Primul, cei care pot mânca un burger cu mâna, iar la final zici c-au mâncat un biscuit. Indiferent cât de mare e burgerul ăla sau cât sos, câtă salată și câte alte chestii mai are prin el, oamenii ăștia reușesc să-l mănânce pe tot și să rămână curați, uscați și să nu păteze nimic.

Și mai sunt ceilalți. Cei care dacă mănâncă un burger cu mâna, la final au jumătate de față plină de sos, s-au pătat pe tricou în minimum trei locuri (de foarte multe ori nu doar pe tricou), iar mâinile, ei bine, mâinile le arată de parcă s-au spălat în burgerul ăla.

Din nefericire mă regăsesc în a doua categorie. Oricât aș încerca, oricât m-aș concentra, oricum aș mânca burgerul ăla încercând să rămân cât de cât curat, oricât mi-aș spune „hai că de data asta o sa fie altfel”, totul e în zadar. La final am transformat totul în burger pe o rază de doi metri. Plus că trebuie să mă spăl și pe față, că nu există șervețele să poată curăța tot sosul ăla care rămâne pe mine.

De-aia invidia mea, atunci când dau de oameni din prima categorie, este nemăsurată. Aproape că-i urăsc din ficați pe animalele astea nerecunoscătoare care nu știu ce dar neprețuit au primit de la Univers: să poți mânca un burger fără să te mânjești din cap până în picioare.

Da, am făcut greșeala să mă opresc ieri pe drum și să mănânc un burger. Cu mâna. Cred că ăia de la mesele din jur au rămas traumatizați multă vreme după ce am terminat eu de mâncat.

P.S. Gata și cu vacanța asta. Am ajuns acasă.

sursa foto: freepik.com