Bag capul pe ușa dormitorului să-i spun ceva fashionistei, dar n-apuc, că mă panichez ca dracu’ când observ că plânge:
– S-a întâmplat ceva?
Nimic, tăcere și lacrimi, multe lacrimi.
Panica mea crește cu o viteză amețitoare. Deja mintea mi-o luase razna, în fracțiuni de secundă mi-au defilat prin fața ochilor toate decesele posibile din familie. Așa că revin pe un ton vădit îngrijorat, în crescendo:
– Ce-ai, femeie, de ce plângi? CE S-A ÎNTÂMPLAT?
Abia acum, când mi se simte din voce că am pulsul la 200, catadicsește să-mi răspundă:
– Nu s-a întâmplat nimic, citesc o carte foarte frumoasă.
Ce-i drept, da, are în mână ceva carte, dar de aici până la lacrimile alea e distanță lungă. Așa că replica mea vine zdrobitor:
– Și dacă era o carte urâtă, ce făceai? Râdeai?
Am închis ușa exact când cartea cea frumoasă zbura spre locul unde cu o secundă mai înainte fusese fața mea. Cică sunt un insensibil sau ceva.
sursa foto: freepik.com
Ce? Animalice porniri … 🤪
Comentariu beton!18
Ăăă… la cine? 😁
Păi… io cre’că la ambele personaje, atac și apărare, acțiune și reacțiune. Conu’ Mi’ai față în față cu … mai bine las, mă bucur că ai mai văzut ciorbă caldă și că mai ești în viață. Câtă mărinimie 🤪
Comentariu beton!32
@HM, pe caniculă asta e bună și rece.
Ce carte???
Dă și tu un click pe link-ul de la final, că nu mai țin minte, dar sigur am lăsat acolo.
„Viata ca o virgula”
Comentariu beton!13
@Morrissey, „M0rtii ei de virgula” 🙃😉
am dat io click pe link; pare o carte grea, scrisă de un producător auto (Ford) și premiată cu, n-am apucat să citesc tot, că s-a descărcat telefonul și mi-e lene să mă întorc, ceva pul…
oricum, știind că masa inerțială a cărții (m) era substanțială și accelerația aruncării (a) deloc de neglijat, avînd în vedere formula
a = nivelul de nervi / timpul de reacție => că te-ai retras la timp din calea forței (F=m*a) cu valoarea “ai belit…premiul”…
deci, felicitări pentru viteza ta de reacție, obținută, bănuiesc, prin antrenament intens și asiduu!
Comentariu beton!15
@costicăm, da, n-am ajuns degeaba la vârsta asta. 😀
@costicămusulmanu, poate grea ca impresie artistică, dar doar de vreo 100 de pagini şi cu copertă broşată, nu cartonată.
În plus, nici nu cred că a aruncat-o. Nu ar fi riscat să păţească ceva cartea.
Asta e o înfloritura marca @Vasilescu. Aţi observat că nu pierde niciun prilej să se dea viteaz. 😀
Comentariu beton!27
Eu, pe la vreo 14-15 ani, asa. La televizor, „Romeo si Julieta”, ala de Zefirelli.
Maica-mea, bocind la greu.
Eu pufnesc de ras.
Maica-mea, inmarmurita si inlacrimata: de ce razi? Esti complet insensibila.
Eu, uitandu-ma la Julieta pe nasalie si la Romeo invartindu-se ca o curca beata in jurul ei: ce-ar fi daca ar pali-o pe Julieta stranutul?
Concluzie: stai linistit, ca sunt si femei care nu plang daca citesc o carte frumoasa sau vad un film in care moare, la sfarsit, eroina .
Comentariu beton!20
🤣🤣🤣🤣🤣
13 decembrie 1985, fix 2 ani de la moartea la Nikita, căminul filoloagelor din Grozăvești, camera iubitei, la masă io, miner, un matematician, un fizician și unul de la IEFS, perechile fetelor din camera aia, pokeream c-o sticlă de Krepkaya de se plimba de la unul la altul.
La fereastră, pe calorifer, fetele îl plângeau cu mucsi pe Argotic, citând/ recitând din el.
Mă mâncă-n anusu` curului și zic:
– Fetele, voi bărbat beat n-ați fost niciodată, nu-l prea înțelegeți pe nepotu` de nobili ruși corciți cu țărani prahoveni, probă, ia s-aud ce ne transmite noo bețivu` de poietu` în versurilii „Și-am zis verde de albastru/ Mă doare un cal măiastru”?
Iubi, poetesa de Focșieni:
– Ortace, tu n-o să pricepi niciodată finețuri, verdele foii vine din galben, culoarea geloziei, și albastru, culoarea purității, care hrănește calul înaripat al necuvintelor!
– Gigi (sportivul de la IEFS), ia zi-le la fetele ce înțelege băieții, mai ales dupe niște vodcă.
Gigi:
– Legionare-milițian, ne duare-n pulă de tine!
O Istoria Literaturii Române la Călinescu, ediția `82, 3 kile juma în viu, au zburat dinspre gagică-sa, Pașa-lipoveanca, și l-au lovit mortat pe sportiv.
Comentariu beton!48
Zi „merçi” că nu erai într-un open space..
N-ai idee ce refleze am. Am eschivele în sânge. 😛
@Mișule este totuși cea mai bună lovitură
Mda, cunosc, acu’ ceva ani, cand nici vorba de HBO/Netflix sau altele, pe vremea casetelor video, am imprumutat o caseta de la o colega. Nu ma țin minte cum se numea filmul stiu doar că in momentul in care a intrat pe usa soțul meu, i-am vazut ingrijorarea pe față (sa nu spun groaza) cand ne chestiona. Eu si fii-mea, desfigurate dupa mai multe reprize de plans:
-Ce s-a intamplat?
-Nhimhiiicc, ne uităm la o comedhiehehe…
Si azi rade de noi. Oricum a declarat ca el la cinematograf, la comedie, nu merge cu noi.
Comentariu beton!32
Mda, ce pot să spun, eu am plâns la Titanic de-a sărit cămeșa de pe mine. 😀
@MV: te înțeleg, că și mie mi-o părut rău de vapor. 😅
Comentariu beton!75
Patimile lui Hristos, Mel Gibson, am udat o cămașă de nici călcată nu a mai ieșit! Și eram mare, aveam vreo 26 de ani când l-am văzut!
Doamne ferește, nu sunteți insensibili, voi bărbații. Chiar sunteți foarte sensibili. Dacă simțiți miros de fasole cu ciolan afumat, tochitură rumenită, șnițele sau papricaș, vinete, ouă prăjite, clătite sau gogoși, lăcrimați instantaneu. Ce frumos!
Comentariu beton!44
Ai uitat ce era mai important: CARTOFI PRĂJIȚI CU SALATA DE ROȘII.
Plus ceva brânză rasă … pfff. Voi mă băgați în bucătărie. Măcel fac!!! Deja am ochit roșiile, acum caut cuțâtu’ h’ăl bun. Păi e posibil așa ceva? Ar trebui să fiți amendați pentru instigare!!!
Comentariu beton!29
Nu mai știu de ce, dar când eram mici, a aruncat frate-miu cu o carte în vară-mea, ea s-a ferit și cartea m-a izbit pe mine fix în colțul unui ochi. Era tot așa, o carte frumoasă, cu o copertă colorată și foarte groasă…
Comentariu beton!22
@Anduța, asta-i din cauza violenței generalizate a orașului în care ai copilărit; sor-mea clasa a IV-a, io a VII-a, la școala de peste stradă; eu citeam, ea mă cicălea să nu întîrzii la cursuri, cartea a zburat, ochiul stîng (sub) frumoasă culoare vineție a căpătat; Cireșarii sau cu Tanti Ralița, cartonată, oricum
Fratii Jderi
@Anduta, îmi pare rău de ochiul tău, dar așa m-a distrat relatarea faptelor… Am râs cu spor🤣
@Anduța, bănene, dar ce citea frati-tău? Solenoid? 😀
Am zis eu că citea? 😀 Vorbea cu vară-mea, asta râdea în hohote (de el, mă gândesc), el a pus mâna pe ce i-a venit la îndemână, respectiv pe cartea cea frumoasă și cartonată. Ca să vedeți cât de pezevenghi e uneori Universul, ”Doctorul Aumădoare” era.
Comentariu beton!19
Costică, legat de violența generalizată a orașului, nu cred că ăsta era motivul, că abia ne mutaserăm la Vaslui. Pe de altă parte, bietul copil trăia de ani buni în casă cu cineva care îl cam schingiuia psihic zilnic (nu spui cine, persoană importantă 😁), că na, ce să și faci cu un frate mai mare, nu? Acu’ se trezise pe cap cu încă două de-alde sor-sa, more or less. În fine, eu (umanistă fiind) l-am iertat pentru acea violența fizică și pe cuvânt că nu l-am chinuit mai mult ulterior. 😊
Comentariu beton!15
@MV: când femeia plânge, NICIODATĂ, dar NICIODATĂ n-o întrebi de ce plânge. O lași pe ea să clarifice situația. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!16
@JT, meam, ce amator ești. :))))))))))))
unii fac bungee jumping, alții parașutism, escaladă și alte căcaturi;
noi, bărbații însurați, știm să obținem adevărata adrenalină cu costuri minime…
Comentariu beton!22
@MV: io nu mai am reflexele tale. După al doilea divorț, reflexele au dispărut subit. 🤣🤣🤣
@costicămusulmanu: ca porumbu’ fiert din piață, ieftin și bun. 🤣🤣🤣
Bine că n-ai glume din astea la bucătărie, era mai nasoală lovitura cu o cratiță sau altceva.
Sau poate citea o prognoză atât de reușită încât…
Ce sa faci la terasa cand esti doar cu omu’ propriu si personal? Vorbesti de toate si de toti, si de morti, si de vii. Ne-am amintit de prietenul nostru dus de covid si-am plans bine amandoi.
Iar az’ noapte, neobisnuita cu configuratia apartamentului in care stam la mare, am dat cu nasul intr-o usa inchisa. Niciodata pana acum nu m-am lovit la nas, Doamne ce doare! Mi-au dat lacrimile instant. Si am un nas mic, carn, nu inteleg cum de s-a intamplat.
Comentariu beton!15
Da’ nici io. Poate era ușa bombată sau ceva.
Si acum tot mic si carn e?
Cred ca acum e tot mic, dar mai turtit 😁
Buey, cata insensibilitate!
Vai nasul meu, ma cam doare, cu ochelarii de soare toata ziua.
Am adormit la tv, m-am trezit brusc si, cam nauca, doar la lumina lunii si in casa straina, am luat o usa direct nas.
Nu mai faceti misto de suferinta unui nas chinuit!
Ești un norocos, eu mă bucur că ai apucat să povestești întâmplarea. 😅😅😅
Comentariu beton!13
Eu am recitit nuvela „Puiul” la vreo 40 de ani. Maaaamă, ce bocete am tras! Noroc că nu era nimeni să mă vadă 😊
Eu am învățat că niciodată nu prea este bine să râzi de tarta aia specială, făcută după o rețetă luată de pe iutub, la care a muncit trei ore și care la final arată ca o balegă de vacă.
Apropo, băeți, voi cum reușiți să vă feriți de ”lasere” ? Știți voi, faze de alea când stai lejer în bucătărie cu telefonul în mâna dreapta și berea în stânga și te hlizești pe bloguri sau feisbuk în timp ce ”bucătăreasa” transpiră, măsoară și cântărește chestii. Și tot timpul încearcă să te implice în tot procesul de fabricație cu: Ia mai uită-te și tu, ce a zis aia, trebuie băgată făina toată sau treptat ? Și la final dacă nu iasă chestia, cel cu berea în mână, este vinovatul și se lasă cu ”lasere”.
Mă rog, io am o exeriență de 30 de ani și acum ori fac eu de papa singur, ori ea, că dacă amestecăm chestii se lasă cu scandal 🙂
vericule, îi drept că io n-am decît doojdeani și trei zile de conviețuire da’ aia cu stat în bucătărie cu telefonul și berea… te-ai ramolit?
berea se bea în curte sau, dacă poți, pe acoperiș, cu trusa de scule lîngă tine…
hai, te las, mai am 30’ să termin gazonu’!
Io m-am obisnuit cu faptul că-s de vină și când nu-s acasă. Și dacă nu-s io de vina se lasa cu d’alea grele: nu mai fac in viata mea asa ceva, o arunc la gunoi . Băi, atunci îngerul de pe umarul drept imi zice taci, drăcușorul de pe umarul stâng zice: acum e momentul, arde-o! Și cum cred că aud mai bine cu urechea stângă, gânguresc suav: arunc-o , dă-o dreq, și așa arată ca o balegă. Uofff…
Comentariu beton!17
Ce face tătăiții? Stau la o bârfă? Vă plângeți de milă? Treabă n-aveți?
Comentariu beton!13
@costicămusulmanu, n-am acoperiș și nici iarbă de tuns.
– Costică, mai lasă naibii iarba aia și hai în bucătărie să frământăm impreună aluatul pentru plăcinte.
– Imediat, iubire, mai am un colț pe aici și vin.
Pe la 12 noaptea:
-Costicăăă, mai ai mult la colțu ăla ?!? 🙂
@Marius M, în multe belele m-a băgat jegosu ăla de îngeraș de stânga.
@Mona, noi niciodată nu bârfim și nu ne plângem de milă. Sunt doar discuții la o bere.
@Shoric și discuția lui @costicămusulmanu cu musulmanca lui, când aceasta îi cerea să vină la frământat de plăcinte, se întâmpla pe la 10 dimineața 🙃.
Acum vreo 10 ani, îmi spune o gagică băi am descoperit o rețetă de ravioli extraordinară. Ca și o mică paranteză, tipa făcea niște spaghete carbonara sublime, mai ceva ca la restaurant.
Nu am rezistat… eu mâncău, am invitat fata la mine sâmbăta seara să bucătărim. Pe la 3 vine, ne suim în mașină cumpărăm cele de trebuință și pe la 5 eram înapoi acasă. Se apucă fata, bucătărește vreo 3 ore și ceva, timp în care eu m-am jucat pe consolă UFC – apartamentul era open space bucătărie cu sufragerie.
Îmi era o foame de lup… Deja papilele mele gustative erau în culmea bucuriei și ode… din acelea cântate în bisericile catolice, se auzeau în capul meu. V-am zis că mi-era foame, v-am zis că tipa era maestră pe carbonara!
Ne așezăm la masă. Tipa părea o gospodină din aia, ca în filmele mai vechi, ravioli arata minunat în farfurie… erau cu sos alb. Ea aștepta!
Am băgat furculița în ele… mă vedeam deja valsând pe o bucățică de nor… le-am dus la guriță… îngerii dansau și cântau în jurul meu… le-am atins ușor cu limba… Antonio fa caldo… avalanșa a urmat după… Ce naiba sunt astea în gândul meu…
Ea: Și cum sunt…
Eu: Sunt bune draga mea, dar să nu mai faci niciodată!
Mi-am dat foc la valiză! A vrut să plece acasă, mi-am cerut scuze, până la urmă am dormit separat unul de altul…
M-a pus naiba să o pun la gătit…
Nu puteam eu să tac. Ne duceam la un restaurant și barosan eram. A fost singura dată când am ascultat de stânga 🙃.
PS. M-am învățat minte și de fiecare dată, când gătește o fată, sunt ca bărbații ăia din video-urile alea funny cu un ochi învinețit. Și cum e? E bună? 🤣
:))