Am dat o fugă la Vâlcea zilele astea pentru că mai există o grămadă de chestii administrative de rezolvat și, din păcate, trebuie să mă ocup de ele. Prilej cu care mi s-a confirmat încă o dată (pentru a mia oară) că ultimul lucru pe care ți-l dorești este să interacționezi cu reprezentanții birocrați ai statului român. Poate doar dacă ești masochist sau vrei să-ți ucizi neuronii, rând pe rând, unul câte unul. Nfine, nu ăsta era subiectul articolului de azi.

Am plecat luni spre Vâlcea, pe la un lejer 9.30, făcându-mi socoteala că ăia de la evidența populației au program până la ora 14.00, deci am tot timpul din lume să ajung în timp util.

Aici trebuie să fac din nou o paranteză. Cum plm să ai program până la ora 14.00? De ce? În ce țară normală la cap funcționarii statului au program până la prânz, să nu cumva să se spetească muncind? Gizăs fucking craist! Am închis paranteza.

Ziceam c-am plecat pe la 9.30 crezând că am tot timpul din lume să ajung. Doar că știți cum e cu socoteala de acasă, nu? Imediat ce-am trecut de Pitești, mai bine zis de Bascov, am constatat că ne oprim toți. Am crezut că se lucrează și e semafor d-ăla provizoriu, dar nu, după câteva minute de stat, waze-ul s-a colorat tot în roșu și m-a anunțat că e accident în față. Timp de așteptare: 60 de minute. O vreme am crezut că aberează, dar când am văzut că stăm pe loc de mai bine de un sfert de oră și din sens opus nu vine nicio mașină, mi-am dat seama că într-adevăr e groasă, că se stă pe loc generalizat.

Cum alea 60 de minute se puteau transforma oricând în 120, sau în 180, sau orice altă perioadă de timp măsurabilă sau nu, deci riscam să nu mai ajung până la ora 14.00 și să-mi râdă în nas ăia de la evidența populației, mi-am dat seama că dacă tot sunt la câțiva kilometri de Bascov, am soluție. Așa c-am întors mașina și m-am dus spre Vâlcea pe varianta Curtea de Argeș.

Iată cum, prieteni, am reușit să-mi dau seama că pot înjura câteva zeci de minute fără să mă repet o singură dată. Băi, oameni buni, fraților, nu cred că există în țara asta drum mai spart, mai plin de găuri decât sărăcia aia care face legătura între Curtea de Argeș și Râmnicu Vâlcea. Efectiv nu reușesc să-mi amintesc când am mai mers ultima oară pe o șosea care să arate atât de rău. Nici măcar Transfăgărășanul, care și ăla e spart pe alocuri ca după bombardament, nu arată atât de groaznic.

Nu-mi dau seama de cine aparține drumul ăsta de la Curtea de Argeș la Vâlcea, dar ar trebui ca responsabilii să fie obligați să circule zilnic pe el cu mașinile lor personale. Efectiv am crezut că rup amortizoare, capete de bară, bucșăraie și tot ce mai e pe acolo. Știu drumul ăsta de când am început să conduc, că mai luam mașina lu’ taică-meu și dădeam câte o fugă la Curtea de Argeș. Vă dau în scris că de pe vremea aia nu s-a mai turnat vreun metru de asfalt. Sfatul meu e să-l evitați pe cât puteți.

Mno, important e c-am reușit să ajung la evidența populației până la ora 14.00. Că nu mi-a folosit la nimic, asta este deja o cu totul altă discuție.

sursa foto: freepik.com