Dacă tu ai fi cel care îi decide soarta lui Ion Iliescu, ce decizie ai lua? Ține cont de faptul că ce decizi tu ar avea valoare de hotărâre definitivă și irevocabilă, indiferent că hotărăști să moară azi sau să moară după ce face niște ani grei de pușcărie.

O să încep eu: n-aș decide niciuna dintre cele două de mai sus.

Mie mi-ar plăcea să-l văd trăind câțiva ani din venituri de pensionar român. Dar nu venituri de pensionar cu pensie specială, ci din venituri de pensionar care nu-și permite să plătească întreținerea nici vara, darămite iarna.

Să simtă pe propria-i piele cum e să-ți cheltui pensia în două zile, pe medicamente, după care să mănânce doar pâine cu cartofi și ceai până la următoarea.

Să simtă cum e să pornești caloriferele doar o dată la două săptămâni, în ziua în ziua în care faci baie ca să te poți duce la doctor. Să ne înțelegem, la doctor la spital de stat, cu stat la coadă și tot tacâmul, fără acces la clinici private și tratamente scumpe.

Să meargă la cantinele sociale pentru o ciorbă caldă și două felii de parizer.

Să simtă cum e să dai nas în nas cu administratorul care-ți zbiară în față: „Nea Ioane, cum facem? Deja e a treia lună în care n-ai plătit întreținerea. Vrei să te dea ăștia afară?”.

Pe scurt, aș vrea să simtă prin fiecare por umilința de a fi și bătrân și sărac în această minunată țară numită România, umilință pe lângă care moartea să i se pară o dulce izbăvire.

Cam asta e ce mi-aș dori și mai ales ce i-aș dori.

Abia după vreo câțiva ani de trai din ăsta, mi-ar plăcea să intre și-n pușcărie, unde să mai prindă câțiva ani buni.

Așadar?