe unde si cum ne obiceul aducem o bautura locals sa degustam.Ne vedem.la unul din cei fara copii ce locuieste la 10-15 min de mers pe jos de mine.Infasc vinul adus de la Paris si cu gandul la romul adus de altul purced catre catre party dar las copii mei singuri ca nah eram in cartier cel mare e pe 15 ani āl mic 8 si zic in minutea mea ca pt orice ma suna daca e cazul.Bai nici nu ajung bine ca primesc o poza de la cel mare pe whatup cu patul lui rupt lasat pe o parte si camera Bangladesh.Lasand la o parte glumele prietenilor ca probabil a adus o mandra acasa si a rupt patul nu imi puteam imagina cum dracu au reusit sa rupa patul ala care e destul de teapan si nu fusese ieftin deloc.Evident raspunsul a fost S-A RUPT asa singur de nebun, cel mic de 8 ani a zis ca doar se luptau ca la resling si a facut poc.Restul dezastrului din camera era doar decorul mi s-a explicat de catre cel mare.So a doua zi chemat mester platit 400 zloti reparat patul si aia fu distractia mea…
Comentariu beton!18
Distractiv și la tine, ce să zic? Bine că am numa unu, că dacă erau doi cât ăsta… 🥴
Mda! Învățați-vă cu replicile: s-a rupt, s-a stricat! Prin voință proprie, unele lucruri se rup / se strică 🤪. Semnat: mamă de 2 băieți.
Râd, dar nu-i râsul meu 😀
Cam aşa e cu copchilaşii: zici că sunt îngeraşi jucându-se cuminți, dar de fapt coc ceva impresionant..prea multă linişte e suspectă.
Îmi amintesc de un mini-dezastru făcut de angelica-mi făptură când aveam vreo 6 ani şi voiam prăjitură. Maică-mea nu voia să-mi facă atunci, în momentul ăla, ca atare am anunțat că mă duc să-mi fac singură..n-a crezut că vorbeam serios până nu m-a găsit în bucătărie cu un castron de ouă sparte, incomplet separate, plutind într-un nor de făină şi cacao 😇
Cât despre acrobațiile pe parchet, am executat şi eu câteva la viața mea, aşa că empatizez profund ❤
Comentariu beton!15
Eu am o poză cu mine de când aveam vreo 2 ani și mă îmbrăcase mama frumos pentru mers în ceva vizită. Iar prin frumos se va înțelege că îmi pusese o rochiță albă-albă precum un norișor pufos de vară.
Ține a găsit cutia cu cacao și a vrut să vadă și să guste ce e în ea? Ține?
Și ține arăta apoi precum un mic hornar într-o rochiță care fusese cândva albă? 🤣
Comentariu beton!17
Un singur comentariu în care se întreabă de mână&bucă și un singur comentariu în care se face aluzie că domnul Fritz ar fi parte din familie. Mă bucur că sunt oameni care se gândesc precum yo, păcat că-s cam puțini dar nu-i bai despre mine știu că-s defect despre ceilalți să-mi fie cu iertare. Copchii fac nefăcute dacă nu fac nefăcute ceva nu-i bine. Imaginea a fost faină: Fritz&Iulia în patru labe curățând parchetul. Mai un pupic mai trece câte un câine, mai miroase și el ceva pe acolo. Mișto 😉. Weekend fain!
Comentariu beton!13
Ntz, tehnic vorbind, decât Iulia era în patru labe, că Fritz avea altă treabă: schimba apa la pești. Că am uitat să vă spun că mititeii au decis și să hrănească peștii. Ceea ce au executat. Cu TOATĂ mâncarea de pești pe care au găsit-o 🤷♀️
Comentariu beton!13
Ce mă nedumerește pe mine în toată treaba – trântirea asta de podea nu face zgomot? Cum de n-ați auzit nimic de la primele bocănituri de lumânare dată de parchet? Că mie mi-au tresarit „creierii” și sufletul doar citind despre asemenea gălăgie 😃 Sau am ratat ceva din articol?
Comentariu beton!13
Să știi că asta e o întrebare pe care ne-am pus-o și noi și căreia nu i-am găsit o explicație logică 🤷♀️
Pur și simplu nu am auzit nimic suspect… Și nici măcar nu eram beți (mă rog, cel puțin unii dintre noi 😁). Nu știu, misterul dracului!
Mda, la mine copilul, adolescent la acea vreme, si-a cumparat un spray de la un magazin renumit de vanzare incaltari, spray pentru impermeabilizat papucii. Adica dadea cu spray, ghetutele capatau luciu si nu intra apa in caz de ploaie. Ce nu a stiut copilul, nu a stiut ca in momentul operatiunii de improspatare cu spray , particolele se aseaza frumusel si sustinut si pe suprafatele din jur, adica pe minunea aia de parchet laminat in cazul nostru. Fiind adolescenta, nu prea avea acelasi program de plecare venire cu noi, si desi observase si ea fenomenul, avea alte chestiuni muuult mai importante . Cateva zile (multe) , cam toti membrii familiei au executat tucahara intins pe spate pe holisorul apartamentului. Si ne scarpinam in cap , si nu pricepeam de ce parchetul e dintr-o data pationar (ca ochiometric nu era nici o modificare).Eu eram principalul vinovat pe principiul ,,cu ce ai spalat, femeie?”.Daca porneai in viteza din dormitor spre bucatarie, in hol trebuia sa iti schimbi comportamentul, sa te tii de pereti si sa faci pasii cu maxima atentie, asta daca iti doreai sa supravietuiesti pe pista de bob. Iar chestia se estompa, rasuflam usurati desi nedumeriti, si dupa ce copilului ii disparea luciul de pe ghetute, mai executa o improspatare si toti adultii din casa deveneau patinatori viteza. Astrele s-au aliniat intr-o zi cand am trecut pe langa copil , in momentul operatiunii. Intai am râs cu pofta,i-am acordat o interdictie in achizitiona din nou acest produs, apoi am poftit-o pe casa scarii daca vrea ghetute lucitoare, sperand sa nu gasim vreun vecin lesinat in fata usii noastre.
Iar cu lumanarile parfumate, atentie maxima. Logodnica celuilalt copil al meu, mare favorita de lumanari, a dat foc apartamentului de la o lumanare parfumata, aprinsa cat ei isi preparau mancare in bucatarie.A ars noptiera pe care era asezata lumanarea si a afumat o treime din casa. Si imi mai amintesc un caz, noi la munte, cabana de lemn, ne adunam seara in sufragerie si jucam diverse (catan, sequence, mexican train,etc). Proprietarul cabanei, aseza pe masa lumanari de alea banale , de tip pastila. In timpul jocului cu totii am auzit mici ,,sfaraieturi” dar pt ca nu se degaja miros-fum, nimeni nu a avut suspiciuni ( si cred ca de intrebari ne puneam la modul ,,oare mai exista visinata?”). Deci lumanarile erau la 10 cm in fata noastra. La un mom dat, pt ca nu aveam spatiu sa desfasuram piesele, am vrut sa imping lumanarea pastila si am descoperit minunea: musamaua arsa, iar in lemnul mesei era deja o forma circulara de arsura (fara miros, fara fum). Probabil daca plecam din camera, la un moment dat ar fi izbucnit si flacara.
Iulia, e bine ca s-a terminat cu curatenie generala, si ca nu au avut ideea sa le aprinda.
Comentariu beton!23
Nu-i frumos să râd de răul altuia, dar
… 😂😂😂
Nu de alta, dar îmi pot imagina, pe baza propriei experiențe, niscai scălămbăieli artistice în speranța păstrării unui oarecare echilibru înaintea trântei inevitabile 🤦♀️
Lumânarea asta nici măcar parfumată nu era, era pur și simplu un rahat de lumânare albă, simplă.
De aprins nu le-a dat prin cap, dar nici nu le-am dat idei…
Note to self: de cumpărat numai lumânări d-alea fake, cu baterii, de acum încolo 🙄
Domnul Miyagi ce făcea în tot acest timp? :))
M-am distrat și eu că deși am ajutor la curățenie, mi s-a stricat hota incorporabila, ocazie cu care am aflat ce mișto e sa lucrezi in amenajări interioare făcute după ureche, sau pe stilul lasă boss că merge și așa. ;). Pt că nu mai găseam documentația la hota veche dar scrisesem la review că au documentație mișto, am mai cumpărat una identica;)). Care între timp e mai scumpă cu 225 Ron+50 transp;). Dar macar am documentație și hota noua. Am cerut ajutorul unui vecin, noroc că el era project manager si am reușit să o rezolvăm in 1h20. Că inițial am vrut sa lucrez cu doamna dar mi-am dat seama că e nevoie de cineva mai înalt ca ajutor și prelungitor flexibil de șurubelniță;)), care vecin a devenit și rolul principal și am mai făcut rocada la roluri pe parcursul operatiunii. La montat hota! ;)).
Vrea cineva o hota veche cu telecomanda?;))
Ce bine că am renunțat la hotă când am refăcut bucătăria 😁
Varianta hard? Cam același scenariu, doar ca au vrut sa vadă ce se întâmplă dacă răstorni o găleată cu amorsa pe parchet. Camera era în renovare și foliile pentru protecția podelei nu erau încă întinse. Asa ca parchetul și-a luat-o din plin. Se curata tot cu cârpă și apa călduță, dar în loc de card merge mai bine o periuța de dinți.
Comentariu beton!13
Holy shit! 😮
Păi înseamnă că ai noștri au fost soft de tot! 🤦♀️
Mulțumim, Iulia! Am râs și mi-am imaginat scena perfect!
Ce n-am înțeles e de ce unora nu le-a plăcut articolul anterior cu doamna Tanti și s-au mai și atacat acum că nu știu ce… De neînțeles, uneori simt nevoia de o mânuță roșie 🙂
Ca in bancul cu magazinul de covoare. Cautăm un covor rezistent și usor de curățat pentru camera copiilor. Ce vârste au? Sub 7 ani. Păi mai bine asfaltați.
Comentariu beton!21
Un ziar (sau mai multe) și călcătorul încins, eu așa scot ceara. Pun ziarul peste ceară si trec călcătorul peste ziar. Căldura topește ceara si hârtia o absoarbe.