Toată copilăria și toată adolescența mea m-a terorizat maică-mea cu curățenia de Paști. Vă jur, ajunsesem să urăsc această sărbătoare din cauza zilelor de chin intens care o precedau. Mersul afară cu covoare în cârcă, pe care urma să le batem la bătător, era unul dintre lucrurile care efectiv mă băgau în semi-depresie. Din ziua în care o auzeam pe mama adresându-i-se pe un ton aproape inchizitorial lui taică-meu „Aurelian, trebuie să batem covoarele”, știam că e gata începe bâlciul.

După care, o săptămână nu mai aveam viață. Nu e că ținea curățenia în sine o săptămână, deși ținea, dar pe lângă bătutul și spălatul de covoare, geamuri, perdele și în general al fiecărui centimetru pătrat din casa aia, interveneau și celelalte „plăceri” conexe.

În sensul că începeai să auzi din ce în ce mai des chestii de genul:

„Nu atinge aia, că ABIA am curățat-o!”

„Nu călca acolo, că ABIA am șters!”

„Nu pune mâna pe aia, că ABIA am spălat-o!”

Ușor-ușor, în trei-patru zile, zonele în care mă puteam mișca și lucrurile pe care le mai puteam atinge începeau sa tindă spre ceea ce nici măcar matematicienii n-au putut demonstra că există: spre zero absolut.

Vă jur, viața mea devenea un coșmar care se liniștea de-abia după ce treceam de a treia zi de Paști. Din momentul ăla aveam voie din nou să ating orice și să calc oriunde. Dar până atunci…

Din cauza sechelelor grave generate de aceste activități, după ce-am plecat din Vâlcea, mi-am jurat că n-o să mai trec prin asta niciodată. O să fac curățenie când vreau și dacă vreau, dar niciodată n-o să se mai întâmple pentru că vine Paștele și, nu-i așa, pentru că TREBUIE să faci curat. Nu, nu trebuie absolut nimic.

Iar dovada este că m-am ținut de cuvânt: n-am mai făcut niciodată curățenie de Paști. Și să vezi ce, nu s-a făcut gaură în cer, nu s-a întâmplat absolut nimic. De altfel, mă îndoiesc teribil că Bărbosul Suprem are un catastif uriaș în care-și notează dacă am făcut eu sau nu curățenie înainte de Paști. Nu de alta, dar dacă asta îl interesează pe EL, în condițiile în care la câțiva kilometri de noi mor copii în fiecare zi, înseamnă că are niște probleme serioase de tot la căpuț.

Nfine, revenind, ziceam că nu numai că n-am mai făcut niciodată curățenie de Paști, dar mă amuză teribil cei pe care-i aud că fac chestia asta. Pe ei aș fi vrut să-i întreb care e scopul și de ce nu pot face aceeași curățenie în iunie sau în septembrie, de exemplu? Sau oricând altcândva? De ce e obligatoriu s-o faci exact înainte de Paști? Sau de ce nu ții tot timpul atât de curat în casă, încât să nu mai fie nevoie de nicio curățenie generală? De ce?

E cineva pe aici capabil de un răspuns coerent? Că dacă începeți cu „păcatele” și „purificarea”, m-am lămurit.

sursa foto: freepik.com