De vreo jumătate de oră mă tot uitam după vreo toaletă publică (știți, am și io o vârstă), dar nu părea să apară nimic la orizont. Cum între timp am ajuns într-o minunăție de parc, mi-am zis că e la fix, cine naiba a mai pomenit parc fără toaletă?
Mă rog, unii dintre noi am mai pomenit, dar nu toți locuim în București.
Nfine, treaba e că deja mă plimbam de vreo cinșpe minute și pe-aici, dar wc public nada. Nici urmă de așa ceva.
Așa că până la urmă, cu vezica intrată într-o evidentă criză de personalitate, m-am îndreptat spre unul dintre cetățenii care tund iarba în parc și i-am făcut un semn discret fluturându-i ambele mâini în față.
A oprit omul mașinăria care făcea un zgomot infernal și-a dat jos căștile (da, da, avea caști de protecție împotriva zgomotului) și s-a uitat întrebător la mine. Iar eu am rostit cuvântul cu valoare universală: „toalet”.
Bănene, și-a început să turuie în basca lui, iar eu mă uitam la el cu o expresie perfect tâmpă. Înțelegeam cumva cuvântul scări, mai ales că le și vedeam în cealaltă parte a parcului, dar după „eskalak” tot repeta ceva de genul „entre parelas, entre parelas”.
Cum fața mea probabil spunea tot ce era de spus, ce-a făcut cetățeanul basc angajat al municipalității din Bilbao? Vă zic io ce-a făcut: a lăsat mașinăria aia de tuns iarba și practic aproape că m-a dus de mână până la toaletă, adică taman în cealaltă parte a parcului. Toaletă pe care oricum n-aș fi găsit-o singur nici într-o mie de ani. Arăta ca un fel de buncăr cu uși de oțel, de care nu m-aș fi apropiat în veci. Plus că cine dracu să știe că în bască veceului public i se spune „komunak”?
Altfel să știți c-am fost foarte impresionat. Ce, nu vă vine să credeți? Mereu mă impresionează gesturile astea mici care până la urmă fac diferența. Dacă fiecare dintre noi am face câte un gest din ăsta mic pentru oamenii necunoscuți din jur, vă dau în scris c-am trăi într-o lume mult mai bună.
P.S. Dumnealui este cetăteanul basc.
Bine ca era decat basc si nu l durea basca de ….nevoile comunitare ale cetateanului european ,din tara unde tutulor ni se fâlfâie de problemele altora de orice natură…
Amu vorbeam cu o amică venise din pediatrie cu copilul , de unde nu gasea pe nimeni in tot spitalul – dupa 100 lei la doctor si 50 la asistenta ,usile se deschideau singure deja …
si pe doctorul ĂLA îl plătim noi pulimea cu patru mii de euro lunar ….asistentele cam cu o mie jumate EXACT …ca in vest
mi e silă …
Comentariu beton!35
Să dea Dumnezeu sănătate cetățeanului basc că mare pomană și a făcut, nu râdeți pentru femei e și mai nașpa în aceste situatiuni, mult mai multe de dat jos și desfacut mai ales iarna.
Comentariu beton!38
Da, și unde mai pui că iarna nu găsești nici un basc să tundă iarba
Comentariu beton!29
Între timp în minunata capitală de secol 15 a României toaletele alea ecologice super șmechere și puține așa cum erau ele se închid și se sigilează fiindcă nu știu ce conturi reglează Nicușor cu firma care se ocupă de ele, pe modelul Clotilde cu gunoiul.
@Mihai, eu am un mare respect pentru cei ca tine care, după ce văd aceste crâmpeie de civilizație, se întorc în wc-ul ăsta de București, în groapa asta imensă de gunoi, și nu au nici o intenție de a-și face bagajul și de a pleca definitiv în secunda doi.
Comentariu beton!24
Da, și eu mă întreb de fiecare dată.
Cetăţenii nemulţumiţi din Bucureşti sunt oricând bineveniţi la noi, aicişa, că avem WC public în centru’ oraşului, gunoiu’ se ridică în fiecare dimineaţă de o firmă, culmea, din Bucureşti. Mbine, la noi ridicarea gunoiului este 10 lei de persoană/lună, nu gratis ca la bogaţi.
Sa ii dea Dumnezo sanatate, io nu sunt io cand fac pe mine.
Comentariu beton!16
@Morrissey, have a snikers 😜
m-a sunat Tanti Tinela și mi-a comunicat că cetățeanul basc cu șapcă are free pass la ‘mneaei, pă viață;
chapeau!
Comentariu beton!16
dup’aia m-a sunat și un cetățean (nu s-a recomandat) de la primăria iași, care mi-a comunicat că autoritățile basce îs vai de mămăliga lor; că dacă ar fi cumpărat toalete inteligente (numa’ treijămiidăcoco, un mizilic), astea s-ar fi uploadat singure în waze și google maps…
Țața Marița. N-o cunoșteam când am văzut-o prima oară scoțând apă din fântână. Fântâna era din aia de țară, publică, plasată în drum. Ea avea o vârsă destul de înaintată, se cam chinuia. Așa că noi, 3 bucăți de copile, am scos căldarea cu apă din fântână, am făcut transferul în căldarea țaței Marița și am și transportat-o până la ea acasă. Pe căldare, țața a mers singură. A fost super impresionată femeia, iar la noi a devenit un obicei ca, atunci când auzeam lanțurile fântânii clincănind, să năpustim întru mic gest. Deci eu pot spune că am contribuit deja la o lume mai bună.
Legat de pipi, mi-am adus aminte ce simplu era pentru femeile în vârstă. Doar o…luare de poziție și aia era. Ce vremuri, maică.
Comentariu beton!26
Pentru cultura ta in Franța găsești “estrgoti” doar en Bourgogne și la Paris. Fiecare regiune are specificul ei in Marseille ceri o specialitate pe baza de peste, etc dacă ceri un “plat” care e specific unei alte regiuni e aproape ca și cum i-ai înjura. Ca sa ai parte de tratament super cere ce îți “recomanda.”
PS : drumuri de făcut cu mașina in munți ai câte vrei. Lasă autostrada și fa măcar o zi in Alpi. Și te poți opri cam in orice cârciuma de sat mâncarea e mai buna decât in orașe.
Băi, ce să zic, noroc că nu ne cunoaștem, că probabil nu scăpam fără să mă bați sau măcar să-mi dai un picior în cur.
Io nu înțeleg cum ajungeți aici, voi ăștia fără simțul umorului. Serios, ce vă atrage încoace?
Nu inteleg comentariul tau, dar nici pe al meu dupa ce l-am citit aici. Am vrut sa il pun la articolul cu carciumile din Franta, care chiar asa sunt cum le-ai descris. Am vrut doar sa remarc ca bine ca nu te-au batut ei pe tine fiindca ai cerut un fel care e specific unei alte regiuni. Asta a fost unul din lucruri care m-au socat in Franta a cere intr-un restaurant un fel care nu e „specific” regiunii e blasfemie. Breff cum zic frantujii
Fiecare are sau nu talent in a scrie, de asta nu tin eu un blog ca nu stiu sa scriu ni cu, nici fara umor.
Hai continua drumurile pe autostrazi si fa articole interesante ca pe vremuri
Boss, poate nu-ți propui asta, dar reușesți să fii agresivă. Ceea ce e cu atât mai nasol, dacă nici măcar nu-ți propui. Și în primul comentariu și în ăsta ai reușit să fii agresivă fără niciun motiv. Plm, dacă nu-ți plac articolele mele (astea de acum care nu mai sunt ca alea de pe vremuri), ce kkt cauți aici? Nu, serios, de ce?
Ce caut aic? Sunt o optimista si cred ca voi mai citi articole ca „scorpia cu ochi verzi” sau cel cu baitul care vine din vacanta si foloseste cuvinte noi in tren, si multe altele, … pe de alta parte a scrie nu e cel mai simplu lucru din lume … dar nu pot da peste articole din alea fara sa citesc si unele care nu ma marcheaza . . . deci insist cu cititul… dar fi sigur ca a fost primul si ultimul comentariu. Articolul cu estragotii mi-a placut si chiar imi imaginez ce a gandit tipul caruia i-ai cerut ( sau poate nu) melci intr-un sat in care nu este traditia sa manace asta. Iar faza cu „pentru cultura ta” era un banc cu un tip care raspundea „pentru cultura mea” pt a nu spune ca e pt a f***te tipe era pe vremea studentiei, deci acum muuuuulta vreme.
Concluzia : Ai unele articole super tari, si pentru alea merita sa le citesc pe toate
Gata drum bun !
Si, pana la urma, ce-s „parelas” alea intre care era buda?
Da’ cine crezi c-a aflat? Mă întreb și eu de atunci.
Nu este deloc funny… chiar daca pare, am pățit-o în Rusia…
Toilet, number 1, WC, piș-piș… mai săream și după un picior pe altul și ăla râdea ca muta la…
M-am enervat și am zis în română toaletă în plm… la care rusul… aaaaaaa Tualet… paidiom, paidiom (în rusă… să mergem). Și m-a dus până acolo… entre parelas 😀
Comentariu beton!17
Așa ziceam și eu. Pățit în București, mi-am supraevaluat capacitatea de ”las’ că mă țin până acasă”, ajung în lift, cineva începe să glumească: Niagaraaaa, susurrrr de apă cristalină, robinet stricat pic-pic-pic și șș-șș-șș, și tot așa. Cu chiu cu vai am reușit să nu fac pe mine ca un bebe (a se nota acest unghi al ”redescoperă copilul interior” pentru următorul 1 iunie). Ulterior, cu prima ocazie, am zis că se cuvine să returnez glumele, să nu rămân cu ele pe inventar. Măi, ce să vezi, nu mi-a venit să cred, chiar era foarte funny. :-))
Pfoaiii … ce sculă are „cetăteanul basc”. Îl doare la bască 🤪
Da, daca ar fi mai multi Oameni ca nenea, am trai altfel.
Eu am patit-o intr-o noapte de Revelion cu wc ul, nu mai detaliez 😂
Vai da’ rușinoasă mai sunteți 🤪 Dacă nu v-ați șters cu cravata tot degeaba 😉
N-am mai apucat sa ma sterg 😂😂
Ahaaaa … parcă îmi zice ceva numele dvs. Ați luat premiul cel mare la extragerea de revelion ? 🤭
Nu, ca am fugit spre cazare, dar… 😀
La treaba uda ma refer 😂
ultimul paragraf ar trebui predat la școală; zilnic;
gesturile mici pentru unii pot însemna mult pentru ceilalți; de exemplu cînd reduci puțin viteza să intre și cel care vine de pe secundar…
pentru că umblu mult, mi s-au ivit prilejuri destule să ajut oameni în trafic și deoarece sunt convins că nu le veți considera laude, las și eu aici 3 exemple:
1. moldoveanu’ cu TIR-ul rămas în pana prostului între Roman și Tg Frumos, noaptea pe la 1, pe o sfîntă de ploicică de nu-ți vedeai ceasul de la mînă; cam cum a lăsat blogăru’ vremea în RO; am trecut în viteză, l-am auzit pe stație, m-am întors; n-avea nici un ban, luase țeapă în Turcia; l-am dus 20 km, i-am cumpărat 20 de litri de motorină, l-am dus înapoi la camion, omul rămînînd să-mi lase banii la un coleg din Bălți al cărui număr îl dădusem; n-a întors banii, nici săptămîna următoare și nici următoarele 5-6; moldoveanul meu (colegul), supărat foarte: “uăi dom’ director, ț-o tras țapî moldovianu’ di osutîșăpzșasîdilei!! nahui!”; lasă bre, că-i aduce el! și de nu i-o aduce, să zică bogdaproste… i-a adus direct la firmă, după aproape 3 luni, că avusese curse numai în federație…
2. trei adulți tineri (doi băieți și-o fată) cu trei draci 8-9 ani, rămași în pană la intrarea în țară, fix în zona aia de cratere în asfalt de la Giurgiu; ucraineni, veneau din concediu, de la greci; oprit, legat chinga, băgat sub dubiță, legat și acolo, tractat pînă la OMV că măcar aveau apă rece și toaletă și acolo își dăduseră întîlnire cu tatăl unui dintre ei care pornise de mai sus de Cernăuți, cu pompa de combustibil de schimb (don’t ask, aduceți-vă aminte de vremurile cînd eram săraci și semisălbatici și noi); refuzat în repetate rînduri “podarok”
3. p’ăsta n-o să-l uit curînd (au trecut vreo 6 ani, cred), că arată nivelul de empatie a noastră, ca popor; plus interesul autorităților; dimineața, pe la 9, mergeam pe A1 spre București; pe sensul de Pitești, pe la km 70, o dubă cu prelată roșie, defectă, pe banda de urgență; un cuplu era așezat în benă, semn că stăteau de ceva timp; mi-am văzut de treabă; București, Ploiești, Slobozia…clienți; pe la orele 16-17, trec înapoi; duba tot acolo; opresc, întreb; “dom’ne, zice arădeanul, în afară de un echipaj de poliție pe la ora 10, ești singurul care a oprit să ne întrebe de sănătate”; din păcate nu le-am putut da decît o sticlă cu apă, cumpărată cu 10’ înainte și vreun kilogram de fructe (cireșe sau caise?); nu mîncaseră de dimineață iar ultima apă o băuseră la prînz…; n-au vrut să-i duc nicăieri că într-o oră le venea o rudă să-i tracteze și aveau și marfă; stăteau de 9 ore într-un soare deșertic și un singur om le-a întins o cană cu apă!?
am fost la rîndu-mi ajutat, acum 14-15 ani, între Rm Vîlcea și Băbeni, tot pe o ploaie dementă, de un camionagiu; un coleg mi-a folosit cricul, a uitat să-l pună la loc, iar eu am făcut pană; mi-a schimbat roata (că eu eram murat ca un castravete) și singura plată pe care a cerut-o a fost să-mi adreseze o înjurătură prietenească: “du-te-n cabină, moldovene! prost cum ești, te mai calcă și vreo mașină…”🤣
Comentariu beton!44
Brava uăi moldovene, ‘tu-i crușea măsiii di triabă, așa se fașe🤗
eram la Paris, in Tuilleries.
tocmai mancasem un croissant si m-am ridicat de pe banca, ca sa arunc ambalajul la cosul de gunoi.
in parc erau lucratorii de la salubritate, tocmai stransesera sacii de plastic care sunt agatati pe suportul metalic si tin loc de cos de gunoi.
ei, asta e, ma-ntorc spre banca, astept sa puna alt sac.
un lucrator a observat ce voiam sa fac si ptr ca suportul unde urma sa puna sacul era cam departe, iar eu deja imi anuntasem intentia, a venit el cu sacul la mine ca sa pun ambalajul si abia apoi s-a dus sa-l agate in suport.
a fost un gest amabil, de bun simt si chiar si-acum, dupa ani si ani, imi amintesc de bunavointa lui.
Comentariu beton!17
coane, du-te, buey, si-acuma ma mai moderezi?
c-aveam si io ceva de zis!
Praga. 2007. 4 darlai in masina, aveam nevoie de un schimb valutar. Opresc langa un ceh, il intreb daca stie engleza. Nu stia. Dsr stia „bank”
Se chinuie sa ne deseneze pe o foaie… Se uita in ochii noștri, vede ca nu avem creierul conectat la desenul lui. Asa ca se suie in masina si face pe gpsul pana la banca, dupa care pleacă unde avea treaba…
Fix bah, gesturi mici de kkt.
Suedejii reci. Un bajet*, roman, de aici a inceput sa pescuiască. Un doctor, suedez, cand a auzit asta, si-a luat o zi libera si lga dus pe om pe lac sa il invete ce si cum.
Am vreo 3 cititori pe blog, pe langa prieteni. Unu dintre ei sta fix in orasu asta. Si am aflat ca mai e si verișorul unei amice
Se poate și la noi. Prin ’95-’96 veneam dintr-un fel de tabără de la Izvorul Mureșului.
La dus mașina cu care plecasem d-acasă ne-a lăsat în drum. Drumul ala ar merita o poveste separată.
Ideea că la întors a venit taică-meu cu un alt microbuz (nu el era șoferul).
Am făcut o pauză pe drum în Sf Gheorghe sau prin alt oraș d-ăsta „unguresc”.
Lăsam restul lumii să-și caute de treabă, iar tata, cu mine după el, pleacă în căutare de kurtoși kolacs. Știa că-i plac mamei, care mâncase cu alți mulți ani înainte la Tușnad.
Întrebăm noi pe cineva pe stradă, ne dă indicații cum să ajungem la piață. Doar că imediat după ce ne-am despărțit, drumul omului era ca și al nostru. Pe scurt, că am scris deja o nuvelă, pt că noi păream cam nesiguri pe unde trebuie s-o luăm, omul n-a așteptat să-l întrebăm iar, ne-a luat de mână și ne-a dus în piață.
Băi, și aveau ăia o piață, puteai să lingi de pe jos, așa era de curat. Acest șoc încă stăruie prin sinapsele mele și e o viață de atunci.
PS. Normal că i-am dus mamei kurtoș. 🙂