Toată, dar absolut toată copilăria mea s-a desfășurat în curțile grădinițelor și școlilor din jurul blocului. Acolo am învățat să dau cu piciorul într-o minge, acolo jucam „țară, țară, vrem ostași”, sau „rațele și vânătorii”, sau „hoții și vardiștii”, sau tot felul de alte jocuri pe care le caută de pomană pe internet copiii din zilele noastre. Pentru că, să vezi ce, pe vremea aia socializam și ne jucam pe bune, unii cu alții, de dimineață până noaptea târziu, când ne băgau părinții în case cu forța.

Dacă ați copilărit înainte de ’89 sau în glorioșii ani ’90, știți foarte bine despre ce vorbesc. Te duceai în curtea școlii singur-singurel, era suficient să ai o minge cu tine și să începi să dai la perete. În maximum jumătate de oră se strângeau atâția puști, că eram nevoiți să ne împărțim în mai multe echipe și să jucăm “învingătorul la masă, cine dă primul două goluri câștigă”. Și ce oftică cruntă trăiai când ți-o luai în freză și trebuia să stai pe bară până-ți venea rândul să intri din nou.

Serios, dacă n-ai trăit bucuriile, satisfacțiile, durerile sau lacrimile fotbalului din curtea școlii, ori erai puștiul ăla pe care nu-l voia nimeni în echipa lui și stătea veșnic pe margine sperând c-o să se accidenteze vreunul sau o să-l cheme mă-sa în casă și rămâne o echipă descompletată, ori ești născut după ce apăruse deja dial-up-ul.

N-am fost prea atent la treaba asta când am mai bătut Europa, că nu m-a interesat, dar știu sigur-sigur, am imaginea în cap acum când scriu, că mă plimbam la pas prin Geneva când am dat peste o școală al cărei teren de sport era plin ochi de copii care se jucau. Dar ce m-a surprins teribil, de-aia mi-a și rămas în cap, era că nu se vedea niciun părinte prin zonă. Toți copiii ăia se jucau, așa la liber, exact cum o făceam și noi în copilărie. Și de ce nu, la urma urmei erau într-un spațiu cât se poate de safe.

De-aia sunt convins că asta este una dintre cele mai bune inițiative ale unui om politic din România post-decembristă:

Deschidem curțile școlilor în Sectorul 2!
A intrat în consultare publică regulamentul pentru accesul în curțile școlilor în afara orelor de curs al copiilor și tinerilor.
Este un proiect inițiat în urma cererilor venite de la părinți și tineri elevi care simt nevoia de mai mult spațiu. Părinții au nevoie de locuri unde copiii să poată bate o minge fără să aibă grija traficului iar tinerii de terenuri unde să poată juca un handbal, tenis, fotbal, baschet. Cum făceam noi când eram mici.
Cred că mai ales acum, când suntem după un an de pandemie și restricții, deschiderea curților școlilor este o măsură care va ajuta la îmbunătațirea calității vieții în sector și-l va face un sector mai prietenos cu copiii.
Am pus în consultare acest regulament iar feedback-ul dvs ne va ajuta să-l aducem într-o formă finală benefică pentru comunitate. Ce vi se pare bun, ce poate fi îmbunătățit, la ce să fim atenți? Vă rog să ne scrieți părerile dvs pe adresa de email corina.duinea@ps2.ro până pe data de 14.04.2021.
Proiectul poate fi accesat AICI. (Alexandra Chirilă, Viceprimar Sector 2)

Avem nevoie să se întâmple același lucru în toate sectoarele capitalei, avem nevoie să se întâmple și la nivel național același lucru. Sunteți o grămadă pe-aici care știți exact despre ce vorbesc, pentru că v-ați petrecut copilăria în curtea școlii, de-aia înțelgeți exact de ce copiii au nevoie să reînvețe să alerge. Dacă terenuri de sport nu suntem în stare să le facem, hai să le redăm copiilor măcar curțile școlilor.

Poate, cine știe, ușor-ușor nu numai că vor reînvăța să alerge, dar nici nu vor mai arăta ca niște greieri bipezi. Mă rog, nu toți, dar cei mai mulți dintre ei.

sursa foto