Citeam un articol despre banii care aduc sau n-aduc fericirea și m-a bușit râsul. Nu de la articol, m-a bușit de la ideea c-ar mai putea exista oameni care cred în mizeriile alea motivaționale despre cum banii nu te pot face fericit, că fericirea vine din cu totul alte locuri: un zâmbet al copilului tău, un ciripit de păsărele dimineața, un braț de flori de câmp culese pe rouă nescuturată, o îmbrățișare de copac, un an sabatic într-un ashram și toate celelalte rahaturi pe care le recită toți ăia care n-au fost în stare să facă nimic cu viețile lor, dar s-au regăsit spiritual.
Nu contest sub nicio formă că fericirea vine de cele mai multe ori de la lucruri mărunte de genul ăsta, dar, nu știu cum dracului se face că atunci când îți chiorăie stomacul de foame, nu mai vezi nici zâmbetul copilului, iar păsărelele tac toate, de zici ca le-a legat cineva ciocurile. Despre rouă nescuturată nici nu mai vorbim, cine dracu’ are chef de cules flori când de-abia are bani de plătit întreținerea? Să mai zic și despre ce sume este vorba ca să poți ajunge într-un ashram?
Cam de-aia n-o să cred în vecii vecilor amin mizeria asta cu banii care n-aduc fericirea. Nu de alta, dar ca să ajungi să te bucuri de lucrurile mici, trebuie mai întâi să-ți rezolvi problemele mari. Iar pe alea, dragii mei, în 99.99% dintre cazuri le rezolvă știți cine? Da, exact, banii.
În plus, să nu uităm nici nepieritoarele cuvinte ale lui Celentano, filozof modern din Las Fierbinți: „Banii n-aduc fericirea când îi ai tu, banii aduc fericirea când nu-i are alții.”. Chestie care se potrivește la fix poporului român, acești oameni cu suflet cad și primitor, singurii din toată lumea asta mare care se bucură când vecinului îi decedează capra.
Da, sunt de acord că banii nu aduc fericirea, dar doar dacă ei sunt tot ce ai. Știți voi, conform zicerii: „am cunoscut oameni atât de săraci încât tot ce aveau erau banii”.
Așa, după ce-am lămurit acest aspect, o să vă spun că altceva mă roade pe mine în materie de bani și, mai ales, de numărul lor: de ce oamenii care au deja extrem de mulți bani mai continuă să muncească și să se agite?
Cunosc oameni care au în conturi banii necesari să nu mai muncească niciodată în viață. Sau care dacă și-ar vinde tot ce dețin, ar putea să se retragă într-un colț de lume, cu suficienți bani în cont încât să-și permită să trăiască relaxați toată viața. Și ei și copiii lor.
Este întrebarea pe care mi-am pus-o de nenumărate ori în viața asta, mai ales când văd oameni cu bani foarte mulți îmbătrâniți înainte de vreme din cauza stresului de a-i produce pe banii ăia mulți. De ce n-au spus „stop” la un moment dat?
Dacă de mâine mi-ar da cineva o rentă lunară de 2500 de euro, io n-aș mai munci niciun minut în această viață. Sub semnătură că, dacă mă prinde cineva măcar trecând pe lângă muncă, trebuie să returnez tot ce-am primit plus dobândă de 100%.
Consider că asta e suma lunară de la care aș putea să-mi petrec viața făcând tot ce-mi trece mie prin cap, adică, în traducere liberă, făcând orice mă face pe mine fericit. Și iată cum dintr-o dată, am identificat suma care aduce fericirea. Cel puțin în cazul meu.
Asta mă roade pe mine. Ai produs niște bani mulți, bani care ți-ar permite să-ți cumperi o casă într-un colț liniști de lume și să-ți vezi de viața ta, făcând lucruri din alea mici care aduc fericirea, fără să-ți mai bați o zi capul cu P&L-uri, business planuri, tăieri de costuri, bugete și alte delicii de genul.
Nu zic că e greșit cum procedează, dar efectiv nu înțeleg la ce le folosesc munții ăia de bani. Nu înțeleg când mai au timp să se bucure de ei. La pensie? Hai să fim serioși. Da, evident, te poți bucura de bani și după 70 de ani încolo, dar de ce să n-o faci cu măcar 20 de ani mai devreme. Că una e să te bucuri de bani în timp ce-ți târâi bășinile și alta când încă mai ai niște ani în care ești în putere.
De ce?
sursa foto: freepik.com
Dacă banii n-aduc fericirea, mă ofer să-i primesc pe toți! Să vină dolarii, leii ș-alți euroi!!! 💰💰💰
Oamenii full de bani care muncesc precum robii sunt cretini. Extrem de cretini.
P.S. N-aș mai munci nimic, dar nimic în viața asta.
Comentariu beton!64
@JT, să deschizi un cont, că ăștia care sunt nefericiți pentru că au bani, vor să-i facă și pe alții fericiți. Am auzit io că Țiriac vrea să doneze, că e la sf. vieții. A, da’ și Gates zicea că nu le lasă nimic copiilor
@Anel: atât Gates, cât și Țiriac au mentalități de proști rupți în cur. Fără conjunctura favorabilă, ambii ar fi fost azi neica nimeni.
Se dezbate încă. Ce zici?24
@JT, vezi că, și Țiriac, și Gates, și Jiji…ți-au dat mânuțe roșii:)))
@Anel: niște țărani. 🤣
Comentariu beton!16
Banii nu aduc fericirea dar o intretin! 🤔
Comentariu beton!44
Una dintre marile provocări ale lumii moderne este învingerea plictiselii. Chiar cu o rentă lunară de ….euro rămâne întrebarea : cum îți învingi plictiseala ?
Se dezbate încă. Ce zici?32
Presupunând existența resurselor materiale, plictiseala e în general semnul unei imaginații limitate.
Comentariu beton!102
De ce trebuie sa te plictisesti? Calatoresti, vezi locuri noi, cunosti oameni noi, citesti, bagi niste jocuri la calculator de care n-ai avut timp pana acum, etc. Sunt nenumarate modalitati de a nu te plictisi.
Comentariu beton!57
Băhăhăhăhăăă. Ce-aș putea să mai spun? Bosule, e trist, dacă munca e singurul lucru din viața ta care alungă pliciteasla: https://mihaivasilescublog.ro/2021/12/01/cand-aveti-timp-plictisiti/
@CornelS: pe omul care se plictisește îl invit să stea pe bancă-n cimitir. Garantat îi trece plictiseala.
Dpmdv doar omul prost se plictisește.
Comentariu beton!60
Adicatelea munca învinge plictiseala?
Ha! Pai sa am lovelele necesare sa nu mai muncesc, uite soluție pentru problema ridicata de tine: deschid o școală despre cum sa îți învingi plictiseala! Și atenție, bag instructori, nu merg eu, ca să nu se spună ca merg la munca.
Dacă muncești pentru bani, ești dus, dar dacă muncești pentru ceea ce îți aduc banii (condiții pentru zâmbetele copiilor – da, știu, altceva trebuie sa facă asta, în primul rand, dar aici vorbim de bani, conditii sa mergi la draq cu cărți pentru a vedea marmotele, nuj, orice te face bine în cap și suflet) atunci este ok.
Vorba nemuritoare a lui nea Nicu V.: „părerea mea”
Comentariu beton!23
Da, măi, așa-i, că noi de plictiseală muncim 8 ore pe zi, unii chiar mai mult, nu ca să avem casă, masă, bani de facturi și de tratamente și ceva mărunțiș să ne mai plimbăm de colo-colo, eventual cu niște cârpe pe noi, să nu ne înghețe oasele. 😆
Comentariu beton!35
Mămicule, dă-mi tu renta aia de 2500/lună euro pt restul vieții mele și jur că găsesc eu cum să nu mă plictisesc.
Deși, zău, uneori e bine să ajungi sa te plictisești.
Comentariu beton!31
La câte chestii mi-aș dori să fac, fie că sunt hobby-uri, fie lucruri sau situații de rezolvat, sau locuri pe care vreau să le vizitez, accept cu plăcere renta lunară, cu plictiseala e deja rezolvată treaba.
Revenind la valoarea rentei lunare, am calculat la un moment dat că pentru un trai decent cu 1000 de euro pe lună vreme de 40 de ani de acum încolo, ar trebui să am disponibili 480.000 de euro. Nici de 50.000 nu m-am apropiat. În ritmul ăsta o să ies la pensie înainte de a-mi atinge obiectivul. Dacă aș avea vreo patru, cinci apartamente pe care să le închiriez, aș ieși la pensie în secunda doi.
Ce e aia?
‘Neata!
Am auzit o vorba care mi-a placut mult de tot: „Banii nu aduc fericirea dar, daca as avea probleme, as prefera sa plang intr-un Mercedes de 100k decat in troleibuz!”
In alt ordine de idei, am auzit odata un notar batran care statea de vorba cu un client (prieten) care avea cam 40-45 ani si o avere care i-am permis sa-si cumpere o casa de 1 mil. E cash, deci faceti voi socotelile. Si notarul ii spunea ceva de genul „… ba’, opreste-te, ca doar nu vrei sa ajungi cel mai bogat din cimitir?”.
Limita mea ar fi tot pe acolo, undeva la 2500-3000 E/luna, moment in care as sta cuminte pe codita mea si m-as bucura de viata.
Comentariu beton!54
Io n-am glumit. Să vină cineva să-mi dea 2500 euro pe lună și semnez cu ambele mâini că nu mai muncesc vreun minut în viața asta.
@MV, nici eu nu am glumit deloc-deloc cu ultima fraza.
Fie si doar pentru ca m-as gasi in situatia sa NU MAI FIU OBLIGAT sa pun ceasul sa sune luni-vineri, cred ca as castiga instant un 30% la calitatea vietii.
Comentariu beton!35
Domnule Vasilescu, fiți vă rog prevăzător și puneți în contract clauză la cei 2500 de euro: plus rata inflației anuale, în fiecare an.
Comentariu beton!36
@MV – blogu asta e la categoria munca sau hobby?
Ar fi bine sa clarifici, ca poate ai vreun cititor bogat care ar vrea sa iti dea renta aia lunara și ezita…
@LadyRose, recomand un ochi aici: Munca și perseverența sunt mai importante decât talentul
Cum ar zice cineva, „Poate banii n-aduc fericirea, dar o întrețin”. Plus, parcă altfel privești ușor depresiv viața crudă cu un acoperiș stabil deasupra capului, frigiderul plin și un cont prin care nu bate vântul.
N-am idee de ce unii se agită ca disperații până-n ultima clipă, deși au suficient să le ajungă lor și familiei extinse pe câteva generații. Or fi având acces la cont și pe lumea cealaltă. Sau au uitat ce să facă diferit cu timpul lor.
Comentariu beton!19
Da, exact asta vreau să aflu. De ce? Că eu dacă aș putea să-mi bag în cont câteva milioane de euro, vânzând tot ce dețin ca business, aș face-o și m-aș duce să trăiesc într-un colț de Sicilie.
hmmm, as da toti banii stransi – si nu-s putini, pentru altceva care m-ar face mult mai fericit, dar din pacate nu se cumpara cu bani. asa ca nu stiu ce sa zic..
Se dezbate încă. Ce zici?20
Nu știu despre ce vorbești, dar e clar că eu nu la asta m-am referit cu textul de azi.
„Nu de alta, dar ca să ajungi să te bucuri de lucrurile mici, trebuie mai întâi să-ți rezolvi problemele mari. Iar pe alea, dragii mei, în 99.99% dintre cazuri le rezolvă știți cine? Da, exact, banii”
Pai când ai bani multi ai și cheltuieli mai multe și mai mari deci ai nevoie și de mai multi bani.
Când știi că ai bani de un yacht ai sa vrei bani de 2 sau de unu mai mare.
Spun din experiența . Când mi am schimbat loganu cu o japoneza mi am dat seama că vreau una și mai bună și că japoneza costa la întreținere. Așa pare a fi firea umană la majoritatea dintre noi, sa vrem mereu mai mult. E nevoie de multa voința sa te mulțumești cu puțin .
Se dezbate încă. Ce zici?17
Șerif, eu vorbesc despre oameni care dacă și-ar lichida toate activele, s-ar retrage cu câteva milioane de euro în cont, și tu-mi povestești cum ți-ai schimbat loganu’.
Să știi că există studii care atestă că de la un anumit nivel încolo, nu mai contează diferențele de bani. În sensul că unul care are 20 de milioane de euro n cont, trăiește exact la fel cu unul care are 200 de milioane. Își permit să facă aproape aceleași lucruri.
Ionuț, io mi-am dorit un 750d xdrive si-l am. E din 2017. Nu-mi doresc modelul 2021.
Important e să-ți stabilești clar prioritățile-n viață, altfel fugi ca bezmeticul…degeaba. Da, o să-mi schimb mașina peste vreo 5 ani, poate…
Se dezbate încă. Ce zici?19
Mihai, Loganul era o mica analogie amunzanta doar.
Cat despre studiile alea nu stiu ce sa zic , sunt case care costa 20 milioane , cred ca asa cum conteaza la noi ca unul face 1000 euro si altul 1500 euro asa conteaza si la ei ca unul face 20 si altul 200 milioane
A, păi dacă contești tu studiile înseamnă că așa e. Boss, aid att un exemplu singular cu nu știu ce casă. Studiile spun că de la un anumit nivel încolo, oamenii bogați își permit să trăiască cam la fel. Poate ăla cu 20 de milioane în cont nu-și pemite casa aia, dar își permite să meargă în vacanțe, să mănânce, să se îmbrace, să-si cumpere lucruri exact ca ăla cu 200 mil. Asta ziceam.
Am citit si eu studiul care spune ca, cel putin de la o anumita avere in sus, nu prea mai resimti diferente in materie de lifestyle. Cred ca era vorba de 40-50M$, avere de la care si bancile te clasifica drept Ultra High Net Worth. Totusi, intre cineva care are 20M si altul cu 200M exista, cred eu, diferente destul de mari in materie de ce isi permit. Intre unul cu 100M si altul cu 1B, not so much.
Dar chestia asta cred ca depinde foarte mult de individ. Personal, de la 10 milioane in sus, banii nu cred ca mi-ar mai imbunatati semnificativ viata.
@Mare Șef de trib, cum adică un braț de flori culese dimineața pe rouă, nu aduc fericirea? Dacă le culege un raw vegan, și-a asigurat prânzul! Îți dai seama ce fericire?!
Da, banii nu aduc fericirea, dar o întrețin!
Am avut odată o discuție cu jumătatea, cum ar fi la pensie să vindem tot ce avem pe aici, sa ne luăm toți banii, si să ne retragem in Bali, sau in Thailanda, Vietnam, sau, de ce nu România. Dar după ceva momente de gândire am concluzionat amândoi: exclus!
Comentariu beton!24
De ce?
@Mihai, pentru ca toate țările enumerate sunt faine de vizitat, dar nu de trăit in ele. In Bali, Thailanda sau Vietnam cât ești turist, stai in resort, te doare-n bascheți. Dar dacă dai o tură prin cartierele de locuit, și îi vezi pe oameni ăia cum trăiesc, nu prea îți mai vine să trăiești pe acolo.
Știu oameni (americani), care au muncit o viață pe off-shore, pe bani mulți de tot, iar la pensie s-au retras in Vietnam. Trăiesc ca niște mici împărați, cu servitoare (câte două trei), cu viață fără stres. Chiar am un prieten, muncim împreuna, este sud-african, și ăsta este visul lui, la 50-55 de ani să se retragă in Thailanda sau Vietnam. Nu este căsătorit, nu are obligații, și face o cârcă de bani. Deci, de ce nu?!
Comentariu beton!15
@Mihai, acum mi-a venit in cap despre șeful meu mare, adică patronul firmei la care prestez, adică al doilea miliardar din Aussie. Îți dai seama că nu se pune problema banilor, ci puterea. A fost printre puținii oameni care la summit-ul de la Glasgow a stat cot la cot cu Joe Biden, Scott Morison, deci cu rechini adevărați (dacă vrei dă căutare: Andrew Forrest). Deci cred că ai un pic așa o tresărire de mândrie după o chestie din asta.
@Emil: dacă și Joe Biden e rechin 😂
Un om trebuie să fie extrem de prost ca să se laude c-o spart semințe cu Putin ș-alți pârliți de genu’.
Ah, summitul de la Glasgow…prefer oricând să-mi ud scula-n fetele de la Victoria’s Secret decât să miros bășinile „rechinilor” .
P.S. Tipul care a vândut myspace pe $450 milioane se bucură de viață mai mult decât orice alt miliardar pe planetă.
Se dezbate încă. Ce zici?12
@JT, hai sa vorbim ca să nu adormim!
Rămâi la BMW-ul tău, trage mai departe de fiare, fwte tot ce poți, si lasa-i pe ăia, că ăia joacă in altă ligă.
Comentariu beton!23
@Emil luminează-mă în ce ligă joacă, pentru că-s tare curios. Sau tu crezi că Joe Biden își dă drumu’-n izmene că o semnat sançtiuni economice împotriva a nu-știu-cărui stat?
Asta-i liga? 🤣
Da, da, da-mi 2000-2500 si o sa fiu doar prin munti, orase si alte cele; o sa stau si acasa ca am copii care merg la scoala si la gradi. Voi fi langa ei, dar ori de cate ori voi avea ocazia ma voi plimba.
noi lucram cu un client de genul asta.
omul are spre 70 de ani, cred ca ar fi putut trai fara griji si fara sa munceasca inca de acum 25 de ani – vaduv, un singur copil stabilit in strainatate, c-o afacere prospera acolo.
avem o relatie mai apropiata cu el si l-am intrebat ce-l mana-n lupta?
a zis ca nu poate sa-si lase salariatii pe drumuri.
chiar daca pare aiurea pentru cei mai multi dintre noi, eu il cred.
a mai restrans activitatea, a iesit din executivul firmei, a delegat sarcini, dar e prezent aproape zilnic la sediu.
de fapt, pentru el firma asta e ca o jucarie de oameni mari, are unde veni, are unde sa se-nconjoare de oameni care tin cont de cuvantul lui, are printre ei prieteni.
in rest, el traieste normal, nu modest, dar fara extravagante. nu are pasiuni costisitoare, nu l-au pasionat in mod deosebit calatoriile, femeile, masinile. isi permite orice, dar mai ales sa traiasca frugal – si asta mi se pare un mare lux! sa-ti permiti orice, dar tu sa alegi simplitatea.
ca sa nu mai zic ca noi lucram cu el la recomandarea unui alt client, in aceeasi situatie.
Comentariu beton!61
Asta este o falsă problemă. Dacă firma aia functionează corect din punct de vedere economic, în sensul că face profit pe piața liberă, nu depinde de patron ca să facă profit prin contracte dubioase care n-ar mai veni dacă n-ar mai fi el, o vinzi în secunda doi. So…
corect, firma e functionala si cu profit. dar el e unicul actionar. plus ca are mai multe domenii de activitate, sedii si cladiri, utilaje scumpe, active mari.
daca moare maine, ce-o sa se-ntample cu toate? copilul nu vine din strainatate la afacerile lui de-aici. poate cel mult ar fi interesat sa vanda cat mai repede.
iar vanzarile de firme si active mari, in secunda doi… crede-ma, cam greu!
@moatza „Dacă firma aia functionează corect din punct de vedere economic” – asta inseamna ca nu conteaza cine este actionar sau daca da vreodata pe la firma. Ai directori, manageri al caror rol este exact sa se ocupe sa mearga firma bine.
😆 am inteles exact, de la inceput, dar cred ca-i doar o utopie, o speranta, o vorba c-ar mai fi la fel.
cate firme au mai continuat activitatea dupa ce a disparut principalul actionar? ca au fost cazuri mediatizate si la noi.
eu nu cred ca-i degeaba vorba aia cu ochii stapanului. iar in cazul asta, viitorul stapan nu e absolut deloc interesat de ce se-ntampla cu afacerile din Romania.
@moatza
Cazurile alea de care zici tu sunt din categoria „afaceri facute pe pile de catre actionarul unic/principal”
Eu stau in nordul țării, unde se agață harta-n cui, într-un oraș care trăiește ca să nu moară.
Și văd o grămadă de oameni (și cunosc câțiva dintre ei) care, la fel cum zici tu, au bani. Mulți. Și aleg să trăiască în panarama asta de oraș, să se bulucească în același trafic infect, să aibă contact cu toți meltenii și nesimțiții, etc.
Pur și simplu eu nu pot să înțeleg motivele să mai stai aici când ai conturile pline.
Hai, că poate te muți în alt oraș cu mai multe oportunități (de timp liber, de afaceri, etc) și rămâi în RO. Dar să rămâi aici…Mie mi se blochează sinapsele când mă gândesc.
Comentariu beton!22
În principiu, rămân acolo pentru că în orașul tău sunt zei, îi știe toată lumea, sunt la un telefon distanță să obțină un NUP, dacă au nevoie. Cam de-aia.
Ca in panarama aia de oras au putere pe langa bani, pentru ca acolo fac bani in continuare, pentru ca acolo au relatiile, pentru ca acolo sunt cineva.
Comentariu beton!16
Banii nu contează dacă sunt destui!
Și unii nu au niciodată destui!
Depinde ce oameni cunoști si ce fel de bani au. Sincer, eu cunosc două tipuri de oameni cu bani:
– primul tip sunt ăia care, da, au bani, afaceri, nebunii, dar care permanent îi reinvestesc, dezvoltă afacerile alea, cresc tot timpul, pun în practică idei și proiecte diverse, astfel că există zile în care sunt mai muritori de foame decât proprii angajați. Ăia sunt pasionați de ce fac, au un fel de viziune asupra vieții, nu se vor opri din ce fac până în ultima clipă. Norocul lor este că pot transforma pasiunea în mulți bani. Dar sunt extrem de puțini pe piciorul nostru de plai.
-al doilea tip sunt cei care dau iluzia că ar avea bani, mulți bani, dar cantitatea aia de bani e condiționată de continuarea a ceea ce fac. Nu pot ieși de acolo, din combinații și șmenuri neștiute, din relații toxice de tip „îmi dai, îți dau”, „o mână spală pe alta”, „dacă nu mă spui, nu te spun nici eu” fiindcă devin instant săraci, deținuti sau chiar un pic decedați. D-ăștia sunt mulți la noi. Îi vezi peste tot pozând în oameni de afaceri respectabili (sau mai puțin respectabili), prin tot felul de locuri simandicoase, consumând produse de lux, având o viață glamorous, până când brusc se sinucid (sau îi „sinucide” careva) sau apar niște cătușe în peisaj sau domiciliul lor se schimbă brusc și nedorit prin niște țări care nu au tratate de extrădare cu Ro. Este simplu să fii unul dintre ei, nici nu necesită multă muncă, ci doar un tupeu jegos de borfaș și niște relații dubioase care să te introducă în această lume. Și devii instant „investitor”, „latifundiar”, „om de afaceri”, „patron” etc.
În ambele cazuri de mai sus, insula aia sau casa într-un colț liniștit de lume cam ies din discuție. Alea le iei la bătrânețe, dacă câștigi la loto sau primești o moștenire babană. Sau să vină cineva să-ți dea o rentă lunară. 🤣🤣
Comentariu beton!26
O să-ți dau un singur exemplu, @Ioane.
Unul dintre foștii mei patroni: ar fi putut oricând să vândă business-ul pe o sumă care i-ar adus măcar 5 mil euro. Știu exact, pentru că a existat ofertă de cumpărare la banii ăștia. Să fim serioși, cu banii ăștia trăiești liniștit în orice parte a lumii ai vrea să te duci. N-a vândut-o, se chinuie și acum cu ea, deși l-a îmbătrânit înainte de vreme.
stii cati sunt de-astia?
pur si simplu nu-i toata lumea la fel! sunt oameni carora le place sa munceasca, chit ca-njura si-s intr-un stres continuu.
eu cred ca e mare nevoie si de astia, fiecare dintre ei, la scara mai mica sau mai mare, trage lumea dupa el.
Comentariu beton!20
@Mihai, păi fostul tău șef se încadrează într-una din cele două categorii: ori își iubește firma și e pasiunea lui, ori n-avea cum să vândă fiindcă banii ăia 5 mil. euro nu i-ar fi rămas lui ci s-ar fi dus unde și la cine trebuie.
O persoană foarte dragă mie are una dintre cele mai tari firme și, dacă ar vinde și s-ar retrage, ar asigura viitorul a minim încă o generație. Dar firma aia e copilul lui la fel de mult cum sunt și copiii lui reali. De multe ori habar n-are câți bani învârte și de ce. Dar pune atâta pasiune și o face atât de natural de aproape 15 ani încât sunt convins că va muri in birourile alea sau prin depozit pe undeva, indiferent ce ofertă va primi pentru ea.
Dacă mă întrebi pe mine, și eu, la fel ca și tine, aș face la fel instant. Dar asta ori fiindcă nu am construit ceva extrem de profitabil și de bănos în viața asta, ori fiindcă pasiunile mele nu sunt dintre acelea care să-mi aducă conturi pline.
Comentariu beton!19
Da, m-am gândit și io că ăsta s-ar putea să fie motivul pentru care n-o să am niciodată milioane de euro.
Nu banii aduc fericirea, ci numărul lor, este extrem de simplu. Cu toții ne declaram multumiți cu câteva mii de euro pe luna , dar nu-i chiar așa, dacă ai vrea sa călătorești in mod constant , banii ăștia nu ar fi de-ajuns. Omul are o capacitate extraordinara de acomodare și cu binele , și cu răul. Așa ca oricât de bine i-ar fi și de multe ar avea, tot își va dori mai mult și mai bine la un moment dat.
Ce te face să crezi că câteva mii de euro pe lună nu sunt de ajuns dacă vrei să călătorești în mod constant? Că nu mă prind. Știi, eu nu fac banii ăștia, și totuși: https://mihaivasilescublog.ro/category/vacanta/
@M.V. Cred ca depinde de Așteptările și aspirațiile fiecăruia. Mie mi-ar plăcea sa văd cât mai mult din toată lumea asta extraordinară. Clar nu ar ajunge 2500 euro pe lunâ. Și chiar nu i pot înțelege pe miliardarii ăia care plătesc PIB-ul unei țări să plece in spațiu , au văzut tot pe planeta asta și nu-i mai satisface ? Sau e chestie de pus in CV?
@Geo, te rog io, dă-mi și mie un exemplu de loc pe care nu l-ai putea vizita când ai un venit constant de 2500 euro lunar. Ce te împiedică să strângi bani șase luni, să zicem, după care poți vizita și Parisul fiind cazat la Ritz. Preț minim pe noapte: 1000 euro. 😀
Cheltuielile lunare m-ar împiedica . Adică sa economisesc bani puțin probabil .. și să strâng cureaua 6 luni pentru un Weekend la Paris , departe de mine gândul . Plus ca nu as călători singură și nici măcar în doi, dacă as pleca fără copii ar trebui să plătesc pe cineva sa stea cu puradeii și tot așa . Nu mai zic de sentimentul de vina , ca io ma durează si ei nu. La nivel de teorie e ușor , dar când le pui pe hârtie nu prea mai iese socoteala.
Îmi pare rău, mie îmi ies socotelile și pe hârtie. Da, exact la suma de 2500.
Păi se știe, Vasilescu rulz. 😁👍
Să avem bani să ne luam capre mai multe, în caz că mai moare vreuna…Deci, caprele aduc fericirea!
Comentariu beton!22
Caprele aduc fericirea doar în ținutul dacilor liberi.
Nu banii îi mână în luptă, ci puterea pe care ți-o conferă ei, eu asta presupun. Și mai cred că de putere e greu să te saturi dacă nu ești bine cu tine însuți. V-am spart, așa-i? :)))
Comentariu beton!19
M-am gândit și la varianta asta. Dar dacă vinzi tot ce ai și trăiești liniștit cu câteva milioane de euro în cont, o să fii la fel de puternic. Părerea mea.
Chiar mult mai puternic. Pentru că nu e la îndemână să vrei să știi cine ești în afară de cel care știe să facă bani.
Dar na, sunt doar presupuneri, că nu e ca și cum sunt milionară. Un fel de capra vecinului :)))
@Mihai – Dacă renunți și mergi să trăiești undeva liniștit, nu vei mai avea asupra CUI să fii puternic. Oamenii ăștia sunt puternici (în accepțiunea lor asupra termenului) doar în raport cu cei din mediul în care se învârt. Dacă ies și trăiesc izolați, asupra cui să-și mai manifeste puterea? Ori tocmai dependența asta de putere e cea care-i ține unde sunt în loc să se retragă odată ce problema banilor a fost rezolvată. Am văzut mai jos exemple și de oameni care chiar au făcut-o, probabil nu i-a lovit obsesia de putere.
Banii n-aduc fericirea, ci doar numarul lor. Ma tot gandesc sa gasesc o metoda de a face intreaga populatie a planetei sa imi dea 0,01 euro sau dolari. Le scriu ceva, le spun o fabula, un sfat indiferent ca e bun sau rau, le dau linkul de la acest blog, orice nu necesita mai mult de 1 minut. Cea mai mare provocare este sa ajunga informatia la toti. Ceva idei? Pot sa incep prin a baga contul IBAN aici? :)))
Comentariu beton!16
Nu mai bine ne lași cardul și codul CVV? 😛
@ovidiu Incearca cu asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Patreon
100% de acord aici.Eu am un plan de care ma tin de 5 ani in ideea ca de la 55-56 ani adica inca13 ani sa nu mai dau cu sapa prin nicio corporatie, copiii vor fi pe drumul.lor.Ma retrag frumusel undeva unde e cald 12 luni pe an in 50mp ca nu am nevoie de mai mult si fac ce vreau eu.Calatoresc, scriu vad lucruri de care nu am avut timp pana acum ca muncesc de la 20 de ani.
Comentariu beton!25
@Aura, in Bali, Thailanda sau Vietnam, cu 2500 euro /luna, trăiești fără probleme. 😊👍
@Emil exact la asta ma gandeam, de aceea planul meu este asa in 2024 achit 70% din mortgage ce mai ramane ii dau in 5 ani max 6 usor fara stres si apoi sunt linistita.Cand o sa am 55-56 ani fiul cel mare o sa aibe 26 cel mic 20 deci hamul si prastia e la ei.Nu intentionez sa cresc nepoti, am crescut singura singurica 2 copii cred ca imi ajunge.Ma uitam si in Venezuela nu ar fi rau in Santa Margarita asa ca optiuni sunt.Sa inchid cu bancile aici si thats would be all.
N-or fi aducand banii fericirea dar, mai ales in Romania, aduc PUTERE.
Cred ca multi bogati din astia sunt manati in lupta de puterea pe care le-o confera banii.
Imping banu’ si sar peste rand cam pe oriunde vrea muschiu’ lor.
Intr-o tara in care coruptia e aproape legiferata, banul e ala care vorbeste. Iar atunci cand trebuie sa tot ungi rotite peste tot, muncesti ca sa faci bani de uns.
Mie,una imi plac banii ,recunosc .Lipsa lor imi provoaca un discomfort si psihic si fizic.Habar n am cum ar fi sa stau si sa mi vina banii lunar fara sa fac nimic .Tot o tineti pe aici ca voi nu v ati plictisii ,ca ati avea nu stiu ce activitati intelectuale sau ati calatori in cele 10 zari .Aiurea …eu ,m as plictisi de moarte de aia nici nu vreau sa ma gandesc la pensie fara a avea un plan B de rezerva ,trebuie sa ai o activitate de asta eu ii inteleg pe cei care nu renunta la ce ii pasioneaza sa faca indiferent de banii din cont.Viseaza la calatorii cei care nu au bani ,cei care au ,deja au facut calatoriile pe care si le au dorit ,si au oferit fanteziile visate .
Se dezbate încă. Ce zici?12
Nu cred ca e asa simplu sa nu muncesti. Cred ca prin a nu munci intelegeti că faceti ce vreti, nu că ati sta ca planta si v-ati uita la lună. Da, dacă as avea bani mulți, incât să nu mai trebuiască sa muncesc n-aș mai merge la serviciu dar nu as sta degeaba. Nu afaceri ca nu -s bun la ele, dar cred ca mi-as face toate mofturile pe care nu mi le permit acum din lipsa de bani si timp. Că asta ar implica munca din partea mea , da, dar ar fi placut .
Comentariu beton!18
Subscriu!
Am avut la un moment dat un job la care in unele zile efectiv nu aveam nimic de facut pe plan profesional. Nu am putut sa stau pur si simplu. Am folosit timpul ala ca sa invat ceva ce imi placea mie.
Daca nu as avea grija banilor, as face ceva; nu 40 de ore pe saptamana, nu program fix, dar mi-as gasi ceva de facut.
@Marius, dacă ție îți place să sapi grădina nu se pune ca muncă. Cred c-am fost totuși destul de exact în ce-am explicat în text prin „a munci”. Să nu mai fii nevoit să faci chestia aia care-ți aduce ție banii și din cauza căreia n-ai timp să sapi în grădină cât ți-ai dori.
M-ai văzut mai de la țară si iute ai bagat-o pe aia cu săpatul….
:))))
Nu musai. 🙂 Am băgat-o pentru că este unul dintre cele mai bune exemple despre muncă asociată cu plăcere. 😀
Ff posibil sa ma insel, dar vorbeam cu sotul zilele astea de peisajul mioritic (gen Marean) de ce te mai expui si mai faci o invarteala daca ai atat de multi bani.
Concluziile noastre:
-tragi sa faci avere, cand ajuns la o suma care sa iti asigure viitorul, observi ca ai ignorat restul “detaliilor”, sotia a divortat sau nu te suporta prea tare pe acasa, nu prea ai idee ce ii place copilului ca doar ai virat sumat x si cadourile i le lua secretara.
-cat esti in priza, ai relatii, “prieteni”, cand nu mai esti conectat la butoane, dispar si “prietenii”…inainte te sunau non stop sa va vedeti, dupa nu isi mai aduce aminte nimeni nici macar de ziua ta.
-unii au asta in sange, nu se pot opri, nu pot sta pe un sezlong sa se uite la valuri, le trebuie agitatia aia zilnica.
Cred totusi ca cel mai indicat este echilibrul si multi (inclusiv noi ne-am prins cu greu) nu stiu sau nu isi dau seama.
Totusi este important ca fiecare sa isi dea seama ce isi doreste, care sunt prioritatile, ce da la schimb pt asta, si mai ales sa isi asume alegerea.
Ca parere personala, nu cred ca poti sa ai si bani cat pt 3 generatii, si nevasta top model, sa te iubeasca ca in romane, si copil destept, cuminte, si sa vizitezi lumea, si prieteni minunati,dezinteresati, si vacante peste tot…ziua are 24 h pt toata lumea si este alegerea fiecaruia cat timp aloca fiecarui segment.
Comentariu beton!24
Să știi că întrebarea asta mă macină și pe mine, de ceva vreme.
Mai ales că am cunoscut oameni din ăștia. Cu bani mai mult decât mulți, care le-ar permite să stea cu buricul în soare tot restul vieții, și lor și copiilor copiilor copiilor lor. Amin.
Pe unii i-am întrebat. Răspunsul a fost cam așa: nu se pot abține, cumva. Adică au găsit un echilibru (zic ei) între a-și întreține fericirea făcându-și plăcerile – mai un Porsche nou, mai o Tenerifă în miez de iarnă, mai un schi prin Franța… Dar în același timp, privesc fiecare zi la birou ca pe o provocare și simt că dacă nu merg mai departe, nu sunt împliniți…
Pe mine mă depășește, sincer. Și eu, la fel ca matale, dacă aș avea banii care-mi trebuie să fac ce vrea mușchiul meu, aș avea atâââtea lucruri faine de făcut, de n-aș apucă să mă plictisesc nici o fracțiune de secundă.
În fiecare dimineață mă trezesc cu speranța că azi e ziua când o să apară mătușa aia bogată și fără urmași, despre care nimeni din familie nu mai știe nimic de o mie de ani și care tocmai a crăpat și mi-a lăsat o sumă impresionantă de bani fix mie, of all people.
Azi nu pare să fie ziua aia 🙄
Comentariu beton!32
@Iulia, și mătușa respectivă să îți lase moștenire si o fabrică de maioneză?! 🙄😜😂
@Emil – ei na, astea sunt deja pretenții absurde. Să deie banu’, că pe urmă mă ocup io de maioneză, că doar trebuie să îmi ocup timpul cu ceva, dacă nu mai trebuie să muncesc 😜
@Iulia, am avut eu o mătușă de asta. Nu putred de bogată, da’ destul. Mi-ar fi rămas de-un KFC de pe urma ei. Ea și unchiu’ aveau grijă de mine uneori când eram mică și era mama la serviciu (erau de vârsta bunicilor mei), ceea ce înseamnă că mă jucam mult la ei acasă și cumva se discuta ocazional despre ce or să-mi lase ei mie când nu vor mai fi, primele pe listă fiind tabloul cu pisici și covorul cu Răpirea din Serai. Le întorceam casa pe dos în joacă la fiecare vizită și la una dintre astea am vrut să-mi fac ceva cort si am demontat un taburet cu arcuri pe dedesubt. Era PLIIIIN de bani între arcurile alea. N-am băgat de seamă că nu mă interesau banii la vârsta aia (tot la tabloul cu pisici și covorul cu Răpirea din Serai visam la 6 ani), dar am simțit că nu trebuia să umblu acolo după graba cu care l-au pus la loc. Ani mai târziu nu mai știu din ce motiv, familia mea apropiată a rupt relațiile cu ea și reacția mea a fost de genul: „O rudă mai răsărită aveam și noi și a trebuit să vă certați cu ea?” La care mama: „Stai liniștită că tabloul tău cu pisici oricum nu mai exista.” Ok tabloul, dar tabureții, cu tabureții cu arcuri ce s-a întâmplat?
Comentariu beton!23
Si eu m-am intrebat asta. Raspunsul meu: daca erau oameni care visau sa se retraga la o casa in …. nu ajungeau sa faca banii aia. Este ca si cum l-ai fi intrebat pe Shumacher dupa al 4 titlu de ce nu se retrage la casa lui linistit. Banii aia multi pe care ii au unii sunt rezultatul unui fel de a fi. Ei nu au o tinta: fac xxx milioane si ma opresc. Ei au un still de a trai care le aduce milioanele alea. Si asta ii face sa fie activi si la 80 de ani.
Comentariu beton!29
Asa cum vin unii si zic „Daca Napoleon/Hitler s-ar fi oprit la momentul X, nu ar fi ajuns sa piarda totul”. Daca erau genul care sa se opreasca la un moment dat, s-ar fi oprit mult inainte de momentul X.
@Victor, wow! Foarte faina comparatie! Acest comentariu surprinde esenta prin o comparatie perfecta! Si eu m-as retrage daca as avea destui bani, macar un venit de 2500 pe luna. Dar nu sunt Shumacher, deci nu am cum sa ajung acolo, sa am bani pt retragerea aia. Macar sa ma impac cu asta
Banii sunt motorul economiei. Economia=progres. Ce? Nu mai vreți progres? Retrograzilor. Da, 2500 euro e un număr bun, să știi!
Pentru ăia bogați „porcoiul” ăla de bani le câștigă un statut. Ăla de ” Boss, ce putere ai!”. Ăia, cu 2.500 de coco, nu-și ung, cu mânuța proprie, nici măcar felia de pâine cu unt, pe care să vină caviarul. Sau nu costă atât nici curentul consumat de pompa care filtrează piscina. Fericirea e aia pe care și-o face fiecare, de câți bani are.
zici tu ca la 2500 nu-si ung felia proprie?
hmmm, ar trebui sa ma gandesc la asta!
ce naiba, 2500 sunt chiar asa de multi?
Sunt doua tipuri de persoane:
1. Cei care vor sa faca ceva si sunt fericiti cand vad rezultatul muncii lor. La nivelul de jos sunt de ex. cei care contribuie la Wikipedia – nu sunt platiti, dar o fac pentru ca le place sa simta ca isi aduc contributia la ceva util. La nivelul de sus, sunt „platiti” (castiguri fabuloase), dar nu asta ii mana pe ei in lupta, ci faptul ca au realizat ceva; unii fac un puzzle de 5000 de piese, altii fac o fabrica cu 5000 de angajati.
2. Cei care vor putere, cei care se simt fericiti cand toata lumea zice „da sefu’ ” cand troznsesc ei din degete. Si aici parerea mea este ca apare si o problema psihica (Coloja, help 🙂 )
Daca esti director/patron la o fabrica cu 100 de angajati, esti „zeul” lor. Daca esti director/patron la o firma cu 100 de fabrici fiecare cu cate 100 de angajati, tot la 100 de persoane esti „zeu”, doar ca sunt toti directori de fabrici, restul sunt doar nume/cifre intr-un Excel; nu-i cunosti, nu o sa ii intalnesti niciodata. Daca firma creste la 1.000 de fabrici, vei interactiona tot cu 100 de persoane, doar ca toti sunt directori regionali. Viata ta personala nu se schimba.
Dar sa stii ca in fata ta tremura 100 de oameni care la randul lor fac sa tremure fiecare alti 100 de oameni… wow, ce fior…
Săracul Maslow! Cred că se răsucește în mormânt când aude că fericirea se atinge doar cu o floare și un ciripit de păsărele.
Cred ca sunt genul de oameni care mereu vor mai mult si mai mult. Cred ca e problemuta emotionala acolo, de unde deriva necesitatea asta de nu se pot multumi niciodata, indiferent de cat de mult au..tot li se pare putin. Cum sunt persoanele care sufera de anorexie, ei se vad tot grasi
@Vasilescu întreabă, comentatorii răspunde: de proști!
ca să te bucuri de viață îți trebuie puțină imaginație, umpic de educație și, mai ales, trebuie să te placi pe tine așa cum ești; că dacă nu te suporți, cum dracu’ să stai singur, tu cu tine, pe o plajă siciliană (eu personal aș alege o insuliță grecească but it’s just me)?
am auzit, din două surse (un angajat și dentistul) de cineva care a făcut un purcoi de bani din pompe funebre (cred că încă face, că ăsta-i un business care se autoîntreține) și care se plîngea că nu mai știe ce să facă; vizitaseră aproape toată lumea (în accepțiunea lor asta însemna stațiuni), au un căsoi de te plictisești mergînd prin el și, probabil, un angajat sau mai mulți cu furci care să vînture banii, să nu putrezească; și SE PLICTISEAU!
majoritatea oamenilor bombăne cînd aud de vreo vedetă care nu le lasă averea copiilor însă eu consider asta perfect normal; oricum nu-i lasă în curu’ gol, cum începem viața adultă majoritatea dintre noi, ci au un acoperiș deasupra capului și un blid de borș asigurate; oamenii de genul ăsta știu că banii, în lipsa educației, sunt o armă care de cele mai multe ori se descarcă în chiar creierii posesorului…
nu mai insist asupra celor care vor să fie văzuți/admirați/temuți pentru orice fel de putere pe care o au, că asta-i deja patologie de Obregia…
așa că, revin la ce spuneam la început: de proști!
and 2,5k would be also my number, on a greek beach…
Comentariu beton!27
Dopamina – „the hormone of more”.
Citez: ” Dopamine is released when your brain is expecting a reward.When you come to associate a certain activity with pleasure, mere anticipation may be enough to raise dopamine levels. It could be a certain food, sex, shopping, or just about anything else that you enjoy.”
Includem aici plăcerea de a reuși, de a realiza.
@Ciprian: există dopamine detox. Trebuie doar să vrei.
Ha, daca pui asta in alta cheie – cum ar fi, „mamicilor, reluati-va serviciul dupa un an-doi de la nasterea copilului, nu stati cu el acasa pana ii da mustata, ca are nevoie si de bani pentru a creste bine, nu numai de lapte matern si de dragoste” – se lasa cu macel.
Am vazut de cateva ori discutia asta si de fiecare data mamicile se oripilau sincer si scoteau sarurile ca sa nu lesine la asemenea perspectiva inumana si scandaloasa: „cum, sa nu fiu alaturi de el cand prinde prima libelula, numai ca sa fac bani pentru ca poate o sa vrea copilul… chestii? Dragostea de mama ajuta copilul sa fie fericit, nu banii!”.
Nici macar ideea ca poate aparea, fereasca pe oricine, o boala a copilului pentru al carei tratament e nevoie de bani seriosi nu a impresionat – „asta e prapastiosenie!”.
Deci Mihai, eu cred ca noi astia de gandim ca tine suntem niste ignoranti si niste azini carele nu stim sa traim numai cu aer si cu dragoste.
Comentariu beton!17
M-am întors la serviciu când avea ăla mic 11 luni. L-am dus la creșă. Cred că dacă mai stăteam o lună acasă mă ucam pe pereți.
Stiu un domn, 70+, pomicultor, are ferma lui, livezile lui, care nu cred că ar trebui să vîndă ca să-i ajungă banii. Copiii, care încotro cu treburile lor. Nu se îndură de pomişori. E munca lui de o viaţă şi nu îl lasă inima să le lase să se transforme în livezi părăsite. Acum e fascinat de noua lui japoneză electrică. Cred că asta e fericirea lui. Ştii cum se mai spune, dacă o faci cu drag, nu o simţi ca pe o muncă.
Comentariu beton!15
Am auzit odata un fel de gluma. Nu banii aduc fericirea, ci numărul lor
@Mihai, depinde si de contextul social si mai ales UNDE traiesti de banii aia … Pentru Romania da, si mie mi-ar fi extra-suficient si chiar as putea-o numi „independenta financiara”, la 2500 E castigati in RO.
Dar ce sa vezi, e destul de subtire patura celor care castiga lunar aceasta suma in Romania. Prin urmare, eu am ales sa locuiesc in Belgia, unde si costurile vietii sunt mai mari si tot cam pe-acolo castig, in jurul acestei sume, dar aici abia se-apropie de venitul mediu pe economie. Si asta se resimte.
Asa ca da, va trebui sa mai trag niste ani, sa cresc suma, pentru a-mi asigura un trai decent AICI. Sau, daca voi fi totusi nevoita sa revin in tara, macar sa-mi pot permite toate la privat (medicale, scoli pentru copii etc), toate astea indispensabile vietii pentru care as evita contactul cu sistemul de stat romanesc care pentru mine nu reprezinta o optiune … cam de-asta am ales sa plec.
Altfel, pot spune ca gasesc destul de des motive de fericire independente de situatia financiara, care n-au nici remotely treaba cu banii sau cantitatea lor. Ma numar printre norocosii care au inca uimirea unui copil si pe care-i bucura lucrurile mici, aparent insignifiante peste care pot sa dau te miri unde … 🙂
Fii pe pace, sunt destule locuri pe lumea asta unde poți trăi bine cu 2500 de euro pe lună.
Se zice ca daca banii n-aduc fericirea, atunci inseamna ca nu ai destui…
Asa si cu oamenii bogati care muncesc inca…Stiti cainii aia care inoata si pe care, daca ii ridici la suprafata apei, ei continua sa dea din picioare? Crezand ca tot inoata?… E? Asa cred ca e si cu astia… de nu se mai opresc in rasa mamii lor !! Cu cat au mai mult, cu atat vor mai mult…nu se pot opri…Plus ca unii, si am cunoscut destui, au tot timpul teama ca nu au destul si ca se poate intampla sa ramana fara nimic intr-o zi!! Nu radeti… am intalnit!! Oameni care nu-si platesc o cafea cand ies cu amicii in oras, sau nu cheltuie mai nimic pt el si ai lui… strang la saltea, frate!!!! Nu voi intelege niciodata!!! Bine dracului ca sunt saraca si nu tre sa duc si grija asta!!! A banilor
Comentariu beton!18
Eu nu visez la renta de 2000-2500 € / lună. Dar doamne ce mai visez să-mi intre salariul fără ca eu să fiu nevoit să bifez vreun pontaj.
N-ar fi răi nici cei ai lui Mihai, dar nu cred c-as avea ceva împotrivă dacă la ora asta în loc să scriu aici de pe computerul cooperativei aș fi undeva printr-o pădure (pe jos, pe schiuri sau pe bicicletă).
„singurii din toată lumea asta mare care se bucură când vecinului îi decedează capra.”
Nu numai ca nu e asa, dar altii au pana si un cuvant pentru asta: schadenfreude.
Schadenfreude ist die schönste Freude, denn sie kommt von Herzen :)))
(Bucuria de necazul altuia e cea mai mare bucurie, pt ca vine din inima :)))
Nici eu nu inteleg de ce…Daca as avea bani, as fi definitiv pe o insula in Grecia, la malul marii, intr-o casuta albastra, cu un pahar de vin rosu sec, tare, ascultand valurile, vazand apusul, mirosind marea…
As mai da cate o tura prin alte tari din cand in cand. Asa ar fi viata mea, Vis.
Idem! Doar ca vinul sa fie demidulce!
Nu tu ai scris despre bisnismeni de carton?
A fost festivalul acela de film, tu erai unul din cei selectați să dea punctaje și povesteai cum luai masa la un restaurant, ai auzit niște unii care vorbeau de bisniss, de învârteli de bani cu nemiluita, numai să constați că unul s-a ofuscat că ciorba de burtă s-a scumpit cu 5 lei.
Sau te confund cu altcineva? Did I lose my mind??
Eu am scris, dar asta nu înseamnă că TOȚI oamenii de afaceri sunt așa.
Părerea mea e că nu se retrag în primul rând pentru puterea pe care le-o oferă banii, pentru controlul pe care îl pot exercita asupra unora din jurul lor cu ajutorul banilor, aspecte care dau o anumită dependență.
În al doilea rând, pentru că – supriză extraordinară – unora, din anumite domenii, le place ceea ce fac. Primul gând m-a dus la actorii de la Hollywood care câștigă sume colosale și continuă să joace pentru că le place, la artiștii care umplu stadioane și sunt dependenți de adenalina unui concert și de bucuria că atâția oameni s-au adunat să-i asculte. Sau designeri vestimentari. Sau mari sportivi. În general oamenii care creează ceva cu capul lor sau cu o pasiune, cu un talent nu cred că s-ar lăsa de asta doar pentru că au adunat destui bani.
Sunt departe de a fi artistă sau cu vreun talent anume, dar îmi place foarte mult ceea ce fac. Și nu m-aș lăsa de tot chiar dacă aș avea renta aceea de care zici, Mihai, dar aș lucra mai puține ore pe zi și mi-aș alege exclusiv proiectele care îmi plac, că în prezent nu-mi plac chiar toate. Mi se pare fascinant câte chestii învăț (profesional vorbind) și mai ales câte chestii nu știu încă și sper să le învăț. Plus că îmi place să colaborez cu unii colegi, îmi place să ne consultăm, îmi place când mă recomandă unii altora etc. Dar clar mi-ar plăcea să-mi permit să lucrez doar vreo 5-6 ore pe zi (hai maaaxim 7 în cazuri excepționale) și să-mi rămână timp suficient pentru hobby-uri, self care, soț, copil (dacă o să apară), somn.
E prea posibil sa devina o obsesie si boală psihică, precum depresia, la polul opus. Asta cred că au oameni precum Warren Buffet, Bill Gates…desigur,fără investițiile lor filantropice unele cercetări ar suferi si ar fi îngreunate, poate cu niste ani. Dar sa fi miliardar in dolari si să mai tragi de tine la 70-80 de ani sa faci bani, deja nici nu mai e vorba de bani ci de sete nesfârșită de a te extinde si de a muncin continuare. La 2500$ pe luna, ma mutam într-un sătuc-resort in Bali și trăiam acolo liniștit pana crapam de la prea multe banane pe plaja.
Or făcut investiții filantropice o laie. Și-au făcut fundații doar ca să nu plătească taxe și impozite.
Au descoperit tratamentul pentru cancer? Nope!
Filantropie, auzi…🤣🤣🤣
Man, încercând să-i explic copilului chestia asta cu „banii n-aduc…”, am înțeles și eu la 40 de ani ce vrea să zică.
Ia zi-o altfel: „Să nu crezi că dacă vei avea foarte mulți bani, vei fi automat și fericit.”
Cam așa îmi sună mie, și e mare dreptate în asta.
Altfel, sigur, la 3000 de euroi pe lună (pe cap de adult din familie), nici eu n-aș mai munci.
Cunosc oameni care au afaceri care valoreaza 2-3M euro si le aduc venituri de minim 10-15k euro pe luna. Probabil ei se incadreaza in categoria oamenilor descrisi in articol care daca ar vinde tot ar putea traii linistiti fara sa mai munceasca.
Cred ca motivul pentru care continua sa munceasca zilnic si sa suporte cantitati mari de stres se datoreaza faptului ca odata cu cresterea veniturilor au crescut si pretentiile lor de la viata.
Genul acesta de oameni traiesc in case de sute de metrii patrati unde doar intretinerea lunara ii costa 1500+ euro. Atunci cand merg in vacanta nu se multumesc cu 3 stele in grecia ci cheltuiesc mii de euro pe vacante in locuri exotice si hoteluri de 5 stele. Cand mananca in oras, nu se multumesc cu shaorma de la colt si merg in localuri unde lasa minim 200 euro. Am fost la cumparaturi cu o astfel de persoana si am fost surprins cand am vazut usurinta cu care cumpara o pereche de blugi de 1500 de lei in conditiile in care, de banii aia, eu imi cumparam doua tinute complete :-).
Cred ca atunci cand ajungi sa generezi sume mari de bani, este foarte greu sa renunti la confortul adus de acestia. Pentru ei, 2500 de euro pe luna ar insemna sa traiasca in saracie. La fel cum, poate pentru tine, ar insemna sa mori de foame daca ai fi nevoit de maine sa traiesti cu 2000 de lei pe luna.
Perceptia noastra se schimba continuu, da si eu as renunta la munca daca as avea un venit de 2500 de euro lunar, dar asta in conditiile in care acum castig jumatate din suma asta. Nu stiu daca ar sta la fel lucrurile daca as castiga dublul sumei data ca reper de tine in articol.
Da, adevărul că-ți stau bucile altfel în blugii de 1500 lei comparativ cu cei de 200-300 lei. 🤣🤣🤣
vaiiii,banii sunt in top 3 surse de fericire,dupa parerea mea! daca am bani,in primul rand ca imi platesc rata la banca,deci scap de stresul ca pot ramane in urma,si apoi vin celelalte: mai fug in cate o mica vacanta,imi cumpar si eu cate ceva ce imi trebuie sau ceva ce ma bucura, platesc facturi…cine se plange ca are prea multi, sa mi-i dea mie,sa plang si eu ca am!! sanatate,dragilor!
Apropo de enuntul ca banii nu aduc fericirea, tin minte ca a fost acum mai multi ani un articol intr-un cotidian legat de ce s-a intamplat cu marii castigatorii ai premiilor la loterie (cei care castigasera peste 1M $). Dintre toti cei mentionati acolo, nici unul nu o ducea mai bine: unul ii aruncase in stanga si dreapta pana ii tocase pe toti si ramasese la fel de sarac ca inainte, altul intrase in combinatii cu totul soiul de mafioti si sfarsise si fara bani dar si la inchisoare, altul ii imprumutase pe toti care ii cerusera bani pana ramasese cu punga goala iar imprumutatii disparusera fiecare pe unde putuse, altul isi daduse demisia de la locul de munca si incepuse afaceri pe cont propriu dar daduse faliment si ajunsese mai sarac ca inainte ca avea si datorii etc. Nici unul din astia nu era mai fericit ca inainte.
Nu este totul sa ai bani, ci mai ales sa stii cum sa ii folosesti cumpatat.
Iar legat de acest lucru „de ce oamenii care au deja extrem de mulți bani mai continuă să muncească și să se agite?”, pot sa iti raspund facand referire la un amic care are bani sa ii ajunga pe 3 generatii (vorba Sosoacai) insa nu se poate linisti. L-am intrebat de ce nu se retrage undeva intr-un paradis sa se bucure linistit de viata si mi-a spus ca nu ar putea sa stea locului si s-ar plictisi, atat de mult s-a invatat cu viata activa si agitata incat ar muri fie de plictiseala, fie de inima rea daca ar trebui sa renunte la ea. Probabil ca adrenalina este de vina in cazul lui.
@Mihai, amicul tău e doar prost. E din tagma celor „dacă mă las de fumat, ce fac cu mâinile”. 🤣
pai. cred ca are de-a face cu oamenii (majoritatea) care joaca. In general is aia de prin patura de jos, pentru ca ei vad din loterie drept singura posibilitate de a urca
Am avut un exemplu în oraș, prin anii ’90, a plecat la muncă în Turcia/Grecia, ceva de genul, a câștigat la loto o sumă fabuloasă (nu mai știu cât, dar i-ar fi ajuns pe vreo 2-3 generații lui și familiei nu exagerat de extinse).
Doar că omul era prost (realmente cam tontuț) și trecuse prin școală (nu prea multă) că gâsca prin apă.
Taică-meu le ținea discursuri la școală elevilor de a v-a că în lipsa educației toți banii se pot duce pe apa sâmbetei și făcea pariuri în cât timp pierde ăsta tot. „Nu se poate, domn profesor, că numai din dobânda lunară de la bancă (pe vremea aia era cu + 🙂 ) și tot trăiește boierește”.
Well, tipul s-a înhăitat cu interlopii orașului, s-a pus pe pokere și aruncat cu bani în lăutari și când aia mici terminau generala tipul mai „avea” doar ce pusese de la început pe numele altor rude (un apartament pe numele soră-si, nu exagerat de mulți bani pe numele părinților), în rest a pierdut tot.
Tata „ați văzut mă?! cutare a plecat iar la muncă”. „Am văzut domn profesor, ne punem pe învățat”.
Cred că tine de educație, formală și informală.
Sapt asta la un conf ne-a vorbit fostul cofondator și CEO Netflix. La început ne-a zis că a trebuit să tragă draperiile că era în cabana lui din munți, că să nu îl fure peisajul și să ne poată povesti ce avea de zis. L-am căutat pe net. Are la 100 mil$ avere. E ok omul, s-a retras din activitate dar mai ține prezentări. Chiar foarte ok.
In sfarsit unu’ care se pricepe mai bine decat mine la orice :D. Zic de CEO ala.
@Cucurigu, șerif, tu știi că io văd ip-urile și adresele de email, da?
Adică @Cucurigu vorbește cu el însuși?
Uite asta nu mi-a trecut prin cap să comentez după două nick-name-uri diferite și să aprob de pe unul ceea ce am zis pe altul.
Oare @Cucurigu i-o fi dat și like lui @Dan Pulea? 🙈
Total de acord cu tine. Mie mi place foarte tare ce fac, as munci in continuare chiar daca as avea suficienti bani sa traiesc linistita, dar in munci in ritmul meu, fara program obligatoriu si ddluri. Mi as alege proiectele si mi as stabili programul dupa bunul plac.
Io m.am gândit și la ce te.ai gândit tu ,dar m.am gândit și la o alta chestie : aia care fac milioane din furat (oamenii de „afaceri”) , își stabilesc o limita
( la cat sa se oprească ) sau fură că nu.i deranjează nimeni ?
presupun ca scopul lor e munca sau afacerea, nu neaparat banii in sine.
mie, in Ro, nu mi-ar ajunge 2500e. is buni, dar nu indeajuns.
A facut un amic un sondaj la firma lui. Erau majoritar suedeji. Si intrebarea a fost
„daca ati castiga la loto, ati continua sa munciti”.
Si suedezii nu prea au inteles exact intrebarea. Cum adica „as putea sa ma opresc din muncit? ce e aia?”. BIne, asta poate e si motivul pentru care sunt unde sunt.
„banii nu aduc fericirea” este corect. dar nu suficient. „numai banii nu aduc fericirea” cred ca e si suficient, desi sunt oameni care isi fac laba la cifre.
Am un prieten din copilarie si adolescenta care a ajuns milionar. Genul implicat in cel putin 5 firme cu activitati diferite, tocmai si-a construit casa de peste 1 mil in Bucuresti si una de 400k acasa pt parintii lui, g63 amg, ceasuri de 50k bucata, 2 bone permanente pt 3 copii pe care le ia si in vacante etc. Reversul medaliei, la 37 de ani pare ca merge pe 50, atat de imbatranit e de stres. La o bauta de sarbatori l-am intrebat de ce nu se opreste si raspunsul lui, desi mai elaborat, se traduce prin lacomie si competitie cu altii
Pentru că banii ăia nu sunt reali, „cash in the bank”. Marea majoritate a banilor ăia mulți pe care îi vedem la alții sunt credite, ipoteci, evaluări de piață, investițiile altora în business-ul lo care sunt reinvestite în mijloace fixe, software, hardware, personal etc. De cele mai multe ori sunt ani mulți până cãnd firma respectivă va ajunge pe plus. Sigur, încasează frumos dar până va acoperi investițiile va dura ceva. Şi apoi, mai e lăcomia…
Cunosc un cuplu care ar putea sta linistiti in Romania pana la adanci batraneti fara sa mai munceasca o zi. I-am intrebat de ce mai muncesc, de nu se retrag linistiti undeva si au zis ca pare au bani(apartament de aproape 1 milion in luxembourg), dar nu sunt suficienti. Zboara doar la bussiness clasa, urmeaza sa isi cumpere un Lamborghini Urus, vor o casa ca teren mai mult prin Fentange, etc. Pur si simplu vor din ce in ce mai mult.
Ca idee. „ma retrag”. Majoritatea cu retrasu, de pe aici, o dati cu vietnam sau alte tari din asia. in teorie e frumos. Peisaje misto. Clima okish. Paradis.
Dar, toti uitati un mic punct. Mega important, mai ales dupa o varsta. Sanatatea. D-aia, ca loc de retragere as zice ca America Centrala e top. Costa Rica si Panama iti ofera chestiile alea de prin vietnam. Mai putin mancarea. Dar ai sanatate 🙂
In Panama mi-am vazut visu. Ce as vrea sa fac la pensie. Sa imi cumpar un mic resort d-asta. Cu ceva casute bashite. Sa imi vine backpackers, sa stam la un pahar de bere si o omleta sa vorbim. (facui asta si in malaezia, dar acolo e prea islam pentru mine).
Practic, profitu ar fi 0, financiar. Si am intra fix in zona „banii nu conteaza” pentru ca i-as avea de dinainte.
Eu mă retrag în Spania sau Grecia. Câteva sute de mii de engleji n-au cum să greșească.
Io-s în barca lu’ Giani Mucea. 🙂
Un pic pe lângă subiect, dar legat de un pasaj din textul tău: „toți ăia care n-au fost în stare să facă nimic cu viețile lor, dar s-au regăsit spiritual”. La fel ca ăia care țin discursuri motivaționale sau despre cum să reușești în viață, dar n-au prea fost în stare să facă ceva „mai de Doamne-ajută” cu propriile vieți. Deh, e mai ușor să dai din gură, decât să pui osu’ la treabă!
Sint oarecum uimit si de subiect si de comentarii. In romania singura sursa de bani par afacerile. Sint multe tipuri de oameni care continua sa munceasca in ciuda unei posibile rente viagere substantiale:
-oameni creativi care simt nevoia sa se exprime prin creativitatea lor
-oameni care au norocul sa faca o munca din pasiunea lor si asta continua sa ramina o pasiune
-oameni care au o munca care ii ajuta sa inteleaga ceea ce e in jurul lor si cum functioneaza lucrurile si care sint devorati de acest unic tel si care au succes si inteleg din ce in ce mai mult
-oameni care au un permanent setiment de responsabilitate pentru cei din jur, responsabilitate pe care au indoieli ca ar manifesta-o altii la fel
-oameni care au iluzia puterii si au pierde iluzia asta daca nu ar mai ocupa pozitia actuala, puterea fiind un drog puternic
-oameni care simt nevoia permanenta de sentimentul de superioritate fata de cei mai mult din jurul lor, superioritate care ar ramine nesatisfacuta daca s-ar retrage si nu ar mai putea face permanent proba superioritatii lor
Deci exista scopuri nobile si OK pentru care oamenii ar continua sa munceasca in ciuda faptului ca au bani si exista si motive jalnice. Am enumerat numai citeva din ele la repezeala, dar lista poate continua mult si bine.
Cei mai mulți înțelegem prin „muncă” o activitate care ne aduce banii de pus pâine pe masă, rechizite pe biroul copilului și boabe în castronul pisicii, nu d-alea cu exprimat creativ, pasiuni, înțeles rostul lumii și mai știu eu ce.
Că sincer, suspectez că o bună parte din noi ăștia care am declarat că ne-am dat mâine demisia pt o rentă de 2500 euro, după vreo câțiva ani de recuperat somn restant, văzut toate filmele de pe netflix, citit toate cărțile din bibliotecă, umblat hai-hui prin lume, ne-am apuca de o activitate oarecare, după preferințe, care ar putea să ne aducă chiar și niște bani, dar n-am numi aia muncă.
Sau așa văd eu lucrurile. Munca e aia care intră la capitolul „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă”.
Cei doi cenți ai mei.
Mihai, vezi ca se elibereaza in curand un post exact pe aceasta descriere, e la Cotroceni. Venit garantat, casa, masa, masina, avion, ski, paza, bucatar tot ce vrei, au si sala de sport. Ce zici?
N-am cum, că spre deosebire de actualul ocupant al postului, eu chiar aș munci.
Cine munceste nu are timp sa se gandeasca cum se poate imbogati.
Ca il tine munca ocupat 😀
Cred ca depinde de tipul de personalitate. Unii lucreaza desi nu ar avea nevoie din lacomie, altii sunt competitivi, sau au nevoie de (iluzia de) putere.
Personal, as lucra in continuare indiferent de alte venituri, pentru ca am un job lejer, platit decent si nu ma streseaza nimeni cu deadlineuri imposibile. Bine, in primul rand nu ma stresez eu – nu ma intereseaza promovarea, cariera si alte asemenea.
In plus, imi place rutina si am intotdeauna un program bine stabilit; ma trezesc in fiecare zi la aproximativ aceeasi ora (in jur de 6:30) fara alarma, inclusiv in weekend sau in concediu; mananc la aceeasi ora; fac sport zilnic dupa un plan structurat.
Vacantele sunt intotdeauna planificate cu mult timp inainte, nu concep sa ma arunc in masina/avion si sa merg undeva la intamplare, asa ceva ar fi maxim stresant pentru mine.
Acuma, evident ca nu zic ca asa e bine pentru toata lumea. E bine doar pentru mine pentru ca mi se potriveste.
Sunt oameni care se simt incorsetati de simpla idee de a avea un program, pentru care ar fi perfect sa nu mai lucreze daca ar avea posibilitatea.
Cum pe mine nu ma gasesc banii aia multi ca pe Iliescu moartea asta cu planificatul m-a ajutat pana acum 2 ani cand a inceput pandemia.Planificatul chestiilor fixe de 2 ani e ca nuca in perete ca nu mai poti planifica nimic pe termen lung decat ceea ce tine exclusiv de persoana ta nu de mediul inconjurator…precum dusul pe tron.Vacante planificate din timp sunt utopie, pana si iesitul la o bere a ajuns sa fie challenging ca pac auzi ca unu are in familie pe cineva care a luat contact cu un pozitiv si stam toti pe casa si tot asa.Dar tot cred ca daca ar pica de undeva 3000 de euroi/ luna n-as mai munci ca program pot sa imi fac si fara job…si inca cum
Cred că m-am exprimat greșit cu planificatul vacanțelor. Adică sigur s-a înțeles că mă duc în vacanțe ca oamenii normali. Nope:)
Pentru mine concediul este un fel de cantonament, adică planificarea înseamnă perioada, durata și frecvența antrenamentelor etc.
Pot sa am un concediu super mișto și în carantină fara probleme:)
Atat se poate,no. Mușchii mei minte nu are.
Am avut și eu frământarea asta, fără răspuns. Cred că milionarii/miliardarii intră într-un fel de perpetuum mobile și nu se mai pot opri să înmulțească banii.Chiar dacă le trece viața muncind,gândind idei de investiții profitabile în loc să stea pe o plajă cu un cocktail finuț asortat la un fotomodel bunăciune.
Nu zic că dacă m-ar lovi bogăția nu aș mai munci deloc, dar sigur aș lăsa-o mai moale și aș merge în muulte muuulte vacanțe.
asa fac si ei dar nu is fraieri sa posteze pe instagram sa ii vada angajatii, ca doar nu is prosti, sa aiba dupa cerereri de mariri si demisii. Vezi Bill cu iahtul si avionul, Zuck cu Insula privata etc.
Mie mi-ar fi de ajuns doar 20 miliarde USD. Cu o dobândă de 1% anual. Capitalizată.
Sunt unii care cred ca daca muncesc zi de zi ca la 30 de ani, nu ii cauta moartea pe-acasa si vor trai vesnic. Desi au 71 de ani acum. Am eu un exemplu clar. Amandoi, sot si sotie, 71 de ani, bani cu nemiluita, fondatorii companiei, nu se dau dusi. El incepe ziua pe la 6:30 zilnic (la birou), ea incepe mai tarziu (pe la (9:00, poate 10:00) dar pleaca si mai tarziu, pe la 18:30, 19:00. Zilnic, plus in weekenduri. Au ditamai casoiul, au case si pe-afara, rar pleaca, cand pleaca, maxim 1 saptamana. Inainte de pandemie, plecau de 4-5 ori/an. Si atunci, jumatate din plecari erau cu treaba, de fapt. Concediu, concediu – vreo 2 saptamani/an. Atat! Si imi dau seama din discutia cu el, cel putin, ca aceasta indarjire vine de fapt, din frica de moarte. Poate ma insel, poate doar vor sa acumuleze si mai mult. Sa lase copilului, ca n-au decat unul, desi, copilul, are alte business-uri ale lui si nu se baga in firma parintilor.
Pe de alta parte eu, cand imi trazneste prin cap ideea ca poate as castiga la loto, sau m-ar lovi cineva cu o suma de bani (asa…nu stiu sa zic de ce pe mine), zau ca as avea ce face acasa sau prin lume, n-as mai munci un minut. Eu daca as avea bani m-as plimba peste tot, prin lume, asta mi-as dori. Defecta probabil, ce sa zic?! Fiecare cu pasarelele lui la mansarda.
Ca om care își planifică deja pensia din lipsă de chef de muncă în acest moment, m-am gândit și eu la problema asta. Dar concluzia a fost că nu m-aș lăsa de muncă pentru o sumă aparent suficientă, din câteva motive:
Primul ar fi că „necesitățile” se schimbă odată cu venitul. Adică un whisky bun e mai bun decât un whisky prost (asta se întâmplă când filosofez pe stomacul gol) și definiția de whisky bun evoluează cu fiecare variantă încercată. Deci suma aia la care mă gândesc acum probabil că nu va fi de ajuns când o voi avea.
Al doilea ar fi că unele dintre cele mai memorabile experiențe le-am avut la job. Sigur, nu sunt amintiri mai frumoase decât cele cu familia și prietenii, dar sunt din altă categorie. Sunt lucruri și locuri pe care efectiv nu aș fi avut cum să le văd în alt mod, indiferent de bani. Și nu mă refer aici la partea de distracție a job-ului ci la partea de muncă, de proiecte, de clienți și fabrici și oameni. Nu cred că sunt pregătit să renunț la asta deocamdată.
Al treilea motiv ar fi ce zicea Jordan Peterson. Trecând peste imaginea alt-right pe care o are și peste aberațiile lui cu privire la religie, ideea asta că ești „fericit” când ești util și productiv pare corectă așa, la modul general și pur intuitiv.
Comentariu beton!16
Ai un like, dar nu il poti preschimba in whiskey aicea, deci treci la munca si lasa comentariile pertinente :D.
Ai dreptate in ce zici, si e de inteles.
Cand ai un job si o cariera care te satisface, face parte din viata ta, nu e „decat un scarbici” cum e la majoritatea oamenilor ce isi urasc sau detesta jobul in anumite momente. Si calatoriile nu rezolva orice, nu inlocuiesc orice nevoie, si nu mai au acelasi appeal pe masura ce imbatranesti.
Dar respectul colegilor si partenerilor ramane un motivator pentru multi care inca mai trag desi ar putea sa se retraga.
BTW, ce mai zice Lewis Hamilton, revine au ba la „job”?
Util și productiv poți fi și făcând voluntariat.
@Cucurigu: Nu știu ce zice Lewis că n-a mai sunat de ceva vreme.
@Ady: A, clar, sunt convins că există oameni care se simt împliniți când fac voluntariat și sunt 100% sigur că mulți fac chestii mai utile societății decât ce fac eu. Eu mă referam strict în cazul meu.
Voluntariatul e ceva ce te poate inalta spiritual, unless you do it so the poor don’t see you as a pompous ass and kill you. As the richest do with their foundations.
Haideți să vă spun o poveste legată de bani și fericire.
Cunosc o tipă, care s-a despărțit dupa o relație de 18 ani, acum 10 ani. A rămas în niște relații cu fostul soț demne de invidiat, în sensul că în continuare ei sunt peste tot impreună. El o ajută la tot ce are ea de făcut în casa, ea gătește la dublu: pentru ea și copil, dar și pentru el. Bun. Acum vreo 3 ani ea a intrat pe mâna unui motivaționist d-asta. Care i-a făcut creierii țandari: ca e nefericită, ca e prinsă în trecut, că nu trebuie sa se mai vadă cu fostul soț, că trebuie să scape de toate persoanele toxice din viata ei, că trebuie sa-si schimbe jobul, hainele, mobila, varul de pe pereți, mm să schimbe tot. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă, este ca tot ce a primit în 18 ani de relație de la fostul sot, sa-i dea înapoi. S-a apucat de renovat, si-a dat demisia, a terminat niște prietenii, și l-a chemat pe fostul la apel. Băi, vino să-ti iei tot ce am primit de la tine. Ăsta, la insistentele și urletele ei „că vino, că le dau foc, că-mi aduc ghinion, dacă nu vii le arunc la gunoi”, s-a dus. Când a început nebuna să adune tot ce primise, și-a dat seama că ar rămâne casa goală dulapul de haine și caseta cu bijuterii. Nu prea i-a picat bine asta, așa că l-a sunat pe motivaționist. Păi ce fac, gogule, că nu prea e bine, rămân fără nimic așa. Job nu, haine nu, bijuterii nu, TV, sound bar, frigider…
Și cum dementul asta, nu degeaba e motivationist, i-a zis asa: vorbește cu fostul sa-ti dea pe ele 500 lei ca și cum ți le-ar vinde. Atunci nu mai sunt cadouri care te leagă de trecut și nu te lasă să fii fericita. Că tu d-aia nu ești fericita. Divinitatea o sa considere că ți le-ai cumpărat singura. Și ai scăpat.
I-a dat fostul pe ele fix o pwla.
The end!
Comentariu beton!16
Bănene… M-am enervat citind, jur.
@Eleno, dacă asta este reală, este incredibilă. 😯
Mă bucur că te mai vedem! 😊
PS Didina a dispărut de ceva timp, ști ceva (văd că Domnu’ inginer este prezent)?
@Elena P: superba demență! 🤪
Gizăs Craist! 🤣
Guys, e real 100%.
Didina, e bine. V-o aduc eu înapoi, dar lasati-mi puțin timp.😜
stai ca n-am inteles: „sa-ti dea pe ele 500 ca si cum ti le-ar vinde”?
pai ori le cumpara de la ea si-i da 500 pe ele, ori i le vinde ei si-i da ea, lui, 500, ca sa considere ca le-a platit cumva.
naiba sa-i ia, ciudata relatie! cum naiba s-o mai lungesti 10 ani dupa divort? adica la modul asta, cu gatit si ajutor reciproc. ca pentru copil inteleg o colaborare.
si-acum in ce stadiu e doamna?
Stai ca nu am inteles, de ce sa plateasca tot el 500? Azi am baut doar doua cafele dar daca cineva poate sa explice ii multumesc!
Da, știu că pare de noaptea minții, dar guru ăsta avea următoarea logică: dacă el cumpără de la tine toate cadourile pe care ți le-a făcut (și pe care el dăduse deja banii), atunci nu mai sunt cadouri. Sunt doar niște bunuri pe care tu I le-ai vândut și el a vrut să ți le lase.
Pentru că, „cadouri”, cuvântul ăsta era sursa ei de nefericire.
D-aia am zis că i-a dat fostul o pwlă, c-a rămas și ăla șocat de logică asta.
Voi înțelegeți ca există astfel de oameni printre noi? Unde „astfel” înseamnă și guru si tâmpită asta.
adica daca io iti fac un cadou, dupa care iti dau bani pe el, si iti ramane tie, nu mai e cadou ci e uitat.
Ok….
Bordel rules i guess. Doamna iti face un cadou veneric si tu o platesti, ca sa nu se simta ca i-ai dat pula cadou. Doamne iarta-ma.
Că dacă nici @Elena nu știe cum să aducă pe cineva de ciuf…
Trăiesc, @Emil. Doar am avut o perioadă mai bizară și m-am retras o vreme de pe interneți. Fac rost de timp, chef și revin. Cred.
😬
Ooo, deci mai trăiț’. 🤭
Da, @Vasilescule. Ca să vezi cat ghinion pe capul tau. 🤭
Asta da apariție … face mai mult de o para … 🤪
Da, și eu mi-am pus problema asta, de ce încă mai muncesc cei care au deja destui bani. Eu aș călători și n-aș avea niciun regret că nu mai muncesc și nu, nu m-aș plictisi. Bani să fie, că de muncă nu mi-ar fi dor. Și nu înseamnă că nu-mi place ce muncesc acum, dar aș prefera să fac orice altceva, dacă banii ar fi din ăia mulți.
Ai zis bine: banii nu aduc fericirea daca doar asta ai. Dar cand mai ai si altele pe langa, pfoaaai, stii cata fericire exista in a dormi linistit ca stii ca ai mancare in frigider, ca te doare la basca daca s-au scumpit utilitatile sau rosiile cherry? Banii nu-mi aduc fericirea, dar tare nefericita as fi daca as renunta la ei…
Spania ruleaza, dar nu e paradis d-asta tropical. Eu ma gandeam strict pe zona asta de tropical
Altfel Spania are sistem medical blana. Grecia e ok
Nu zace mare filosof in mine, vorba zbirului lui Petrini, dar cu sinceritate spun că nu cunosc nici o familie săracă ce ar putea declara liniștită că e foarte fericita, și revin la poporul român și ale sale vorbe înțelepte, orice cearta in casă începe de la nu-i !
meanwhile, asta a devenit o amenintare mai mare decat COVID pentru companiile din vest
https://www.cnbc.com/2022/01/14/the-great-resignation-expert-shares-the-biggest-work-trends-of-2022.html
Deci Mihai, unii au furat startul si au inceput cu demisiile inainte sa fie „set for life”
Chestia e că ăia, care scriu motivaționalele alea, sunt full de bani, că seminariile alea, la care te duci să înveți cum să fii fericit îmbățișând un copac chiar dacă buta ți-e lipită de spate, costă de te-ndoaie.
Acuma văd ce de litere am mâncat. Sorry. Mi se duce tastatura 😀
E ok. 😁
Dacă banii nu aduc fericirea, atunci vreau să îmi trăiesc nefericirea într-un confort total.
citat clasic din Oscar Wilde
Mă pi… pe toți banii din lume pentru un zâmbet al copilului meu, chiar de ar fi să mor într-un șanț, învelit cu cartoane! Ce dracu e defect la voi, lume?
Aaa, da: Bill Gates e un tip deștept, făcea bani cam în orice context, cine zice altfel nu știe ce spune.
Am citit comentariile și pot spune că, probabil, oricât de mulți bani aș avea cu siguranță nu m-aș lăsa de muncă… aș munci în continuare, nuncu aceeași sudoare, dar aș munci.
Indiferent că aș avea 25k, 250k, 2M, 20M, 200M de euro în contul din banca elvețiană cu siguranță aș mai și munci că m-aș simți inutil după o viață de muncă!
Acum dacă cineva mi-ar da o sumă ca și rentă viageră, una care să îmi asigure traiul acela lipsit de griji probabil că aș fi un an doi pe petreceri, dar pe urmă tot aș face ceva și aș munci.
Ca și o concluzie, după ce am văzut filmul pe Netflix, aș spune că dacă nu te naști un „spoiled brat”, nu ai cum să devii unul peste noapte!
Banii nu aduc fericirea dar, e mai ușor sa plângi intr-un Merțan decât pe-o bicicleta!
Cei care muncesc mult chiar daca au tone de bani, muncesc pentru ca este un viciu, o dependenta…nu se pot opri. Am vazut oameni la 80 si ceva de ani , cu sute de mii de euro in cont, care veneau la afacerea lor in baston 🙄😒. Astia „zen” care zic ca nu banii aduc macar o parte din fericire, caci ei te ajuta sa-ti indeplinesti visele, stau pe banii altora, nu stiu ce este munca, si clar…nu au realizat nimic consistent in viata lor.
Banii aduc fericirea dintr-o perspectiva a platii facturilor, mancarii, acoperis deasupra capului etc.
Am schimbat serviciul de la un salariu de 550 euro la unul de 1000 euro. Cea mai mare greseala posibila, dar nu prin prisma venitului, pe care nici nu l-am simtit.
De ce? Ca mediul de lucru – TOXIC, managementul – TOXIC, colegii ok, nu pot fi compensati prin salariu. Absolut deloc si imi sustin acest punct de vedere, pe propria-mi piele.
De cand m-am angajat, aproape 3 luni, singurul lucru pe care l-am facut in timpul liber a fost sa stau in pat sau pe canapea, sa imi revin dupa absolut orice dialog plin de aroganta si tot ceea ce presupune a fi un „control freak”.
Va spun sincer, cand stateam pe santier si fix in acea seara, dupa 3-4 zile (si nopti) de stat la lucrare, mi-au intrat banii, primul lucru la care m-am gandit a fost sa ii pun pe majoritatea la saltea, ca e posibil sa nu rezist psihic pana la finalul perioadei de proba.
Nu intru in detalii plictisitoare privind ce rate am, daca am proprietate personala, daca am sau nu copii, daca am frati sau bunici, nu.
Dar sincer sa va spun, in ritmul acesta, ori cedez nervos, ori altceva mi se va intampla.
Am aplicat in prostie, am primit vizualizari de CV-uri, nici nu ma intereseaza salariul, evident ca nu aplic la casieri, dar mi s-a luat complet de aceasta alergatura de bani.
Ce iei pe mere, dai pe pere, va spun din propria-mi experienta.
Nu doresc nimanui sa treaca prin ceea e trec eu in acest moment. Daca imi permit sa stau fara serviciu pana cand imi gasesc altul? Da, 1-2 luni, poate mai mult.
Hai sa zicem ca pot sa imi gasesc ceva „temporar” pana gasesc ceva mai bun.
Dar nu asa, cu ideea de a ajunge la doctor sa iau pastile de cine stie ce afectiuni, pe sistem nervos, poate diabet.
Nu multumesc!
Ba chiar pot spune ca am fost sunat de o firma, vrea sa inceapa angajarile, au mai fost pe aici, ma rog, salariul este fix cel pe care il am. Si daca era cu 1000 lei mai putin, semnam cu ambele maini.
Repet, banii aduc fericirea pana la un punct. Teoretic ar fi trebuit sa fiu fericit, dar mai mizerabil m-am simtit doar la decese in familie sau cand am avut probleme de sanatate aparute din senin.
Cred ca nu banii sunt problema, ci nevoia de a avea sclavi, sau diverse obsesii cum ca toti te fura.
Am un nene aici langa mine in zona, un fost securist, care a stiut unde sa bage bani cand trebuie, daca le-ar lichida, cu banii aia si-ar putea traii o viata decenta spre lux el si urmatoarea generatie fara probleme, ba probabil parte din banii aia investiti cu cap ar produce profituri constant fara interventia ta majora (hai poate o data la 6 luni cateva zile de citit si gandit unde sa mai faci schimbari in investitie).
Si totusi … la ferma turistica de langa mine (una din investiile lui) are angajati platiti la negru cu o mizerie de salariu … fiidnca nu isi permite? Nuuuu … fiindca e zgarcit si faptul ca unii accepta sa ii platesti cu asa mizerie iti da un sentiment de putere, de stapan de sclavi. Ba cand aia prost platiti au inceput sa plece, a inceput el sa faca joburi dinastea gen stat noaptea de paza, carat el cu masina diverse chestii necesare. Numa ca sa nu plateasca corect niste oameni si treaba sa mearga ca unsa.
Eu pe astia ii consider direct oameni cu probleme psihice, ce au nevoie nu de psiholog ci direct de psihiatru.
Eu am renuntat de mult la interviuri sa mai mimez raspunsuri la intrebarea „de ce vrei sa vi la noi?” De ce? Fiindca am o multime de pasiuni si hoby-uri si activitati pe care le vreau facute, dar care din pacate nu produc bani … din contra papa o groaza de bani. Asa ca vreau sa vin la voi, pentru ca de undeva / cumva trebuie sa produc banii astia.
Pe de alta parte avand pasiuni dinastea consumatoare de bani, e clar ca nu voi ajunge veci milionar. Adica cum ? Ar sta milioanele degeaba la mine in cont? Asta ar insemna o lipsa grava de imaginatie.
Adica daca as avea bani clar mi-as dori niste hectare multe de teren, padure, lacuri and shit, pe care sa am sanctuar pentru diverse animale, o casa off grid cu mega tehnologie, plantatii de tot ce trebuie pentru a fi independent si musai ceva sursa de bani ca sa platesc taxele de protectie catre stat. Din pacate tot ce imi doresc eu ar consuma bani an de an luna de luna, deci nu as putea renunta la munca … iar sa transform pasiunile mele in producatoare de bani ? Aia ar fi injositor, umilitor, mai bine lipsa.
Eu am avut mereu o vorba: banii n-aduc fericirea dar daca e sa plangi, e mai comod sa plangi in mercedes decat pe bicicleta.