Se pare că printre nenumăratele mele talente și abilități, se numără încă unul: nu-mi dau cu stângul în dreptul prin bucătărie. Drept pentru care, după prima încercare de carbonara, care s-a soldat cu aplauze la scenă deschisă, am recidivat zilele trecute. Din nou, s-a votat că sunt cele mai bune. Iar dacă pe copii e ușor să-i impresionezi, cu fashionista nu merge așa simplu. C-a mai mâncat niște carbonara, făcute la mama lor, în viața asta.

Prin urmare, după un așa succes fulminant, m-am hotărât să vă las aici rețeta, că și-așa au fost câțiva dintre voi care au cerut-o. Plus că, dincolo de orice gluma, este o alternativă excelentă pentru când vrei să-ți faci ceva bun de mâncare, dar să nu dureze prepararea mai mult de jumătate de oră. Evident, cu condiția să aveți toate ingredientele prin casă.

Și, da, a trebuit să fac precizarea dintre paranteze, pentru că în România au existat extrem de puține locuri în care am mâncat carbonara care să nu conțină smântână. Că, na, nu-i spui tu bucătarului român cum fac italienii pastele.

Așadar, să purcedem.

Ingrediente

👉 Sare – un vârf de cuțit

👉 Piper (măcinat) – două vârfuri de cuțit

👉 Ulei de măsline – 2-3 linguri

👉 Pancetta – 200 grame (deși ideal ar fi cu guanciale în loc de pancetta)

👉 Ouă – 4 bucăți

👉 Spaghetti – 250 grame

👉 Parmezan – 150 grame

Pasul 1

Puneți apă la fiert într-o oală pentru paste. Adică una pe adânc, nu pe larg. Gata, ce-a fost mai greu a trecut, de-acum mai urmează doar detalii. Nu râdeți, bă, că apă fără paste se poate, dar paste fără apă nici Bărbosul Suprem n-a izbândit.

Pasul 2

Cât așteptați să fiarbă apa, în loc s-o frecați aiurea la televizor, mai bine vă ocupați de pancetta aia, zic. În sensul că va trebui s-o tăiați în feliuțe subțiri de lățimea unul deget mic. Dacă aveți degete mici groase, imaginați-vă și voi cum arată un deget mic normal. Puneți cele 2-3 linguri de ulei de măsline într-o tigaie d-aia care nu lipește (hai că e imposibil să nu aveți, la câte promoții la tigăi au fost în ultimii 30 de ani în țara asta), adăugați pancetta feliată subțire, dați focul mic și pentru moment ați uitat de tigaia asta. Mă rog, poate totuși mai amestecați din când în când pe-acolo, ca să se rumenească uniform.

Pasul 3

O să constatați cu stupoare că apa încă n-a fiert, în ciuda faptului că ați început deja să vă uitați urât în direcția oalei și să înjurați printre dinți: „boss, de ce kkt fierbe apa asta așa de greu?”.

Dar nu-i nimic, până fierbe, abia aveți timp să vă prindeți ce-i cu alea patru ouă de mai sus. De la două dintre ele va trebui să obțineți o chestie foarte complicată, gen, să rămâneți doar cu gălbenușurile. Dacă nu vă iese din prima, exersați până vă iese, că chiar aveți nevoie de două gălbenușuri.

Gata? Ați reușit? Perfect. Acum luați un castron sau o farfurie pentru ciorbă, spargeți celelalte două ouă și amestecați-le cu cele două gălbenușuri obținute cu atâta trudă. Luați o furculiță și bateți un pic amestecul asta ca și cum ați vrea să faceți omletă. Mă rog, la final de tot, dacă nu sunteți atenți, s-ar putea chiar să aveți parte de omletă, dar până acolo mai avem.

Pasul 4

În timp ce vă câcâiați cu ouăle alea, ce să vezi, a început să fiarbă apa. Prilej numai bun să înjurați de morți toate pastele carbonara din lume. Liniștiți-vă, nu se întâmplă nimic, doar fierbe niște apă. După ce v-ați calmat, adăugați în apa care fierbe vârful de cuțit de sare, câteva picături de ulei de măsline, și băgați pastele.

Ajunși aici, sper să stați bine pe analizele cardio, nu de alta, dar o să vă stea inima când o să vedeți că pastele intră doar pe jumătate în apă. Nu, soluția nu este să vă întrebați cu voce tare „cine dracu’ m-a pus, nu puteam să stau la tv sau s-o ard pe net?”, ci să luați o lingură de lemn cu care să începeți să apăsați ușor pe spaghetti. În câteva secunde, o să asistați la un adevărat miracol: toate pastele vor fi acoperite de apă.

Atenție! Dacă vă plac al dente, va trebui să le țineți cu un minut mai puțin decât timpul de fierbere comunicat pe ambalaj. Ah, da, am uitat să va spun, trebuia să citiți asta pe ambalaj. Așa că vă duceți frumușel la găleata de gunoi, recuperați cutia sau punga și rugați-vă să n-o fi rupt chiar în locul unde scrie nenorocitele alea de minute.

Pasul 3

Nu, nu e o greșeală, ne întoarcem la pasul pe care l-ați întrerupt când v-ați speriat de niște apă care fierbe.

Așa, ziceam că tocmai ați amestecat ouăle, acum e momentul prielnic să presărați peste acest amestec cele două vârfuri de cuțit de piper. Mai amestecați un pic. După care, peste tot maglavaisul ăsta vine și parmezanul. Sfatul meu ar fi să-l dați pe răzătoare înainte să-i dați drumul în castronul cu ouă bătute, că după o să fie mult mai complicat. Nfine, voi hotărâți, cert este ca parmezanul ar cam trebui să fie ras. Ah, încă ceva, dacă cele 150 de grame sunt tot parmezanul pe care-l aveți în casă, nu-l puneți chiar pe tot, mai păstrați două-trei linguri pentru ornat la final.

Pasul 5

Mai știți că aveam o tigaie cu pancetta pe foc? În funcție de cât au durat toate operațiunile de la pașii anteriori, cam pe la acest moment al acțiunii ar trebui să aveți ori o tigaie cu pancetta crocantă (crispy, cum zic bucătarii de fițe), ori o tigaie cu pancetta arsă, cum v-o fi norocul. Dacă ați reușit s-o ardeți, puteți sa vă opriți acum din tot ce faceți și să dați o fugă la Mec, că ceva-ceva tot va trebui să mâncați. Dacă nu, luăm tigaia de pe foc și-o mutăm pe balcon, ca să se răcească mai repede. Dacă locuiți în Bucureștiul lui Nicușor, nu e nevoie s-o mai scoateți pe balcon, o puneți pe caloriferul din bucătărie.

Pasul 6

După socotelile mele, ar mai fi cam trei minute până fierb pastele, așa ca aveți exact timpul necesar să postați un selfie din bucătărie. Că nu poți sa faci carbonara și să nu știe nimeni, ce naiba.

Pasul 7

Recuperați tigaia cu pancetta de pe balcon sau de pe calorifer. Ar trebui să se fi răcit cât să nu mai fie fierbinte, ci doar caldă. Turnați bucățelele crocante așa cum sunt, cu tot cu grăsimea pe care au lăsat-o în timp ce se prăjeau, peste sosul de ou cu parmezan de la Pasul 3. Dacă totuși au produs mai mult de o lingură de grăsime, zic să mai scoateți din ea, lăsați cam jumătate.

Pasul 8

Între timp au fiert și pastele. Le scurgeți de apă și le puneți în cel mai mare castron pe care-l aveți în casă. Dacă se poate să aibă și pereții înalți (castronul, nu casa), cu atât mai bine. Deși tendința este ca în acest moment să aruncați apa în care au fiert pastele, sfatul meu e să n-o faceți încă. Sau, dacă vă deranjează teribil, puteți s-o aruncați, dar păstrați într-o cană cam două degete din ea.

Pasul 9

Luați sosul, adică tot amestecul ăla de ou, cu piper, cu parmezan și cu pancetta crispy, de la Pasul 7 și-l turnați peste spaghetti. Ce, boss? E prea mic castronul, de-abia au intrat pastele în el, unde naiba să mai pui si sosul? Păi de ce kkt credeți că v-am zis să folosiți cel mai mare castron din casă? De nebun? Lasă că știți voi mai bine, nu? Na, acum mutați pastele în alt castron, unul în care să aibă loc și sosul, dar, mai ales, în care să aveți și loc să amestecați după ce-l turnați.

După ce a dat ăl de sus și ați reușit în cele din urmă să turnați sosul peste spaghetti, începeți să amestecați ușor în sensul acelor de ceasornic, până ce sosul și pastele se amestecă aproape omogen. Rețineți că v-am zis mai sus să păstrați două degete din apa în care au fiert pastele? Ăsta este momentul în care va trebui să hotărâți singuri, să luați decizia de mare responsabilitate dacă o folosiți sau nu. Dacă vi se pare că nu aveți suficient sos, sau că e prea gros și nu se amestecă cum trebuie, începeți să turnați din apa aia. N-o turnați pe toată dintr-o dată, că, în loc de sos carbonara, o sa produceți o baltă carbonara în care vor pluti niște paste. Puneți un pic și amestecați. Dacă tot nu vă satisface rezultatul, mai puneți un pic de apă, și tot așa.

Pasul 10

E gata, în farfurii cu ea. Puțin parmezan peste (din ăla de vă ziceam mai sus să-l păstrați) și asta a fost. Poftă mare!

Pasul 10 bis

Pasul ăsta fals este cel în care o să vă întrebați uimiți: „cum adică, o să mănânc ouă crude?”. Fix cum m-a întrebat un prieten la telefon, în timp ce-i dictam rețeta asta (nici nu mai zic că i-o dictam de la volan, atât sunt de bun). Nu, boșilor, n-o să mâncați ouă crude. Căldura pastelor abia luate de pe foc o să gătească încet sosul. Că dacă-l gătește repede, o să mâncați paste cu omletă. De-aia eu aș fi foarte atent în locul vostru la Pasul 9. Dar dacă e să nu vă iasă, n-are rost să vă enervați. Până la urmă, de câte ori în viață mănânci ditmai omleta, din patru ouă, cu parmezan și pancetta crocantă?

Gata. S-aveți poftă!

P.S. Am uitat să precizez că rețeta e pentru patru persoane, dar doar dacă două dintre ele sunt copii de unșpe ani. Dacă nu, ies suficiente carbonara cam pentru trei adulți.