Săptămâna trecută am fost mai mult plecat. Cam o dată la doi ani vine vară-mea în România, de pe plaiurile descoperite de Cristofor Columb (pe când credea c-a ajuns în India), și dacă mă nimeresc fără program, mi-l face ea timp de câteva zile. Exact ca săptămâna trecută.
A venit femeia, a închiriat o mașină să se plimbe prin țară, dar pentru că n-avea cine s-o și conducă, mi-a făcut mie program. Nu că aș fi avut prea multe de obiectat, ziceam doar așa, cu titlu informativ.
Dar partea cea mai mișto este că l-a adus și pe bărbatu-său să vadă câte ceva din România. Omul fiind cetățean american și, cel mai important, fiind la prima experiență de genul într-o țară din estul sălbatic la Europei. Dar ce zic eu „estul”, mai văzuse din Europa doar câte ceva de prin Germania și asta doar pentru că fusese pe-acolo cu jobul.
M-am amuzat când mi-am dat seama că, în aceste condiții, o să-l lovească România fără milă, cum numai ea știe să lovească. Abia așteptam să-i văd fața când urma să stăm pe Valea Oltului, în ambuteiaje nesfârșite, sau pe Dealul Negru, tot pe loc cu orele.
Până la urmă nu l-a lovit atât de rău pe cât credeam eu. Ba chiar, la un moment dat m-a luat ciuda când am văzut că nu se minunează de tot ce vede pe cât aș fi sperat. N-am mai suportat și l-am întrebat de ce, moment în care s-a lămurit pe loc misterul: merge des în Mexic, tot din cauza jobului, și e nevoit să ajungă prin părți ale țării pe unde nu prea calcă turiștii. Prin urmare, automat făcea în minte comparații între ce vedea pe la noi, cu ce văzuse prin Mexic. Spre lauda României, pot să zic că în toate comparațiile ieșeam peste Mexic. Vă dați seama cam ce-o fi pe-acolo?
Dar părți drăguțe tot au fost. Ar fi trebuit să-i vedeți fața când, în drum spre Sibiu, am trecut pe la mama, pe la Vâlcea. Vară-mea îmi e ca o soră, prin urmare are o relație destul de apropiată cu mama, n-avea cum să vină în țară și să nu treacă s-o vadă. Ei, ar fi trebuit să-i vedeți fața lu’ bărbatu-său când i-am arătat unul dintre scaunele din sufragerie și i-am explicat că e mai bătrân decât mine, ca toată mobila din cameră de altfel.
Știți, mama are în continuare în casă aceeași mobilă pe care o avea când m-am născut eu. Nu peste tot, nu în toate camerele, dar a mai rămas o bună parte din ea. Doar nu era s-o schimbe, că doar „n-are nimic, mă mamă, uite e bună și trainică, nu se mai face azi mobilă ca pe vremuri”. Știți despre ce vorbesc, nu? Probabil și mulți dintre părinții sau bunicii voștri sunt în aceeași situație.
M-am amuzat teribil când l-am văzut pe om încercând să compileze informația că are în fața ochilor un scaun mai vechi de 50 de ani care n-a fost furat din vreun muzeu.
Nfine, ca s-o scurtez, traseul a fost București – Vâlcea – Sibiu – Brașov – București. Cu dormit la Sibiu și Brașov, astea două fiind orașele pe care a hotărât vară-mea ca merită să i le arate.
Mă rog, în planul inițial în loc de Sibiu era Clujul, dar când i-am explicat că vom face minimum șapte ore, de la București, a picat. Lasă că e frumos și la Sibiu sau Brașov. Bonus, Castelul Bran, că nu aduci americanul în România și nu-i arăți locul în care se retrăgea Dracula seara să facă baie în sânge de fecioară, ce naiba.
Una peste alta, i-a plăcut la noi americanului. I s-a strâns un pic sufletul pe Valea Oltului și pe serpentinele de pe Dealu Negru sau de la Bran, dar am mers cu milă și-a suportat bine. Unde mai pui c-a avut și noroc cu carul. Ce mă seacă ăștia care se nasc cu stea în frunte, bănene, cu el în mașină n-am prins nici un ambuteiaj pe tot traseul ăsta. N-am stat pe Valea Oltului o oră si jumătate fără să ne mișcăm un metru (cum am pățit eu ultima oară când am fost în zonă), n-am stat în stațiunile de pe Valea Prahovei, n-am stat absolut nicăieri, peste tot am mers ață.
Vă zic, la un moment dat îmi doream să se împută treaba și să ne împotmolim pe undeva măcar o jumătate de oră, să simtă și el România reală. Nimic, boss, absolut nimic, n-ai văzut așa bulan. Vă dați seama că prima oară când o să iasă la bere cu prietenii lui americani, o să le povestească ce frumos și relaxat e în România?
Înainte să plece, l-am și întrebat ce crede despre ținutul lăsat mostenire de dacii liberi, că eram extrem de curios. Mi-a zis că abia așteaptă să vină din nou, că avem o țară foarte nice, că Seebeeu și Brasăuv (fix așa le pronunța) sunt printre cele mai frumoase orașe pe care le văzut vreodată, că s-a simțit bine peste tot, că ce bere bună avem, că ce vinuri bune și că nicăieri n-a mai mâncat atât de bine la restaurante. Și era cât se poate de serios.
Ah, încă ceva, s-a minunat în permanență de parcul auto de la noi. Evident, peste tot am dat peste mașini pe care la el acasă le vedea doar în showroom-uri auto. Data viitoare când vine, sper să fie vară ca să-l duc la Mamaia. O să-și plângă în pumni când o să vadă parcarea de la Loft într-o seară obișnuită de marți.
Iar acum o să revenim un pic la restaurante, ăsta fiind și motivul principal pentru care am scris textul de azi. Și la București, și la Brașov, și la Sibiu l-am dus să mănânce în locuri pe care le știam, unde mai fusesem cu alte ocazii, restaurante bune pentru a căror mâncare și prezentare puteam să garantez.
Într-unul singur nu mai fusesem, dar m-am dus pentru că tot insista fashionista cu tărie să mergem. Până la urmă am mers, că n-o mai auzisem niciodată să-mi recomande de atâtea ori unul și același loc.
Așa am ajuns miercuri seară în singurul restaurant în care voi mai mânca vreodată, la Sibiu: Plai. Mă rog, singurul în care voi mai mânca seara, pentru că, din nefericire, oamenii nu au program și în timpul zilei. Ăsta fiind de altfel și marele dezavantaj al acestui loc: au program doar de miercuri până vineri (între orele 18.00 și 21.00) și sâmbăta între 13.00 și 21.00. Dar am găsit rezolvare, îmi voi programa vizitele la Sibiu în zilele în care au deschis. 😉
Nfine, trecând peste program, poate îl vor modifica dacă vor avea mai mulți clienți, dacă sunteți din zonă sau dacă vă aflați în Sibiu ori împrejurimi, sfatul meu total dezinteresat este unul singur: vă faceți rezervare la Plai și mergeți să mâncați acolo. Pentru că, fraților, rar am mâncat vreodată mai bun la restaurant. Iar eu sunt genul de om care a călcat prin multe cârciumi în ultimii zece ani.
Ca să înțelegeți și mai clar ce zic, zilele astea, acum în vacanța copiilor, le iau pe fete și vom face un drum la Sibiu special ca să ajungem să mâncăm la Plai. Da, știu, dietă, chestii. Well, cu dieta mă mai descurc eu, dar „varză de primăvară” ca la Plai nu știu unde aș putea să mai mănânc. Și nu, nu are vreo legătură cu nimic din ce știți voi despre varză. Nimic din ce au în meniu nu are vreo legătură cu ce știați voi despre respectivul preparat. Deși sunt preparate tradiționale, toate sunt reinterpretate pe niște rețete ale oamenilor care dețin locul ăla și, mai ales, toate sunt FA-BU-LOA-SE.
Nu, nu glumesc și, după cum probabil v-ați dat seama, nu m-a plătit nimeni să scriu treaba asta. Pur și simplu îmi doresc să afle cât mai multă lume despre restaurantul ăsta, pentru că nu ați mai mâncat așa ceva niciodată. Și-mi asum fiecare literă din ce-am scris aici.
Știu că există șanse foarte mari să ridicați din umeri pe sistemul „e un restaurant, face mâncare ca toată mâncarea, ce atâta tevatură?”, pentru că exact asta a fost și reacția mea când îmi explica Mara că trebuie să merg acolo ca să înțeleg. Și-a avut dreptate, abia după ce a venit mâncarea am înțeles exact de ce-a insistat să mă duc la Plai.
Uite, vă mai dau un exemplu. La recomandarea celor de acolo, vară-mea a cerut la desert papanași. Eu m-am strâmbat tot, pentru că nu mănânc NICIODATĂ papanași. Nicăieri și sub nicio formă, indiferent cât de poftă mi-ar fi de dulce și de zahăr. Combinația aia de cocă prăjită, cu gem și frișcă sau smântână, mi se pare absolut oribilă, prin urmare, nimeni și nimic nu mă poate face s-o mănânc.
Well, ce i-au adus oamenii ăia n-avea nicio legătură cu nimic din ce știam eu despre papanași. N-am cum să vă descriu, dar pot să vă spun c-am avut bonus povestea preparatului: de unde au rețeta, de unde iau ingredientele și cum îl fac. Atât vă mai spun: doar pentru poveste și merită să-i comanzi.
Cât despre ce-ți aduc și ce mănânci, v-am lăsat mai jos o poză pe care am luat-o de la ei de pe pagină. Evident, n-aveți cum să vă dați seama de gust, din poză, dar măcar vă faceți o idee despre ce vorbesc și de ce tot zic că n-au nicio legătură cu ce știam noi despre papanași.
Poză cu preparatul pentru care mă voi întoarce acolo cât de repede pot, „varză de primăvară”, n-am găsit. Lasă că fac eu când mă duc.
Ca să nu vă rămân dator, am o recomandare și pentru Brașov. Este singurul loc în care mănânc, dacă sunt prin zonă, de când l-am descoperit. Este o cârciumă italiană, Dei Frati pe numele ei, probabil cel mai bun restaurant italian din România, în care am călcat eu. Ce apreciez foarte mult la ei este că, deși îi știu de vreo patru ani, deși au acolo un vad extrem de bun (adică au clienți mulți, indiferent de zi și de oră), nu au scăzut calitatea produselor.
Iar ăsta este un lucru extrem de rar în această țară, mai ales la cârciumile care au vad. Pentru că de la un moment dat încolo, se prind că banul le vine oricum și încep să umble la calitatea produselor ca să-și crească veniturile. Clienții oricum vin, așa că nu se mai obosesc să-i facă să și revină.
Am pe lista neagră cel puțin cinci restaurante care au procedat în felul ăsta: când le-am descoperit totul era impecabil, după care, încet-încet, au scăzut calitatea produselor până la punctul în care m-au pierdut de client. Cel puțin cinci am pe listă, unul fiind chiar din Brașov. Prin urmare, nu pot decât să apreciez că la Dei Frati pastele au și azi același gust ca în urmă cu patru ani, când am călcat prima oară acolo.
Gata, atât pentru azi, că m-am întins prea mult.
Bre, ăia-s gomboți, nu papanași!
Comentariu beton!51
S-o crezi tu.
Seamănă leit cu papanașii lu’ mama. Nu-s fripți și nici nu e cocă. Tre sa fie rețeta ardelenească… Mă duc să iau brânză de vacă….’
Comentariu beton!33
Topfenknödel, imi ploua-n gura 🙂
Adică pe românește găluște! Că graiul bihorean noi ăștia de prin sud nu îl știm. Eu am învățat cuvântul ăsta prin deducție logică că Gomboți cu prune de la Lidl nu puteau fi altceva. Câțiva ani mai târziu discută mama despre asta cu o bună prietenă și colegă de liceu, bihoreancă din Beiuș după mamă, unde își petrecuse primii 13 ani din viață. S-a luminat la față și a zis „daa, așa le zice pe la noi”.
În Ardeal și Banat așa se fac papanașii…
Comentariu beton!17
@acader: ăia-s papanași, nu gomboți. Gomboții-s umpluți cu fructe, papanașii, nu.
Ceea ce azi se vinde drept „papanași cu smântână și gem” sunt, de fapt, gogoși. Bunica ne făcea gogoși d-ăia în fiecare vară.
Comentariu beton!13
Te chinuie foamea mai ceva ca poftele pe sihastrii din deșert. Ți-ai împachetat foamea într-o poveste mișto, totuși.
Comentariu beton!42
Nu mă chinuie, șerif, am înțelegere făcută cu mine însumi: dietă țin doar acasă. Cum am trecut de zona limitrofă a Bucureștiului, cum mă pot vârî în mâncare până la coate, fără să am vreo mustrare de conștiință.
Sper că nu faci Paștele acasă. Du-te frate și porceștete. Eu așa fac.
Comentariu beton!24
N-auzi că mă duc la Sibiu? 😛
Da’ ai scris, nu glumă. A picat la fix postul tău, că voiam să merg la Sibiu să le arăt unor prieteni pe unde brambuream când am fost în stagiatură.
Comentariu beton!16
Dacă chiar te duci, ziua mănânci „La Cuptor” și ceri măduva (dacă îți place, desigur). Este de departe cea mai bună măduvă pe care am mâncat-o în această viață. Pentru seara, știi deja ce ai de făcut. 😀
😁
Iar pe stradă dacă vrei plăcinte adevărate încearcă vis a vis de Mănăstirea Ursulinelor
Ce bine, doar sâmbătă am fost la Sibiu…😅
Oricum nu e greu de ajuns iar, 2 ore de la Cluj (autostradă directă, deh).
Câtă despre mobila veche în case, au și americanii niste case/apartamente de închiriat cu mobilă dinainte de primul război mondial. 🤯🤣
Or avea, da’ nu americanul ăsta. 😀
Eu sunt cea mai fericită când constat că, și la noi, au început să existe restaurante care duc mâncarea la un alt nivel. Că io-s gurmandă și, pe lângă pantofi, mâncarea orgasmică îmi face piele de găină😁. Am auzit de Plai, dar nu am mai ajuns în Sibiu de multă vreme. Este musai să ajung la ei. Plus cofetăria Petit Patis. O urmăresc pe Corina Dima pe feizbuc și calc pe urmele ei, atât cât îmi permite timpul. Am o listă în telefon cu cârciumile din București și din țară. Acolo bifez 👍 sau 👎 ca să știu dacă revin sau nu😁. Am rămas cu o vorbă a mamei mele. Suntem prea săraci să purtăm lucruri ieftine și să mâncăm prost.
Comentariu beton!18
Chestia e că io n-am nicio problemă să mânânc toate căcaturile din lume când sunt acasă (și când nu sunt la dietă, desigur). În sensul că pot să bag liniștit niște parizer cu pâine și să n-am nicio problemă cu asta. Dar când mă duc la cârciumă se schimbă complet lucrurile. La restaurant vreau să mănânc chestii pe care nu le mănânc acasă. N-o să mă vezi în veci comandând la restaurant grătar cu cartofi, când pot sa mânânc asta acasă oricând. Mor când aud „îmi aduceți și mie o salată bulgărească?”. De ce, de ce ai comanda așa ceva la restaurant? Unul dintre cele mai simple lucruri pe care ți le poți prepara oricând în câteva minute?
Și noi mai mâncăm mizerii. Săptămâna trecută au venit băieții cu pui prăjit de la Popeye’s. A fost de curiozitate. Nu mai luăm altă dată😁. Mâncăm și șaormacudetuate, dar da, și mie îmi place să merg la restaurant și să comand ceva ce nu fac acasă sau ceva de care nu am auzit. Abia aștept să ajung la Constanța ca să mănânc la Rozmarine. Am auzit de el de la Exarhu. Tot în Constanța am mâncat bine la Popina. Au și niște cocktailuri foarte mișto și pe care nu le-am regăsit prin alte părți.
@Mihai, și eu fix pe același principiu comand mâncare în oraș, ceva ce nu mănânc acasă. Atâta că eu o să fiu ciudata aia cu mormanul de cartofi prăjiți și încă ceva prăjeală cinstită de care nu fac în veci acasă. Și probabil se uită lumea și zice: „Uite-o pe asta, vine la restaurant ca să mănânce șnițel.” Bine, de fapt, slăbiciunea mea în materie de deep fried e puiul Kiev (șnițele tot mai fac o dată la 2-3 ani).
Pe de altă parte, greu mai găsesc la restaurant feluri de care să nu știu să fac acasă sau care nu-mi ies prea bune, dar tot sunt câteva (ciorbă de văcuță, ciorbă de pește, varză roșie, tocănița de vită)
Salată comand fără probleme chiar dacă știu să fac acasă că poate aia-mi pică bine la momentul acela în funcție de restul meselor din ziua respectivă.
Arata a găluști cu prune tavalite prin pesmet cu zahar! 🙂 nu ca astea n ar fi bune 🙂
Arată, da. Dar nu sunt gomboți, sunt exact papanași. Doar că, după cum spuneam, nu au nicio legătură cu ce știm noi despre papanași. 😉
Vezi că poza e șutită de la ei de pe pagină. Dai click pe „menu” si-o să vezi mai multe preparate de la ei, printre care și papanașii ăstia.
Pentru că sunt 2 tipuri principale de papanași: cei cu aluat prăjit, de care zice Mișu că nu îi plac și cei cu aluat cu brânză dulce, fiert și apoi dați prin pesmet. Ăștia din urmă seamănă la aspect cu gomboții, doar că sunt papanași.
Comentariu beton!33
@GabiI, mai e și un al treilea tip. Mi-i făcea mama când eram copil. Era un amestec de brânză dulce cu ou care se frământa, după care din maglavaisul rezultat se făceau chestii plate și rotunde care se dădeau prin făină și se puneau la prăjit, în tigaie. La final, arătau ca niște chiftele peste care se presăra din belșug zahăr pudră. Pe ăștia mama îi numea „papanași”, dar, ce-i drept, nu i-am mai întâlnit niciodată în viață, de atunci.
@Mihai: fix asa știu și eu reteta de papanașii: brânza dulce, ou, făină, prăjite. Zona: Moldova ( Neamt)
Comentariu beton!16
@Alice, da, păi mama e moldoveancă. Deci se explică.
@Mihai Cât de tare! Și tatăl meu (moldovean) făcea mereu papanași așa plați când eram mică, și n-am auzit de/văzut alții așa niciodată în altă parte. Mă bucur mult că mai știu și alții de ei 🙂
La fel la noi, la piatra neamț. Nu mi plăceau nici în copilărie nici acum. De regula mă feresc de prăjeli, nu mi pica bine (norocul meu 😁)
Și la Botoșani tot așa erau papanașii copilăriei: ca niște pârjoale plate, doar că făcute dintr-un amestec de brânză, ouă și făină de grâu, prăjite în ulei. Ce dor îmi e de gustul acela!!!
Că tot mă întreba mama ce să facă bun pe de Paște, o să îi amintesc de papanași. 🙂
1. Papanasii aia n-aveau si o pruna in mijloc? Ca, parca arata a galuste cu prune.
2. Mama ta sa multumeasca cerului in fiecare zi ca, acum 50 de ani, nu exista IKEA! Ca ar fi schimbat mobila de 45 de ori pana acum. Si ar fi ajuns sa coste mai mult mobila decat apartamentul.
3. Daca ajungi in „dulsele targ al Iesilor”, iti recomand restaurantul La Conac. Daca e si vara, e o minune. Si au o mancare de te lingi pe deste, plus tuica de-a lor, proprie, buna, buna rau.
Aolooo, nu mai răspund a treia oară la asta. 🙂 Nu, nu sunt gomboți.
Dadada, am auzit de La Conac, la prima vizită în zonă, rezolv. 😉
Ma scuzi, dar Google translate nu stie ce-s aia „gomboti”. La mine, la Braila, le zicea „galusti cu prune”.
😁😁😁
Tocmai m-am intors de la Iasi. Am fost cu niste prieteni la conacul cu pricina, dupa care vikingul meu m-a târât inca de 3 ori (trei zile) acolo, in extaz mistic in fata bunatatilor imbucate. Si a vinului 😀. Inainte fusese indragostit de “La Placinte” (tot moldovenesc, dar de peste Prut). Dar calitatea bucatelor la Conac e cu cateva clase mai sus, retetele autentice, nimic fancy, totul proaspat, preparat pe loc. Am mancat un bors de gaina care mi-a amintit de cel facut de bunica, de-mi venea sa plang acolo peste strachina. Si toata atmosfera si servirea impecabile.
Comentariu beton!14
Am mancat acu vreo 3 ani la conac. Mancarea nu m-a dat pe spate, iar servirea a cam lasat de dorit.
De atunci erau pe lista mea cu nu. Dar daca ziceti voi ca s-au schimbat lucrurile, poate le mai dau o sansa.
Mobila mamei nu este chiar de cand m-am nascut, dar oricum, o parte din ea are vreo 47 de ani, iar vitrina din sufragerie are 40 de ani. Deci aproape de aceasi varsta cu tine, Vasilescule! 😉
M-a auzit mama ca mi-am schimbat mobila dupa cativa ani, a facut niste ochi mari, dupa care a venit si intrebarea „dar nu mai era buna, mama, de o schimbati?” Eh, alte mentalitati, alte posibilitati.
Acum vreo cativa ani, a venit o colega la mine si m-a rugat sa ii fac/recomand un traseu de 5 zile in Romania, caci faceau un turneu de vreo 5 saptamani in Europa, iar Ro era parte din plan. Mi-au spus ca vor sa mearga pe Transfagarasan, asa ca au vazut cam acelasi lucru ca si americanul tau, cu diferenta ca au dormit o noapte la Balea Lac. O noapte la Bucuresti, una la Balea Lac, una la Sibiu, si doua la Brasov. A venit inapoi super incantata de tot ce au vazut si mai ales de restaurante/mancare (doar in Brasov am putut sa le recomand ceva si nici acolo nu mai sunt la zi cu ce se intampla). I-am spus ca Romania este frumoasa si daca s-ar fi putut trai doar cu „frumusetile tarii” probabil nu as fi plecat.
Auzi, lasă astea, să te uiți la „Stateless” pe Netflix și să ne explici și nouă dacă guvernul australian e chiar atât de imbecil. Că serialul e după fapte reale.
Plus cu ce se întâmplă zilele astea în Solomon Islands, la numai 1500 km de Australia, parcă tulbură un pic imaginea de paradis.
@Mihai, da, am vazut filmul anul trecut sau acum doi ani, si este dupa caz real. Centrul de detentie respectiv nu exista, dar exista sau au existat alte centre de detentie speciale pentru imigranti, unele dintre ele pe insule, la sute de kilometri departare de teritoriu australian.
Un alt film australian este „Secret City”. Este fictiune, dar iti da mult de gandit unde se poate ajunge cu politica unui guvern ce tine sa isi „apere secretele” cu orice pret.
Din ce știu, aia e rețeta originală de papanași la noi: cei fierți și dați prin pesmet. La mine acasă, doar așa știu papanașii, deci e oarecum amuzant când cineva descoperă tipul acesta și nu pe cei prăjiți.
Comentariu beton!15
Cred că poate fi amuzant, dar pentru mine tot au fost o revelație.
Exact asa știu și eu papanașii din copilărie. Eu pe aia prăjiți i-am descoperit doar când am început sa umblu prin crâșme. Și da, sunt mult mai gustoși decât cei prăjiți.
In poza sunt adevărații papanași! Ce servesc restaurantele in ziua de azi sub numele de papanași ,sunt de fapt niste gogoși cu o gaura.n mijloc ! Dar dacă sunt făcuți cum trebuie ,mie îmi plac și ăștia !
Anul trecut am fost la Hosman, un sat de lângă Sibiu. Și acolo am aflat de Shawn, american mutat în România și iubitor de muzică veche lăutărească. Când am citit titlul, m-am gândit că ne scrii despre taraful Jean Americanu’. :-))
Cand o sa pot incarca poze (?), iti arat fix acelasi „model” de papanasi, descoperiti tot prin zona Sibiului, cam pe unde skiaza vlajganu’ suprem 😉
Dar ce te face să cezi că nu poți lăsa aici poze? Intri pe imgur.com, încarci pozele și lași linkul aici.
Eu vreau rețeta de papanași 😃
Cred că trebuie să faci un drum la Plai pentru asta. 😀
Fac, weekendul asta, sper sa prind loc 😃
Păi sună și fă rezervare. Atenție, duminică n-au program, deci vineri seara sau sâmbătă.
Am găsit pentru sâmbătă 🥳 S-a dus dieta mea pe apa sâmbetei
@ Deea , da un search dupa papanasi fierti, iti lingi degetele
Sănătate! Să înțeleg c-ai mâncat în Ardeal? 🙂 No, atunci spune-i cum e mâncarea pe-aici și lui Edelweiss, care ne tot bombăne că păcălim ciorbele cu prea multă smântână! 😀 😀 😀
Apăi le cam păcăliți, doar că am învătat io unde să mă duc să nu găsesc așa ceva. 😛
Bine că sunteți voi frumoși!
😛
Vrei ciorbă de oameni , vii la noi în Moldova. Bine, vrei să mânanci și altceva în loc smântână, vii în tot Moldova. Pentru praz și vorbit 6 ore într-o oră, la alt ghișeu. Pentru femei frumoase cu inimi de foc, formați prefixu de Moldova. Dacă vreți să ajungeți în Ungaria, da, treceți prin Ardeal.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Edelweiss: că tot am pomenit de lichide ( eu) și praz (tu) să știi că -acum doi ani, la Târgu Jiu- am mâncat o supă cremă de praz foarte bună. E drept că țăranul de mine nu mai mâncase așa ceva până atunci.
Tu nu ești ardelean că ai umor.
Comentariu beton!18
Ciorba fără smântână e ca muierea fără țâțe. Musai făcută cu rântaș. Cu boia iute.
Nici aia cu borș nu-i rea, mai ales dacă are ș-o bucată de mămăligă, lângă. Dar și-n aia pun smântână.
Papanași ardelenești sunt ăia. Mie nu-mi plac. În schimb, aș ucide pentru de-ăia de care zici tu, dar nu cu gem, ci cu Nutella.
Culmea că eu am în casă multă mobilă „veche” din anii 60-70, majoritatea cumpărată de părinții mei când s-au mutat în 1971 în vechiul apartament. Bineînțeles am și mobilă mai nouă, de prin 2008-2009 (când ne-am mutat în apartamentul actual) sau mai recentă, majoritatea Ikea dar și Lidl, Selgros, Mobexpert. Mobila de secol XIX nu se pune, aia joacă deja în altă ligă. Ideea era că se simt bine împreună și toate sunt încă perfect folosibile. Cât despre „impresia artistică” despre România covârșitoarea majoritate a celor născuți în cele 2 Americi la sud de San Diego și de Rio Grande (sau care au fost pe acolo și s-au simțit bine) adoră România și pe români. Iar ambuteiaje există azi cam pe peste tot în lume, probabil că acum ai circulat exact în zilele și orele care trebuie, în fine ai avut noroc. Dacă compari România cu orice țară din America Latină, din Mexic și până în Chile și Argentina, nu stăm nici pe departe așa de rău.
Ce masina a inchiriat ?
Ce relevanță are?
Era o curiozitate personala sa vad daca la inchiriere primeaza aspectul practic, versatil sau pur estetic.Deci ar fi relevant pentru mine sau total irelevant pentru altul.
Ah, a primat aspectul „trebuie să avem loc pentru bagaje”, că altfel am fi mers cu mașina mea. Prin urmare a închiriat cel mai mare SUV pe care l-a găsit disponibil. Ce-i drept, am avut loc pentru bagaje. 😀
Păpănașii fierți au fost o revelație și pentru mine, alături de brânza sărată cu smântână și mămăligă!
Am pățit la fel cu 2 studenți americani, parte din aceeași echipă de exghange students ca și mine. Le-am propus mai în glumă, mai în serios, să viziteze România. Le-a plăcut la nebunie! Mai ales București, berea, prețurile mici de la Mec!!!
De ce se întoarce periodic, dacă acolo e mai bine?
Par sa fie de inspiratie ruso-ucraineana, unde le zice “syrniki” si austriaca, Topfenknödel. Sub denumirea de papanasi (plati, fara pesmet/nuca), se fac la noi mai mult in nordul tarii, Bucovina, Maramures.
La Brasov iti recomand si Bistro del’Arte al Oanei Coanta. Cred ca v-ar place si umorul “chef”-ei, nu doar bucatele 😉 Pe langa sistemul ei de valori.
Eu sunt din Mediaș, un oras la 52km de Sibiu. Și confirm, așa se fac papanașii la noi în zonă. Aluatul are 90% brânză de vaci, restul de 10% sunt celelalte ingrediente. Se fac fierți și apoi tăvăliți prin pesmet rumenit în unt/ulei, amestecat cu zahăr/zahăr vanilat. Papanașii ies moi, pufoși, nu beton, ca ceilalți.
Când am fost în Constanța într-o delegație acum mulți ani, am comandat la un restaurant papanași. Mare a fost dezamăgirea când am văzut ce am primit: acei papanași, prăjiți, o cocă făcută mai mult din făină, cu urme de brânză de vaci. De fapt nici nu se simțea brânza de vaci din ei. Semănau cu gogoșile. Atunci am descoperit eu că pot fi și altfel papanașii decât cei pe care îi știu/fac eu. Mare dezamăgire. Nu i-am mâncat.
Referitor la găluștele cu prune sau gomboți, asta este cu totul și cu totul altceva. Aluatul la acestea este pe bază de cartofi fierți și dați printr-o presă fină. O am de o viață presa asta, o vechitură care își face treaba (pe la TV Paprika am mai văzut). Tot așa, cartoful este în proporție de 80-90%.
Singurele asemănări dintre cele două produse, este forma rotundă, de bilă, și că se fierb și se tăvălesc prin acel amestec de pesmet și zahăr cum am zis mai sus. Acum mai nou se mai folosește în loc de pesmet, biscuiți măcinați.
Referitor la mobilă și maică-mea are mobilă mai bătrână ca mine, pe principiul că: mobilă din asta nu se mai face!
Comentariu beton!16
Eu sunt din Brasov si locuiesc de 6 ani la Cluj. Sunt 100% de acord cu ce ai spus despre Dei Frati! De fiecare data cand merg acasa mananc acolo si mereu pastele au acelasi gust exact ca la inceput si desi am iesit si in Cluj la tot felul de restaurante cu specific italian nu intrece nimic Dei Frati, e pur si simplu the best! ❤️ Acum urmatorul pe lista o sa fie restaurantul Plai din Sibiu 🙂
Domnu american a avut bafta că s a scumpit benzina. Înainte de scumpire, daca plecam spre serviciu între 7,30 și 8 era jale. Acum îs goale străzile, in schimb se vede ceva mișcare pe trotuare. Si prin afara localității probabil că nu se mai plimba lumea doar că să aibă de unde veni
Unde asta? In Bucuresti sunt aceleasi cozi de masini in aceleasi locuri. La aceleasi ore. Traiasca si infloreasca WFH ca eu unul nu-mi mai vad nervii asteptand la semafoare prea curand.
Acum mi-e foame! Nu auzisem de Plai, o sa-l tin minte daca ajung prin Sibiu anul asta.
Si confirm ca Dei Frati in Brasov au mancare excelenta! Ajung rar pe acolo (ca de altfel si in tara), dar ii recomand si altora si toata lumea a ramas incantata.
Poate are „norocul”, atunci când revine în România, să găsească Autostrada aia suspendată construită de Nicușor. Bine, era ideea lui Oprescu…
A, și grămezile de gunoaie ale lu’ Clotilde, ca să rămână și cu o impresie negativă.
Avem plătite 2 nopți de cazare din noiembrie 2020. Fix când trebuia Sibiul să intre în carantina dar avea treabă șăfu’ la una dintre case și au mai amânat puțin.
Ultima dată când am fost am mâncat foarte bine într-o curte oarecare. Din păcate treabă nu am cum se numește sau pe unde este.
Mulțam pt idee.
Nu am găsit pe nicăieri preturi la Plai
In cele 3 poze de pe google maps (apropo, 5/5 din 109) sectiunea Meniu sunt preturile din vara 2021
Îmi cer scuze, poate nu am înțeles bine că nu am decât o cafea in corp, tu acum ai descoperit papanașii?;)). Că în Ardeal ăștia au fost papanașii de care știu eu de când m-am născut. Gogoșile alea cu dulceață și brânză sunt de la Brașov spre sud numiți papanași;))
Sunt multe locuri unde se mănâncă bine in Ardeal. La Râmetea ai fost? Recomand cazarea și restaurantul.
Sibiul e deosebit și are niste cazări foarte interesante in centru. L-am vizitat și de Paști și de Crăciun și e plin de străini turiști, are o atmosferă unică și târg frumos cu bun gust.
exact! „Că în Ardeal ăștia au fost papanașii de care știu eu de când m-am născut. Gogoșile alea cu dulceață și brânză sunt de la Brașov spre sud numiți papanași;)) „
Taica miu le face cu pesmet si prune in interior..De vis!
Bună ziua, domnule Mihai, fără să știu unde v-ați cazat la Sibiu, bag mâna în foc că a fost Rosen Villa, la doi pasi de restaurantul Plai. Dacă da, atunci sunt sigur că ați tras lozul câștigător. Nu zic doar eu, recenziile de pe booking, și nu numai, o confirmă. Cu stimă…
Oooo,papanașii „lu’ mama-buna”! Hai să-ți spun ce am pățit acu’ vreo mulți ani când m-a scos soțul prima dată la restaurant. Nu mai știu ce am mâncat pentru că mintea îmi era doar la papanașii bunicii (mama-buna) cu muuuulta brânză de vaci,coaja de lămâie,vanilie și scăldați în pesmet tras în unt! Și surpriză ! În loc de ce așteptam eu,iaca vine chelnerul cu gogoaşa-nfuriata ! Na,descurc-o drace! Pe de o parte ăia susțineau ca mi-au adus papanași,pe de alta proaspătul meu soț se uita cu reproș la mine.Iar mie îmi venea să plâng. In final am mâncat gemul și gata.
Corect, „La Cuptor” e cea mai buna maduva cu sare si usturoi mancata de mine pana acum. 😉
Tare curioasa sunt cu Plai asta, cu prima ocazie cand calc prin Sibiu, ma infiintez direct acolo. Seara, na, ce sa fac?!
Băi ce aș mânca acum un papanaș din ăla gogoașă cu mult gem de afine… ai de capul meu îmi plouă în gură!
Eu nu stiu din ce parte a SUA era americanul cu pricina dar daca ar fi fost putin prin Vegas nu ar mai fi fost asa mirat de masinile din Romania, fie ele si in Mamaia in plin sezon.
Pana si eu am pozat masini acolo (e drept, colectia de Rolls-Royce de la Resort World).
Pentru că, desigur, exact despre asta era vorba în ce povesteam eu. În plus, hai să comparam Vegas cu Râmnicu Vâlcea, vrei? Sau cu Sibiul. Sau cu un DN oarecare din România pe care vezi trecând agale două Ferrari, câteva Bentley și minimum trei Lamborghiini.
Și 2 căruțe printre Bentley și rolls. Asta nu vezi in Vegas care e chiciul planetei, otvul megagalactic.
Ce căcat vezi in Vegasul ăla nu am să înțeleg vreodată. In afara de niste slugi și sex workers, care îi servesc pe grașii impotenti cu bani.
Că puteai să mănânci la cazinou lobster la all You can eat? Sau că te poți căsători la drive-thru?
Tot în Sibiu am mâncat cei mai buni papanași din viața mea… La Jacobs. Eu care nu mănânc papanași din aceleași motive ca cele enumerate de tine. Și nu, nu erau prăjiți sau cum e rețeta „tradițională”.In altă ordine, primul comentariu pe blog😁
Dacă te întorci în Sibiu, și le ai cu ciorba de burtă, îți recomand Kon-Tiki. Dar să nu comanzi și felul 2.
Mulțumesc. Știu de kon tiki. Dar pentru moment pentru mine va exista doar Plai.
E de împrumutat americanul? Că eu din București până la Sibiu am făcut duminică peste 10 ore. Cisternă răsturnată dealul negru(curba cu parapetul de beton), coada la noul sens giratoriu de la peco boromir de pe la Milcoiu. Valea Oltului accident și stat 3 ore nemișcat.