Avem o dispută casnică și sunt dispus să apelez la medierea voastră pentru o eventuală soluționare. Și nu, nu fac mișto, dimpotrivă. Chiar mă expun riscului ca după ce citiți asta să trageți concluzia că sunt ușor (sau mai mult) dus cu pluta.

Stați că vă explic imediat și-o să înțelegeți că nu glumesc deloc.

Câtă vreme mâțele mele au stat la birou, la cooperativa de digital, nu m-am gândit vreo clipă c-ar trebui tunse. Nu m-aș fi îndurat în veci să-i tund mândrețe de blană de norvegian de pădure lui Vasile. Ca să nu mai spun că n-aș fi făcut asta nici pentru că la birou exista în permanență riscul, destul de ridicat, ca una dintre ele, sau ambele, să reușească să evadeze. Mai ales că în permanență încercau asta. Orice geam lăsat deschis sau orice ușă uitată la fel, erau ca un magnet pentru pisicile mele. De altfel, au și reușit în câteva rânduri să părăsească incinta, Suzana a fost recuperată de pe străzile adiacente de minimum trei ori.

Ei, cum era să-i tund în condițiile astea? Dacă până la urmă fugeau, șansele de supraviețuire pe străzi le scădeau drastic dacă pe lângă lipsa skill-urilor de a-și procura hrană, mai evadau și fără blana care să-i protejeze cât de cât.

Așadar, varianta tuns pisici nici n-a fost luata în discuție vreodată câta vreme au fost mâțe de agenție.

După care a venit pandemia și ambele au ajuns unde le era locul, acolo unde se află acum, adică la mine acasă.

Doar că aici dintr-odată blana lui Vasile a devenit inamicul public numărul unu. Ce-i drept, nu mi-era rușine nici cu munții de păr alb lăsați în urmă de Suzana, dar la Vasile, boșilor, rămânea în urmă câte un Vasile mai mic, din păr, când se mișca prin casă. Pentru a rezolva această problemă am achiziționat la un moment dat minunatul produs pentru luat părul de pe pisici, pe numele lui Furminator. Ce-i drept, face treabă scula asta, dar nu când ai un animal care poate să producă în fiecare zi o cantitate de păr din care poți sa țeși liniștit un covoraș mai mic. Periam la el de se plictisea, scoteam munți de păr, dar a doua zi trebuia s-o iau de la capăt. Iar Furminatorul ăla nu se poate folosi zilnic, pentru că le irită pielea destul de nasol. Iar de la un moment dat încolo, a mai intervenit și lenea, cine naiba stă sa perie pisicile zilnic?

Și uite așa, indiferent cât am încercat eu s-o evit, a început să se contureze singura soluție eficientă: tunsul. Ceea ce am și executat, cu deosebit succes.

Ambele au fost cuminți, n-au reacționat nasol, n-au făcut ca toți dracii, nu s-au dat în stambă precum mâțele alea de care nu te poți atinge decât dacă le anesteziezi. Nu, nu le-aș fi anesteziat niciodată pentru un simplu tuns, preferam să le las cu păr și să umple în continuare casa, dar la o asemenea traumă tot nu le-aș fi suspus.

Problema e că la câteva zile după ce l-am tuns, Vasile a binevoit să se cărăbănească de acasă. Care sunteți mai vechi pe aici știți povestea, au urmat cinci zile în care n-am fost om. Mă rog, până la urmă s-a întors Vasile, toate bune și frumoase. Partea care vă interesează de-abia urmează.

A doua oară când am tuns pisicile a fost vara asta, cu foarte puțin timp înainte să plec spre Nordkapp. Bănuiesc că e de prisos să vă mai povestesc ce s-a întâmplat ulterior.

Ei, problema e că eu cred în coincidențe de genul ăsta, mă sperie suficient de mult încât să iau hotărârea că a treia oară nu mai tund pisicile nici dacă Vasile ajunge să facă blană de merinos pe el. De când mă știu am fost așa, de când mă știu, dacă creierul meu a apucat să facă vreo asociere de genul ăsta, apăi n-am mai putut să mi-o scot din cap.

Și aici apare disputa casnică despre care vă vorbeam la începutul articolului. Pentru că, evident, fashionista zice că nu prea sunt normal când mă aude cu teoriile astea. Afirmație pe care nu pot s-o contrazic, dar la care-i răspund că nu mai sunt dispus să risc și a treia oară și să tund pisicile. Gen, nu vreau să verific pe pielea mea dacă am avut dreptate să-mi fie teamă că automat se va întâmpla ceva rău sau nu.

De-aia vin și vă întreb dacă doar io sunt ăla paranoic la faza asta? Mai e cineva pe-aici care gândește la fel?