În rarele ocazii în care am mai recomandat filme pe acest blog, am constatat din comentariile voastre că sunteți destul de reticenți vizavi de producția autohtonă de filme de lung metraj. Intuiesc și care sunt motivele, dar, pentru că vreau să scriu un articol documentat pe acest subiect, am zis să vă întreb direct dacă vă uitați la filme românești.
Nu ridicați din umeri, că întrebarea mea are sens în contextul în care filmele românești nu-și acoperă nici măcar costurile de producție din încasările de la cinematografe. De ce? Păi pentru că publicul de la noi nu vrea să meargă la cinema pentru filme românești. Iar eu vreau să scriu un articol în care să explic foarte exact de ce se întâmplă asta.
În caz că nu vă era clar, publicul sunteți voi. Voi sunteți segmentul de public matur pentru care ar trebui să se depună toate eforturile ca să fiți atrași în sălile de cinema. Din acest motiv, consider că răspunsurile voastre vor fi foarte relevante.
Prin urmare, o să vă rog treceți peste cele cinci întrebări de mai jos. Răspundeți la câte vreți, la una, la două, la toate cinci, nu contează. La final, oricum voi avea suficiente date care să-mi susțină tema viitorului articol.
Așadar, să purcedem:
1️⃣ Când ai fost ultima dată la un film românesc la cinematograf? Ca să fiu și mai direct, întrebarea corectă este: când ai plătit ultima oară ca să vezi un film românesc. Ai plătit măcar o dată?
2️⃣ Când te-ai uitat ultima oară la un film românesc pe vreuna dintre rețelele de streaming (Netflix, Amazon, HBO GO etc)? Un film pe care să-l fi ales de bună voie, da? Nu că erai la o bere la vecinul Titi, de la doi, și ăla se uita la Nuntă Mută pe HBO.
3️⃣ Când ai văzut ultima oară un film românesc, în general? Cu bani, fără bani, piratat, ne-piratat, la tv sau oriunde vrei tu, dar să fi fost un film românesc pe care l-ai vizionat de bună-voie de la cap la coadă.
4️⃣ Există vreun film românesc care ți-a plăcut mult de tot? Atât de mult încât ți-ai dori să-l revezi? Aici, dacă răspunsul este „da”, mi-ar fi de folos să vă amintiți și titlul. Ah, încă ceva, dacă se poate, filmul ăla care ți-a plăcut mult de tot (sau filmele, că poate sunt mai multe) să fie totuși măcar din ultimul sfert de veac. Nu mă ajută deloc dacă-mi zici că vrei să revezi „Nea Mărin miliardar” sau „Astă seară dansăm în familie”.
5️⃣ Dacă pentru toate întrebările de mai sus, răspunsul este „nu” sau „nu știu”, mi-e foarte clar că n-ai nicio treabă cu filmul românesc. Nu vrei să le vezi, nu te atrag deloc, nu ți-ai pierde niciun minut din viață cu așa ceva. Poți să-mi explici, pe scurt sau pe lung (cum preferi), de ce?
Mno, cam astea ar fi. M-ar ajuta să-mi răspundeți la oricare dintre ele. La toate ar fi ideal.
problema cu filmele românești este că sunetul este oribil. costă să tragă vocile și în studio, nu doar pe platou, așa că lasă filmarea așa și nu auzi ce vorbesc. e obositor.
apoi subiectul de bază, comunismul/românismul, prezentat într-un mod neamuzant. Polițist Adjectiv e mișto, 432 e mișto, restul de 99% nu sunt mișto, sunt proaste.
„Pescuit Sportiv” e un film mare. era pe cinepub, parcă și pe youtube, dar la o calitate execrabilă. de aia îți vine să râzi când auzi că se vor filma filme cu telefonul mobil.
Da, în momentul în care au existat bani pentru echipe de sunet adevărate, a dispărut ca prin farmec problema asta. A se vedea la „Octav”, unde s-a lucrat cu echipă de sunetiști care mai lucrase la filme celebre.
Neata,
1.Ultimul film romanesc este MO. Cumparat biletele de la o prietena care nu mai ajungea.
2.Niciodata.
3.Incercat sa „imprumut de pe net” Doua lozuri (cel din 2016).
4. Nu tin minte.
5. Nu ma incita subiectul sau felul in care este filmat.
Mi-am dat seama ca mi-ar placea sa se faca filme dupa anumite carti (sincer mi-ar placea film dupa Arhanghelul Raul a lui Eftimie).
Se dezbate încă. Ce zici?14
1. Am fost la De ce Eu?
2. Acum câteva luni, la România neîmblânzită(dacă se pune ca o producție românească, nu știu) și voiam săa ma uit la Aferim! Însă am fost nevoită să suspend contul de Netflix
3. Portretul Luptătorului la tinerețe week-end-ul trecut
4. După dealuri
Sper că ajută la studiu. Cel mai rău îmi pare că avem mulți regizori, scenariști și actori extrem de buni însă la capitolul marketing în cinematografie suntem praf. Mulți tineri mai de-o vârstă cu mine încă au impresia că filmele românești sunt pe sistemul patriotico-obosit în genul filmelor istorice ale lui Nicolaescu și lipsa efectelor speciale îi sperie.
1. Nu.
2. Acum cateva luni cand ai scris despre Mo
3. Vezi punctul 2
4. Miss Christina (2013) si Dupa dealuri (2012). Am gusturi destul de specifice presupun 😅
5. Nu am raspuns cu nu la toate intrebarile de mai sus… Dar pot sa iti spun de ce am raspuns cu nu la prima. Pur si simplu nu a fost un film romanesc in ultimii ani care sa ma atraga ca subiect(de cele de la punctul 4 am aflat dupa ce nu mai erau la cinema). Poate am ratat unele, nu zic nu, dar ultimele de care am auzit sa fie la cinema au fost Miami Bici si Oh, Ramona… ar trebui sa fiu platita ca sa indur asa ceva.
Comentariu beton!19
1. Morometii 2 l am vazut la cinema si am dat bani pe el. Regina Maria am vazut la cinema si am dat bani pe el.
Doua lozuri l am vazut la cinema si am dat bani pe el.
2. Acum vreo 2 luni am vazut pe Netflix ceva film romanesc. Cred ca Bacalaureat….
3. Ma uit des pe un program numit Comedy Est unde dau doar filme romanesti. Macar de 2 ori pe luna 30-40 min de filme.
4. Deci excludem clasicele BD ai Nea Marin. Filantropica l am vazut de mai multe ori, Doua Lozuri, Amintiri din Epoca de Aur.
Da stiu, in raspunsul meu sunt doar filme mega cunoscute… Dar sincer sa fiu doar alea ajung la mine. Atat e marketingul filmului romanesc pentru un noncinefil
Comentariu beton!26
Da, exact asta este una dintre marile probleme: promovarea lor. Exrimarea @Cristinei, de mai sus, este aur curat: „ultimele de care am auzit sa fie la cinema au fost Miami Bici si Oh, Ramona”. Evident, au fost mult mai multe filme românești în cinematografe, dar astea două au avut o promovare extrem de puternică. De Oh Ramona m-am ocupat la job, deci știu exact ce și cum. Ideea promovării e că trebuie să ajungă chestii despre filmul respecttiv la public, nu publicul să caute chestii despre filmul respectiv. Cum se întâmplă la noi de cele mai multe ori.
Ah da. Și asta. Nu aflu de ele. Că dacă aș afla, probabil m-aș învrednici un pic mai mult sa le vad.
Poate s-a mai zis dar:
-sunet oribil, fara muzica pe fundal etc. Plm ne-am obisnuit cu filme unde tonul il da muzica de pe fundal. Se facea asta si in filmele romanesti, vezi seria BD. Astia noi se pare ca au uitat trucul
-subiectele de rahat: jeg, comunism, avort, ciorba
-se vede de la o posta ca sunt facute pentru critici snobi care isi sorb propriile basini, si nu pentru public. Asa ca baieti, sa va plateasca criticii biletele, ca eu nu dau bani pe asa ceva
Comentariu beton!73
Era sa scriu ca nu m-am uitat in ultima vreme la filme romanesti, apoi mi-am adus aminte ca ultimul vizionat a fost Tipografic Majuscul. Am ramas cu senzatia ca lustratia ar fi trebuit sa insemne lichidarea esalonului unui si doi. Si dupa aia, mai vorbim.
Also, 6.9 pe scara Richter si Calatoria lui Gruber.
Subscriu la calitatea sonorului. Cea mai frecventa intrebare atunci cand privim un film romanesc este „Ce zice?”. Urmata de „Da-l mai tare, nu stii ca la cele romanesti nu se aude”
Comentariu beton!26
1. Ultimul film la cinema – La Gomera, când a apărut, acum 2-3 ani, nu rețin exact. M-am dus din patriotism. Mi-a plăcut.
2+3. Ultimul film românesc la TV – ”Tipografic Majuscul”. Plăcut și acela.
4. Nu.
Pfiu, ce obositor e să răspunzi la întrebări!
Comentariu beton!17
1. Niciodata
2. Ultima oara m-am uitat la Umbre, pe HBO Go parca. Recunosc ca m-a prins tare, mi s-a parut foarte fain serialul. Apoi m-am mai uitat la un serial (un sezon) pe Netflix, imi scapa, si m-am mai uitat la Romania Neimblanzita, iar, ceva de vis.
3. Ultimul a fost Romania Neimblanzita. Efectiv, aveam vreo 2 saptamani de cand vroiam sa il vad. M-am pus in canapea si m-am uitat la el. :))
4. Sincer, acum ca ai zis, parca as mai lua Umbre la puricat. De fapt, sa fiu sincer, nici nu m-am uitat la tot serialul, am vazut 2 sezoane.
5. Raspund si la asta: in cultura mea de om prost, nu m-au atras, mai ales filmele vechi. Iar cele noi, nu s-au facut impozante ca cele vechi. Poate ca marketingul lor, poate ca e capul meu patrat. Cert e ca nu prea trag la ele.
Șerif, umbre e serial. România Neîmblânzită e documentar. Concluzia e că nu te uiți la FILME românești?
E posibil. Daca zici acum asa de film romanesc, n-am niciunul in portofoliu de care sa imi aduc aminte :)). E posibil sa am unul de pe Netflix dar nu imi aduc aminte exact nici macar ce se petrecea in el.
De curand s-a difuzat „Box” pe HBO. Am zis sa risc si sa nu mut canalul. Dupa o scena de 7 minute in care unul toca zarzavaturi, apoi el si ea mancau ciorba (da, iar) si ea spune „maine plec la un curs de dans” in timp ce el rula o tigara… si atat, am cedat psihic.
Comentariu beton!61
1. Filmul „Moromeții”, la cinema, dar nu mai țin minte anul. Am fost să-l văd după ce-am citit cartea. Am zis că io, la filme românești făcute după cărți, n-o să mă mai uit niciodată.
2. Am văzut „Miami Bici” pe Netflix.
3. Vezi punctul 2.
4. Nu.
5. N/A
1. 432 l-am văzut la cinema, ultimul. „Sau undeva in Palilula”. Nu mai știu care din ele că era demult. Dar eu nu merg la cinematograf in general așa că nu e relevant. Mi-au plăcut. Nu le-aș revedea, totuși.
2. „Cu un pas în urma serafimilor” a fost ultimul lung metraj văzut pe HBO go. In schimb abonamentul la HBO l-am făcut pentru serialele românești, în speță, pentru „In deriva”. Apoi le-am văzut pe toate de acolo.
3. Asta de la punctul 2. L-am văzut acum vreo 3 săptămâni.
4. Nu cred că e vreunul pe care as vrea sa îl revăd. Poate doar „amintiri din epoca de aur”, prima parte. Și asta doar pentru că e „caterincă”. Pe de altă parte sunt câteva scurt metraje pe care le-aș revedea oricând. Ca de exemplu „daca aveți un minut, foarte bine!” cred că se numea. Făcut demult tare, prin 2003-2004. Cu Andi Vasluianu.
Acum, in zilele noastre, sunt dispusa sa vad filme românești. Mai vreo 10 ani in urma, a fost o perioadă când nu mai eram. Pentru că, așa cum spune Vali mai sus, subiectul ăla cu comunismul/românismul prezentat atât de „artistic” nu e pentru mine. A fost o perioadă când numai ăsta era tratat în filmele românești exact așa, total neamuzant și negru și cumplit. Cum dealtfel a fost comunismul. Dar mulțumesc, nu mai vreau sa vad asta. Am avut destul.
Altfel eu sunt dispusa a le vedea. Din nefericire, pe foarte multe nu le pot urmări decât la cinema. Și cum nu sunt cel mai mare fan al locului, rămân cu ele nevăzute. Uite, de exemplu îmi pare rău că nu am văzut Moromeții 2. Nu cred că îl găsesc online in vreun fel. Pe HBO go, nu e. Poate pe alta platforma unde nu am abonament.
Morometii 2 film online pe domnul google si de acolo te descurci…😀
Haha. Am incercat atunci, la câteva luni după ce a apărut. Nu era. De atunci nu am mai căutat.
1. Nu am fost la cinematograf să văd filme românești. Cauza: de multe ori sunt puțin sau slab promovate.
2. De vreo 2 săptămâni am terminat un serial românesc (Umbre, dacă e relevant).
3. În ultimele 2 luni am vizionat vreo câteva, tot pe platforme online gen Netflix/HBO Go.
4. Nunta Mută, culmea (pentru că e o tragicomedie)
5. Să explic de ce urmăresc mai rar filme românești:
a. după cum scriam mai sus, promovarea deficitară (nu urmăresc trailerele filmelor și nu aflu despre ele decât dacă le recomandă Netflix sau vreun blogger). În cinemaurile din mall-uri, 99% din afișe sunt cu filme străine)
b. subiectul care de regulă se referă aproape strict la probleme din societate (viol, comunism etc.) – avem problemele noastre, le cunoaștem, hai să facem filme și despre altceva, că și-așa suntem nervoși, triști și depresivi când vine vorba de România. Subiectele astea prind la străinii care probabil habar n-au de noi sau comunism (așa cum mă uit eu la filme cu și despre țările aflate în război și despre care nu știu multe).
c. sunetul (scrie Vali mai sus ce și cum, eu nu pot să explic pentru că nu mă pricep) dar ceva e aiurea la modul în care se aud majoritatea filmelor.
d. aș spune regizorii care sunt școliți într-un anume fel. Sunt persoane relativ tinere care fac scurt-metraje sau clipuri pe YT (fără pretenții de film) și care au încadrare și tehnici de filmare peste regizorii consacrați – aici se leagă de subiectul filmului, dacă subiectul e trist și culorile vor fi întunecate, bună atmosferă.
Comentariu beton!20
N am rabdare sa citesc intrebarile, asa ca o sa ma iau iar de Anduta.
Cred ca cel mai bine a explicat situatia (daca nu ma insel) Vasile, in Las Fierbinti. Stiu, sunt taran basit ca ma uit la asa ceva, e pentru tractoristi , etc. Mi se rupe. Mdeci, sa revenim la oile noastre, Vasile ii explica lui Robi ( iar paranteza, eu asa tin minte) bai, in filmele americane apare unul cu o valiza, altul i o fura, asta l urmareste prin toata lumea pana il prinde si si recupereaza valiza, chit ca valiza era goala. In filmele romanesti, unuia i se fura valiza si pana la final asta umbla pe strazi intrebandu se : de ce oare mi s a furat mie valiza, cum de sunt asa ghinionist?
P.S. 1 Mo ala l am vazut pe Netflix, mi s a parut exact genul cu valiza la romani
Asta e , gusturile nu se discuta, v am zis ca s cam ghiolban.
P.S. 2 V am mintit ca ma iau iar de Anduta. Ce va mai place shaorma…
Comentariu beton!46
Bun. Am o curiozitate, ai văzut „Două lozuri”?
Daca nu ma insel, da. Trebuie sa ma uit iar ca sa fiu sigur, dar daca e ala,nu m a impresionat.
Boss, stii vorba aia, degeaba te duci la porci cu margaritare, nu le apreciaza. Asta e, la mine e simplu, mi e foame, mananc, mi e sete, beau, azi ascult muzica clasica si mi suna ok in ureche, maine imi pare ca o manea suna ok si aia clasica e cah. Vorba batranilor, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Comentariu beton!16
Te întrebam pentru că Două Lozuri este unul dintre puținele filme românești gândite pentru public, nu pentru labă-n cerc.
Nu sunt potrivită pentru studiul tău, pentru că nu sunt o cinefilă. Mă uit rar și puțin la filme, iar când o fac ori revăd ceva care mi-a plăcut mult, ori pentru că joacă actori care îmi plac, sau după ce studiez pe net despre ce e vorba și care sunt impresiile generale, iar în particular mai cer și părerea unor prieteni. Groaznic, știu.
Ținând cont de ce am scris mai sus, la filme românești nu mă uit deloc, am încercat câteva recomandări, dar nu am avut răbdare să le urmăresc până la final.
Ca să răspund la întrebările tale:
1- Actorul și sălbaticii, ultimul film românesc văzut la cinema, în precambrian.
2- Pe rețele de streaming nici vorbă să mă uit la filme românești.
3- Nu mai știu.
4- Nu.
1. acum circa 20 de ani, cand nici nu exista conceptul de cinema multiplex.
2. acum 2 luni pe cinepub la niste scurt-metraje romanesti
3. ca mai sus
4.Da, 4 luni, 3saptamani si 2 zile pentru adevarurile spuse…
5. Din pacate este un vid de creatie major justificat prin lipsa fondurilor pentru realizarea filmelor, (sunt convins ca multe filme zac prin sertare in stadiul de scenarii). Pe de alta parte mi se pare revoltator sa castigi Ursul de Aur cu o mizerie de film ca cel caruia nici titlul nu vreau sa-l mentionez…
Care, Aferim?
Cred ca Babardeala … :))
Cand eram in Romania, nu mergeam la cinema din cauza faunei care misuna pe acolo si care iti strica toata placerea vizionarii unui film. Fie el si romanesc.
Aici, la cinema, nu ruleaza filme romanesti. Daca ar rula, m-as duce; nemtii dubleaza filmele, deci macar as intelege ce zic aia de pe ecran.
Am vazut, pe Netflix, cateva filme romanesti. Unele mi-au placut, altele nu prea. Dar, la toate, am avut nevoie de subtitrare. Altfel, era imposibil de inteles ce spuneau aia; parca au prune-n gura, frate!
Mi-a placut mult si as revedea cu placere, „De ce eu?”. Bine…revad oricand „Actorul si salbaticii”.
„Nunta muta” mi-a placut, iar, foarte mult.
Or mai fi si altele dar, pana nu rezolva si cineastii romani problema sunetului, pas.
1. Ultima mea prezența la cinematograf a fost înainte de pandemie.
2. Ultimul film pe care l-am văzut a fost MO (cel pe care mi l-ați recomandat)
3. Au fost mai multe.
Varianta scurtă…. Nu prea am vreme de filme și când am, citesc.
Daaar cred ca cele românești chiar nu sunt promovate de nu aude lumea de ele.
De „OH, Ramona” auzisem și eu, era plin netul și în jurul meu se vorbea despre el. În n rest, mumu. De la tine am aflat ca mai exista filme românești noi, posibil și faine.
Ultimul film pt care am platit bani a fost de fapt un documentar despre viata ninei cassian”distanta dintre mine si mine”. Stiu ca am avut o perioada in care mergeam special la cinematograf pt astea romanesti in ideea sa ii ajut.
Am vazut Miami b. la inceputul pandemiei cand l-au pus pe netflix.
As revedea oricand „doua lozuri”, „despre oameni si melci” si unul de care mi-a fost tare drag USTUROI, cu greu l-am prins la MȚR, nu cred ca a fost in cinematografe, doar pe la festivaluri. Il cautam de ceva vreme.
Cu siguranta daca s-ar face reclama mai multa as avea curiozitate mai mare, mai ales ca parca filmele romanesti au mai iesit din registrul comunist.
@Mf: O bere pentru Mf!
1. la cinematograf n-am mai fost nici nu știu de cînd; Avatar 3D a fost ultimul (copil de 5 ani, kangaroo style, doh)
2. ultimul românesc, pe netflix a fost 432, că-mi era dor de Ivanov;
3.-4. mă uit constant la filmele românești, vechi sau noi, doesn’t matter; chir și maiamibici a avut din parte-mi 3 tentative de vizionare (n-am putut, în cele din urmă); românescul meu preferat al tuturor timpurilor este Balanța, a lui Lucian Pintilie; din generația tînără am niște preferați: Ada Condeescu și Alexandru Potocean (reuniți în “Dincolo de calea ferată”-superb), iar ca exemplu de film cu buget redus, “Secretul fericirii”, cu Vlad Zamfirescu – bun tare în rol;
așa că, eu nu pierd nici un film românesc, bun/prost, le văd pe toate deși sonorul poate fi încadrat la “tortură/tratament inuman”…
1. Merg foarte rar la cinematograf, aleg filmele pentru care consider ca cinematograful ofera o senzatie net superioara vizionarii acasa – de exemplu Gravity.
2. In ultimele saptamani Aferim si Ilegitim pe Netflix.
4. Doua lozuri, Filantropica, Amintiri din Epoca de Aur
5. Oarecum pe langa subiect: fac si eu parte dintre cei deranjati de sunetul foarte prost din majoritatea filmelor romanesti.
In general filmele românești prezintă realitatea. Nu vreau sa vad la cinema, pe bani, ceea ce vad in 10 minute pe strada, gratis. Sau în 5 minute.
Ultimul văzut a fost „Miami nici” pe Netflix. M-am amuzat. As da bani să-l văd și la cinema.
Filmul românesc care ar trebui predat la școală sau vizionat obligatoriu e „Filantropica”.
Comentariu beton!26
1. Nu rețin. Sigur am fost, dar acum mulți ani.
2. Acum vreo 2 ani, „America, venim”, Netflix – mi-a curs sânge din ochi. Cretinoid maxim.
3. Acum 2-3 săptămâni, „Vlad Țepeș” – YouTube.
4. „Portretul luptătorului la tinerețe” – mi-a plăcut, în special că acțiunea s-a petrecut la mine în zonă.
5. Din motivele expuse mai sus, de mine și de ceilalți. Pot trece peste calitatea sunetului și imaginii, dar foarte multe sunt proaste rău. Am văzut Filantropica, Despre oameni și melci, Oh, Ramona și încă vreo câteva, dar triste. Când am anumite stări, mă uit la BD, Nea Marin și filmele istorice. Cam atât.
2. #metoo
4. este că-i bun Potocean?
Serif, sa fie bine si la vara cald… un billy in drum! In rest… intre chin si amin! Si in rest… am vazut doar o singura data printre maretii tai cititori despre…
1. Filantropica. În cretacicul timpuriu (prin 2002 sau 2003 cred, că încă eram în facultate), la Scala, cu niște prieteni.
2. Niciodată nu am văzut un film românesc pe HBO Go sau Netflix. E adevărat că am aceste platforme doar de vreo 3 ani, deci n-am ajuns încă să mă întreb „Băi, am terminat de văzut cam tot, ce-ar fi să mă uit la un film românesc?”
3. Cap – coadă? „Totul e tăcere” acu’ vreo 10 ani, pe HBO… Cred… Nu piratez filme românești! Ce-ai înnebunit? Vrei să râdă ăia de mine p-acolo pe torenți?🤣 Da, nici măcar pe alea ultra mega premiate sau mediatizate gen 432 sau Moromeții 2 sau Moartea domnului Lăzărescu sau mai știu eu care nu le-am văzut cap coadă.
4. Îmi pare rău, p-alea din cretacicul timpuriu le-aș revedea oricând, adică făcute înainte de ’89 sau, eventual multe făcute în anii ’90 și început de 2000. Pe măsură ce ne apropiem de prezent…. Nope, nimic.
5. Motivele pentru care nu mă interesează cinematografia românească din ultimii cel puțin 20 de ani sunt:
– subiectul filmelor. În marea majoritate a cazurilor subiectul e sumbru, e din viața de zi cu zi, în orice film te lovești de chestii pe care le vezi sau le trăiești zi de zi, sau pe care le-ai trăit tu sau ai tăi. Vreau SF, vreau fantasy, vreau action movie (la dracu’, până și porcăriile alea filmate la noi cu VanDamme sau Segal pe principiul „actorii lor și caii noștri” arată mai bine). Vreau comedii care să nu fie copiate după alea de afară, vreau subiecte vesele. În plm, noi încă facem filme istorice sau cu Revoluția din ’89. Filmele românești care îmi sar în ochi pe HBO în momentul de față sunt Tipografic Majuscul, cu unul făcea grafitti pe vremea lu’ Ceaușescu și Regina Maria. Dă-o-n mă-sa!
– jocul actorilor. Bănene, e atâta falsitate și teatralitate excesivă în jocul unora încât nu pot să mă uit. Nu știu ce îi învață la UNATC, dar jocul lor nu are treabă cu nimic. Cine dracu’ vorbește sau se mișcă așa? Sunt falși, nu sunt de acolo, nu te poți confunda sau trăi o dată cu personajul.
-imaginea și sunetul. Aici e durere. Când acțiunea se petrece noaptea poți să te duci la o țigară liniștit că oricum nu vezi nimic. Sunetul mă fascinează de-a dreptul. Filmele românești (secvențele alea la care m-am uitat când am avut chef) sunt singurele filme unde stau cu telecomanda în mână și „dă-i mai tare, dă-i mai încet, dă-i mai tare, dă-i mai încet”.
Filmele românești sunt făcute de ei pentru ei, ca o labă-n cerc a regizorilor, scenariștilor și instituțiilor statului responsabile cu asta, cu spectatorii și actorii ca personaje secundare și neimportante. Se plimbă niște bani justificați prin niște premii și cam atât. Dacă cinematografia românească ar trebui să se susțină prin numărul de bilete vândute ar da faliment și s-ar închide. Sau poate mă înșel eu. Dar clar nu sunt fan filme românești.
Comentariu beton!64
La 3. filmul se numește „Restul e tăcere”. My mistake. Are un titlu deosebit care te face să-l ții minte….
1. Furia prin 2002
2 si 3. Prin luna iunie, Amintiri din epoca de aur
4. Restul e tacere – e genial.
Filme romanesti la cinema nu prea am vazut, nu stiu daca se difuzeaza in capatul de est al tarii. Singurul afis pe care l-am vazut in afara de Furia a fost 5gang.
1. Eu cand vreau sa fluier, fluier. Am senzatia ca am mai fost la unul si mai recent dar nu reusesc sa imi amintesc exact. Altminteri am senzatia ca eu platesc de fiecare dcmata cand vad un film romanesc pe hbo sau netflix pentru ca platesc abonament lunar.
2. Acu vreo 3 sapt. Am din cand in cand o pasa din asta si ma uit la mai multe intr-un timp oarecum scurt. Ultimele vazute: Un pas in urma serafimilor, Imi este indiferent daca…., Aferim!, Un echipaj ptr Singapore, Acasa la tata, Mo si am revazut 423 si Lazarescu. Asta cam acum vreo luna doua.
La film în oraș n-am mai fost de când aveam copiii cei mari mai mici,cu școala specială a băiatului…altfel n-ar fi fost în stare să vadă un film.Dar filme românești am văzut pe tv în ultima vreme destule,vechi ,dar mie mi-au placut:filmele cu Ion ,după Rebreanu, de exemplu au fost de foarte curând pe primatv, am văzut că vinerea au ziua filmului românesc.
1.Oh, Ramona si Două lozuri, am ieșit la ambele. Codrin Maticiuc trebuia nominalizat la Oscaru de aur. Soției si ălora de fuseră cu noi cică le plăcu.
2.Nu.
3.Încã nu pot fi legat chiar asa ușor. Vezi 1, ceva gen 2017.
4.Scuzaț la sondaj, nu.
5.Sunetul,dialogul are ceva fals, parcă’s făcute din cioburi, unele din banii de pită.
ramona da, e sinistru deși cartea e chiar ok; ba eu chiar aș face-o lectură obligatorie pentru mamele de băieți, poate se mai reduce numărul de fătălăi și agresori sexuali; la două lozuri nu’ș ce să zic; mie-mi place Boguță și nu-l suport pe Papadopol dar trebuie să admit că a fost bun în rol…
1. Niciodată. Sau se pune România neîmblanzită (documentarul)? Iar la ăla m-am dus că primisem biletul de la Auchan.
2. Niciodată.
3. Nea Mărin, la TV, cândva în vara asta.
4. 432
5. Cum spunea și cineva mai sus, sunetul este groaznic și de multe ori nu înțelegi ce spun. Uneori și povestea e cea care nu mă atrage. Și jocul prea teatral fără legătură cu realitatea.
1. Am văzut filmul „Două lozuri” la un festival internațional prin 2017.
2. Am încercat să mă uit la „Oh, Ramona” pe Netflix Asia și nu am rezistat. Era singurul film românesc acolo.
3. Vezi punctul 1.
4. Chiar mi-a plăcut „Două lozuri” și l-aș revedea cu prima ocazie. Aș mai revedea „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”
5. N/A
Am mers la Morometii II si Regina Maria (care e si nu e film romanesc) la cinematograf. In general evit filmele romanesti din cauza sunetului. Am incercat sa ma uit acasa la Octav, dar m-a doborat, prea plictisitor. Nu sunt fan al eternelor subiecte care se invart in jurul comunismului si al realitatii din Romania in general, de 40 de ani servesc live toata mizeria in direct.
1. Ultima dată când am plătit ca să văd un film românesc la cinematograf a fost cândva spre finalul anilor ’90, poate puțin după 2000. Dar clar sunt vreo două decenii de atunci.
2. Mă uit cu totul accidental pe canale de filme, deci nu pot spune.
3. În ultimii vreo trei ani cred că am văzut două filme românești (nu mai știu contextul, TV, eram în vizită la cineva… habar n-am). Am revăzut „Operațiunea Monstrul”, respectiv am văzut „Aferim!”
4. Am unele filme românești vechi cumpărate (DVD). Altele le mai revăd cu drag când sunt date în reluare la televizor (dar nu cap-coadă, ci pasaje). Dintre filmele românești post-decembriste, nu-mi vine în minte niciunul pe care să-mi doresc să-l (mai) vizionez (ori nu m-a atras cine-știe-ce când l-am văzut, ori ceea ce am citit despre el, respectiv pasajele vizionate nu m-au atras să-mi doresc să-l văd, ori poate că există vreunul care mi-a plăcut, dar nu-mi aduc aminte acum). Aici e vorba despre lung-metraje, că la scurt-metraje am descoperit unele chestii chiar mișto.
5. Temele tratate nu mă atrag, le lipsește partea de „entertainment” (sau, în fine, ce înțeleg eu prin „entertainment”), jocul scenic mi se pare adesea teatral, îmi displace tendința de a prezenta chestii „murdare” într-un stil de mahala (fie că e vorba despre limbaj, comportament, imagini, scene), nu știu care e problema cu sonorizarea sau cu dicția că sunt destule situațiile în care efectiv nu înțeleg ce zic actorii (problema asta era și la filmele ante-decembriste), coloana sonoră mi se pară că oferă plus filmului (uneori e fix opusul)…
Sunt conștient că e posibil să existe și filme post-decembriste pe care nu le-am văzut și s-ar putea să-mi placă. Dar, de fiecare dată când am dat șansa câte unui film lăudat, m-am trezit tot cu unul sau mai multe elemente de la punctul 5 și a fost „turn off”. Cum oricum nu sunt prea mare fan al vizionării filmelor de lung-metraj în general (adică mă uit din ani în paști), nu consider că mai e cazul să pierd vremea cu ceva la care, până acum, am avut parte doar de dezamăgiri (conform gusturilor mele, să ne-nțelegem).
Am vrut să zic „coloana sonoră NU mi se pare că oferă plus filmului”.
Văd între 15 și 25 de filme românești noi pe an. Alte 5 sau 6 sunt dintre cele pe care le revăd.
Acu’ o lună am văzut „Și atunci, ce e libertatea?” la cinema. Un film foarte foarte bun, nu seamănă deloc cu ceea ce știm despre filmele românești.
Mă uit la scurtmetrajele de pe Cinepub destul de des. Ultimul (re)văzut e „Șanțul”, săptămâna trecută. Și la multe filme românești de pe Netflix si HBO Go, dar prefer să merg la cinema pentru filmele noi.
Aseară am revăzut „Le concert” al lui Radu Mihăileanu. Nu e film românesc neapărat, că regizorul era de mult plecat în Franța când a făcut filmul, dar na, joacă români, el e român, în fine, înțelegi ideea.
Și în weekend mă pregătesc să văd vreo 7 filme românești, că merg la festivalul de film de la Reșița. #fandemică
1. In antichitate, era biletul 3 lei (adică monedă, nu bancnote) 🙂
2. Acum vreo 2-3 luni, (când ai scris tu de) MO. Tot cam atunci, Hawaii. Prin iarna am avut o tentativă la maiami bici, dar n-am rezistat la tot
3. Vezi punctul 2.
4. Filantropica
5. Subiecte nașpa, filme care se vor a fi „de artă” si ies niște kkturi.
1. Film la cinema, Morometii2, cred ca era chiar la premiera sau asa ceva. Sala Palatului, chinuiala pe scaunele cele mai incomode din lume, am zis ca nu mai merg ever…
2. Luca al lui Malaele – nu m-as fi uitat daca nu auzeam vorbindu-se de el intr-un podcast, oarecum intamplator. In ultimele 2-3 saptamani. Mi-a placut.
3. Saptamana trecuta cred, am vazut Varza, cartofi si alti demoni, un scurt-metraj despre Lunguletu si viata locuitorilor de acolo. E mai mult documentar, de fapt. Asa ca ultimul film ramane Luca.
4. Nu prea revad filme. Cat timp imi amintesc ce se intampla in ele, cel putin. M-as feri sa fac topuri, clasamente pentru ca as fi foooarte subiectiva. Dar sunt destule filme romanesti bune, chiar si mai recente, nu numai dintre cele vechi. Ca sa spun un titlu, Bucuresti non-stop, de ex.
5. Nu e cazul. Ma uit, dau sonorul mai tare, am rabdare sa termine ciorbele ca sa vad, poate mai au si ceva intersant de zis/facut, etc.
1. Aferim.
2 si 3. Mo si Arest am citit despre ele in articolele tale.
4. Filantropica. Rar revad filme.
5. Nu-mi plac subiectele (scenariile) filmelor româneşti. Sunt prea „realiste” cele pe care le-am vazut eu. Prefer filmele americane. Rar mă uit la alte producții.
3. Duminică am încercat să mă uit la Ticăloșii. Nu s-a putut. Decalaj imagine – sunet + sunet groaznic. După vreo 15 minute a dispărut decalajul, a rămas doar problema sunetului peste care NU am reușit să trec. Degeaba sunt actori buni, degeaba intuiești că e subiect bun, degeaba ai dispoziție de film. Am căutat subtitrare din română în română :))) nu am găsit și am renunțat. Maxim 30 minute am fost pe film, timp în care am constatat în plus că:
– Sunt scene chele. Adică stau și mă uit ca prostu cum se duce unul la budă dar e ceva interesant la tv-ul din birou și începe să facă ping pong cu ușa de la budă, ba se uită, ba are „treabă”, iar se uită etc. Apoi își pune picioarele pe birou și iar se uită la tv în timp ce eu, ca telespectator îi admir ciorapii.
– Este folosit excesiv un limbaj vulgar. Știu, era o încercare de a sublinia micimea și „calitatea” clasei politice dar este deranjant. O poți face profi cu subiectul, nu e cazul să exagerezi cu vulgaritățile.
The end.
Comentariu beton!14
1 – „Varza, cartofi si alti demoni” la Cinemateca Patria, cap coada, desi e documentar. Am incercat sa vad „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” dupa 15 minute am plecat
2 – Am vazut „Holy Father” pe HBO Go, dar si ala e documentar, deci nu se pune. Am cumparat de pe Vimeo filmul „Usturoi” al Groparului, care e chiar fain.
3 – „Caini” la cinema, eram singura in sala. Mi-a placut si filmul si atmosfera
4. – „Trenul vietii” si „Restul e tacere”
Săru’mâna pentru Usturoi!
Cam puține întrebări. N-ai învățat nimic de la doamna Pastilă?!
Zic sa trec la subiect. La noi în casă barbata-miu e fan filme românești. Le devorează. Sau, mă rog, ele îl devorează pe el.
Discuțiile sunt de fiecare data exact așa. El e intr-o camera unde este un televizor și urla: băi, ne băgăm la un film toți trei? Copilul: ce film?, eu (în șoaptă de pe unde sunt): românesc, dăhhh!, ta-su din camera cu tv-ul: romanesc. Eu ma duc în camera unde e copilul, schimbam privirile de „film romanesc iar. N-a înțeles că sunt nașpa?” între noi, ta-su nu ne vede, dar insistă, asa că..Răspund cu copilul în cor: nuuu. De ce? Eu ma fac ca nu-l aud, știe deja răspunsul, i l-am dar de 1 milion de ori, răspunde copilul care a fost educat: primești o întrebare, dai răspuns. Ca se termina ca-n gara, răspunde copilul. Și se aud și aiurea.
Ne bagi în sondaj?🤭
Comentariu beton!28
Normal că vă bag. Primii vă bag.
1. Anii 90, probabil ceva din seria „Liceenii”
2.Luna Iulie, Netflix, Dupa dealuri
3.Luna August, TV, Pistruiatul
4.Operatiunea Monstrul / Seria BD
5. Nu se aplica
Ca observatii personale, filmele romanesti ce apar in cinemauri si castiga zeci de premii internationale sunt o labă in grup, facute pentru orgoliul regizorului/ scenaristului si nu pentru a si scoate banii investiti.
„Comedii” unde gluma este o chestie vulgara.
Actori de film care joaca ca si cum ar fi la teatru…
1. Moromeții II, cind a apărut. Nu a meritat.
2. MO, după ce ai scris de el.
3. Vezi 2
4. Niciunul recent nu l-aș revedea. Dar da, Astă seara dansam in familie, oricind.
5. Dacă aud de un film nou românesc și e pe Netflix sau HBO GO ma uit dar nu neapărat pina la capăt.
Filmele românești, marea majoritate, mi se par insalubre. Și moda asta acum de parca toate sint filmate cu telefonul ma scoate din sărite.
Adică iubesc mult filmele, dar cele artistice.
Hai ca comentez si eu, desi dupa raspunsurile pe care le-am primit la comentariile mele de la articolul precedent nu prea am chef.
1. Cand eram copil.
2.Acum o luna, la In Deriva.
3. Film artistic, am vazut Filantropica, pentru a 8-a oara. Fain film, desi premisa de la care porneste nu prea e credibila.
4. Vezi 3:)
5. As vrea sa vad filmele acelea, cel cu procurorul care a comis suicid si cel cu politistul care abuzeaza de functia lui din motive personale misterioase, dezvaluite la sfarsitul filmului. Dar, filmele romanesti sunt prea edgy pentru mine, prea „de artisti”, plus ca avem aberatiile woke Aferim & co in care ne arata ce natiune de degenerati am fost (si suntem) spre deosebire de romii frumosi, puternici spiritual si sensibili sufleteste.
1. A doua cădere a Constantinopolului. La cinema 1994. Nu aveam xvideos atunci și preferam piersicile coapte ale Loredanei
2. Colectiv martie 2021 Netflix pt ca aveam un prieten vedeta în film
3.Colectiv
4. Amintiri din Epoca de Aur 2010
5. Må uit la ele din spirit patriotic.
Pe vremea aia, piersicile erau piersici. Acum sunt numai plastic 🙂
3. Mă uit la filme romănești când și când pe YT, dar filme foarte vechi.
5. Nu mă uit la filme romănești în general pentru că nu au subtitrare, iar mie îmi place să citesc…nu mă uit la filme, în general…și nici nu prea citesc…
Caut pastile !
1. Ultimele filme văzute la cinematograf au fost Frozen 2 și Maleficent: Mistress of Evil. Filme românești nu am mai văzut la cinema de dinainte de ’89.
2. Am văzut Mo când l-ai recomandat pe blog. An fost surprinsă că mi-a plăcut. Dar nu mi-a deschis apetitul să încerc și altele. Decât recomandate. Dar și așa, cu greu le pot face loc în șirul lung al listei cu , filme de văzut” ( mă refer aici la filme din toată lumea, nu strict la cele românești). Nu știu de ce nu mă uit la filme românești. Poate pentru că am dus lipsa filmelor străine când eram copil, poate pentru că filmele românești au subiecte din viața cotidiană din țară, pe care o prea cunosc, poate și pentru faptul că multe mi se par prost închegate de zici că mai e de lucru la ele până la varianta finală.
4. Nu mă uit în reluare la filme. Asta (vizionatul de mai multe ori) a fost valabil până în anii 89 și puțin după, până m-am dezobișnuit de acest nărav (spun așa pentru că pe multe filme le-am văzut de mai multe ori fiindcă aia era oferta la TV , erau puține și te uitai și când le reluau, din lipsă de altceva). Acum sunt prea multe filme și seriale peste tot, încât nu am timp să văd tot ce aș vrea, deci exclus să pierd timp revăzând ceva.
Însă, observ o chestie optimistă vizavi de filmul românesc. Tinerii (aka fiică-mea și colegii ei) merg la cinema la filme românești și urmăresc seriale românești la tv; de exemplu, acum știu că se uitau la serialul Adela, începuse sezonul 2).
1. In 2019 – La Gomera, am avut invitatie la premiera, dar as fi platit oricum. In rest, de-a lungul timpului am platit la cateva: Caini, Doua Lozuri, Charleston, Aferim, Orizont, Un pas in urma serafimilor
2. Colectiv, vazut in ultimele 6 luni, Miami Bici in ultimul an
3. Colectiv, vazut in ultimele 6 luni
4. Probabil as revedea Un pas in urma serafimilor, dar nici nu-s genul care se uita la un film de mai multe ori, indiferent cat mi-a placut.
5. Merg la filme romanesti din curiozitate si din admiratie pentru vreun actor care joaca (de exemplu Vlad Ivanov, care mi se pare un actor excelent si pe care-l urmaresc cu placere si in film, dar si la teatru), fie ca cineva implicat in productia filmului mi-e amic, prieten, cunoscut.
La cinema, pe bani,Moromeții 2.
La un festival de film la Buzău (cred ca îl știi și tu) am văzut integrala Nae Caranfil. Ce sa zic, as da oricând bani sa vad la cinema Closer to the moon. 6,9 pe scara Richter e alt film ok.
În rest, pe Netflix/HBO le am văzut pe aproape toate cele românești.
Sunt filme românești bune spre foarte bune, altele execrabile, dar…gusturi…
Oricum, eu am început de ceva vreme sa ma uit la orice în afara de cele americane: japoneze, franțuzești, rusești, poloneze, nemțești. Poate nu cinematografia e punctul lor forte, însă trăirile sunt mai autentice.
1.Da, Moromeții 2
2.Am văzut mai multe filme românești,in special pe Netflix,in orice caz,anul ăsta.
3.Miami Bici,sau cum s-o scrie, am vrut sa râd nițel.
4.Morometii 1 , oricând,la orice oră, știu pe de rost replici ale lui Ilie Moromete ăla Victor Rebengiuc.
1️⃣ N-am fost niciodată și nici n-am plătit să văd un film românesc.
2️⃣ Nu exista pe Netflix filmul pe care voiam să-l văd.
3️⃣ Ultimul film românesc a fost „Undeva la Palilula”, cred că l-am văzut pe Youtube, dar nu-mi amintesc exact.
4️⃣„Câini” mi-a plăcut mult. Îmi place atmosfera din filmul ăla și l-aș revedea, chiar dacă Dragoș Bucur a dat cu mucii-n fasole în ultima vreme.
5️⃣ Îmi plac în general și am o listă întreagă de filme pe care vreau să le văd.
Un articol pe gustul meu 😀
1. N-am vazut niciodata la cinematograf filme romanesti, desi mi-as fi dorit, pt ca nu stiu daca au subtitrare si mi-a fost intotdeauna rusine sa intreb :)) (cu ocazia asta poate imi spune cineva, ms)
2. Cum? Netflixul e pt altceva in afara de filme romanesti?
3. Ultima oara, aseara, pe Netflix, Ilegitim, o porcarie, inainte de asta vazusem Aferim!…okish
4. Nunta muta, Balanta, Despre oameni si melci, Un pas in urma serafimilor, Filantropica, A fost sau n-a fost (nu e cine stie ce, mi-a placut umorul si atmosfera de craciun), Amintiri din epoca de aur.
In principiu folosesc doar netflix pt ca sunt subtitrate toate. Doar Filantropica l-am piratat (prin 2009), in rest sunt om serios.
@Ana: ai vrut să zici „femeie serioasă”, nu „om serios”. 😀 😀 😀
1. În urmă cu un an și ceva, înainte de pandemie. Am fost la cinema printre altele la Moromeții 2, la Aferim, la Două lozuri, la Sunt o babă comunistă, la Pup-o mă!
2. Am văzut acum vreo două săptămâni “Bacalaureat” pe Netflix
3. Vezi pct. 2
4. Filantropica e the best! Apoi zic Aferim și Un pas in urma serafimilor
1. Ultimul film la cinema e La Gomera al lui Porumboiu la cinema Farnese în Roma in februarie 2020 fix înainte să se declanșeze măcelul.
Ca o paranteză, merg la toate filmele românești pe care le aduc la Roma, chiar dacă nu îmi place regizorul (sau n-am auzit del), actorii sau subiectul filmului tocmai ca să plătesc bilet. Păcat că vin rar și în general doar filmele ajunse pe la festivaluri, dar de-a lungul timpului am văzut in cinema în Roma Poziția copilului, Sierranevada, Bacalaureat, Două lozuri, La gomera, După dealuri.
A și am prins la tv 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.
2. Ultimele filme ro văzute pe platforme sunt Moon Hotel Kabul pe Netflix și MO pe Amazon Prime, acum vreo luna jumate.
3. Ultimul film piratat Luca al lui Horațiu Mălăele acum o săptămână(pentru că știu că n-am vreo șansă să îl văd prea curând în cinema sau pe platforme).
4. Revăd cu drag toate filmele lui Radu Muntean(regizorul meu preferat), Nae Caranfil și Corneliu Porumboiu. Și mi-a plăcut foarte foarte tare și Pororoca. Vreau să să revăd și tot ce-a făcut Cristi Puiu.
5. Mă uit la filme românești cu drag probabil pentru că dor de țară
5.
1. Boogie, dacă îmi amintesc corect. A trecut ceva vreme…
2. Acum vreo 2 luni. Am văzut Hawaii și mi-a plăcut mult.
3. Anul ăsta. MO, Zimnicea, Câini. Bune toate. Am mai văzut Sieranevada care nu m-a dat pe spate.
4. California Dreamin’. Două lozuri. Amintiri din Epoca de Aur.
5. Mă uit cu plăcere și curiozitate la filmele românești. Mi se pare că au evoluat mult de la primele apărute după 89. Avem regizori și actori foarte buni, am rezolvat problemele de sunet, scenarii sunt…Mi se pare păcat că nu sunt promovate suficient și că publicul plătește bilet numai pentru clișee de la Hollywood (sau doar pt filme românești cu tzatze goale) și preferă să mestece în gol la televizor.
Ioana Raluca: făr-o bucă, făr-o țâță, viața e pustiu. 😀 😛
Neidentificat, Bogdan George Apetrei, săptămâna trecută. Și tot luna asta am fost la Întregalde, regia Radu Muntean. Și da, merg la cinema și plătesc bilet la filme românești.
4 luni, 3 saptamani, 2 zile
Dupa dealuri
Doua lozuri
Moartea Domnului Lazarescu
Cainele japonez -toate la TV
Maria, Regina Romaniei – la cinema in 2019
1. Nu-mi amintesc. Trebuia să fie „Colectiv”, anul trecut, prin martie – da, știu că e documentar, dar cumpărasem bilet să-l văd la cinema. N-am mai mers, pentru că pandemie și lockdown. L-am văzut mai târziu, pe HBOGO parcă.
2. Nu-mi amintesc. O să văd MO, am auzit de el recent (în discuții pe bloguri, că pwla promovare).
3. Idem 2.
4. Mi-a plăcut la nebunie California Dreamin’. L-am văzut de mai multe ori, mi-am cumpărat DVD-ul la vremea respectivă, și am plâns când am auzit de tragedia în care și-a pierdut viața Cristian Nemescu. (Chiar, mi s-a făcut poftă să revăd filmul). Mi-au plăcut Filantropica și Asfalt Tango. Or mai fi și altele, însă nu-mi amintesc de ele acum.
5. În multe cazuri, sunetul e prost, iar imaginea e și mai proastă, și asta mă face să renunț la vizionare după 10-15 minute.
De multe ori am impresia că filmele românești nu se adresează publicului din România. Sunt slab promovate, afli de ele întâmplător, sau după ce au luat nu știu ce premiu. Apoi, mai sunt și subiectele alese și modul neatractiv, adeseori brutal în care sunt tratate. Dacă vreau un film românesc care să mă „prindă”, trebuie să caut informații pe diverse site-uri, și de obicei nu am timp sau chef.
Ultimele filme romanesti vazutr la cinema au fost Supravietuitorul si Carol I.
Chiar sambata am revazut cu drag la tv Titanic Vals cred ca pentru a 5 sau a 6 oara.
Pe netflix am vazut Miami Bici, Amintiri din epoca de aur, Buna! Ce faci?
Filmul meu romansc preferat este Morometii, l am revazut recent!
1. Văzut „2 lozuri” in cinema. Am platit, mi-a plăcut.
2. Pe Netflix și HBOGO văd destul de des, cred că săptămânal. Am văzut Bacalaureat, Mo, Aferim, Miami Beach, 5 minute, Balanța
1. Mo
2. si 3. Lunile trecute, la Două Lozuri și A fost sau n-a fost, pe Netflix
4. din ultimul sfert de veac nu prea
5. Problema e fix ce a zis Vali în primul comentariu: filmele românești se împart în două categorii mari și late: pe de-o parte cele de festival, grave, anoste, minimaliste, cu sonor înfundat, New Romanian Wave, de la cineaști cu succes la alți cineaști și de partea cealaltă sunt cele de duzină, care vor să mimeze cinetica și umorul filmelor americane de la începutul anilor 2000, cu comedie situațională ieftină, aventuri năstrușnice, ireverență, gen Suge-o Ramona sau ăla al lui 5Gang.
Primele au publicul lor format din cast, crew și influencerii care fac frumos pe la festivaluri, și vând mai puține bilete decât un concert de folk în Vamă, dar e OK pentru că banii și i-au luat deja de la CNC. De unde și lipsa nevoii de marketing, că CNC a dat doar pentru producție și oricum dacă plătește toată lumea să le vadă, cineva tot o să se prindă cinema-ul românesc e doar o farsă anostă. A doua categorie are publicul tânăr, care merge la multiplex, consumă conținut și popcorn, după care eventual le revede când apar pe streaming, dacă face rost de cont de la cineva.
Also, dacă includem și serialele aici, cea mai mișto producție românească mi se pare una de fapt coprodusă de americani, Comrade Detective.
Nu, nu, special n-am vrut să includ serialele. Că sunt altă mâncare de pește.
1. Nici nu mai stiu exact. Ultimul de care imi amintesc cert a fost „Balanta”. Un film pe care il consider mai bun decat cartea. Da, am fost la cinema atunci si am platit biletul.
2. Nu sunt abonat la niciun serviciu de streaming. De ceva vreme mai revad episoade pe Comedy Central: Big Bang Theory si 2 and Half Men, la TV. Da, sunt momente cand ma uit la niste seriale pe site-urile „alea”.
3. Nici asta nu mai tin minte exact. Cred ca era „Eu cand vreau sa fluier, fluier”. La care, roman verde si palid fiind mi-am pus… subtitrare. Film vazut pe net.
Nu stiu, poate au mai realizat ceva intre timp dar intotdeauna sonorul a fost jalnic la filmele romanesti. Si nu ma refer la efecte sonore speciale ci la imposibilitatea de a intelege ce spune, de prea multe ori.
4. Nu, nici macar nu as avea de unde sa aleg dupa cum am spus mai sus. Poate imi va atrage atentia ceva din ce spun alte persoane aici.
5. Filme „de arta” care imi arata cum se mananca ciorba sau rascolesc din nou lucruri pe care eu le-am trait pe viu (stiti, „epoca de aur”) si uneori le mai simt efectul, pas. Alte incercari cu care nu rezonez (de la varsta mi se trage, banuiesc), de asemenea.
Oarecum off topic
-in general am renuntat sa ma uit la filme pentru ca nu am rabdare. (plus super oferta de firme cu eroi si efecte speciale si agenda PC, nu m-a atras niciodata). Prefer sa vad (revad) cand am chef vreun episod sau doua dintr-un serial.
-La cinema am renuntat sa merg cand:
a devenit regula sa fiu inconjurat de persoane mancatoare de popcorn din pungi fosnitoare
volumul sonorului ajunsese sa concureze cel de la nunti (unde in principiu nu mergeam fara sa am vata in urechi)
a crescut simtitor pretul biletului. Cu asta poate m-as impaca dar la ultimul film la care am fost (cred ca acum vreo 5 ani, mi-am dus niste nepoti la un film din seria X-Man (ei au ales filmul) au fost minute bune de reclama inainte. Pai daca vreau sa vad filme cu reclame ma uit la TV.
1️⃣ Când ai fost ultima dată la un film românesc la cinematograf? Ca să fiu și mai direct, întrebarea corectă este: când ai plătit ultima oară ca să vezi un film românesc. Ai plătit măcar o dată?
Am plătit de mai multe ori chiar. Am văzut multe filme românești la cineva. La ediția TIFF din 2019 am văzut în proporție de 80% doar filme românești. Ultima dată când am fost la un film românesc la cinema a fost ciar la ediția TIFF de anul acesta. Rondul de noapte parcă îi zicea.
2️⃣ Când te-ai uitat ultima oară la un film românesc pe vreuna dintre rețelele de streaming (Netflix, Amazon, HBO GO etc)? Un film pe care să-l fi ales de bună voie, da? Nu că erai la o bere la vecinul Titi, de la doi, și ăla se uita la Nuntă Mută pe HBO.
Nu prea am timp să mă uit la filme în ultima vreme, deci am impresia că cel mai recent am văzut „Afacerea Est”, acum câteva luni.
3️⃣ Când ai văzut ultima oară un film românesc, în general? Cu bani, fără bani, piratat, ne-piratat, la tv sau oriunde vrei tu, dar să fi fost un film românesc pe care l-ai vizionat de bună-voie de la cap la coadă.
Acum o lună.
4️⃣ Există vreun film românesc care ți-a plăcut mult de tot? Atât de mult încât ți-ai dori să-l revezi? Aici, dacă răspunsul este „da”, mi-ar fi de folos să vă amintiți și titlul. Ah, încă ceva, dacă se poate, filmul ăla care ți-a plăcut mult de tot (sau filmele, că poate sunt mai multe) să fie totuși măcar din ultimul sfert de veac. Nu mă ajută deloc dacă-mi zici că vrei să revezi “Nea Mărin miliardar” sau “Astă seară dansăm în familie”.
„Afacerea Est”, „Bună, ce faci?”, „Amintiri din epoca de Aur”.
Ah ce-mi place subiectul asta! Pentru ca imi plac filmele romanesti, asadar, o sa raspund in ordinea numerelor de pe tricou.
1. Domnisoara Cristina, prin 2013. Am mers la cinema cu o prietena care-si dorea tare sa il vada, desi, daca o intreb acum care e ultimul film romanesc pe care l-a vazut, n-ar stii sa zica. Dar da, am dat bani sa vad un film romanesc. Am mai fost si la proiectii de filme cu actorii pe scena, dupa. (Legaturi bolnavicioase, Bacalaureat).
2. Ma uit frecvent pe netflix la filme romanesti, pot sa zic cu mana pe inima ca am vazut cam 50%-60% din ele. Acu.. nu toate imi fac cu ochiu’ si mai sunt si picky, nu ma uit la orice 🙂
3. Acu vreo 3 saptamani am vazut pe youtube ‘Cel mai iubit dintre pamanteni’ si am reluat si ‘Toate panzele sus’, din nostalgie. Sunt la episodul 7. L-am pus un pic pe pauza ca m-am luat cu concediul si cu..viata 🙂
4. Am mai multe, deja mentionate aici de alti oameni, mai degraba as enumera actori: imi place mult Vlad(imir) Ivanov, Adrian Titieni, Dorel Visan (pe care speram sa-l vad random pe strada cand am fost la Cluj, nu l-am vazut..), Andi Vasluianu, Natasa Raab.
Sper ca te ajuta in cercetarea ta, astept cu infrigurare (la propriu!) articolul 🙂
Am pus un raspuns destul de lung care nu a aparut.
Are rost sa mai incerc?
intre timp vad ca a aparut. Daca vreti puteti sterge acest mesaj pentru a nu incarca topicul inutil. Multumesc
1. Nu mai știu, foarte posibil ca niciodată.
2. Netflix – Miami Bici. Cred că anul acesta, pe la începutul anului. Mi-a plăcut mult, chit că nu îmi place nici de Bromania nici de Poponeț. Dar filmul a fost ok, chiar am râs.
3. Miami Bici.
4. Miami Bici.
5. Cum spunea și Vali, sunetul este foarte, foarte prost și este obositor să te uiți la un film românesc. În rest, filmele românești sunt despre comunism, drame, drame, drame, sărăcie, drame, tragedii. Cam despre ce văd zilnic când ies din casă. Nu, serios, chiar nu mai vreau să văd aceleași lucruri și mizerii pe care le văd când ies din casă, vreau altceva.
Miami Bici nu este o capodoperă, nu se mănâncă ciorbă minute în șir, are un limbaj trivial dar trivialitatea este pusă într-un context. Pe scurt, am râs. M-am simțit bine, filmul pentru mine și-a atins scopul.
În rest, înainte de a comenta cineva că sunt incult fiindcă nu mă uit la opere de artă gen 3,2,1, #Colectiv, Moartea d-lui Lăzărescu, să se întrebe cam câte biblioteci ne despart.
o sa incerc sa raspund pe scurt:
1. ultimul film romanesc la cinema pentru care am platit pentru toata familia: Tata muta muntii (acum circa o luna)
2. ultimul film romanesc vazut in orice mediu: Racheta alba – film pentru copii (pe youtube – open source). Nu mai piratez filme de foarte mult timp (prefer sa platesc pentru ele si daca nu pot plati, renunt sa le vad pana le gasesc la plata) – e general valabil nu numai romanesti
3. ultimul film romanesc ales – Tata muta muntii. Cele de pe Netflix sau HBO Go am incercat sa vad, dar cele actuale mi se par trase de par. Ultimul la care am incercat sa ma uit era ceva cu o celula – mi s-a parut tras de par la greu.
4. Filme romanesti care mi-au placut mult de tot – sunt chiar multe, dar din pacate nu actuale. Imi plac foarte mult Nea Marin, Liceenii (au fost etalon pentru generatia mea), BD, Toamna Bobocilor, Buletin de Bucuresti, Racheta alba, Toate panzele sus, Ciresarii, Pistruiatul … si chiar sunt multe
Mulțumesc. Nu știam de ecranizarea romanului „Racheta albă” de Ludovic Roman, una dintre cărțile copilărie mele.
Nu am fost la cinema de peste 3 ani din lipsa de timp, din cauza pandemiei, si a discomfortului creat de mestecatorii de popcorn cu gura deschisa, fosnit de pungi si verificat telefoanele la minut.
Dar, am vazut multe filme romanesti, unele cumparate ca DVD de prin Cora :D, altele pe streaming etc. Am o colectie cu cele istorice din 60 incoace, din care cel mai mult imi place cel cu Vlad Tepes, si mi se pare un bun film motivational-patriotic.
Din cele mai recente am vazut cam tot ce a facut Caramfil, Mungiu, si alte cateva mai cunoscute.
sunt cateva la care nu am reusit sa ma uit pana la capat, Ramona included, desi am citit si cartea, mi s-a parut o mizerie filmul, obositor si facut din alaturari de clisee. In schimb am urmarit cu placere Miami Bici, care e pe acelasi calapod dar facut mai cu cap si cu mai putina exagerare.
Ca si seriale am urmarit cu placere Umbre si Bani negri. Pe HBO
1. Am plătit de multe ori, unul din motivele pentru care merg la cinema e să văd filme românești, să fiu la curent cu ce apare. Nu reușesc să văd tot, mai ales că nu sînt difuzate toate la cinema. Ultima dată am fost înainte de pandemie, cred că la „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.
2. Anul trecut, la Arest, nu mai știu pe ce rețea, l-am ales de bună voie.
3. Zilele trecute.
4. Din ultimii ani ar fi Sieranevada, Pororoca, Aferim!, Charleston. Nu că îmi doresc să le revăd, chiar le-am văzut de mai multe ori.
Prin anii 2008-2010 am văzut ultima dată un film românesc la cinematograf. Weekend cu mama se numea.
Ultimul film l-am vazut pe Netflix. Se numește Octav.
Tot pe Netflix am vazut (și revăzut) Coborâm la prima.
În ultimii ani am mai văzut: Marți după Crăciun, Bună, ce faci?, Nuntă în Basarabia, Despre oameni și melci, Câinele japonez, Usturoi, Aferim, Afacerea Est, Femeia cu cravată neagră, Secretul fericirii, Pup-o, mă!, Poveste de dragoste.
Subiectele filmelor din ultimii 10 ani sunt din ce în ce mai mult axate pe perioada contemporană și mai puțin pe cea comunistă. Servicii precum Netflix sau HBO Go au făcut oamenii să meargă tot mai rar la cinematograf, dar au și promovat serialele și filmele românești noi. Dacă vrei producții românești ai ce viziona.
Usturoi îți mulțumește!
Singura dată cand am fost la un film romanesc, in ultimii 20 de ani, a fost la „Amintiri din epoca de aur”. A fost distractiv, nu zic nu, am urmărit si multe altele acasa, la TV sau pe pc.
Cum zice si Vali mai sus, sunetul in filmele noastre e atat de prost încât te uiți ca bou-n țeavă uneori, se aude un șoptit enervant mai ales la filmele vechi. Ori filmele europene foarte bune din punct de vedere al imaginii/sunetului sau calitatea imaginii filmelor din studiourile mari americane trec prin saptamani de postprocesare sau mai mult.
De fapt, cred ca un film romanesc a fost printre ultimele la care am fost la cinema – dacă scoatem din schema filmele de desene la care am mai reușit sa ajung cu copiii.
Iar pe Netflix și HBO go am văzut deja bună parte din tot ce e romanesc acolo.
M-am îndrăgostit de filmele românești, mai ales în ultima vreme. Mi se par autentice și realistice.
Este nevoie de curaj sa transpui pe marile și micile ecrane un film despre realitate în condițiile în care fata luminoasa și strălucitoare a filmelor Hollywood-iene a convertit lumea.
Da, într-adevăr acțiunea este mult mai lentă în filmele românești. Dar nu asa e în viata?
Sâmbăta am fost ultima data la un film romanesc. Otto barbarul. Frumos, decent, m-a cam plictisit finalul, dar frumos.
Merg la toate filmele românești la care apuc, deoarece vreau sa vad ce facem. Unele îmi plac, altele nu.
Pe Netflix am văzut ultima dată în primăvara: un pas în urma serafimilor.
Îl ratasem în cinema și nu am vrut sa îl văd la pirați.
Am filme românești pe dvd, in general cele care mi-au plăcut le iau pe dvd dacă le găsesc.
Am ~300 de filme românești văzute în ultimii 10 ani. Am o lista cu ele.
Am ajuns sa am regizori pe care ii evit, pentru că nu rezonăm. Sau producători din același motiv. După ce vezi o grămadă, îți cam dai seama cu cine te potrivești.
Merg mai des la regizori la primele filme decât la unii consacrați.
Pe Puiu nu mai reușesc să-l tolerez la 3+ ore de film. Iar Jude mă plictisește enorm cu răscolitul istoriei românești și interpretarea ei.
Otto Barbarul este filmul de la care mi-a venit ideea să scriu acest articol, dar, mai ales, pe cel care va urma. Mi se pare mai mult decât odios să-ți bagi copilul să joace rol principal. Și mă refer aici la Titieni. Bănene, se terminaseră actorii tineri din țara asta, de nu l-au putut lua decât pe Marc Titieni pentru rolul ăla. Odios, absolut odios. Eu, ca părinte, n-aș fi acceptat niciodată.
@Mihai, care e faza cu Marc Titieni din Otto Barbarul? A jucat prost sau…? M-ai facut curioasa.
Faza e că e fiu-său lui Titieni care joacă și el în film, asta e faza. Și n-o să cred niciodată că taică-său n-a avut nicio contribuție la distribuirea copilului în rol principal. Chiar dacă n-a avut, tot n-o să cred, mai ales că știu cum functionează lucrurile în industria asta. De-aia am zis că eu, ca părinte, n-aș fi acceptat niciodată.
De jucat rău n-a jucat, e spre acceptabil. Dar nu pot trece peste distribuirea asta în rol principal. Mi se pare grețos.
Uite ca nu stiam de povestea asta. Dar da, suna foarte romaneste si e inca un motiv pentru care ma intereseaza putin spre deloc ce se intampla in domeniul asta la noi.
Pe partea cealalta, si la Hollywood treaba merge tot pe bani/cumetrii/combinatii/relatii/neamuri/etc sau pe baza de „acces la veverita” (vezi cazul Weinstein) dar parca nu e chiar in halul asta. Bine-bine, acolo exista si un criteriu de baza, orice kkt de film costa bani investiti in productie si promovare si, ca urmare, trebuie sa scoata bani, restul criteriilor devin secundare. De asta se cam feresc de nepotisme din astea pe principiul ca daca iese prost nu incasam cat trebuie, nu mai avem pe cine da vina dupa aia.
O explicatie pentru calitatea mediocra spre proasta a majoritatii filmelor de la noi e legata si de faptul ca nu sunt bugete de investit ca sa iasa treaba buna dar nici nu se omoara nimeni in legatura cu vreun criteriu de performata financiara a unei productii.
Nu știu cât e de exclusiv românească treaba, că la Hollywood e PLIIIN de filme în care joacă părintele și copilul, unii chiar în formulă completă mama + tata + copilul, deci se poartă și la case mai mari, nu e așa ieșit din comun.
Dacă joacă decent și nu strică filmul, să fie sănătoși.
@Rox, așa e, doar că la Hollywood nu se fac filmele pe banii CNC-ului. Adică banii mei și ai tăi, ai noștri. Știi cum zic?
Cu riscul de a parea taran, pe scurt, NU. NU caut/vizionez filme romanesti in mod voluntar sau intentionat. Pentru ca „educated guess”. Daca pica accidental vreun film in raza de actiune a macaralei nu refuz fara sa incerc, dar ma uit mai asa … martea si primvara.
Ultimele cred ca au fost anul asta, vazute on-line pentru ca m-am impiedicat de ele: cele doua Amintiri din epoca de aur, Miami bici si Zimnicea al lui Naumovici. Niste prostii toate, Miami macar are meritul ca nu se „vrea” nimic altceva decat este, o comedie slaba si ieftina.
Am incercat Porno balamuc … imposibil de urmarit pana la capat. App de aia cu marketingul de defectuos, daca nici asta nu a avut marketing de toate felurile, nu stiu ce sa zic. Dar e absolut prost si oribil de vazut. La fel ca si 5Gang, Oh, Ramona, Selfie 69 sau alte mizerii din astea.
Nu pot raspunde la intrebari punctual pentru ca, de la Filantropica incoace, desi am mai vazut cateva filme romanesti, NU IMI ADUC AMINTE de nimic notabil si asta cred ca spune tot.
Motive … gramezi: a-regizorul si/sau actorii sufera de ei, b-filme de „arta” (laba-n cerc), c-scenariu/regie/sunet/lumina/imagine/montaj prost scrise sau executate, d-filmele sunt pur-si-simplu proaste cu totul, e-promovare/marketing de doi lei, f-all of the above.
Si o zice unul care se considera un cinefil relativ avizat. Inainte de pandemie aveam portia de minim 2-3 filme/luna la cinema plus alte cateva pe platforme.
Ca termen de comparatie, la filmele romanesti nu ma „cheama” abosolut nimic in timp ce pe unii ca Tarantino sau Ritchie ii urmaresc permanent si, daca scot un film nou, aflu de el cu minim 6 luni inainte de lansare si de obicei sunt in sala la premiera. Si nu a facut nimeni marketing la Inglorious Basterds, Alladin sau The Gentlemen in Romania :), deci nu neaparat promovarea e problema. Pe langa momentele lor cvasi-permanente de genialitate, au avut si astia zile si productii mai slabe dar nu mi-a parut rau niciodata de banii platiti in timp de la cele romanesti am ramas de multe ori cu nimic sau maxim un gust amar.
App, si la romanesti si la orice altceva mai uit, intotdeauna pe bani – cinema, Netflix, HBO, de-astea.
Sper ca ajuta la sondaj.
1. La cinema, ultimul film cu radacini romanesti a fost in 2018 – Touch me not, chiar mi-a placut. Dar asta nu se califica deplin la film romanesc, asa ca pun si 6.9 grade pe scara Richter si Closer to the moon ale lui Nae Caranfil.
Astea au fost ok, in rest multe m-au ingrozit de la trailer, iar la altele am iesit din sala dupa 15 minute (ex – Marti dupa Craciun).
Vad multe filme europene, in general le prefer Hollywood-ului, deci as putea fi in publicul tinta, dar greu ma conving ale noastre.
2. Pe platforme, cred ca ultimul vazut a fost un serial – In deriva. Nu mi-a placut adaptarea, Iures e prea teatral pt televiziune.
3. In general platesc pt continutul dorit, deci piratate n-am.
4. Am revazut la vremea lansarii Filantropica, parca si ceva scurt metraje de prin anii 2000, plus colectia de Amintiri din epoca de aur.
5. Cu timpul, interesul meu pt film romanesc a scazut (in paralel cu interesul pt literatura locala). Am cam prins formulele, asa ca ma plictiseste.
1. Acum 3-4 sapt in cadrul PrideTM, am vizionat „Camp de maci”, parca 15 lei a fost biletul, dar am plecat inainte sa se termine, pentru ca n-am mai suportat injuraturile si agresivitatea. Adica mie mi se pare accentul de Bucuresti vulgar in sine, daca mai adaugi si injuraturi, e prea mult pentru mine.
2️⃣ Am inceput „Holy Father”, dar nu l-am terminat, pentru ca m-a innecat revolta fata de realitatea a barbatului foarte des intalnit, care nu isi asuma nicio responsabilitate, cand vine vorba de copii.
3️⃣ La gomera (2019) – The Whistlers. N-a fost stralucit, dar frumos ca imagine.
4️⃣ Marti, dupã Crãciun (2010) Mi-a placut mult pentru ca ma regaseam pe atunci intr-unul dintre personaje. Si imi place mult Mimi Branescu.
1. În urmă cu vreo 15 ani, la Moartea Domnului Lazarescu. Bun!
2. În ultimii 2-3 ani, la recomandări de-aici, de pe blog, am văzut Doua lozuri și Filantropica.
3. Vezi 2.
4. Da, mi-au plăcut (de fapt, m-au impresionat) mult: 4 luni, 3 saptamani, 2 zile și Moartea Domnului Lazarescu
5. Cu toate că îmi amintesc de astea, în general nu-mi plac filmele românești. Sunt fade, au timpi morți, coloana sonoră ori nu există, ori nu se-aude, dialoguri stupide (în general), actorii se forțează să fie naturali și în forțarea asta devin nenaturali 🙂
P.S. Când a apărut, m-am străduit să văd Dupa dealuri. N-am rezistat nici 10 min.
1. De mult, la Amintiri din epoca de aur.
2. HBO.go – Mo, Miami bici
3. 2020
4. Filantropica, Moartea dlui Lazarescu, Osanda
5. Subiecte neinteresante, actiune foarte lenta si de multe ori inutila, sonorul foarte prost.
1. Am fost la Întregalde, nu am plătit că era festival și free entrance, însă ultima dată am fost pe banii mei la Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, prin iunie-iulie.
2. Acum vreo lună, la Aferim!, pe Netflix, ah, și Luca, tot pe Netflix.
3. Săptămânile trecute, am bifat ce voiam: Întregalde, Neindentificat și Dog Poop Girl.
4. Hmmm, da. Felicia, înainte de toate, Întregalde, 6.9 pe scara Richter, Ursul, Charleston. Sigur mai sunt, dar na…
Apropos de filme românești…. Deschid aci un subiect (sper să nu mă înjure @Mihai): îmi poate recomanda cineva vreun film românesc pentru copii, film făcut într-un an care să înceapă cu cifra 2? Eu am auzit doar de alea două cu Ștefan Bănică, „Ho ho ho” parcă sau ceva de genul. S-a mai făcut altceva special pentru 4 milioane de potențiali spectatori plătitori (plus părinții și bunicii aferenți)? Nu cred, fiindcă nu poți înjura, arăta tz-tze, mânca ciorbă și sprijini garduri în filmele pentru copii. Copiii nu gustă arta, dom’le!
Guvernul Copiilor, al Ioanei Mischie. E din 2019,, mie mi s-a părut ceva special, pentru toate vârstele.
1. 2017. Un pas în urma serafimilor sau Octav (nu mai știu care e ultimul). N-a fost la cinema că nu există la noi în oraș, a fost la Casa de Cultură. Am plătit pentru ambele.
2. Nu îmi amintesc. Cred că în urmă cu vreo 25 de ani: Toate pânzele sus.
3. 2017.
4. Octav.
Dar în ce oraș stai, de nu există cinematograf?
Vatra Dornei
Pentru început am să spun că nu prea mă mai uit la filme și seriale în general în ultimii ani. Dar să începem:
1. „Sunt o babă comunistă!” deci acum aproape 8 ani. Am fost cu părinții mei la un matineu la mall în Băneasa, noi 3 am fost singurii spectatori din sală.
2. Niciodată.
3. „Colectiv” și „Maria, regina României” ambele pe net, acum 2-3 luni, la sugestia unei prietene de pe Instagram care nu e româncă dar trăiește la București și știe bine românește. „Maria, regina României” era deja la liber pe Youtube.
4. De plăcut mi-au plăcut mai multe dar le-aș alege pe cele mai „ușoare” să zicem „Amintiri din Epoca de Aur”. Și „Sunt o babă comunistă”. Toate filmele cu Luminița Gheorghiu mi-au plăcut, mare actriță a fost. Aș mai adăuga „Filantropica”. În fine sunt destule filme românești cel puțin interesante.
Subscriu la chestia cu sunetul prost, e o problemă generală la filmele românești încă din anii 60-70, niciodată nu s-a rezolvat problema asta integral, cred că în aproape orice film românesc există cel puțin o replică dacă nu mult mai multe care abia dacă se înțeleg.
1. Da, de multe ori am plătit, mă uit la filme românești.
Ultima oară, cu bilet, la cinema: Moromeții 2 și Maria, Regina României. Înainte de pandemie.
2+3. Cum spuneam, mă uit. Le urmăresc, citesc despre ele, le caut. Pe Netflix, pe HBO.
Nu știu exact ultimul, dar am văzut Meda, Secretul fericirii, Arest, Charleston…astea îmi vin pe moment, dar mai sînt.
4. Da, Balanța. De f.multe ori și l-aș mai revedea. Și altele, poate, dar el e primul, văzut de cele mai multe ori.
1️⃣ Ultimul film românesc pe care l-am vazut la cinema a fost ”Miami Bici„. De asemenea, am vazut la cinema (cu bilet plătit, bineînțeles) ”Octav„ , ”Intre chin și amin” și ”Maria, Regina României”.
2️⃣ Am văzut pe Netflix filmul ”Berliner” iar pe HBO GO filmul ”Maria, Regina României”. (Am în listă filmele ”Amintiri din epoca de aur” și ”Nunta mută”, dar nu am avut timp de filme în perioada asta).
3️⃣ Filmul ”Berliner„, pe Netflix (cu bani, pentru că plătesc abonament 🙂 ), acu vreo lună și ceva, cred 😀
4️⃣ Filmul ”Maria, Regina României” mi-a plăcut cel mai mult. Îmi mai plac ”Octav” și ”Filantropica”.
1. Prin 2003 am vazut Filantropica al lui Nae Caramfil.
Chiar daca nu ai intrebat spun si ultimul film strain vazut la cinema (altceva decat desene animate): Jocul lui Ender. Scrisese Cetin un articol pe blog si dupa ce l-am citit pur si simplu m-am imbracat si am plecat la AFI sa vad filmul.
2. Nu imi aduc aminte exact cand dar m-am uitat la pocnitoarea aia de Miami bici. Masochist.
3. Cu siguranta la TV dar nu imi aduc aminte ce anume si cand. Ai mai pus si conditia aia imposibila: cap-coada. Cine mai vede filme cap-coada pe TV? :)))
4. Nu. Daca mi-as fi dorit sa revad o faceam deja pentru ca e foarte usor acum sa faci chestia asta.
5. Nu as vedea un fil gen Moartea domnului Lazarescu / 4,3,2 / Pozitia copilului nici daca as fi platit sa intru in sala. Iar daca m-ar lua cu forta de pe strada as evada pe geamul de la baie.
Traiesc in Romania si stiu ca e nasol in spitale, stiu ca e coruptie, stiu ca e mult absurd si ipocrizie, stiu cum a fost pe vremea lui ceausescu. NU mai vreau sa vad filme despre asta.
Este ca si cum ai pune victima unui viol sa vada un film despre un viol. Si apoi i-ai mai propune un film tot despre viol. Si apoi altul pe aceeasi tema.
Ultima data cand am vazut un film romanesc la cinema, a fost pe vremea lui Ceausescu. Nu stiu de ce, dar nu ma atrag.
Când avem timp pentru TV, noi la filme românești ne uităm, în proporție de peste 75%. Recunosc că, din nostalgie, ne uităm și la Cinemaraton sau ComedyEst, unde rulează filme românești mai vechi – dar meritul acestor canale (scoase de cei de la RCS RDS/Digi) este că prezintă filmele vechi în grupaje/serii de regizor sau scenarist sau medalioane centrate pe unul sau altul din actorii anilor ’70, ’80.
Ca să răspund la întrebările legate de filmele românești din ultimul sfert de veac:
– nu doar că am văzut cam tot ce am prins fie la cinema sau la TV, dar am cumpărat și DVD urile, când le-am găsit, că suntem mai de modă veche și suntem atașați de colecția noastră de filme pe disc, să le revedem oricând dorim
– dintre filmele românești care îmi plac și le cam știu pe de rost deja (din nou, mă limitez la producțiile din ultimii ani):
București non-stop (nu l-am putut găsi pe DVD, din păcate 🙁)
Marți după Crăciun
Toată lumea din familia mea
Poziția copilului (nu pentru că a fost premiat la Berlin, ci pentru că ăsta este pur și simplu un film excepțional)
Lombarzilor 8 (serial TV care a rulat acum câțiva ani, din păcate îl mai găsesc doar pe YouTube ☹)
Aferim!
A fost sau n-a fost (genial!)
Mi-a fost greu să aleg, dar cele de mai sus sunt câteva dintre favorite.
PS avem o generație de actori extraordinari, merită văzuți la lucru nu doar în filme, ci și pe scenă, noi încercăm să mergem să îi vedem la teatre de câte ori putem și găsim bilete, chiar dacă trebuie să purtăm masca în sală pe durata spectacolului
Odată cu filmul Balanta si Cel mai iubit dintre pământeni s-a terminat cu bunul simţ al exprimării. Dacă înainte de 1990 , cenzura a fost benefică şi totodată scenariile au fost cât de cât în regulă, cel puțin pentru filmele istorice, acum este varză totală. Replicile sunt fără valoare, din cauza faptului că incultura creşte şi tot creşte…..
Adevarul ca n avem si noi un pornache mai cunoscut cat de cat, n avem mari actori gen Titus Steel, noi din perioada interbelica sau cand o fi trait Terente suntem varza si la capitolul asta. Ce mai, cinematografia romaneasca e pe psihologie d aia grea ruseasca, nu pe actiune ca la altii.
1. Ultima oara am fost la cinema la “Maria, regina Romaniei” in 2019 cand a aparut.
2. Tot prin 2019 sau anul trecut m-am uitat pe Netflix la “Moartea domnului Lazarescu” si la “Miami Bici”.
3. Ultima oara cred ca am vazut anul asta acum cateva luni redifuzat la tv “Buletin de Bucuresti”.
4. “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” este filmul meu romanesc preferat, cred ca absolut toata lumea ar trebui sa il vada.
5. Sper ca te ajuta raspunsurile:)
Sunt multe filme romanesti care chiar merita vazute ✌️
1️⃣ Morometii 2
2️⃣ Am dat peste „Buna! ce faci?” pe Netflix si l-am vazut pe tot.
3️⃣ Acum cateva zile, pe Cinemaraton „Amintiri din …”
4️⃣ Mi-au placut mai multe, dar am revazut doar Balanta pe Netflix.
5️⃣ Nu prea m-am uitat la filme romanesti deoarece aveam fetele mici si ma uitam doar pe mut! Acum au crescut, avem camere separate si o sa ma apuc sa vad mai multe. Am in lista mea destule recomandari.
1. Din pacate in ultimul timp nu am prea mai fost la cinema sa vad nici filme romanesti, nici filme straine. Ultimul film romanesc pe care mi-l amintesc ca l-am vazut la cinema este „Bacalaureat” care mi-a placut foarte mult.
2. Am vazut pe Netflix, recent, doua filme, ambele reusite. Primul, „Mo”, mi s-a parut mie ca surprinde esenta societatii romanesti intr-un mod foarte lejer, fara efort, mai precis surprinde modul in care monstruosul se ascunde in cotidian. O fi si la altii, eu asta zic intotdeauna, sa nu ne mai simtim atat de unici dar, maybe it’s me, mi se pare ca la altii monstruosul nu este atat de aproape de suprafata. Al doilea „5 minute” e ok din toate punctele de vedere dar mi s-a parut chinuit, se straduieste prea mult.
3. Cred ca e clar.
4. Foarte multe. Am mentionat mai sus „Bacalaureat” – chiar l-am vazut de doua ori la cinema, atat de mult mi-a placut. „Aferim”, la fel, mi s-a parut un film excelent. „Dupa dealuri”, „Moartea domnului Lazarescu”, „Filantropica”, „Marti dupa Craciun”, „Restul e tacere” mi s-au parut toate foarte reusite si le-as revedea cu placere.
5. Nu ne-ai intrebat dar pot sa prezint si planurile pentru viitor. Imi pare foarte rau ca am ratat la cinema „Babardeala cu bucluc” si abia astept sa apara pe undeva (gen netflix). De asemenea, este pe Netflix si nu am vazut „Un pas in urma serafimilor”. Pentru mine asta este si mai interesant pentru ca am prieteni care au trecut prin experientele respective.
1. La cinematograf cred ca am văzut Regina Maria și Moromeții
2. Pe platforme de streaming imi amintesc de Zimnicea, la recomandarea ta.
3. Ultimul vazut s-ar putea sa fie Doua lozuri
4. Cel care mi-a plăcut e din altă eră, Reconstituirea lui Lucian Pintilie.
Acum n-am răbdare să văd cum mănâncă unii juma de oră o ciorbă. Poate aș avea, dacă ar fi totuși o poveste acolo. Dacă, mâncând ciorba aia, și-ar aduce aminte de…și ne-am trezi in poveste in anul…când…Mi se pare ca filmele de acum exploatează senzaționalul, marginalul, drama, vulgaritatea. Și da, sonorul nu e bun, nu se aude bine.
Ultimul film românesc la cinema: La Gomera. A intrat pe Netflix, e în listă.
Anii trecuți, ceva eveniment, proiecție cu ”Câini”, care m-a dat peste cap și mi-a dat și-un pumn în plex. Fix ca ”Aferim”, văzut la cinema.
Weekendul ăsta m-am întâmplat pe TVr, la ”Agentul straniu”. Florin Piersic în superbia-i blondă de 1974, o scenă de chef psihedelic și niște idei din ”Filiera franceză”.
Aproape că mi-a trecut trauma provocată de ”A doua cădere a Constantinopolului”. 😉
1. Daca mi-aduc bine aminte, prin 94, la „Patria”, „Pepe si Fifi”
2. Pe HBO Go – documentarul „Colectiv” (stiu ca e documentar, dar…)
3. Cred ca anul trecut (2020) – am re-vazut o serie de filme : Occident, 4 luni, 3 saptamani 2 zile, Dupa dealuri, Pozitia copilului, California dreamin, Balanta …
4. California dreamin’, 4 luni 3 saptamani 2 zile, Filantropica,
1. ”Lumea e a mea” in 2015 – am fost cu fii-mea care avea 15 ani. Mi s-a părut o temă extrem de actuală. Filmul slăbuț realizat dar tema foarte bună, dupa parerea mea. Dar nu mai merg la cinematograf de vreo doi ani. Mă termină vorbitul la telefon în timpul filmului, etc
2. Nu știu să îți spun foarte exact, dar de curînd – o lună maximum. Si a fost alegerea mea nu a vecinului 🙂 Am văzut mai multe într-un weekend.
3. Cum spuneam acum vreo luna.
4. ”Pozția copilului”, ”Un pas în Urma Serafimilor” , ”Octav” … și, dintre cele mai vechi, ”Filantropica”.
5. Nu ma omor după filemele românești pentru că tema care răzbate, oricare ar fi subiectul, este că viața e nașpa. Adică în afară de caterinca din Miami Bici sau Două Lozuri ( dar și acolo răzbate viața asta nașpa) totul e gri si urât și apartamente de-alea cu mileu pe tv, și totul e nasol și mâine murim. Dacă nu au un subiect preluat de afară sau după un roman sau o nuvelă ( vezi Doua Lozuri ) , în 90% din cazuri noi producem filme în care subliniem că suntem săraci, nașpa, murdari, etc. Și desigur, cum s-a și spus mai sus, sonorul.
1️⃣Cred ca acum vreo doi ani, cand am vazut Maria, Regina României.
Si asta pentru ca Roxana e nepoata mea.
2️⃣ Nu-s cinefila, foarte rar ma uit la filme in general.
3️⃣ Cred ca acum vreo doua luni, cand ai zis de Mo.
Acum s-a tot pomenit de Doua lozuri, o sa ma uit.
4️⃣ Nu, si-mi pare rau.
5️⃣ Cred ca-s singura de pe-aici, ca n-am citit chiar toate comentariile, care nu se uita la filme. Sau mai corect ar fi ca ma uit foarte rar, trebuie sa aud multe bune despre vreun film ca sa am rabdare si sa-mi fac timp pentru a-l viziona.
De fapt, mie nu-mi prea plac povestile pe ecran, mai degraba citesc o carte si-mi fac filmul meu in cap.
1. Berliner – februarie sau martie anul asta, cinema Union
2. Aseară am văzut Luca, pe Netflix.
3. Urmaresc mereu si pe Netflix si pe HBO, uneori si pe Youtube, la un moment dat am avut abonament si la Tiff Unlimited.
4.6,9 pe Scara Richter si Parking mi-au venit asa, repede, in minte. Sunt multe pe care le-as revedea si chiar fac asta cand nu ma atrage nimic din ce e nou „pe piata”.
Mie imi plac filmele românești, n-o sa vă vină sa credeți ce capodopere am descoperit din anii 70-80 facute pe șestache, din pacate, nu au o calitate foarte buna dpdv tehnic, probabil daca le-as putea vedea la cinema prelucrate ar fi altceva.
Mentionez ca nu sunt vreo cinefilă, mai degrabă imi place teatrul, poate de aici plăcerea mea de a ma uita la o scena de 10 minute in care se savureaza o ciorbă :))).
1️. Cred că am văzut 2-3 filme românești la cinema. M-aș fi dus mai des, dar nu am avut cu cine pentru că nimeni din jurul meu n-a fost interesat. Merg în destule locuri singură, chiar la cinema nu-mi vine, mai ales când știu că după o vreme apare filmul ca să-l văd de acasă.
2. Iarna trecută. Cred că am aflat de aici că pe Netflix sunt filme românești, am găsit secțiunea și am văzut vreo 3-4-5. De la toamnă mă reapuc.
3. Vezi mai sus, iarna trecută, nu mai știu exact ce film, posibil Selfie sau Două lozuri.
4. Nu. Nici la filmele de la Hollywood nu mă uit de nu știu câte ori decât în cazuri foooooarte speciale. Sunt prea multe filme și prea puțin timp.
5. Pot să-ți explic de ce (cred eu că) nu mă atrag. Pe lângă partea cu sonorul despre care s-a vorbit deja și care pare să se fi rezolvat, dialogurile mi se par extrem de false, de nenaturale, de prețioase, zi-le cum vrei. Toți vorbesc atât de serios și de afectat. Chiar așa vorbesc alții în realitate? Că eu nu știu pe nimeni să vorbească mereu în stilul ăsta. Îmi pare un fel de over-acting.
Plus că nu-mi place că aproape toate se petrec ori undeva într-un loc neidentificat la țară, ori în București. Ori eu nu mă „regăsesc” în niciuna din aceste două lumi. Țara asta înseamnă mult mai mult decât ori sate, ori București. Mai avem și alte orașe, mici, mari, pe toate gusturile, chiar și comune. Când mă uit la filme americane, e destul de clar din primele secvențe unde se petrece acțiunea și – surpriză – au mai mult de un oraș și niște sate.
Decorurile sunt fie din locuințe luxoase, fie comuniste și sărăcioase de vai ș-amar. Zici că n-avem cale de mijloc în nimic.
Cât despre actori, îi (re)cunosc doar pe cei pe care i-am văzut des la TV ca prezentatori, doar că apoi nu-mi mai par credibili în diverse roluri (de ex. Florin Călinescu). Pe mulți alții îi știu după nume, am auzit de ei într-un fel sau altul, dar nu i-aș recunoaște după figură 🙂
Acum am terminat de vizionat Două lozuri și Birlic este fenomenal. Nu am știut de el dar nici mare cinefil nu sunt. A fost mișto.
1. Înainte de ”90
2. Niciodată nu am căutat filme românești pe netflix.
3. Acu două ore.
4. Nu.
Oare cum ar fi un film SF românesc ?
@Shoric probabil ar fi ceva SF :))))
Șefu”, ăla e „Două Loturi”. 😉
@MV, Acuma fără mișto, chiar mi-a plăcut Două lozuri în regia lui Negoescu și actorii au fost pe treaba lor dar din păcate și eu sunt de părere că mai au de lucrat la sunet. Nu are cum ca sunetul unui film făcut în 1950 să fie mai bun ca acuma.
@Baghera, da, da :)) Probail va fi un gen de darth vader care va fi un dac verde care bălmăjește ceva de sub casca aia și dacă lungești umpic urechile o să auzi replica : Bă, da eu cum mânănc ciorba?
@Shoric, adica tu nu stii de Povestea dragostei, ecranizare dupa Povestea porcului de Creanga? pai mai SF decat aia?
Porcul face poduri, ia fata imparatului de nevasta, ziua-i porc ca porcii, noaptea da pielea jos si-i cel mai vanjos flacau… Imagineaza-ti ca porcul era Florin Piersic, iar eu mi-l amintesc intr-un costum argintiu-metalic, wow! 😆
Asta a fost spoiler, da’ sa stii ca are si actiune, si SF, nu mananca nici ciorba, iar dialogul e a la Creanga.
1.N-am fost la un film romanesc in cinema de pe vremea lui Ceasca si atunci eram mica si au platit parintii pentru mine.:)
2. N-am vazut pe retele de streaming filme romanesti, ci pe site-urile alea hulite. Acum nu da fiindca am fost sincera.
3. Cred ca acum vreo 3 ani? Nu stiu exact, dar era o comedioara-porcarioara Selfie.
4. Eu voiam din prima sa scriu Nea Marin miliardar, pe asta chiar l-am revazut. Si alea istorice. Dar ai zis ca fix astea nu se pun. Si atunci raspunsul e ca nu as mai revedea nimic nimicutza.
5. Filmele romanesti recente ori sunt foarte sumbre, cu subiecte care-ti intorc stomacul pe dos, ori plictisitoare, ca se gasesc niste unii sa zica ca-i arta cand unul sta si sta si sta, si da cu lingura in farfurie si apoi se scarpina in fund si apoi il arata cum trage apa la wc, curentul realist adicatelea. Ah! si mai sunt filmele comerciale cica, cu un limbaj fortat, fie prea pretios, fie plin de injuraturi.
Ultimul film romanesc văzut la cinema e „Tata muta munții”.
Un film bun despre care mi-am amintit acum: „Un pas în urma serafimilor”.
In 2019 am fost la Cinema studio( aproape de sala palatului) de vreo 5 ori, aveau proiecții sâmbătă și duminica la ore rezonabile 13.00, 16.00- toate filme românești, vreo 3 comedii, un documentar ( rezonabile pentru că mai apoi poti merge la un ” cico” plimbare pe Victoriei….la filmele la care am fost eram în sala vreo 10-20 oameni maxim , o singura data cred ca am fost peste 50 persoane, era documentarul despre viața Ninei Cassian.
Online nu am văzut niciun film românesc.
Am mai văzut în trecut tot pe la festivaluri filme românești.
Cred ca e vorba de Union, nu Studio. Are un vibe retro cinematograful ala, chiar e locul ideal sa vezi un film romanesc acolo. :)))
Văd că problema cu sunetul o are multă lume, plus muzica dată mai tare decât replica actorului. Zilele acestea, butonând pe TV, am dat pe Happy peste un serial, iar un post, două mai încolo am dat peste altul, cu distribuția aproape identică. Am avut o confuzie destul de mare, până m-am dumirit că erau seriale diferite. Nu știu cum se numesc filmele…
Filmele românești sunt deprimante rău. In majoritatea lor totul e trist, cenusiu, victimizare, mizerie. Când ma uit la un film vreau sa ma simt bine, nu sa îmi vina sa ma spanzur.
Un film românesc care mi-a plăcut și pe care l-am revăzut a fost Miami Bici.
0 0
Sonorizarea. Când vorbesc e prea încet, când e muzica de fundal e prea tare. Am o problema cu sonorizarea.
Regina Maria la cinema, cu bani.
Filme placute…De ce eu? Încă am semne de întrebare acolo și descrie perfect situația de acum. Nu cred că o să se schimbe ceva in societatea noastră.
La bani, la cap , la oase….amuzant cu schimbări de situație frecvente.
Și încă unul despre revoluție “15”
Sonorizarea lasă de dorit. Dai tare sa auzi ceva,iar apoi încet că tipa sau că muzica e prea tare.
0 0
1. Prin anii 2000, când a fost relansat ”Mihai Viteazu”, l-am văzut de două ori într-o săptămână.
2. Niciodată.
3. La fel ca la 1.
4. Da, sunt destule care mi-au plăcut, dar nu se încadrează în perioada menționată (ultimul sfert de veac).
5. Prima chestie care-mi vine în minte este calitatea sunetului. Trebuie să mă străduiesc destul de mult să înțeleg ce spun actorii. E cam ca la ”Dracula” din 1992, parcă, era o fază la începutul filmului când au vorbit în română. Cu greu am înțeles cuvintele, bine că avea și subtitrare.
A doua ar fi subiectele filmelor. Nu prea mă interesează filme despre situația din ultimii 30 de ani, am trăit în perioada asta și nu prea vreau să văd asta și pe ecran. La fel cum nu mă dau în vânt nici după filmele propagandistice din anii ”Epocii de Aur”. N-am nevoie să văd filme cu substraturi psihologice și să-mi bat prea mult capul cu ele după aceea.
Am vazut cam toate filmele “cunoscute”: Moartea domnului Lazarescu, 432, mai multe de Nae Lazarescu, Aferim, Caini, A fost sau nu a fost, Amintiri din Epoca de Aur . Toate la cinematograf.
Pe Netflix am vazut Arest si Imi este indiferent ..
Din astea enumerate cam toate mi-au placut, cu mentiune speciala pentru 432, Aferim, Caini si Arest.
432 l-as revedea. Arest mi se pare extraordinar, dar m-a bagat in depresie :), asa ca nu stiu ce sa zic cu revazutul.
0 0
1. Acum doi ani. De atunci nici nu am mai fost la cinematograf
2. Am revăzut Regina Maria, la tv, pe HBO, după ce văzusem filmul la cinematograf
3. Răspunsul e mai sus
4. Nu mi-a plăcut un film românesc *mult de tot*, în atât de mare măsură încât să îmi doresc să îl revăd cu tot dinadinsul. Din păcate. Ce mă deranjează mult la filmele românești e claritatea sunetului.
5. ….(așa, ca să răspund la toate)
Șeriff, pentru cei care am răspuns la întrebări dai și matale ceva? un voucher la un festival de film românesc sau măcar o ciorbă. De fapt o ciorbă ar fi mai bună pentru că are vitamine 🙂
Încă analizez. Poate dau câte trei mici.
@MV: Cu muștar de masă „LaMinut” la 3,33 lei, borcanul de 300g. 😀 😀 😀
1. Până în pandemie, nu mă uitam la filme romanești pentru că le consideram prea apăsătoare și prea „pățite”. Bașca, există filme străine din anii 80 în care interioarele arată cum arată acum cele din filmele românești din zilele noastre (ca sa înțelegi, am revăzut recent Shining si mereu mă minunez de hotelul ălora și de faptul că noi in anii 80 nu văzusem EVER toaster, cuptor cu micorunde, suc la cutie… d-astea :))). In pandemie, la mine, ca la toată lumea, something snapped și am început să le văd cam pe toate de pe platforme.
1.b) La cinema, am văzut in iulie „Tata mută munții” – m-am dus special în Mall Vitan pentru el 🙂 – mi-a placut – deși nu a fost calitativă imaginea.
2. Acum cateva săptămâni – Mo
3. Aseară – pe ăsta: https://www.imdb.com/title/tt2202607/?ref_=fn_al_nm_1a
Am ales, l-am căutat, am actori pentru care vreau să văd toată filmografia – iar Pavlu e unul dintre ei – Titieni altul – sunt puține titluri care mai exista pe Netflix si HBO pe care eu sa nu le fi văzut.
4. Da, mai multe: Moromeții- ambele deși mai mult primul; Un pas in urma Serafimilor, Amintiri din Epoca de Aur, Poarta Alba, Aferim, Caini, Berliner, Ana, mon amour, Lumea e a mea, Umbre. Pororoca m-a traumatizat pe viață
5. Aici, clar, nu mă mai încadrez, însă îți pot spune ce ma frustrează/ chinuiește încă: sunt anumite scene/cadre- fixe așa, luuungi – se filmează nush ce- bordul mașinii- de exemplu, în liniște și apoi paaac… alt cadru. Bucătăriile comuniste- faianța, gresia, tapetul :)) – calciul de pe pereți, efectiv mă strâmb când le văd, pentru că sunt ADEVĂRATE, fix așa, neatinse de vreme sau progres. Mă doare stomacul când văd și în filme „cârpeli” – știi tu, când ii cade omului o bucată de tapet de pe perete, dar lipește alta, din alt tapet, de sărăcie și mai și zice că merge și așa- parcă e mai luminoasă camera acum. Obiceiurile astea de care nu o să scăpăm niciodată. Bătrânii din filmele noastre- pentru ca sunt așa cum sunt ei, pe bune. Fără dinți, bolnavi, cârpiți, singuri, răi de sărăcie. Babele au basmale, capot și sorț. Și straturi-straturi sa le țină de frig. Și mă supără finalurile. Nu sunt, aproape niciodată, hotărâte, date. Rămân la aprecierea privitorului, cumva. Cu asta m-am mai învățat – dar în filme grele – cum e Pororoca, simt nevoia de o explicație concretă- de o confirmare. Puțin happy end n-a omorât pe nimeni, dar la noi e încă greu de transpus asta, probabil 🙂 – cât happy end să încapă în 3 camere de bloc comunist din 62 ? 🙂
Credeam ca numai eu am ramas traumatizata de Pororoca ! Ai copii cumva?
Cat despre scenarii deprimante, nu putem spune ca noi, ca popor, suntem pe locul 1 la optimism. Romanii mereu pun răul în față. De ce n-ar face-o si in filme?!
Referitor la sfarsiturile in coada de peste, la fel, este vorba despre dorinta regizorului, a scenaristului, de a fi toată lumea mulțumită, sa nu se supere nimeni,” gen” :))).
1. Ultima oara am fost la Morometii 2 (inainte de pandemie cred, nici nu mai stiu; atunci cand a aparut, oricum).
2. Ultima oara m-am uitat duminica trecuta (deci acum cateva zile) la “secretul fericirii” pe netflix. Mi-a placut.
3. Pai am spus mai sus. Acum cateva zile.
4. Greu de spus… Nu stiu daca e vreun film care sa imi fi placut atat de mult incat sa vreau sa il revad. Cred ca asta, ultimul, “Secretul fericirii” a fost interesant, dar nu neaparat cat sa il revad.
In caz ca te ajuta la studiul tau, sa stii ca noi am inceput sa cautam si sa ne uitam la filme romanesti pe hbo sau netflix de cand ne-ai recomandat “Mo”. Si am vazut muuuulte in ultimele 2 luni, si filme si seriale (mai mult filme). Pe mine ce ma deranjeaza ENORM este sonorul. Mi se pare ca se aude atat de prost, incat am dat cu subtitrare la unele filme, fiindca pur si simplu nu intelegeam ce vorbesc actorii.
1. In 2016/2017 la Caini. A fost ultimul film romanesc vazut la cinema, insa nu evit. Am cam vazut cele mai vestite filme romanesti la cinema incepand cu 2004 (Orient Express) incoace.
2. Anul acesta pe Netflix – Bucuresti non stop. Dragutel, usurel, complet neimpresionant.
3. Idem.
4. California Dreamin’ de departe, la distanta mare de locul 2. Vazut si revazut. Incredibil cat de talentat a fost Nemescu si cate metateme a bagat in filmul ala.
5. Nu se aplica. Se gasesc hidden gems si printre filmele romanesti.
Singurul film românesc la care m-am uitat de bunăvoie și nesilită de nimeni e „Ion, blestemul pământului” (a fost romanul meu preferat ani la rând și îl ador pe Șerban Ionescu), dar în principiu nu mă uit din cauza sunetului. Cred că am și un soi de alergie din cauza sonorului la volum maxim cu care jumătatea mea mai surdă urmărește „Las Fierbinți” 🤣
1. Nu mi amintesc. Ani de zile.
2. Niciodata.
3. Nu mi amintesc. Din nou, ani de zile.
4. Balanta
5. Din cauza sunetului.
Cred ca fără discuții mă încadrez la punctul 5. Din simplu motiv ca sunt surd și deci nu înțeleg dialogurile. Iar acțiune nu prea vezi la ăstea românești. Îmi amintesc de exemplu chinul cu pfilmul Falansterul cu Adrian Pintea la care nema nu am înțelea nimic. Evident, fiiind românești nu ate sens subtitrarea 😎. Totuși în Germania chiar la filmele nemțești e subtitrare.
Pe Netflix sunt toate filmele romanesti subtitrate. Pana anul trecut si eu am avut aceasi problema ca tine, fiind surda. Cum am descoperit ca Netflix are traducere…filme romanesti pe paine am mancat 🙂 Imi pare rau ca nu sunt asa si cele de pe HBO Go 🙂
1. Nu-mi aduc aminte. Am văzut destul de multe filme românești și chiar nu îmi amintesc pe care dintre ele l-am văzut la cinema. Probabil acum mult timp. Ii apreciez sincer pe cei care reușesc sa își amintească și ce film și în ce an.
2 și 3. Relativ recent, Holy father, pe HBO/Netflix. Nu am piratat niciodată un film românesc. În pandemie am făcut „cură” cu tot ce era pe rețele. Ce era de văzut am văzut, dar mai degrabă ca o pastilă amară, decât de drag. Ceva de genul „oamenii ăștia muncesc la ele să le vedem noi, deci să le vedem”. Poate am sperat să găsesc vreo nestemată, ceva care să-mi placă și să mă bucure. N-am găsit. Am refuzat din principiu să mă uit la Colectiv, din cauza dramei reale.
4. Mi-a plăcut „Bună, ce faci?” L-am văzut acum câțiva ani buni și îmi amintesc că era cumva optimist. Recunosc că am stat cu inima strânsă tot filmul că s-ar putea transforma în orice moment într-un film românesc obișnuit.
5. Se aud prost, sunt jucate prost sau nenecesar de dramatic, mă întristează. Mă uit la ele dintr-un fel de patriotism, dar nu mă bucură. Sunt unele cu imagine excepțională, altele cu idei frumoase, regie, etc., dar parcă niciodată bune pe de-a-ntregul.
Încă nu mi-am pierdut speranța să găsesc o nestemată și voi continua să mă uit.
În ultimul timp văzut MO + Zimnicea + filmul ala cu Papadopol la pârnaie, că au fost recomandate pe aici, Două lozuri, Miami Bici, Oh Ramona, Selfie și Selfie 69. Am mai văzut Amorim.
1. Nu am plătit niciodată pentru un film românesc la cinematograf. Dacă Netflix sau HBO se pune, atunci da am plătit.
2. Miami Bici și Oh Ramona – da am rămas până la sfârșitul lor. La „Oh” Ramona… băi m-am chinuit. O tâmpenie de film!
3. Când mi-ați recomandat pe aici, nu le caut exclusiv, dar nici nu pot spune că îmi displac.
4. Selfie m-am chinuit destul de mult să fac rost de el. L-am găsit pe YouTube!
5. Motivele le-au enumerat mulți mai sus. Sunetul, muzica care dă tonul, povestea care ori lipsește ori este bazată pe chestii cenușii, anoste, povesti de viață care îți fac pielea găină. În ultimul timp m-am dat pe teatru. Am descoperit în Bendeac un actor genial. Am văzut vreo câteva piese în care joacă de am zis că nu este posibil să fie aceeași persoană care a făcut panarama aia de băjeți de oraș. Am căutat pe youtube și am mai găsit și pe acolo câteva piese. Este tare de tot omul!
Spectacole, șerif, joacă în spectacole. Piesele sunt alea scrise pe hârtie, pe scenă sunt spectacolele. 😉
@Mișule, nu te contrazic așa o fi… din ce știam eu atât lucrarea scrisă a unui dramaturg cât și interpretarea ei într-un teatru se poate numi piesă de teatru. Poate nu știam eu bine 🙆♂️.
Mai nou, cică Bendeac e și scriitor. De cărți 😉.
Eu nu pot sa mi-l imaginez pe scenă pe Bendeac. Desi l-am văzut într-un SPECTACOL bunicel de teatru 😉 filmat de Antenă, parcă, pe Youtube.
Eu tot pe Fernando îl văd, de pe vremuri, am rămas cu sechele la cât de oribilă era prestația lui, ca și ideea unei astfel de emisiuni, dealtfel.
@Alina, da am văzut că este și scriitor, dar și că toate veniturile din această carte s-au dus în campania aia a lui Maticiuc pentru spitale. Și sunt peste 100 de mii de coco. Jos pălăria!
Nu am reușit să văd până acum nici măcar un episod întreg din (introduceți voi aici) aia. Crede-mă că am încercat! Toți vorbeau în jurul meu: oraș în sus, băieți în jos. Am zis hai mă să îi dau o șansă… poate sunt eu nebun! După juma de episod, am zis că.. nu sunt nebun și l-am închis, încercând în același timp să-mi scot din cap ceea ce văzusem.
Cu teatrul în schimb s-a strecurat o mică greșeală. Am crezut că în săptămâna aceea era altceva, alt spectacol… Am fost și puțin în întârziere, iar când am ajuns, mi-am dat seama că… m-am nimerit aiurea la cu totul altceva. Dacă știam că joacă Bendeac nu mă duceam neam, având în ochi personajul respectiv.
Cât de tare am putut să mă înșel.
Am mai avut o reacție de genul când m-am nimerit la un film franțuzesc ce avea titlul în engleză… Babysitting 2 (all gone south). Când a început am zis film franțuzesc… yeac. Băi cât am putut să mă înșel… am râs cu gura până la urechi. Am râs grav și la Babysitting 1 pe care l-am căutat ulterior. A fost o lecție pentru mine cum că aparențele înșală!
PS. Chiar și cel mai lung zid începe întotdeauna cu o primă cărămidă 😜. Nu ar fi exclus ca Bendeac să devină un scriitor apreciat!
1. In iunie sau iulie am fost la cinema sa vedem „Babardeala cu bucluc…..”. Interesant, ne-a placut. La partea cu sedinta cu parintii parca eram la scoala la fii-miu. Am mai platit sa vedem „Pozitia copilului” si „Doua lozuri”.
2. Prin primavara ne-am uitat la „Regina Maria” si „Un pas in urma serafimilor” pe HBO Go. La recomandarea ta am incercat sa vedem „Mo”, nu am rezistat decat pana au ajuns acasa la prof.
3. Vezi 1.
4. Nu imi doresc sa revad niciunul. In general nu ma uit de mai multe ori la un film (mai putin cand vine vorba de Forrest Gump, Showshank Redemption, Green Mile si Matrix, pe astea le-am vazut literalmente de zeci de ori).
5. Majoritatea sunt plictisitoare, au sunetul prost, sunt facute cu actori de teatru (ador teatrul, intreaba-ma cat platesc sa vad piese la teatru, dar e o diferenta in felul cum trebuie sa joace intr-un film, unde ar trebui sa fie mai naturali)
Cel mai recent film pt care am platit bilet a fost Mo (acum 3 ani). In liceu am mers la Ion (mare dezamagire pentru ca mi-a placut cartea foarte mult.
Din cele care sunt mereu la Tv, cel putin 1 data (cele clasice de acum 25 ani?) le-am vizionat. Cateva fraze le am inca in vocabular ca si glume proaste de prin BD 🙂
Pe Neftlix am facut acum ceva luni un weekend maraton de filme romanesti, Amintiri din Epoca de aur mi-a placut cel mai mult si la primul sezon am ras de sigur am trezit toti vecinii.
Din filmele de acum ~10 ani mi-au placut 432 si Dupa Dealuri (nu retin daca le-am vazut la cinema sau la Tv).
Nu evit filmele romanesti in cinema, doat ca nu prea aflu de ele. Promovarea lipseste. Singurele de care am auzit au fost Miami Bici si 5Gang – din stima proprie refuz asa ceva. Pe Poponet l-am vazut in 2 Lozuri daca nu ma insel, not good, not terrible. Nu-mi place de el ca si persoana publica.
Cred ca filmelor romanesti le lipseste investitia in marketing si adaptabilitatea la publicul platitor (14-45 de ani dupa ce vad eu prin sala de cinema). Daca-ti trebuie o vasta cultura generala sau ceva ani de experienta pentru a intelege un film, you won’t make money on that.
Am vazut acum o lună la cinematograf (în Berlin, unde locuiesc) „Babardeala cu bucluc sau porno Balamuc”, câştigătorul festivalului de film de la Berlin 2021. În general merg la toate filmele româneşti care participă la Berlinale., dar foarte puţine mi-au plācut…
1 Acum o saptamana la Intregalde apoi dupa inca doua zile Tata muta muntii, ambele la Elvira Popescu
2️⃣ Nu prea, am vrut sa vad Colectiv, dar mai astept
3️⃣ Acum o saptamana
4. Imi aduc aminte de ceva cu „Doua lozuri”, a fost relativ amuzant
Am ajuns să mă uit la filme românești cu subtitrare în engleză!
Să trăiești! Unde le-ai găsit cu subtitrare engleză?
1. Acum circa 2 saptamani, am vazut Tata muta muntii la cinema si n-am regretat niciun leu.
2. Nu imi amintesc.
3. Idem 1, acum vreo 2 saptamani
4. Amintiri din epoca de aur si California dreamin’: nu-s cine stie ce capodopere, dar le-am vazut si revazut de fiecare data cu zambetul pe buze. Probabil se va alatura lor si Tata muta muntii, un film pe care mi-as dori sa il revad dupa ce „diger” un pic subiectul si emotiile pe care mi le-a trezit.
Suna asa, intr-un fel, dar recunosc ca unde a fost posibil, am preferat sa citesc cartile (de exemplu Filantropica, Balanta, Sunt o baba comunista), din cauza ca pot sa dozez eu timpul alocat lor – nu ma deranjeaza in mod special ciorbele mancate in 10 minute, ci mai degraba sa stau 2 ore lipita de un ecran si apoi sa-mi dau seama n-am ramas cu nimic din filmul ala.
1. Când a rulat Moromeții 2, „Hawaii” sau „La drum cu tata”, nu mai știu care a fost ultimul. Am fost și la „Coborâți la prima”. Înainte de pandemie, oricum. Am fost cu soția la cinema. Plăcut, jucat cu cap, cu ritm, #totcetrebe
2. Urmăresc și abia aștept să apară sezonul nou din Umbre.
3. Am revăzut chiar Nunta Mută luna trecută, povestind despre el cu niște prieteni la mine acasă, i-am dat drumul și l-am vizionat. E o versiune bună pe Youtube.
4. Păi, Nunta Mută l-am văzut de vreo 3 ori. „Minte-mă frumos” iarăși a fost drăguț, l-aș mai putea vedea. „La drum cu tata”, „Hawaii” și pe astea le-aș putea revedea cu drag.
5. Îmi plac filmele românești, m-aș uita, numai că nu am chef să mă simt în scaun de fiecare dată ca la bacalaureat să ghicesc simboluri, estetica urâtului, sacru și profan și să apelez la juma de raft de bibliotecă ca să-mi dau seama ce a vrut regizorul să zică. Și aici de multe ori, din trailer te păcălești. Cum a fost „15”, de exemplu, a lui Sergiu Nicolaescu.
1. Nu
2. Netflix, acum vreun an
3. Acum vreun sn
4. Miami Bici, Ghinionistul
5. Sunetul e nasol la majoritatea filmelor. Muzica urlă pe fundal, vocile nu se aud mai deloc. In plus, actorii vb foarte repede, de zici că sunt plătiti la cuvinte.
Îmi plac filmele românești. În ciuda calității tehnice execrebile.
Revăd cu plăcere perversă chiar și mizeriile de propagandă din anii `50-90.
Când le-am văzut cu multiplii mei copii le-am explicat contextul, mani-pularea grosieră, m devoalat minciunile, mno, îmi pică bine dar rău, îmi re-aduc aminte, vorba la bancu` ceaușist, de ce „dacă în capitalismu` iegsploatator ie așa nasol față de comunismu` clădit de și pentru popor, totuși în comunismu` paradisiac ie evident muuult mai najpa ca în iadu` capitalist” și înțeleg de ce țara Miorizdei mentalitățilii se schimbă așa greuț, dăcât deodată cu îmbolnăvirea de deces a generațiilor de până la mine, înclusiv generația mea, defectate ele ireversibil de sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații).
Aaaa, cinepub rulz, am văzut acoloșa niște filmeeee…
Și, ca să răspund întrebărilor:
1- în copilărie, nu-mi plac cinematografele
2- la cât de rar mă uit la filme nu am streaming
3- întâmplător săptămâna trecută
4- muuulte, le revăd decâte ori am ocazia, scriu din aducere aminte, voi rata multe:
Moartea domnului Lăzărescu, E pericoloso sporgersi, Cel mai iubit dintre pământeni, Sieranevada, California Dreamin’, Nunta mută, Amintiri din Epoca de Aur, Două lozuri, Aferim, Filantropica, Balanța, Asfalt tango, Despre oameni și melci, multe vechituri, Moromeții, , Actorul și sălbaticii, De ce bat clopotele, Mitică, Prin cenușa imperiului, Nemuritorii, Chirița, Gaițele, Cuibul de viespi, Titanic Vals, Și atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Mere roșii, Pădurea Spânzuraţilor, mă opresc că sunt prea multe.
Mă uit la canalul de filme românești de la tv. Ultimul film românesc pe care l-am văzut, atunci când ai scris tu despre el, a fost ”Mo”. Mi-a plăcut.
Filmul românesc, să zicem recent, care mi-a plăcut cel mai mult a fost ”Secretul fericirii”.
Îmi doresc să văd ”Neidentificat”, dar nu mă duc singură la cinematograf și încă nu-l găsesc online.
Plătesc pentru toate filmele pe care le văd indiferent că e abonament la TV, abonament la Netflix sau bilet la cinematograf.
1.la TIFF 2021 , Cinema Florin Piersic , documentar Romania salbatica , platit bilet nu mai stiu cat , dar parcarea 3 ore = 32 lei
2.nu imi aduc aminte
3.vezi punctul 1
4.Moarte domnului Lazarescu , il revad periodic cam o data la 5 ani caci imi arata cum si cat am evoluat de atunci din 2005 de la lansarea filmului cand era dureros de actual ( am evoluat dar prea putin si prea incet )
La cinema….film romanesc … nici nu imi amintesc cand!
Pe Netflix am vazut Funeralii fericite si MO. La ceva mini festival local am vazut Usturoi, iar anul asta au fost 2 filme proiectate in aer liber, pe una din partii: Tata muta muntii si Intregalde.
Concluzia mea dupa ultimile vizionari este ca majoritatea filmelor romanesti sunt cu final ciudat. Fiecare poate trage o concluzie la alegere, asta doar in cazul in care are imaginatie, daca nu are…..ramane cam neterminat.
Avantajul, in cazul filmului Tata muta muntii, a fost prezenta regizorului. Scopul filmului a fost sa vedem evolutia personajului principal, dezvoltarea lui pe plan personal. Asta am inteles si singura doar ca era frustrant, filmul fiind facut dupa un caz real, sa nu stiu ce s-a intamplat cu copiii disparuti. Regizorul ne-a povestit si partea asta, neprinsa in scenariu…..desi nu inteleg de ce.
Eh….cam atat 🙂 !
Mulțumim pentru Usturoi – da, am fost ciudați 😀
De ce nu îmi plac? Mai multe motive. Principalul este că nu înțeleg ce cuvântă. Apoi, viața noastră de români specială și colorată. Pe ecran e grotească. Înjurăturile, mai pe scurt.
Ultimul văzut la cinematograf a fost cel cu fluieratul. Văzut trailer. Foarte bun. Văzut film. Nimic în plus față de prezentare. Doar ceva înjurături. M-am enervat cumplit.
Am plătit să văd Usturoi, pentru că groparu. A fost ok-ish.
Mi-a plăcut Poker, Amintiri din epoca de aur. De pe Netflix. Nu le-aș revedea. Or mai fi și altele, nu mi le amintesc acum.
Poziția copilului și Polițist, adjectiv mi-au rămas în minte ca fiind foarte, foarte proaste.
Încă câteva acceptabile: Două lozuri, Dealul melcilor, Nuntă mută. Multe altele nu mi le amintesc acum.
Nu mă reped să văd un film românesc, asta este clar. Cu atât mai puțin când primește premii.
De când cu Netflix, mi se pare că au expunere destul de bună. La cinematograf nu m-aș mai duce, dar aș plăti să văd acasă.
Na, cam atât.
Nu cred că a.m dat bani sa vad un film românesc cam de prin anii 90. Nu cred că am răbdare să răspund la întrebări dar fac un rezumat din motive pentru care cam sar peste filmele românești recente. In multe din ele scenariu e cel puțin slab , sunetul e o glumă proasta. In majoritatea filmelor spre un conflict între personalitatea rolului și personalitatea personajului , dialoguri insipide , lipsește feelingul ăla de ba frate oare cum face / cum rezolva treabă, subiectele sunt anoste și leit -motiv in cam toate… Greaua mostenire comunistă, violuri, aproape nelipsita cina in famile plina de liniște și de un efluviu de mesaj subliminale…
1. Ultimul film românesc pt care am plătit bilet: Tipografic Majuscul. Înainte de asta, m-am dus la Colectiv – bine nu e chiar film. Eram 10 oameni în sală, la cinema Europa (București).
2. N-am abonament la rețele de streaming. Dar urmăresc Duminica filmului românesc de pe TVR2. Dar câte 2 filme românești în fiecare…duminică. Duminica trecută am văzut „Un om în Loden”.
3. La început de august, la festivalul Anonimul. Am văzut ”Întregalde” + niște scurtmetraje românești în aceeași seară. „Prin oraş circulă scurte poveşti de dragoste” e excelent!
4. Sieranevada, Nunta mută, Amintiri din epoca de aur, Mere rosii (m-a surprins plăcut).
Dincolo de asta, mi se pare că Bucureștiul e foarte ofertant la a difuza gratuit filme românești la diverse festivaluri sau în centre culturale. Trebuie doar să le urmărești. În țară…mai greuț. La Brașov a rulat puțin Tata mută munții. Acum au revenit doar la filme de acțiune, că astea se vând.
La fel, dacă urmărești programele cinematografelor, se dau 2,3 filme – nu toate câte se produc într-un an. Online, Cinemateca română dă filme vechi – 10 RON.
Concluzia mea e că trebuie să vrei să vezi filme românești. Și să ieși din bula că românii fac (doar) filme proaste. Că nu e imaginea bună, sunetul…mofturi. Că vorbesc actorii repede…Pfff, v-ați uitat la vreun film spaniol să vedeți ce dicție au ăia?
Cinematografia românească e mică comparativ cu altele din Europa. Filmul românesc e mai greu, mai brut. Comedii românești bune mai rar, pentru că ele nu sunt selectate la festivalurile mari.
Pana acum Câini s a mentinat de 9 ori, Câini ! Urma cu Irina Rădulescu.
Traumă. Pur și simplu nu mai am curajul să văd sau revăd niciun film românesc sau rusesc. Nu mai vreau să mă trezesc teleportată în trecut. Mai revăd teatru (Take, Iake și Cadîr de exemplu), dar cam atât.
N-am vrut să văd nici Cernobîl, serialul, chit că nu era românesc sau rusesc, dar atâta am auzit prietenii vorbind de el încât am trecut peste primul impuls.
În primele cinci minute eram deja înapoi în groaza aia omniprezentă, sentimentul ăla că totul te urmărește, că totul stă să se prăbușească dar nu poți vorbi despre nimic…
La scena sinuciderii am răsuflat ușurată: le-a scăpat!
Traumă, pur și simplu. 😦
1. Acum vreo 3, poate 4 ani, pentru două filme românești („Octav” și „Câini”)
2. Niciodată.
3. Răspunsul este la punctul 1, cam acum 3-4 ani.
4. „Filantropica”, mai vechi. „Câini”, mai nou. Pe ultimul l-am revăzut chiar de mai multe ori. Am cumpărat și DVD-ul.
Se pare că Nunta Mută e în top, neavând mari probleme cu sonorul.
1. am dat doar 10 lei, atat era biletul, acum o luna la lansarea filmului „Neidentificat”. Wow, ce film! Totul e super: scenariul, actorii, imaginea, sunetul etc. L-a cumparat HBO, sa va uitati neaparat cand apare
2. ma uit mereu la filmele noi. Si serialele sunt bune.
3. vezi pct.1
4. vezi pct.1 Cred ca mi-au scapat cateva subtilitati si vreau sa-l revad neaparat. By the way, a fost una dintre cele mai lungi si mai faine sesiuni de Q&A ever
5. cred ca un film despre viata lui Tibi Ușeriu ar rupe
Mi-ar placea sa vad Octav si MO, dar inca nu le-am vazut. Am fost sa vad la cinema Morometii 2 si a fost ok, dar nu asa de bun ca Morometii 1. Am vazut la HBO GO cred Doua lozuri, a fost acceptabil, dar nu m-a facut curioasa sa mai incerc altceva. A dat sotul peste Un pas in urma Serafimilor si ala ne-a placut. Si cam atit in ultima vreme. Mai dam intimplator pe diverse canale de filme vechi si sint asa de prost facute si suna asa de fals si de teatral ca nu reusesc sa le urmaresc. Sigur, ma amuza unele filme vechi sau ceva capodopera ca Filantropica. Dar nu caut neaparat sa vad filme romanesti, multe mi se par fortate, prea teatrale, prea vizibila regia, iar faza aia din nu stiu ce film cu Dragos Bucur care maninca ciorba o jumatate de ora sau cit o fi fost, m-a marcat, in mod negativ, fireste.
1. E ceva timp, dar sigur a fost Moromeții 2, la lansare.
2. Săptămâna trecută, am cam văzut o bună parte a filmelor românești de pe Netflix.
3. Mă uit constant, ori de câte ori găsesc ceva bun pe Netflix.
4. Da, Octav. Iar dacă intră și serialele aici, aș putea spune și Umbre.
1. Da, Everything Will Not be Fine / Totul nu va fi bine (un documentar/film facut de un vecin din Valcea)
2. Pe netflix acum cateva luni
4. Restul e tacere
1. Da, Everything Will Not be Fine / Totul nu va fi bine (un documentar/film facut de un vecin din Valcea)
2. Pe netflix acum cateva luni
4. Restul e tacere
1. Cu multi ani in urma. Cred ca Pozitia copilului a fost filmul (cel cu un tanar care face accident de masina)
2. Luna trecuta. Povesti din Ferentari
3. La fel
4. Au fost mai multe care mi-au placut, majoritatea s-au spus si mai sus: Nunta muta, Amintiri din epoca de aur, Restul e tacere. Poate si Doua Lozuri.
5. Unele sunt slabe rau, de-ti vine sa plangi dupa alea 90-120 de minute pierdute. Plus ca la multe ramai cu impresia ca regizorul nu s-a hotarat daca sa faca film de arta pentru festival sau film pentru publicul larg si a incercat de ambele, sa impace si capra si varza. Si cam iese varza.
Am vazut recent Povesti din Ferentari – un amalgam intre un documentar despre viata din ghetou si o poveste de tip Brokeback Mountain.
Ana, mon amour – mai bine spalam vasele in timpul ala.
Mai am cateva in lista de la Netflix dar ma tot codesc sa ma uit de teama sa nu imi para rau.
Cat despre sunet – eu le vad fara, cu subtitrare in romana.
1. Ultima data am vazut 2 filme românești în aceeași zi, la Multiplex Oradea ( acum vreo 2 ani, parcă ) : Două lozuri ( o porcarie ) și Selfie 69 – o chestie destul de zurlie, desigur superficiala, un pic siropoasa, dar…potrivita pt a-mi sterge proasta impresie de la celalalt film. Penultima oară am fost la premiera Moromeții 2, de la Regina Maria Oradea .
2. Urmaresc atat pe Netflix, cât și pe Cinemaraton și Comedy Est multe filme românești. Ultimele pe care le-am vazut :
Aferim, Intre Chin si Amin, Afacerea Est.
3. Filmul meu românesc preferat este Orient Express, in regia lui Sergiu Nicolaescu. Comediile mele românești preferate sunt “ Amintiri din Epoca de Aur “ ( cred ca Porumboiu semneaza regia ) . Pur și simplu râd cu lacrimi, fără niciun fel de patetism…aducandu-mi aminte.
Trebuie sa mentionez si Hotel de Lux, al lui Dan Pița, pt ca este un film pe care l-am cautat pe platforme vreo 2 ani, pt a-l revedea la mai mult de 20 ani distanță în timp. In regia lui Dan Pița.
Ultimul film romanesc vazut este „Funeralii fericite”. Desi filmul este unul profund, faptul ca a trebuit sa deduc mai mult de jumatate din subiect a fost obositor. Un om de rand nu are rabdarea de a deduce subiectul filmului. Ceea ce vreau sa spun este ca toate filmele romanesti sunt regizate pe acelasi calapod – sunt lacunare, nu exista o fluenta a actiunii, e ca si cum ni se prezinta un film cenzurat, din care s-au taiat la montaj bucati mari. Asta ma face sa fiu reticenta in a viziona un film romanesc.
Nu ma uit la filme romanesti .
1. In 2015 la „Aferim!” si in 2016 la „Doua lozuri” la cinema
2. M-am uitat acum cateva luni pe Netflix la „Bucuresti non stop” si „Miami Bici”
3. Cred ca in luna mai
4. „Filantropica” este filmul meu preferat. L-as tot revedea 🙂
1. „Selfie 69”
2. Cand am de ales din atatea filme pe streaming nu aleg filme romanești.
3. „Coborâm la prima”, intrare gratuita in cadrul unui festival parca.
4. Nu
5. Pentru ca in general filmul romanesc modern e deprimant, încearcă sa fie profund de obicei si prezinta in cele mai multe cazuri situații comune, banale ce le întâmpinăm in viata de zi cu zi sau situatii de stirile de la ora 5. De ce naiba as vrea sa vad N filme in genul asta?
Apoi celelalte filme romanesti incearca sa fie comedii, deseori folosind stereotipuri si clisee din filmele americane, gen tocilarul cu ochelari cu rama groasa si camasa cu buzunar la piept…
Sunt si filme romanesti decente, dar nimic care sa ma entuziasmeze in mod personal. In plus is satul de subiectul Revolutiei sau comunismului in filme, de cadrele lungi in baie, in bucatarie cu mancatul supei la nesfarsit, etc. E prea putina diversitate de subiecte, unde sunt filmele de actiune/comedie istorice, fantasy inspirate din basmele si legendele noastre, filme SF romanesti practic nu exista. Macar de s-ar face filme noi bazate pe cartile noastre dar care sa nu fie tot drame, gen Morometii.
Stiu ca bugetele disponibile pentru filmele romanesti is foarte mici, dar sincer asta nu e o scuza. Am vazut ca in Vest unii fani sau echipe mici independente pot crea cu tehnologia de azi filme destul de impresionante cu efecte decente, la noi de ce nu se poate?
1. Cred ca la Octav… la care am fost la cinema de 2 ori.
2. Recent, ma bucur mult de oferta de filme romanesti de pe netflix, am descoperit unele ff bune de care nici nu stiam ca existau.
3. Vezi 2.
4. Restul e Tacere si Octav. Imi e greu sa aleg intre ele.
5. Eu chiar cred ca sunt si filme foarte bune si tot timpul vreau sa le vad de dragul actorilor pe care ii stiu de la teatru. Ce mai face uneori sa abandonez un film romanesc este ritmul foarte lent cu pauze lungi nejustificate.
Recomand și eu două filme românești ce se găsesc la „raft” pe Netflix: Hawaii și Un pas în urma serafimilor. Sunt filme care, zic eu, dacă erau promovate precum Teambuilding, rupeau pe vânzare bilete la cinema.
Interesanta întrebarea ca și răspunsurile. Cred că toți am văzut filme românești noi ,chiar daca trebuie sa ne amintim numele filmelor. In general am văzut cam toate filmele despre care au scris și ceilalți comentatori. In plus pe langa ce a făcut Caranfil ,Mungiu și ceilalți am văzut și ultimele filme făcute de Sergiu Nicolaescu. Chiar și încercările de a face niste filme polițiste gen Contratimp 1 și Contratimp 2 mi s-au părut interesante .
Cu toate acestea parca tot filmele făcute înainte de revoluție sunt mai interesante. Chiar și în filmele de propaganda din vremea aceea parca actorii și regizorii își dădeau mai mult interesul.
Culmea este că nici nu i-am prins pe majoritatea actorilor în viața . Unii mai trăiesc dar sunt foarte bătrâni.
Nu sunt expert in domeniul cinematografiei dar filmele din perioada aceea erau mai plăcute ochiului.
Filmele românești contemporane sunt foarte pesimiste și nu-ți vine să le mai vezi a doua oară.
Probabil se încearcă un „realism românesc” analog la ce a însemnat realismul italian din anii 1950s și 1960s. Din păcate nu avem regizori de talia lui Fellini și Visconti ,nici actori ca Mastroianni sau Sophia Loren și cel mai important nu avem putere financiara. Din păcate Romania nu este SUA și fără un ajutor consistent din partea statului cinematografia o sa scârțâie in continuare. Vidul rezultat o sa fie umplut de beizadele de bani gata care de plictiseala o să facă niște filme și o să-și spună actori și regizori. La un moment dat și Oana Zăvoranu spunea că e actrița.
In orice caz ,cum au punctat și alți comentatori ,am impresia că filmele contemporane suntai mult făcute pentru piata externă decât pentru consumatorul roman. Subiectele sunt totuși interesante pentru occidentalii care nu au trăit în comunism si care nu au prins tranziția de după revoluție.
0