Alaltăieri seară, îmi căutam unde să dorm în San Remo, că acolo mă hotărâsem să mă opresc. Când am găsit hotel la 60 de euro camera pe noapte, zonă centrală, cu parcare moca, am crezut că l-am apucat pe Bărbosu’ Suprem de un picior.

Știți, cea mai tare ofertă de genul ăsta, pe care am prins-o în această viață, a fost la un hotel de 5 stele din Lyon. Am dat 85 de euro pe noapte pentru o cameră care costa la recepție 485 de euro. Când m-am văzut în luxul din hotelul ăla, nu mi-a venit să cred cât bulan am avut, ăla chiar era un hotel de câteva sute de euro pe noapte. Aia a fost, de altfel, una dintre cele mai mișto experiențe ale mele legate de hoteluri.

De atunci, de fiecare dată când prind oferte din astea beton, mă rog să mai am o dată norocul ăla. Fix asta am crezut când am văzut prețul de 60 de euro pe noapte la Hotel Milano, din San Remo. Mi-am zis că n-are cum să existe prețul ăsta, mai ales la ce mi se oferă de banii ăștia, deci precis e preț de extra-sezon, că cine naiba mai merge la plajă la jumătatea lui octombrie.

Vă spun, deja eram foarte convins că voi repeta experiența Lyon. Aproape îmi părea rău că am nevoie de cameră doar pentru o noapte, că în condiții din astea luxoase parcă aș mai fi stat vreo câteva zile. N-aveți idee cu câtă nerăbdare am așteptat să ajung la hotel Milano, să mă bucur de un pic de lux și răsfăț după o zi întreagă de condus.

Până la urmă, spre seară, a dat ăl de sus și-am ajuns la destinație. Mi-am făcut check-in-ul și aproape c-am zburat pe scări, cu bagajele fluturând în urma mea, nerăbdător să mă arunc în jacuzzi, după care să mă tăvălesc în așternuturile mătăsoase de pe patul imens, cu baldachin. Vă spun, când în sfârșit am băgat cheia în ușă, mai aveam puțin și muream de nerăbdare.

Am deschis-o și… Prieteni, ca să n-o mai lungim, aia din poză e camera. Am lăsat special trolerul în cadru, ca s-aveți cu ce să comparați. Dacă nu vă e foarte clar, aia din poză e TOATĂ camera, cu trolerul lăsat acolo, eu nu mai aveam pe unde să trec.

Noroc că eram rupt și nu mai conta nici dacă găseam șobolani cât iepurii în cameră, dormeam și pe pat de paie cu coceni la cum îmi vâjâiau urechile de oboseală. Dar de amuzat tot m-am amuzat.

În cealaltă poze e baia, tot luxoasă și imensă. În sensul că dacă intrai în ea întors într-o parte, chiar te puteai mișca un pic pe acolo. Mai nasol era cu statul pe budă. N-aveți cum să vă dați seama din poză, dar ca să te poți așeza pe tron, trebuia să ai abilități de contorsionist, pentru că bideul era aproape lipit de veceu. Iar când te spălai pe dinți, nu te puteai apleca, că dădeai cu spatele sau cu fundul în perete.

Dar să știți că un pic de inspirație tot am avut. Am pus trolerul lângă pat doar pentru poză, după care mi-am dat seama că-l pot folosi pe post de măsuță de cafea mobilă. Ceea ce am și executat dimineață. Stăteam în pat, ca boierii ăia mari, și-mi beam cafeaua așezată elegant pe troler. 😊

Dacă aveți povești cu hoteluri (și nu numai) puteți să băgați, că azi sunteți tot singuri pe aici. Dar gata, e ultima zi, că deja sunt pe drum spre București, de la Budapesta, când citiți asta.

…