Te-ai uitat vreodată în telefonul partenerului tău sau al partenerei tale? Și nu ca să cauți poze din concediul ăla mișto, ci ca să verifici dacă nu cumva acolo se întâmplă lucruri de care tu nu știi. Zi, te-ai uitat?
De obicei nu mă pronunț asupra subiectelor pe care vreau să le discutăm, pentru că există șansa să influențez răspunsurile unora dintre voi, dar de data asta o s-o fac.
Cred cu tărie că dacă aș ajunge să mă uit în telefonul femeii de lângă mine, relația aia e gata, e în moarte clinică. Chiar dacă nu aș găsi nimic compromițător în telefonul ei, faptul că am ajuns s-o fac, deci bazinul de încredere din relație a ajuns atât de jos, nu are cum să mai aducă nimic bun.
Or dacă am ajuns la nivelul la care nu mai am încredere în omul de lângă mine (adică cel în care, cel puțin teoretic, ar trebui să am cea mai multă) de ce să mai stau cu el? Ca să mă macine întrebări ale căror răspunsuri nici nu mai contează? Pentru că atunci când nu mai ai încredere în omul de lângă tine, de fapt nu te mai interesează răspunsurile reale la întrebările tale, ci vrei doar să-ți confirmi ca ceea ce bănuiești tu e adevărat. Ce mai poate fi bun la o relație ajunsă în acest stadiu?
Desigur, mai există și varianta să nu ai niciun fel de suspiciune, dar totuși să vrei să verifici telefoane și laptopuri doar pentru că așa ai impresia că deții controlul, că nimic nu se poate întâmpla fără sa afli. Oricât de absurd ar suna, dar varianta aste este și mai bolnavă decât prima.
Pot să-ți acord circumstanțe atenuante dacă ai suspiciuni și vrei cumva să ți le confirmi sau să ți le infirmi, dar să-l verifici pe cel de lângă tine, fără vreun motiv real, asta deja este o problemă care se tratează cu ajutor specializat. Și nu glumesc. Dacă te regăsești în situația asta, cel mai bun sfat pe care ți-l pot da este să-ți găsești un terapeut bun, pentru că problema este LA TINE, nu la partener.
În oricare dintre cele două situații descrise mai sus te-ai regăsi, întrebarea mea este una singură: dacă n-ai încredere în cel de lângă tine, de ce nu pleci? De ce să stai să-ți trăiești viața măcinându-te, în timp ce te întrebi „oare cu cine vorbește?”, „oare m-a înșelat sau urmează?”, „oare de ce-i bipăie telefonul la ora asta?”, când ai putea foarte bine să te scutești de chinurile astea?
Din punctul meu de vedere, nu este nimic rău în a avea secrete în cuplu, nu este nimic rău în a avea lucruri doar ale tale, de care partenerul nu știe. Nu este nimic rău în a-ți păstra exact același nivel de intimitate pe care l-ai avea și dacă ai fi singur. Nu cred în relațiile de genul „mvai, dar noi ne spunem absolut tot”, așa cum nu cred nici în cele în care cei doi au acces la tot ce face celălalt și din când in când mai aruncă un ochi pe acolo, așa preventiv, să fie. N-am nicio problemă să-i dau femeii din viața mea parolele tuturor conturilor și device-urilor mele, dar m-ar deranja teribil să le și folosească (eventual, fără știrea mea) cu scopul de a mă controla.
Nu înțeleg de ce femeia pe care o iubesc ar trebui să aibă acces la glumele proaste pe care le fac cu prietenii pe Whatsapp sau mai știu eu pe unde. Ce plus valoare aduce relației mele faptul că partenera mea de viață știe c-am vorbit cu băieții să ieșim in weekend, încă dinainte s-o anunț eu? Cu ce-ar fi mai câștigată dacă mi-ar urmări schimburile de email-uri sau conversațiile de pe chat? Oamenii au nevoie de intimitate, chiar și într-o relație (sau mai ales într-o relație), iar călcarea ei în picioare este, pentru mine, unul dintre cele mai puternice motive de a pune capăt acelei relații.
Știu, toate astea se întâmplă doar în teorie, în trista realitate înconjurătoare, oamenii nu prea pleacă din relații chiar dacă au ajuns sa se chinuie, chiar dacă lipsa încrederii îi macină nemilos, chiar dacă intimitatea le este făcută praf chiar de către partenerul care îi „iubește”: „De-aia te verific, dragă, că-mi pasă de tine”. Yeah, right.
Bun, acum treci peste tot ceea ce cred eu și răspunde-mi la întrebarea din primul paragraf: ai căutat vreodată în telefonul/tableta/laptopul celui/celei de lângă tine?
Și dacă tot îmi răspunzi, poate îmi zici și ce anume te-a adus la stadiul în care ai luat hotărârea să faci asta? Cum te-ai simțit după ce-ai făcut-o? Ți se pare c-a meritat, s-a schimbat ceva în bine sau în rău? Sau ai ajuns tot în punctul de dinainte s-o faci?
Dacă vă e târșă sau rușine să răspundeți folosind nick-urile voastre obișnuite, băgați sub altă identitate. E mai important ce aveți de spus, pe subiectul ăsta, decât cine o spune.
sursă foto: shutterstock
Nu, sub nici o forma, nici ea mie , nici eu ei. Inca de mic am invatat ca, corespondenta si dulapurile sunt inviolabile. Si dupa cum zici, daca ai nevoie sa ii controlezi telefonul/corespondenta ca sa consolidezi relatia atunci mai bine iti faci valiza sa te muti. Te muti tu , ca inseamna ca tu esti ala cu probleme. Asta cu ne spunem totul este o prostie. Daca nu mai exista nici un pic de mister atunci ce farmec mai are relatia ? Plus ca sunt subiecte pe care nu vreau sa le stiu si nici ea.
recunosc ca ii controlez telefonul la copil, in sensul ca vreau sa vad nu ata ce discuta cu prietenele cat mai ales cat sat pe net si pe ce site-uri. dar si acolo exista o limita.
Comentariu beton!29
Da, mor când io o aud p-aia cu „noi n-avem secrete unul față de celălat, ne spunem tot”. Mi se pare bolnav și creepy.
Va roade nVidia. Ăia e ;)).
Eu nu am secrete decât fata de zuchi. Nu am nici o poza online cu membrii minori ai familiei. Și recomand oricui să facă la fel.
Comentariu beton!20
Va rog sa ascultati, daca aveti 30 min disponibile, podcastul acesta: https://m.youtube.com/watch?v=yEUGJCuSwIk.
Nu stiu daca aveti puterea sa ascultati pana la capat, e marturia unei mame care regreta ca nu a citit jurnalele fiicei ei, tocmai pentru ca i-a respectat intimitatea.
@Rox – Eu il știu, l-am ascultat acu’ ceva vreme. Mie mi se pare ca acolo este vorba despre altceva, iar Mihai se referă la a cotrobăi prin intimitatea cuiva din cauza obsesiei de control, sentiment de proprietate, nesimțire etc.
Cred ca altfel s-ar pune problema dacă ar fi vorba despre sănătatea mintală a propriului copil/poate chiar și partener.
Comentariu beton!14
Singurul om a cărui intimitate i-am violat-o (”violare de initimitate” – eu așa spun acestei practici) a fost frate-miu. În sensul că i-am cititi jurnalul prin liceu. Pură curiozitate. Mi-a fost foarte rușine apoi, m-am simțit foarte vinovată, i-am spus, m-a iertat. Nici măcar telefoanele copiilor nu le verific, nu le-am verificat niciodată, prefer să întreb și să vorbesc deschis cu ei dacă am îngrijorări legat de anumite lucruri. Da, știu, riscul să fiu mințită e mare (s-a și întâmplat), dar tot n-o să (mai) fac niciodată așa ceva.
Comentariu beton!28
Dacă aș fi avut un frate care să aibă jurnal, i-l citeam în fiecare zi. 😁
Salve!
Răspunsul meu este NU. Am avut perioadele mele de ușoară gelozie, dar ce m-a determinat să nu fac ce ai descris în articol a fost dorința proprie de libertate. Pe scurt, m-am întrebat: “Ai vrea să ți se întâmple așa ceva?” Cum răspunsul a fost “nu”, am ales să analizez relația și am luat o altă decizie.
Am compasiune pentru cuplurile care trec prin așa ceva, dar tare mult mu-ar plăcea să înțeleagă faptul că o relație nu înseamnă să tragi de celălalt, să ai parte de certuri (că așa e normal) sau altele. O relație sănătoasă înseamnă să “crească” împreună și să se potențeze unul pe celălalt. Dar mă opresc, pentru că am trecut pe altă bandă 😁
Comentariu beton!21
Da, exact. Cum kkt să tragi de celălalt?
Nu am controlat niciodată telefonul, nici al partenerului, nici al copiilor. Și nici nu răspund dacă sună telefonul altcuiva din casă. Mi se pare enervant să sun o prietenă și să răspundă soțul.
Comentariu beton!51
Si la noi e tot asa.sotul nu raspunde la al meu si invers.copiii, 17 si 7 ani, sunt controlati in limita bunului simt.
Ai mei sunt mari, iar când erau mici, nu aveau telefon. Acum se întrețin singuri, ar fi și culmea să îi controlez. Ca să ce?
Credeam că tu ești altfel… și când credeai că nimic nu te mai poate surprinde… apare un alt articol în care sper să curgă comentarii la greu…
Personal și eu cred la fel… dacă ajungi să cotrobăiești prin telefonul parternerului în speranța de a găsi ceva și doar dacă nu găsești, așa poți să stai tu mai liniștit(ă)… îți poți băga picioarele în ea de relație.
Comentariu beton!24
Pun pariu pe orice că nu vor curge comentariile. Ăsta e un subiect care va aduce multe muște pe multe pălării.
@Mihai, vezi că ai pierdut, tre’ să dai niște “orice”;
da, umblu în telefonul nevestei dar nu pentru motivul din articol pentru că…rember iepurii bunicului lui @Tiberiu? un exemplu: caut poze noi cu nepotul botezat de mine, deoarece omite să-mi trimită și mie ta’su…
iar de 4 ani mai și răspund la apeluri ale unor prieteni comuni pentru că…todleruța;
în schimb nu-i umblu în geantă (excepție extras cu 2 degete portmoneul atunci cînd îl cere);
mai știți filmul lui Radu Muntean, “Marți, după Crăciun”? acum 4 ani mi-am propus să-l revăd dar nu am avut nervi pînă acum…
@costicăm, da, să știi că m-am gândit si io la asta. De unde naibii fac io rost de niște „orice” acu’?
Nu sunt eu de prea mult timp pe aici, dar sunt îndeajuns de mult astfel încât să „miros” un articol în care se dă drumul la vorbă, excepție făcând mocăciunile.
@Habare ce naiba mai zici frățior? Nu mai mă bagi și pe mine în seamă mai deloc!
Avem 20 de ani de casnicie si nu am incercat niciodata sa ii controlez telefonul. Am avut un sentiment de jena si constiinta faptului ca nu voi mai putea trai cu mine dupa aia. E un gest odios. O incalcare violenta a intimitatii. Daca increderea se pierde atunci totul s-a sfarsit si n-are rost sa tragi targa pe uscat. Gelozia e o boala. Urata si grea.
Comentariu beton!21
Da, gelozia e o boală. Partea bună e că se poate trata. Partea nasoală e că aproape nimeni n-o face.
Chiar ea îmi oferă telefonul sa citesc ce au mai postat mamelele în cele 2 grupuri de părinți din care face parte (apropo vine 1 și 8 Martie și deja au început).
Mai sunt cazuri când trebuie sa iau mașina ei și atunci caut talonul în poșetă, doamne ferește câte dracii inutile poate căra.
Dar cam atât, nu ne monitorizam unul altuia telefoane, mail-uri, etc.
Comentariu beton!16
Când îmi spune „ia și tu X lucru de la mine din geantă” prefer să-i duc ei geanta. Nu de alta, dar răbdarea nu e punctul meu forte. 🤭
da, sub nici o forma nu cauta in geanta ei. geanta insemna mai degraba un rucsac de oras, echivalentul aluia cu care merg pe munte. niciodata nu am inteles ce cara femeile dupa ele si de ce cred ca este necesar sa pastreze toate maruntisurile. pe de alta parte daca bagi mana intr-un pachet de prezervative? si se duc naibii toate teoriile de mai sus? vezi, mai bine nu controlezi si asa revenim la normal. 🙂
Comentariu beton!20
La începutul relației a existat tendința asta de ambele părți. Nu justifica, dar în analele relației între noi a început totul complicat. Când ne-am cunoscut, și eu și omul eram și locuiam cu altcineva, eu de 4 ani el de 3 jumătate. Ambele relații erau sexless de multă vreme și amândoi căutam să o rupem cu foștii parteneri, dar locuitul împreună îngreuna situația. Așa că o perioadă am fost un fel de „Felices a Los 4” – eu știam de viitoarea lui fostă, el știa de viitorul meu fost. Și când am închiriat un apartament să ne mutam împreună amândoi mai intram pe laptopul celuilalt. Era un fel de confirmare ca niciunul din noi nu și-a schimbat ideile și are de gând să rămână cu fostul/a. Și amândoi nu ascundeam asta.
Acum la 2 ani după căsătorie nu mai e cazul. Pe lângă veșnicul dialog de ambele părți „Mi am uitat parola la x cont, o știi sau o avem salvată în vaultul de parole?!”; omul îmi zice întra și tu sa citești ce mi a scris proasta familiei, sau întra și citește direct discuția aia sa nu îți mai dau eu copy și paste (cand vine vorba de de planuri comune discutate individual, în loc de făcut de fiecare dată grup de chat cu toți cei implicați) sau ii mai zic eu întra și ceartă-te și tu cu ăla, că mă bate la cap.
La noi a funcționat pentru ca în disperarea care a fost la începutul relației – ne certam des. Dar după fiecare ceartă când se calmau spiritele, mai discutam încă odată calm fiecare motiv pentru care ne certasem. Și în felul asta am învățat în timp că rezolvările la orice problema am avea, le găsim mai repede împreună.
Bonus – fiecare din noi știe seria de înjurături pe care nu trebuie sa le luam în considerare când spuse la nervi de către celalalt și nu mai luam fiecare ceartă ca un afront personal adus celuilalt. 😅
Comentariu beton!23
Nu, si dupa aproape 30 de ani de relatie/casnicie nu vad de ce as face asta acuma, putina gelozie e clar ca exista in fiecare din noi insa daca sti sa o controlezi nu vad unde ar fi problema, acel pic de gelozie nu m-a facut sa fac acest lucru pana acuma, si nici no sa ma faca de acuma inainte
Mai in gluma mai in serios se spune ca ce nu sti nu te omoara :))
Comentariu beton!20
Da, ma trezesc noaptea cand doarme si ii citesc conversatiile, ma uit la poze si ii verific facebookul si istoricul. Era sa ma prinda ca am tras o cam tare de deget ca sa il pun pe senzorul de ampenta dar am scapat. Apoi i am dat cu smirghel pe senzor si l am stricat, acum are parola dar i am aflat o si tot ii cotrobai prin el. Si a pus o parola in franceza , nu stiu ce inseamna dar se scrie Boule, cu accent pe e. In fine, daca ma inseala si o prind ii murdaresc telefonul cu vaselina sa l scape si sa se sparga si i inchid si abonamentul ca i pe numele meu.
Comentariu beton!83
Anonimule, vezi c-ai păstrat adresa de email și ți se vede gravatarul. :)))
Vrei să rezolv io?
Neee, stiu, am lasat o special.
#Casamoarafetili
:))
Comentariu beton!29
Ce razna e ăsta. De @Anonimu’ zic. Bine, nici cu @Vasilescu nu mi-e rușine, da’ nu e rândul lui acum. 🤭
Comentariu beton!18
@Anonimu’: nu-i închide abonamentu’ că-și ia cartelă fără buletin și p-aia nici CIA n-o decriptează. 🤣🤣🤣
Instalează-i pe telefon un program de monitorizare să știi unde merge, ce face, tot, tot. Așa poți dormi fericit. 🤣🤣🤣
Nu contează că sunteti 3 în pat. 🤣🤣🤣
@John Temple, o sa razi, dar eu chiar am venit acasa si mi-am gasit prima soție in pat cu unu’. Așa ca nu esti singurul patit. Si sa stii ca de acolo pana la a ajunge sa fim 3 in pat n-a fost chiar departe.
Comentariu beton!19
@Anonimu’: nasol. Bine că măcar ai scăpat de-o curvă proastă.
Dacă nu ar fi trebuit să răspund penal, io le-aș fi făcut curul găleată amândurora. Așa s-ar fi învățat minte. 🤣🤣🤣
N-am scapat, e tot sotia mea. Acum, cu epitetele astea pe care le atribui tu femeilor, nu stiu ce sa spun, e parerea ta. Chestia e ca atunci cand am intrat in camera si l-am vazut langa sotie in pat, l-am intrebat pe un ton mai rastit: Ce cauti ma in pat? El a deschis un ochi, s-a intors pe partea cealalta si a cascat alene. Apoi cand a vazut ca m-am potolit a inceput sa dea si din coada. Asta e, doar n-o sa-mi stric casnicia din atata lucru.
Comentariu beton!89
Băhăhăăă, @John, ți-ai luat-o p-asta frumos elegant. Nici io n-am văzut-o când a venit. 🤣🤣🤣
Nu am avut niciodată aptitudini de detectiv, mie întotdeauna mi-au plăcut mai mult eroii tip „Geronimooo!”, așa că nu, nu am avut niciodată curiozitatea să cercetez prin telefoanele jumătăților sau să caut prin regiștri și history-uri de tot felul, să trag concluzii și să elaborez teorii abracadabrante care nu aduc nimic bun niciodată.
Să nu mai zic că, la momentul actual, soția folosește iphone, iar eu, din motive greu de explicat, îmi cam prind urechile în sistemul lu’ nea Jobs, așa că ăsta ar fi un motiv în plus să-i respect intimitatea. 🤣😜
Nu am fost niciodată genul gelos. O fi de la faptul că sunt irezistibil și am mult prea multă încredere în farmecul meu 😜, sau o fi de la faptul că gelozia necesită resurse, efort, te consumă fizic și psihic, iar eu am o lene cruntă în mine de când m-am născut, sau o fi de la faptul că întotdeauna am avut încredere în persoana de lângă mine, deși, în general, nu prea am încredere în oameni….(aș merge pe prima variantă 😜). Nu știu, dar nu m-au interesat niciodată telefoanele, conturile, laptopurile „jumătăților”.
Comentariu beton!23
@Ioane, cred c-ai făcut lumină, am avut o revelație. Cred că de la lene e și la mine. Numai când mă gândesc câte aș avea de făcut ca să pot accesa telefonul ăla, îmi trece subit.
Asta e secretul și în familia mea… Unul are iphone și unul android. Te iau nervii dacă încerci sa umbi în telefonul celuilalt și renunti 😂
Comentariu beton!22
De ce să îi umbli omului în telefon, când poți să îți faci cont comun pe Facebook, Gina și Marcel Iubireii ? Aia e dragostea adevărată și transparentă. Ea declară check-inurile cu tag de la Gynutza haus, el pune poze de la grătar cu Burger brun și îi scrie lamulțean de ziua ei, pe același wall…și când merg pe stradă își bagă mâinile împreunânde în aceeași mănușă.
Așa că, pe telefon, de ce să nu se uite ?! Mai râde și ea la glumele porcoase trimise de amicu’ Costel. Sau la filmulețele cu bunăciuni mai mult sau mai puțin înfipte-n par de om mai puțin alb. Eh…aici…posibil să îl dojenească…cum, când are floarea florilor langă el, să vază pornaciuni? Nu, așa nu ! Ce dacă dimineața crapă oglinda când se duce la tencuit, el a luat-o și pentru alte calități, cum ar fi. (Cum ar fi ?)
Dar lasă că el e om bun, nu se uită la ponturi pe Whatsapp cu rețete de chec și magazin cu pamperși ieftini, trimise de prietenele ei mămiki.
Când cauți în anale, ai mari șanse să dai de maro! Îți dorești, Miss Marple sau Mister Poirot ?
Da, mie mi-a spart mailul. Atât de dornică de cunoaștere era…și eu prost, cu parole infantile…
Comentariu beton!51
Cum naiba ți-a spart email-ul? Mai citesc despre oameni cărora le-au spart partenerii conturile de email sau orice altceva și mă întreb cum ar fi posibil așa ceva dacă ăla/aia nu e hacker.
@MV, pe atunci nu erau măsuri așa stricte…iar pe Yahoo mai mergea, că nu aveam un al doilea mail de recuperare parolă.
În ziua de azi, înveți un vers de la Flick și îl pui ca parolă.
N-auzi că avea parole infantile? Tu la parole nu folosești numele și data nașterii ca toți oamenii normali?
Comentariu beton!29
@Ioane, m-am prins, dar tot mi se pare ceva infernal de greu de făcut. În ce ordine le-a pus? Întâi numele și pe urmă data nașterii? Numele e tot sau doar ăla de familie? La dată a folosit și ziua sau luna? Sau e doar anul? Vezi? Excat ce ziceam, m-am secat de energie doar scriind asta.
Simplu. Trebuie sa fie putin credula persoana respectiva dar eu am aflat prin cretacic parola catorva cu metoda asta. Nici nu ti inchipui ce curiozitati au unele persoane si ce s in stare sa faca pentru a si le satisface.
Geanta, telefonul și dulapul sunt chestii strict personale. S-a mai întâmplat să îmi ceară să ii aduc ceva din dulap și să îmi bag nasul pe acolo dar dacă îmi zice să iau „x” din geanta ei îi duc geanta pur și simplu să extragă ea de acolo ce trebuie.
Bă, da’ voi sunteți așa baștani că aveți loc în casă să aveți fiecare dulapul personal?! 🙂
Comentariu beton!19
Nu, absolut niciodata! Mi se pare josnic, o relatie de kkt, daca ajungi sa ii umbli in telefon/tableta. Gelozia-i boala grea.
Are acces la telefonul meu cand sunt acasa, caci imi stie parola de deblocare. Are acces la email-uri, dar nu am ce sa ascund, asa ca nu ma doare capul.
NU! Am invatat inca din copilarie sa nu deschid scrisori care nu-mi sunt adresate, sa nu cotrobai prin posete sau buzunare care nu-mi apartin.
Nici prin cap nu mi-ar trece sa ma uit prin telefonul lui. Bine…uneori, ma roaga pe mine sa scriu vreun mesaj, pentru ca germana mea e ceva mai buna decat a lui dar, in rest…telefonul lui e NUMAI al lui si al meu, NUMAI al meu. Si nu le avem, niciunul, parolate.
Candva, pe la inceputul relatiei, a avut un puseu de gelozie. M-am dus sa ma intalnesc cu un foarte bun prieten care m-a ajutat enorm la inceputurile mele in Germania; fara el, nu m-as fi descurcat. I-am spus ca, daca nu are incredere in mine, mai bine punem punct imediat. Mai ales ca, avand deja o varsta, nu poti sa te astepti ca celalalt sa nu aiba un trecut si niste prieteni „dinainte”. Si…asta a fost. De atunci, nu ne cotrobaim unul altuia prin telefoane, posete, buzunare si corespondenta. PUNCT!
Comentariu beton!14
aoleu, cum naiba sa nu umblu prin buzunare? pai cati bani am spalat, acte, buletin, legitimatie!!! si banii erau din hartie, nu plastice ca acum.
Comentariu beton!21
Eu i-am explicat din prima: nu buzunaresti pantalonii inainte de a-i da la spalat…regrete eterne pentru pierderile suferite! Drept pentru care, si-i buzunareste singur. Bine…din cand in cand, tot mai gasesc prin masina de spalat un surub, o piulita, o saiba…nah!
Când mama îi spunea tatei, din motive ‘logistice’, dă-mi nu știu ce din poșetă, bani, facturi, medicamente, orice, reacția lui era întotdeauna aceeași. Se ridica tacticos, lua poșeta și i-o punea în brațe. ‘Ia-ți ce îți trebuie!’ Am crescut cu imaginea asta: există o intimitate a partenerului pe care o respecți.
Am fost martoră, tot prin copilărie, la niște scene de gelozie între niște fini de-ai alor mei. Mi-am promis atunci că eu n-o să trec prin asta, indiferent de care parte a bănuielii s-ar întâmpla să pic. Pentru sănătatea mea, ăla ar fi momentul retragerii.
Am fost și înșelată la un moment dat. Am aflat, de la fostul meu, cu o zi înainte ca soțul amantei să mă caute la muncă să îmi povestească ce a descoperit când i-a spart ei contul de facebook. L-am rugat frumos să nu mă atragă în scandalul lor, povestea mea cu amantul nevesti-sii era încheiată, cu zero absolut șanse de revenire asupra deciziei.
Și, pentru că știu că nu toți bărbații „e porci”, așa cum nu toate femeile e cwrve, în momentul când am început relația cu soțul meu, am început-o curat, transparent, cu credința că doi adulți sunt capabili să abordeze și să discute direct ce îi afectează. Ani mai târziu, ne bucurăm de o viață frumoasă, construită împreună. Îmi știe și îi știu cam toate pin-urile, parolele. Din motive de: am primit oferta aia, intră și vezi dacă îți place, scanează actul X si trimite-l pe mail la Y, ai adresa la mine în Sent, am primit factura, descarc-o și plătește-o, plătește cu cardul meu, că de pe al tău plătim X etc. N-am simțit niciodată nevoia să îi cotrobăi prin mail sau telefon. Mi se pare că e o cale fără întoarcere, muuult prea îndepărtată de ce ne-am promis unul altuia atunci când am devenit un cuplu.
Comentariu beton!27
Trebuie să recunosc că eu mai răspund la telefonul lui, când nu e prin preajmă, dar numai când îl sună rude ffff apropiate. Altfel, doar îi transmit că a fost sunat. El nu se atinge de telefonul meu.
Pe partea cu gelozia, el e un pic bolnav, că zice că nu poate altfel (!). Eu nu mă prea amuz, dar s-a manifestat doar pașnic. Aș aprecia dacă nu ar fi gelos, dar oricum nu își impune punctul lui de vedere. Așa e construit și așa l-am luat.😀 Oricum, nu avem motive de gelozie reale, ne cunoaștem prea bine ca să credem altceva despre noi.
Diferența de vârstă între mine și sotie este de 13 ani. Ăsta ar fi cel puțin un motiv de neliniște dacă nu de gelozie, în viziunea unora. Eu sunt un tip foarte relaxat și am fost mereu sigur pe mine așa că nu, nu am făcut și nu aș face așa ceva. Își face câteva zile prin țară sau afară doar cu fetele, eu am motorul, pescuitul și alte pasiuni. Ea cu teatrul, eu nu.Ea se mai duce și la balet, bă, eu în loc de balet și jazz mai bine mă arunc la lei.
Problema mea este alta, Gheruță, motanul atomic, tomberonez din mamă in fiu, vârstă aproximativă 8 luni, grame, 5500,nu mai mănâncă de vreo 2 luni pic de conservă. Și i’am alea mai scumpe și mai galonate mărci. Melu, nada, nicht. El mănâncă piept de pui și pește la grill, întâmplător Tefal. Și mie nu prea îmi convine să stau să îi gătesc lui grill, că dacă îi reincalzesc de 3 ori îmi arata dejtu mijlociu. Mănâncă hrană uscată, că îmi pregătesc fetele săptămânal un mix. Am ajuns când stau în pat, bull terrieru doarme la spatele meu și panarama de Gheruță în fata mea, lipit și asta de mine . Sau cum zice nevasta-mea zici că ești Noe, o girafă și o zebră mai trebuie.
Comentariu beton!67
Ia-i pliculeț cu zeamă mai multă. Nici ai mei nu mai vor conservă, nici n-o miros dacă le dau. Am descoperit recent niște pliculețe la mega care au mai multă zeamă decât media. Le mănâncă până și Suzana de se bat turcii la gura ei. Dacă te interesează, dă-mi mesaj pe Whatsapp și-ți trimit poză cu pliculețul.
@Edelweiss: 13 ani diferență e ok, nu-i motiv de gelozie. Bunică-miu mi-o zis să-mi iau nevastă cu 10-15 ani mai tânără. Din păcate, nu l-am ascultat. 🙃
P.S. Dă-i motanului un șoricel. 🤭
Comentariu beton!17
N-am controlat telefonul/laptopul/tableta nici unei tipe cu care am fost. Nici măcar al fostelor neveste. Nu m-a interesat niciodată ce și cu cine discută.
Dacă-ntr-o relație nu există încredere reciprocă atunci aia se duce naibii, în cele din urmă.
La chestia cu „dă-mi aia din geantă” io le puneam geanta-n brațe. Sunt mult prea zen ca să mă pierd în meandrele compartimentelor/buzunarelor poșetei femeii.
Decât să caut în poșeta femeii, mai bine m-apuc de căutat comoara incașilor. Cu aia am mult mai multe șanse de reușită.
Comentariu beton!21
Prima și singura data când am controlat telefonul unui tip a fost cu ultimul iubit,și am aflat ca ptietena lui cea mai buna se prostituează (mie îmi zicea ca pleacă in afara cu munca, da nu m am gândit sa intreb ce munca…) și ca înainte sa fim
noi doi impreuna,el s a cuplat cu o prietena f buna de a mea și niciunul dintre ei nu s a gândit sa ma informeze.
Știu ca nu e ok sa l verifici dar am aflat lucruri f interesante.
Data viitoare când am dormit la el (și deci pericol sa i umblu in telefon când doarme), a ascuns telefonul între perna și fata de perna. M am chinuit ca o idioata 30 de minute sa extrag telefonul de acolo fără sa i deranjez capul și sa l trezesc. N am reușit 🙂
Nu, niciodata. Din principiu nu accesez device-uri care nu imi apartin fara sa mi se ceara explicit asta, sau fara sa cer permisiune inainte doar pentru a face ceva punctual (de exemplu cand i-am dezactivat mamei nu-mai-stiu-ce-setare pe FB). Da, cer voie si sa deschid waze-ul in masina daca nu e telefonul meu.
Consider ca in momentul in care ajungi sa scormonesti prin telefonul partenerului relatia aia nu mai e relatie, e deja timpul ca fiecare sa o ia pe calea proprie. Imi place sa cred ca si jumatatea mea gandeste la fel.
Nu m-am uitat, niciodată, nici în telefon, nici în portofel.
În schimb, mie mi s-a umblat în telefon. Nu știu dacă din neîncredere în mine sau chiar în el. Am plecat la un moment dat, se adunaseră mai multe, în principal minciunele.
Comentariu beton!13
Trebuie sa marturisesc deschis ca eu i-am umblat o data in telefon si chiar cu mare arta.
Comentez cu numele meu obisnuit de pe blog, poa’ sa curga rosiile cu ghiotura, ca nu-mi pasa, eu tot cred ca, daca-mi reusea, faceam o fapta foarte buna ptr toti.
Dar nu mi-a iesit!
Dupa ce fiu-miu s-a rasturnat cu o masina si i-a dat dauna totala, la nici o saptamana, omu’ meu s-a hotarat sa-i ia alta – era student fiu-miu.
Eu eram inca infricosata de ceea ce tocmai se intamplase si parca as fi vrut sa nu aiba masina atat de repede dupa evenimentul asta.
Basca, au prospectat ei indelung piata de SH-uri – pret de vreo ora-asa! – si le-a cazut cu tronc o masina tocmai din Zalau – doar la vreo 500km distanta. De parca ar fi pierit samanta de masini prin preajma!
Dupa prima convorbire cu proprietarul, erau hotarati, iar fiu-miu facea presiuni tot mai mari sa mearga s-o ia. M-am impotrivit eu, dar nu am avut succes in fata lor. Parca le luase Dumnezeu mintile cu masina aia!
Dupa ce treaba era aproape aranjata, singura idee buna care mi-a venit, a fost sa-i blochez numarul aluia, sa nu-l mai sune continuu pe om, ca deja facusem o nevroza cand il auzeam ca vorbea cu el. Tot speram sa le mut gandul de la Zalau, puteau gasi o masina prin preajma – deja ma obisnuisem cu gandul asta. Vreo doua zile l-a sunat continuu.
Chestia-i ca ala avea si numarul lu’ fiu-miu, si daca a vazut ca nu mai poate ajunge la om, acum il suna pe el.
Deci n-am reusit mare lucru si-am cazut si-n pacat!
Dar treaba a avansat si, cum Dumnezeu nu-i tigan, a luat alta intorsatura.
Au hotarat ziua de plecat la Zalau, au mai luat cu ei si-un mecanic care sa se uite mai profesionist la masina si dusi au fost.
Pe scurt, au vazut masina, s-au inteles la pret, dar proprietarul nu avea scos certificatul fiscal – cu toate ca-i spusesera sa-l aiba, ca sa mearga treaba mai repede.
Certificatul nu i-l dadea pana nu-si platea ala datoriile. Si datorii avea vreo 20k lei, nici nu stiu daca facea masina atat.
L-au luat la intrebari, de unde naiba are atatea datorii? Si le-a zis ca, de fapt, nu erau ale lui, erau amenzi de-ale nevestii, dar daca nu achitau, nu primeau certificatul, ca masina era bun comun.
L-a luat al meu: de ce dracu’ i-ai mai dat masina dupa primele amenzi? ce-a putut sa faca de 20k lei?
Pai nu, nu erau amenzi de circulatie, femeia avea o mare pasiune cu mersul pe centura, un hobby, pur si simplu, si de-acolo proveneau. De altfel, plecase in Italia sa se desfasoare si-l lasase cu copilul amintire (aveau o casa frumoasa, ingrijita, in Zalau, nu pareau muritori de foame).
Si pana la urma s-au intors ai mei si fara masina, si cu o multime de bani cheltuiti – drum, benzina, mecanic plimbat, opriri dese ptr alimentat oameni si masina…
Daca-mi reusea, nu scutean eu o multime de nervi si cheltuiala?
Altfel, cu geloziile nu le-avem. A facut multi ani de naveta cu serviciul, am fi avut ocazii-garla! N-a fost nici macar o discutie pe tema asta.
Comentariu beton!40
Te înțeleg. La vremuri disperate, acțiuni disperate. Plus că instinctul de mamă rareori înșală, fie ea vorba doar și de o mașină.
Ah….m-ai atins cu subiectul ăsta.
Am trecut prin asta. Și nu mi-am dat seama de problemă decât atunci când s-a agravat atât de tare încât despărțirea a fost inevitabilă.
La început îmi cerea să mă uit eu în telefonul lui cu diverse motive. Și nu mi-am dat seama că făcea asta doar ca să justifice de ce se uita el în telefonul meu. Dar nu aveam nimic de ascuns așa că asta a trecut fără să-mi dea de gândit. Dar, fără să-mi dau seama, a început să vină neanunțat la mine la muncă și într-un final să-mi monteze un dispozitiv de urmărire pe mașină și microfoane în casă. Și atunci am zis stop.
Au trecut doi ani. Acum mă văd cu cineva care umblă mult prin țări cu risc de terorism. Și pentru liniștea mea, mi-a împărtășit locația pe google. Am făcut-o și eu când am plecat singură, în pustietate. Mi-a fost teamă de cum vom reacționa. Dar am remarcat cu plăcere că nici unul nu ne uităm pe hartă după celălalt. Preferăm să vorbim.
Comentariu beton!27
In principiu ai dreptate. In practica…. eu daca as fi facut asta azi viata mea ar fi fost mult mai simpla.
Casatoriti de 17 ani, intr-o zi am vrut sa caut pe emag niste jucarii. Laptopul meu era in geanta, mi-a fost lene sa il scot, am dat drumul la al lui ca era pe birou. Am deschis browser-ul si am observat ca persoana logata era o femeie. O stiam, lucra cu el. Mi s-a parut dubios ca era logata acolo asa ca i-am deschis mail-ul. Fiind deja autentificata am avut acces instant. Ce de scrisori, juraminte de dragoste eterna intre ea si sotul meu! Ce de alintari si povesti si dulceata, Love Story e mic copil. Pe aia i-a despartit cancerul, pe astia ii desparteam eu. Lucru pe care l-am rectificat in 2 saptamani. Atat dureaza sa termini cu 17 ani de casnicie.
De ce zic ca n-ai dreptate? Pt ca nu am verificat, nu l-am suspectat, i-am dat libertate, l-am crezut ca munceste mult, nu m-am amestecat in niciun fel sa ii citesc vreodata vreun mesaj, nu am atins telefonul lui nici macar sa vad cine suna daramite sa raspund ca sa aflu ca ma insela de 6 ani de zile. Ca platea pt asta. Ca femeii cu mail-ul ii platise avansul la casa si acum ii platea ratele in conditiile in care noi faceam economii ca e criza.
Daca as fi fost suspicioasa, daca nu i-as fi acordat incredere scuteam niste ani si niste bani.
In principiu ai dreptate. In practica daca nu mi-ar fi fost lene sa imi scot laptopul si azi traiam la limita subzistentei cu un sot care ma insela si ma si delapida.
Si prea multa incerdere strica. Acum nu mai am curajul de o noua relatie. Sa fac politie nu pot, ai dreptate ina rticolul tau, aia nu e viata. Sa am incredere…. nu mai pot. Asa ca prefer sa stau in banca mea.
Comentariu beton!60
Trist, dar cred ca ți-am înțeles punctul de vedere. Și nu pentru ca m-aș teme ca aș fi înșelat. Mai degrabă invers (nu pentru ca mi-aș dori asta). În fine… nu e nici locul și nici momentul sa deviez lucrurile spre mine.
Voiam doar sa îmi manifest compasiunea. Sinceră, gratuită și oarecum abstractă. Și desigur… întârziată. (Astea sunt limitele mele, din păcate)
Da-mi voie sa iti spun ca eu unul sunt convins ca o sa iti revii. Dar o sa ai de tras. Vor fi si momente în care o sa iti vina sa urli, sa distrugi (scuze, plânsul nu intra în registrul meu, așa ca nu îmi permit sa îl sugerez ca ipoteza); momente în care o sa zaci fără sa poți sa faci nimic (asta e periculos – depresia e un inamic perfid și dacă sesizezi asta trebuie neaparat sa discuți cu un terapeut sau un psihiatru care sa știe ceva și despre psihoterapie).
Asadar, ia viața așa cum e. Un pas după celălalt. Zi după zi. Fără planuri mărețe. Și mai ales fără vina și fără sa te mai gândești la trecut. Gata! S-a încheiat! După ce s-au rezolvat toate aspectele divorțului uita de ce-a fost inainte.
Viață ta este INAINTE! TRAIESTE-O ASA CUM VREI! Altfel spus, ignora toate sfaturile scrise mai sus. Chiar dacă bine intentionate, probabil mi se potrivesc doar mie…
GASESTE-TI ECHILIBRUL! Oricare ar fi acela! Chiar mi-aș dori sa reusesti!
CEA MAI BUNA RAZBUNARE ESTE O VIATA BINE TRAITA!
PS: Stiu ca Mihai a sugerat sa folosim pseudonime, dar eu nu m-am ascuns niciodată, chiar dacă uneori browserul îmi mai încurcă între ele adresele de mail când completez câmpurile. Nu o sa o fac nici acum așadar. 🙂
Comentariu beton!12
Multumesc mult Daniel. Nicio compasiune nu e gratuita, eu sunt recunoscatoare pt ea.
Au trecut 4 ani de atunci, am trecut de faza cu plansul, cu noptile nedormite, cu chinul si dilemele si cu „cum ar fi fost daca….”.
Ce a ramas este neincrederea. Aici nu stiu daca se mai poate repara ceva desi mi-as dori din tot sufletul.
Never ever. Nici în telefon, nici în portofel, nici în mailuri, nici în contul lui de bancă, nici nu îl buzunăresc. Și reciproc. De 13 ani de când suntem împreună cred că mi-a căutat de două ori în poșetă, și atunci cu dezlegare, după chei sau șervețele pentru muci, sau ceva de genul.
Soția îmi știe parolele (nu la pornhub, evident) și pin-urile, eu sunt prea leneș ca să le țin minte pe ale ei. Chiar discutam că dacă se îmbolnăvește de deces prima, o să cam am de umblat pe la bănci să-i lichidez conturile (ea e împuternicită la ale mele, deci e mai simplu).
N-am avut niciodată “instinctul” ăsta de control total, sper să rămân tot așa, deci nici măcar nu pot să înțeleg de ce ar face cineva asta. Probabil e o boală, mai mult sau mai puțin gravă, așa cum spui.
Ca un fel de next level: i-am auzit pe unii care urmăresc pe telefon locația partenerului, să vadă tot timpul unde e. Oameni ocupați!
Parole la pornhub ? Ce e aia ? Întreb pentru un prieten 🤪 care ar putea scrie despre subiect …
Pentru conținut de calitate trebuie cont, deci parolă. Sau parola de la VPN, că altfel nu merge.
Am făcut 25 de ani de căsătorie. Cum crezi c-am ajuns aici? Încrederea e foarte importantă, fără ea nu faci nimic. Secrete? Or fi, dar avem dreptul la ele, nu?
Așa am crezut și eu 27 ani.
Comentariu beton!16
@Anouk: io m-am prins într-un an că fosta nevastă no.2 e o curvă proastă. 😅
Se dezbate încă. Ce zici?9
Am un comentariu complet off topic, dar cum ma chinuie foarte tare de cateva zile dilema asta morala, am zis sa ma intreb si pe voi, ca va stiu un grup de oameni echilibrati. Daca ati avea posibilitatea de a va vaccina anti covid peste rand (un prieten are un prieten medic, care ar putea sa faciliteze asta), ati face-o? Asta stiind ca sunt in continuare oameni in varsta sau bolnavi, care isi doresc sa se vaccineze, dar care nu au reusit sa se programeze inca si ca, cel mai probabil, randul nostru, al celor din categoria adulti sanatosi, va veni veni probabil in mod oficial undeva prin toamna. Ce ati face, deci? Ati alege sa va asigurati pe voi in fata bolii si sa va asigurati o primavara si o vara fara griji, sau ati refuza si ati lasa pe altii?
Dacă ar veni un doctor să-mi spună că a desfăcut o fiolă și dacă nu face vaccinul cuiva în 5 minute acesta se pierde, atunci aș face-o. Din ce înțeleg, situația ta nu e asta.
Aș căuta pe cineva care are nevoie de vaccin (nevoie reală) și l-aș recomanda prietenului.
@Popescu, nu era nevoie de un comentariu offtopic, bagă un search pe blog după „vaccin” și-o să găsești că am scris despre asta, a răspuns lumea deja la întrebare.
Clar nu, mi se pare un gest odios. Și nu mă refer doar la relația actuală, ci în general.
Din motivele pe care le-a scris @Ilinca mai sus și pe care nu le reiau, știm parole de la device-urile celuilalt. „Instalează-mi și configurează-mi și mie aplicația aia nouă de la bancă” sau „ia vezi la mine în telefon când ajunge curierul cu coletul, să îl preiei tu, eu intru în call” sunt chestiuni uzuale, dar lucrurile se opresc fix aici.
Cotrobăitul prin măruntaiele intimității altei persoane, indiferent cine e acea altă persoană (ori de natura relației), mi se pare de rahat.
Comentariu beton!14
@didino, mai ales că dacă ai ajuns sa faci asta, nu prea mai ai ce să salvezi. Indiferent că ți se confirmă vreo suspiciune sau doar ești paranoic, relația aia nu prea mai are șanse.
Nu,ce vreau zic,ce vrea spune,uite asa o tinem de 21 de ani!
Salut,
nici eu si nici jumătatea mea mai buna nu am făcut așa ceva cu toate ca ne știm parolele. Mi se pare josnic. Dar eu ced ca putina gelozie nu strica, dar la modul lejer, gluma nu la modul de verificare.
Am toate parolele. In 20 de ani de relatie nu m-am uitat niciodata si din cate stiu, nici el.
Nu, indiferent de circumstanțe. Nici eu ei, nici ea mie. Și întotdeauna sun înainte să ajung acasă, pe principiul „un telefon e mai ieftin decât un divorț” 🙂
Comentariu beton!19
Și io sunam tot pe principiul ăsta, dar tot la divorț am ajuns. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!13
@John Temple,
De ce? Ți-a răspuns el? 🙂
Comentariu beton!19
@Laura G: 🤣🤣🤣
Din fericire pentru ea, nu. Dar am primit poze cu pe-atunci nevastă-mea 2.0 cu iubitu’ de mână. Iar io trăgeam la muncă precum prostu’.
Reacția mea inițială a fost să-i fac pastă de mici pe amândoi, dar apoi am realizat că nu-mi plac gratiile și nici mâncarea proastă. Sunt mult prea comod ca să fac pușcărie pentru o curvă proastă. A bocit la divorț de ziceai că o îngroapă de vie. Binențeles că „iubitu’ ” i-o dat papucii cum o aflat că ea o ajuns divorțată. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
Nu vreau sa intru in detalii insa am facut asta deoarece simteam ca persoana respectiva imi da motive sa o fac, era ca o dependenta, nu ma puteam abtine, insa nici nu puteam sa renunt la relatie cand gaseam ceva relativ compromitator. Era un cerc vicios din care am iesit intr-un final si am incercat sa lucrez cu propria persoana, sa vad de ce faceam asta etc. Am reusit sa nu mai fac acest lucru desi relatia cu actualul sot este de aproape 10 ani incepand culmea cu vreo 3 ani la distanta. Tine si de maturitate, intelegere, perspectiva asupra vietii, aspecte usor straine la 18 -20 de ani. Insa concluzia ar fi ca daca ai ajuns in punctul acela relatia scartaie, ca sa nu o spun altfel. 🙂
Comentariu beton!18
Ști vb aia, „ai grijă ce cauți că s-ar putea să găsești”?. Exact așa a fost. Eram mai tânără dar chestia asta, faptul că am avut curiozitatea asta să văd cine e Ana, mi-a dat o palmă țeapănă, de mă ustură și acum, după vreo 10 ani. Nu am mai avut de atunci nici o idee de genul. Vreau să aflu ceva, întreb. E cel mai sănătos.
Comentariu beton!18
Nu. Abia-mi gestionez secretele mele, n-am nevoie și de-ale lui.
Și cu geanta, la fel. Ca și voi, se tot miră câte nimicuri car în ea.
În urmă cu mulți ani am rămas în pană cu o rablă în plin câmp de mușețel. Ploua torențial. Cine a salvat situația cu o pensetă și-un elastic, cine? 🙂
Comentariu beton!38
@Laura, să înteleg c-ai cules mușețel cu penseta, iar cu elasticul l-ai strâns în buchet?
@Mihai V., 😂
Eeexact! Și acasă i-am făcut un ceai, că răcise de la ploaie 🙂
Comentariu beton!22
Nu aş face niciodată aşa ceva, mi-ar fi silă de mine! Suntem impreuna de la 21 de ani, avem 48 , nu am avut niciodată vreun motiv de suspiciune . Nu avem televizor, dar avem fiecare calculator în camera lui şi monitoare mari , aşa că ne adunăm cu copiii să ne mai uităm împreună la filme seara. Ăsta-i singurul mod în care îi folosesc calculatorul , sau el pe al meu, pe Netflix, de obicei ne uităm pe al copilului. Nu suntem secretoşi , dar şi eu şi el preferăm să avem intimitate când vorbim la telefon cu cineva mai mult decât o conversaţie informală, fie că e vorba de familie sau prieteni comuni. Adică, chiar şi dacă vorbesc cu maică-sa , dacă am mai multe de discutat , inchid uşa şi la fel şi el cu ai mei . Are prietene şi prieteni doar ai lui, la fel şi eu , cu care nu mă priveşte ce discută, dacă simte nevoia să îmi spună ceva noutaţi despre ei, vine el şi imi povesteşte. Fiul meu are 10 ani , nu mi-am pus problema să il controlez , avem incredere totală în el . Sigur că suntem alerţi în ce îl priveşte , dacă apare vreun semn ciudat , că e totuşi minor, dar nu i-aş căuta în telefon. Îi cotrobăi , însă, în ghiozdan , altfel cred că s-ar crea acolo nişte specii noi de crocobauri . Habar nu am ,însă, ce are soţul meu in geantă , il pun sa işi controleze buzunarele la toate hainele înainte de a le pune în maşina de spălat , simplul gest de a controla eu buzunarele m-ar face să mă simt ciudat . Dacă îi zic să-mi mai pună şi mie nişte cash în portofel , că iar cumpără colegii pizza şi nu au Revolut (!), imi aduce frumos geanta, nu s-ar atinge de ea nici dacă îl rog (mă rog, acolo chiar e Babilon :)) ) Suspiciunea dată de jelozie mi s-ar părea atât de greu de gestionat emoţional pentru mine, încât aş renunţa la relaţie de îndată ce s-ar instala . Dar nici nu aş accepta vreodată să fiu întro relaţie abuzivă, aş zbura de acolo instant
*Într-o
Am fost si de o parte, si de cealalta a baricadei, da :-(((
Fostul meu sot, desi cu 13 ani mai tanar, era gelos. Nu stiu daca neaparat gelos, cat suspicios. Vorba cuiva pe care il simpatizez, „se uita cu banuiala” 😁
Am avut un an laptopul urmarit, cu doua goange de urmarire, nu una. Prostu’ s-a dat singur de gol. In fine. Dar a fost nasol.
Mai spre zilele noastre, ca sa zic asa, am umblat (dupa o intreaga logistica) in telefonul iubitului. Banuiam ceva si aveam nevoie de confirmare. Stii cum e, momentul ala cand ti-e tie jena de minciuna penibila pe care ti-o spune. „Boss, macar inventeaza dreaq ceva mai inteligent, ca ma jignesti, pe bune”. Iar a fost nasol. Desi am gasit altceva fața de ce ma asteptam. Acum, dupa ceva timp, suntem f buni prieteni (desi nu sunt deloc, dar deloc genul sa fiu prietena cu vreun ex). Adica sunt „fosta” dintr-un alt articol recent de pe blogul tau 😁
Comentariu beton!21
I-auzi @John Temple ce te așteaptă dacă te mai dai la divă. 😛
@ahahhaa, si inca nu stie nimic 😂
Plus ca, sa vedem daca se califica, n-am spus iubitul cu cati era mai tanar.
@MV: Io, când mă dau la dive, mă proptesc în ele „bini di tăt”. 🤣🤣🤣
@THE Cristina: particip pe post de jurat la „olimpiada” BUG Mafia. 🤭🤭🤭
Măi, noi suntem din categoria aia în care nu avem niciun secret față de celălalt. Vorbește cu baietii de fata cu mine, imi arata ce glumeste fara sa ii zic. De la inceput lui nu i-a placut ideea de mister si nici mie. 🤷♀️
Dar nici nu-i verific telefonul pe ascuns sau sa ii urmaresc conversatiile. Si nici el mie.
De multe ori ma simt naspa cand ii intru pe emailul lui sa iau un cod. Trebuie sa urmaresc ceva pe un site si contul e pe numele lui si de care ori ma loghez…mi se cere codul pe care il primeste el pe email. La inceput il stresam cu mesajele sa mi-l dea, dar mi-a zis ca pot intra si eu pe emailul lui. Si intru 2 secunde, iau codul si am iesit. Mi-e rusine sa ma uit ce are acolo.
Nu am facut asta niciodata. Exact cum ai spus, daca nu exista incredere, pentru ce ne mai batem capul sa stam impreuna?
O data. Singura si ultima data. Nu am gasit nimic flagrant, doar un schimb de replici, mai prietenos decat m as fi asteptat, cu o colega. Insa sentimentul pe care l-am avut atunci nu mi-l mai doresc ever. Cand te mananca, te scarpini, zice o vorba.
Comentariu beton!21
Eu n am cautat niciodata nimic, pt ca nu stiu cum se deschid! :)))
Sigur ca da, de curiozitate, ma mai uit, se mai uita si ea, we’re cool. Se intampa destul de rar, ca n-avem niste vieti asa de interesante, se pare 🙂
N-am fost niciodata gelos, cred si sper ca nici ea pe mine. Avem 16 ani de relatie, sanatosi sa fim sa prindem 50 de ani de relatie. E femeia vietii mele, mama copilului meu, nu am inselat-o niciodata.
Ca om fi bolnavi ca ne mai uitam in telefoanele celuilalt? Posibil, dar vad ca ducem bine boala pe picioare. 🙂
Fim seriosi, e un subiect prea marunt sa poti sa definesti o relatie, care e o chestie atat de complexa, ca viabila sau nu, judecand dupa acest aspect.
De gustibus.
Comentariu beton!19
Nu, nu e deloc un subiect prea mărunt să definești o relație. E suficient să citești comentariile de azi ca să vezi că NU E un subiect prea mărunt. Iar eu, iartă-mă că-ți spun, dar nu găsesc absolut nimic cool în „Sigur ca da, de curiozitate, ma mai uit, se mai uita si ea, we’re cool.”. Aș putea zice că dimpotrivă.
hmm, comentariile de azi versus experienta personala a unei relatii de 16 ani…
grea dilema 🙂
@Morrissey, păi da, exact. Tu vorbești despre o experiență singulară, adică o excepție. Dar regula este cu totul alta.
Mihai, viata e complexa si are multe aspecte.. ca sa citez pe cineva..
Poti avea relatii in care chiar nu exista secrete si amandoi sunt ok si cool ( in sensul de „de acord” al cuvantului) cu treaba asta in care celalalt poate oricand sa vada glumele porcoase facute cu prietenii sau mai stiu eu ce.. da, gesturi urate in esenta dar relatii cat se poate de trainice.
Si poti avea relatii in care telefonul celuilalt e sfant, dar la fel de sfinte relatiile extraconjugale.. Una nu o exclude pe cealalta.
Oameni si oameni, vieti si vieti.
Pentru mine, asta e un non-subiect. daca oamenii se iubesc, in rest e can-can. pot sa faca schimb de telefon saptamanal, pot din contra, sa si le cripteze ca la Pentagon. treaba lor. Daca pentru marea majoritate e un subiect foarte important in ecuatia unei casnicii, foarte bine, n-am absolut nimic impotriva nici cu aceasta mentalitate. 🙂
Comentariu beton!20
Suntem diferiți, gândim diferit, iar asta este cât se poate de ok. Nu, eu nu pot fi de acord cu afirmația „da, gesturi urate in esenta dar relatii cat se poate de trainice„. Pentru mine cele două se exclud. Nu pot avea o relatie trainică cu cineva care face gesturi urâte.
@Morrissey, uite, și cetățeanul ăsta, în esență, avea cele mai bune intenții. Nici măcar nu-și dădea seama cât de bolnav e ce face: https://mihaivasilescublog.ro/2020/02/14/leag-o-de-calorifer-ca-sa-i-arati-cat-o-iubesti/
@MV: Ce rău ești. Ăla o lega de calorifer ca să nu-i fie frig bietei femei. 😬
am share-uit cativa ani acelasi laptop si nu aveam doi useri si niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma uit dupa istoric sau mail. avem aceeasi parola la telefon, ii stiu parola de la laptop si de la mail. daca imi cere vreo parola i-o dau fara sa ma gandesc vreo secunda, ne stim reciproc pinurile de la card. Am muncit impreuna, am facut echipa toata viata decand ne cunoastem, ne iubim de 20 de ani si suntem soti cu acte de 1 an juma dar nu am spionat niciodata pentru ca stiu pana unde e terenul comun si de unde incepe terenul lui. si e ok ca fiecare sa-si aibe o tarla personala unde sa-si creasca propriile flori sau buruieni.
Comentariu beton!13
Si noi ne-am casatorit dupa 17 ani de relatie 🙂 Eram in luna a saptea si m-am gandit ca simplifica lucrurile sa avem acelasi nume daca urmeaza sa avem copii. Altfel nu prea vad un sens pentru casatorie
Băi, pentru că au comentat doar cei care niciodată nu ar face asta, vin să contrabalansez. Eu chiar i-am spart telefonul soțului, de pereți. Se îndrăgostise de colega lui și îi făcea diverse declarații. Când reușeam, intram in telefonul lui să văd ce i-a mai zis. Aia nu-l voia, avea alte gusturi, dar eu fierbem toată de nervi. El ar fi vrut să nu mă piardă pe mine, dar eu să accept că inima lui e împărțită. Considera că eu exagerez și era convins că nicio altă femeie nu ar fi fost geloasă în situația dată și încerca să mă „repare”, inclusiv la insistențele lui am început psihoterapia. Care dintre noi e mai bolnav aici? Chiar sunt curioasă dacă mai e cineva care ar crede că e firesc și de acceptat ca soțul să aibă sentimente romantice pentru altcineva, iar soția să fie de acord și să nu o deranjeze.
Eu știu că am demonii mei, de fapt mă consider de fel o persoană geloasă și care nu are încredere în oameni, cred că nimeni nu poate face lucrurile la fel de bine ca mine etc. Dar să-mi zică cineva părerea lui sinceră, vă rog.
De ce nu ne-am despărțit? Păi și eu și el credem că fără mine el nu ar funcționa, gen mami și copilul mic. Așa l-a crescut mă-sa, în fine, nu intru în detalii.
Bun, să-mi spuneți cât mă costă faptul că m-am descărcat aici pe blog 🤭
Comentariu beton!25
Eu nu înțeleg o treabă: încă mai mergi la psihotrapie? Că dacă raspunsul este „da”, ar cam trebui să schimbi terapeutul. Dacă răspunsul e „nu”, sfatul meu e să reîncepi. Este atât de greșit TOT ce ai povestit, că nici nu știu de unde as putea să încep răspunsul pe care l-ai cerut. Daaar, vestea cea mai bună este că-ți conștientizezi problemele, de-aia sunt convins că un terapeut bun te-ar face imediat să întelegi de ce TOT ce-ai scris azi aici e profund greșit. Nu mă înjura, intenția mea n-a fost să te jignesc, doar că eu, personal, n-aș putea să trăiesc o viață precum cea pe care ai descris-o tu.
Io-n locul tău fugeam de-un papă-lapte d-ăsta cât m-ar fi ținut picioarele. 😎
El s-o dat la colega doar ca să-și demonstreze lui că-i bărbat și nu plod râzgâiat, dar a eșuat lamentabil. Aia o văzut că-i papă-lapte și d-aia i-o dat cu tifla. 🤣🤣🤣
@NumeleTău,
”Păi și eu și el credem că fără mine el nu ar funcționa” – așa, și? Lasă-l baltă! Dacă mai funcționează sau nu, asta nu-i treaba ta (sau n-ar trebui să fie).
În general, (după mintea mea), nu-ți iei bărbat disfuncțional ca să-l faci tu funcțional.
Comentariu beton!22
@NumeleMeu: Nu cred că soțul tău știe ce înseamnă să te iubească pe tine, soția lui. El are nevoie de tine cum ai spus, ca de mama. Brrrr…
Tu nu trebuia să accepți așa o relație. Iubirea poate accepta nevoile diferite ale partenerului de viață, dar respectul tău față de tine unde e? De ce să-i umbli în telefon? Ca să ai confirmări? De ce să nu discuți deschis? Refuză? Ia atitudine și reacționează în consecință.
Tu îl iubești sau ai doar nevoie de cineva lângă tine? Gelozia e cruntă, dar și să fii călcat/ă în picioare doare înfiorător.
Amintește-ți că fericirea ta ține de tine, în primul rând, și abia apoi de ceilalți. Dacă tu ești ok cu ce faci. Deși nu cred, că de-aia ai scris aici, cu atâta durere.
Comentariu beton!14
@NumeleMeu, am trăit 27 ani cu un om care și-a vărsat toate nesiguranțele și frustrările în relația noatră. Un om care a profitat de faptul că eu am arătat înțelegere pentru stările lui pentru că așa mi se părea firesc. Să-l înțeleg și să-l susțin. Să-i fiu alături în orice condiții. Chiar și pentru îndrăgostelile lui ocazionale am trecut.
Am reușit să văd ce mi se întâmplă aici, pe blog, ghidată de părerile celor care au comentat. Am reușit să trec peste ce a însemnat despărțirea de el și de viața mea așa cum o știam. Și știu acum că principala greșeală a fost să încerc să păstrez o relație nepotrivită. Îmi e bine fără el și lui îi e bine cu fata cu care e acum.
Îți doresc să vezi și să înțelegi ce ți se întâmplă și ce e bine pentru tine. Și să ai curaj să fii bine.
Comentariu beton!14
Gelozia e boală grea, ca să încep ca Rentă. Taică-miu a fost super gelos, mai mare cu 15 ani decât mama, o controla mereu. În geantă și prin cunoștințe că telefoane mobile nu erau pe atunci. Aveam 12 ani când au divorțat, mama nu a mai putut să reziste certurilor. Și nu i-a fost deloc ușor cu trei fete. Soră-mea cea mare e căsătorită cu un tip la fel de gelos ca tata. A mică încă nu s-a măritat, iar eu, să vedeți, îl cam moștenesc pe tata! 😁 Sper să aruncați roșiile alea mai cu milă dacă am recunoscut. Deci îi umblu în telefon. Dar îl anunț. Faza e că nu o fac ca să aflu despre infidelități ci pentru că sunt curioasă. Și da, i-am citit și conversații cu foste. Bineînțeles, nu mă deranjează nimic din ce-am aflat. Iar acum că am citit toate comentariile și văd că toți oamenii sunt în tabăra cealaltă, mă cam simt aiurea. Iubi, fii atent, de azi încolo nu mai fac!
Comentariu beton!20
@Blabche, citește TOATE comentariile, că nu e toată lumea în tabăra cealaltă. În plus, până la ora asta articolul a fost citit de peste 2000 de oameni, dar doar câțiva au avut curajul să și comenteze. Și-i respect pentru asta, indiferent din care tabără sunt.
Taică-miu o fost mai mare ca maică-mea cu 16 zile, dar de-aia tot gelos ca un cretin o fost și tot el o umblat cu alte femei.
@Blanche,
Mie îmi dă cu virgulă asta: ”conversații cu foste”.
Zău că nu pricep de ce ar păstra așa ceva un om cu o relație stabilă deja, cu copii etc. 🙂
Mihai, citesc restul comentariilor diseară că se bat pruncii ca în arenă! 🙈
@Laura, e vorba de două dintre foste care de-a lungul anilor l-au mai abordat. Nu ca să flirteze… Una l-a invitat la nunta ei, dar nu am putut să mergem pentru că erau copiii prea mici și ea locuiește în alt oraș. Ea a venit la noi. Cealalta e „fosta” cea mai importantă. Mai schimbă câteva replici pe an. Eu nu îi citeam (subliniez „citeam” pentru că nu mai vreau să o fac) conversațiile ca să găsesc ceva, ci pentru că vream să văd cum a întors tipa din condei frazele. 😁
citind comentariile, imi dau seama ca aveti dreptate, e de porc sa te-apuci sa cauti in telefonul partenerului. plus ca te-ajuta atat de mult tehnologia ca sa nu cazi in pacat: cum naiba sa cauti cand e protejat de parole si de-amprente?
dar, ma rog, nu sfarai io de desteptaciune pe partea asta!
sunt totusi uimita cat de multi parinti sunt jenati sa controleze device-urile copiilor de 10 ani, convinsi fiind ca te fac kinderii din vorbe si traind timpurile pe care le traim.
pai ce povesti despre control parental am io!!!
@moatza: io plozii i-aș verifica la sânge. 🙃
Pai, depinde de kinder si ce face el in timpul liber, eu vorbeam de al meu . E inscris la mai multe concursuri pentru care munceste mult iar in timpul liber programeaza si citeste orice ii pica in mana pana inchide ochii (mai noi are kindle, asa ca citeste si pe intuneric). Avem, evident, programe de parenting control pe computerul lui si pe telefon, dar pe bune ca nu am de ce sa ma stresez sau sa ii caut in telefon. Fiecare isi cunoaste copilul din dotare, nu consider ca am , deocamdata , de ce sa imi fac griji
Nu, nu, nu. Imi crapa obrazul de rușine si sa deblochez telefonul (cu acordul lui, pentru a cauta ceva) daca nu e el langa mine. Eu ii stiu parola la telefon, el la al meu are amprenta ca e mai uituc 🤣, în rest fiecare cu geanta, laptopul și portofelul lui. Am fost o data curioasa sa vad ce vorbește el în general cu prietenii, dar am renunțat deoarece imi facea rau doar sa ma gandesc la deblocarea telefonului. Nici eu nu înghit gogoasa cu „caut pt ca imi pasa”.🥱
Da’ voi la reversul poveștii v-ați gândit? Pe sistemul: „Auzi!? ( eu aud să știți, da’ mai rău, așea, pă principiul vârstei 😜). Nu cauți tu la mine in laptop documentul X să îl trimit lui Y-uleasca pe mail când ajung acasă?” Să vedeți frații și surorile mele atunci jihad și intifadă pe capu’ meu. Cred că slăbesc un chil până găsesc EXACT ce-i trebuie femeii mele. Jucați-o pe asta, silvuple!
@Victore, să mă ierți, dar e vina ta. Ai la îndemână cea mai elegantă ieșire din situație și nu profiți de ea? Îți meriți soarta. „Știi că mie nu-mi place să-ți umblu prin laptop, dragă. Lasă că i-l trimiți tu când ajungi acasă”. Și dai drumul liniștit din nou la film, pe Netflix. 😛 😛 😛
@VictorR: ai picat testul lamentabil. 🤣🤣🤣
Așa cum zice și Mihai, io mă scuzam că nu mă-ncurc în meandrele concretului. 🤪
Voi de conceptul „ciorbă caldă” ați auzit?
Comentariu beton!13
Sunt la cură, @Victore. 🙂 Plus c-am învățat să folosesc Optigrill-ul, de-acum nimic nu mă mai poate opri. :)))))))))))))))))
Cred că Victor se referea de fapt la prăjitură. 😛
@VictorR: asta cu ciorba caldă a fost precum un uppercut la ficat. 😓
#salvațciorbacaldă
🤣🤣🤣
Nu am căutat, însă mi s-a căutat. Mi s-a căutat în telefon și mai ales, mi s-a căutat nod în papură. La un moment dat pe parcursul relației, știam amandoi parola de la telefonul celuilalt, însă eu nu i-am căutat niciodată în telefon, deși în ultimul an era clar din comportamentul lui că there’s something fishy going on. Căsnicia era pe ducă oricum și chiar s-a dus după ce mi-a recunoscut că mi-a căutat în telefon. Un fel de cireașă de pe tort sinistră.
Nu am simtit niciodata nevoia sa umblu in calculatorul sau telefonul partenerului. Consider ca daca ajungi aici, e ceva putred in Danemarca. Cum la fel cred ca, daca ajungi sa iti inseli partenerul, inseamna ca in relatia ta e ceva care nu merge, ceva putred. Nu am fost si nu sunt geloasa. Sunt dealtfel, o persoana independenta si nu suport nici ideea de a face totul numai impreuna cu partenerul, ca si cum nu as mai exista fara partener. Asta inseamna inclusiv plecari din tara cu prietenele, fara partener/parteneri, mici escapade cu sor’mea tot fara parteneri sau copii si tot asa. Iar aberatia ca ne spunem totul…brrr…o tampenie maxima din punctul meu de vedere.
In schimb, ii mai controlez telefonul lui fi’miu, mai ales dupa ce am constatat ca apar la el niste bani cam nejustificati si am vrut sa ma asigur ca nu sunt de prin diverse tranzactii suspecte…
Da, fix așa gândesc și eu. Să faci TOT împreună cu partenerul mi se pare că te anulează de tot ca persoană. Uite, eu abia aștept să se ne vaccinăm și să se mai relaxeze treaba cu covidul. Am setată în creier o saptămână de hoinărit singur-singurel prin Europa. Iar stăpâna inimii mele și-a propus o saptămână în Italia rurală, tot singură, că cică intră mai bine vinul. 😛
Sincer, am în telefonul meu toate aplicațiile de banking, toate emailurile familiei, coduri, tot! Verific în principiu tot ce mișcă ca altfel ar sta mesajele în inbox cu lunile.
De la început eu jonglam foarte bine cu ele( el foarte atehnic în privința internetului, tot eu i-am făcut și cont de facebook) și am adjudecat rolul de secretara personala a familiei.
Nu consider ca întru în intimitatea lui 🤔
De altfel, după 26 de ani de conviețuire împreună, în care am prins multe alte metode de înșelat ( nu erau telefoane mobile sau altele) și totuși avem încredere unul în altul sa jonglam cu atâtea informații, înseamnă ceva.
Dar într-adevăr am în jurul meu situații în care o simpla privire pe wattapul respectivilor, a dus la destrămarea familiei prin descoperirea vieții duble.
Da, am căutat, odată la câteva luni sau ani. Da caut regulat. Nu îmi e ruși e sa o spun. Pentru că doamna nu își instaleaza niciodată updateuri. Așa că o fac eu. Iar unele conturi de storage sunt comune, așa că din când în când mai fac menajul.
Și nici nu am fost la pisicolog. Dar cunosc câteva foarte bune ;)).
In trecut aveam o problema reala.
Din când în când îmi cerea telefonul sa caute o poza cu copiii sa îi arate lui soacră-mea. Și că un făcut, dădea peste porvoseniile trimise de un amic pe WhatsApp și pe care tel le salva local, de care nici nu știam că există.
A trebuit sa setez WhatsApp sa nu mai salveze nimic local și să șterg sute de mizerii primite.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.5
Doru îmi pare rău de cei care au dat mânuțe roșii pentru timpul lor că ți-au citit elucubrațiile. Ps- și de timpul meu.
Mi-am pierdut comentariul in meandrele concretului D-lui Vasilescu. Sa stii ca dupa 100 de comentarii, si probabil ca am incercat sa postez simultan cu Cucurigu (Toata stima si mandria), se pierd comentarii. Sau poate ca a fost un comentariu mai lung. Merci
N-ai pierdut nimic, l-am găsit și l-am pus inapoi.
Americanii’s de vină…
@Mihaie, daca tot l-aipus la loc, trebuia sa-l pui si cu traducerea. Ca sa moara vestitul gibilan daca am inteles ceva.
@Eleno, nu pot să vă dau mură-n gură chiar tot. :)))))))))))))))))
Nu stiu daca mai exista doi oameni care să-și facă glume atât de proaste cum ne facem noi.
Omu’ sforăie. Măi, dar nu că sforie, sforăie de iți stă inima. Se aude la un moment dat așa cum traģe aer in piept, se lasa o liniște bruscă, nu se mai aude nimic, și după vreo 10 secunde se aude un grohăit iesit dintr-un corp de 110 kg, de să moara Gibilan dacă nu mi se opreste inima. Într-o seara, i-am tot dat coate, pumni, picioare, nimic. Sforaia ca la mă-sa acasa. Eh, zic, fwtw-ti ceapa mamicutei tale, stai ca te scol eu. Ma dau jos din pat, ii iau telefonul de pe noptiera, ii iau degetul mare si i-l pun apasat pe telefon. Măi, nu că l-am trezit, dar era de ziceai ca atunci trebuia sa se trezeasca. Ne-am pi..t pe noi de râs. A ramas ca mi-o coace.
Ieri imi zice: geolgău, daca tu mori azi eu cum intru in conturile tale?
Stai, chill, ca nu mor. Dar daca mori? Plm, daca mor, mor. Pai aia zic, cum ajung la cardurile tale? Daca mor faci succesiune. Dureaza, da-mi cardurile tale mai bine. Iar am râs până ne-am…
I l-am dat p-ala de bonuri ca sa fie si el fericit.
Comentariu beton!34
@Eleno, dacă vrei și-ți sunt de folos, mai am și eu un card de megaimaj și unul de carrefour. Mă gândeam că să-i lași ceva mai consistent omului.
Îmi propusesem să fumez, in pauză fiind, Eleno. S-a dus pielii de suflet. M-am intoxicat cu fumul, lăcrimez și continui să râd de zic ai mei ceva de un retard….❤️
@Mihai, dă tot ce ai. Chiar si expirate. Stantez eu pe ele numele meu. Omu’ e fiert sa aiba cardurile MELE.
@vittore, 😀😀❤
Săracu’ om, ce tre’ să îndure cu nebuna asta în casă. 😂
@Eleno, spune-i să stea liniștit, îi dau și eu cardul de reduceri de la magazinul de ciocolăți, dacă e. Presupun că cel pentru lenjerie intimă nu-l coafează.
@ Elena, apropo de glume proaste, eu i-am zis soțului că, dacă mor, să-mi hărțuiască toți colaboratorii la care am facturi restante până le plătesc, să nu creadă vreunul că dacă am dat colțul au scăpat de plată. A zis că le bagă niște texte de văduv îndurerat de nu rămâne nimic neachitat. Ce n-am luat în calcul e cum ajunge omul la banii cu pricina că nu cred că știe pe unde îmi sunt parolele și codurile. Cred că-i las un treasure hunt post mortem, nu așa mură-n gură :)))
Comentariu beton!13
@didino, nu-i zic nimic despre tine. De câte ori te pomenesc, își aduce aminte ca eu nu fac dulciuri. Îl las așa liniștit. Ma rog, dacă pot să mă exprim așa.😀😀
@Rox, hai că le ai și tu p-ale tale văd.😀😀😀
Da, m-am uitat o dată, dar nu de gelozie 😀
O dată, cu secole în urmă m-am uitat într-o conversație pe yahoo messenger. Dacă țineți minte, când vorbeai cu cineva, apărea un preview în colțul ecranul dacă nu erai în fereastră. Și el (actualul soț, pe atunci boyfriend) vorbea cu un coleg/prieten și mi-am văzut numele menționat într-un mesaj ce părea apreciativ la adresa mea cât am apucat să văd până a dispărut și eram curioasă dacă sau ce bârfeau despre mine. Amicul i-a zis ceva apreciativ despre mine, soțul e genul rezervat și discret și nu a continuat discuția în direcția aceea și aia a fost tot 🙂
De gelozii n-am suferit niciodată. N-am parolă pe telefon sau laptop, parolele de la conturi ne sunt salvate în device-uri. Sunt logată cu mailul meu d job pe computerul lui de acasă pentru că am nevoie să-mi printez chestii de acolo, îl rog să intre și să-mi printeze. Poate căuta pe acolo oricând, dar cred că o face că nu are pentru ce. IPad-ul e comun, pe unele aplicații e logat el, pe altele eu.
Secrete e posibil să mai avem…
nope, sub nici o forma, unde nu e incredere e chin, nu relatie.
Nope. Nu caut, nu pun intrebari incomode, nu apar „din intamplare” in calea lui iar daca intarzie ma enerveaza doar ca nu am stiut, ca sa ma organizez altfel.
Nici asa nu le prea place domnilor. Cica sunt prea independenta si pare ca nu-mi pasa de ei. Mno!
Sigur, am parola la telefon si nu o dau nimanui niciodata. Si doar faptul ca mi s-a cerut (o singura data) m-a deranjat. Suntem 2 intr-o relatie si trebuie sa ramanem 2. Am nevoie de timpul meu, de gandurile mele, de viata mea.
E viata mea si viata lui si viata noastra.
Mno!
Exact! Asta nu reușesc să înteleagă cei care o dau cu „noi n-avem secrete, facem totul împreună”. Într-o relație sunt trei entități diferite: eu, tu și relația. Și nu, indiferent cine-mi zice, n-am să cred în vecii vecilor în fericirea cuplurilor în care cei doi îsi pierd individualitatea. Dar știi de ce se întâmplă asta? Pentru că cei mai mulți dintre oameni nu pot face diferența între conceptele astea două: „sunt fericit” versus „nu sunt nefericit”. Și este o atât de mare deoesebire între ele.
Voi habar n-aveți ce furtuni iscam eu pentru că nu voiam să dorm după amiaza, în timp ce dormea el!
@Anouk,
Hai că am râs. Asta n-am mai auzit-o! (ca subiect de scandal) 😂
Va salut! Eu ma aflu în situația celui controlat. Suntem împreună de aproape 8 ani, căsătoriți de aproape 3, avem o fetiță de 2 ani iar diferența de vârstă dintre noi este de 10 ani. La început nimic nu îmi dădea de bănuit ca se va ajunge asa, dar odată cu trecerea timpului am ajuns la concluzia ca suferă de o gelozie extremă. Din câte am reușit sa aflu, înainte de mine a fost cu cineva care a înșelat-o. Lucrurile s-au agravat după ce a născut. Pur și simplu nu mai există nici o metodă sa o conving ca nu am pe nimeni. A devenit isterică, de multe ori am preferat sa plec de acasă în ideea de a evita escaladarea situației. Nu de puține ori m-a amenințat cu divorțul. Am invitat-o sa dea curs deciziei. Nu a făcut-o. Cu toate ca la început nu vroiam nici sa ma gândesc la asa ceva, acum eu sunt cel care vrea sa divorțeze. Vreau sa ies din aceasta relație toxica. Doar viitorul sufletului nevinovat pe care îl avem nu ma lasă să adorm seara…
Comentariu beton!24
@Cătălin, da, e greu când e și un copil la mijloc. Dar tocmai pentru viitorul lui ar trebui să pleci de acolo. Altfel copilul va crește într-o atmosferă extrem de toxică. Chestie care nu numai că nu-i va face bine, dar s-ar putea să ducă și la multe ședințe de terapie atunci când va crește. Copiii sunt niște bureți care absorb tot ce se întâmplă in jurul lor. Iar dacă tu și maică-sa nu sunteți bine, în relația voastră, ce șanse sunt să fie el bine? Pleacă de acolo. Nu te va opri nimeni să-ți iubești copilul și să-l crești în continuare, doar că din postura de părinte liniștit la cap,
@Cătălin: RUN!!! 😬😬😬
@Catalin Nu cere niciodata sfaturi in legatura cu viata ta personala! Oamenii sunt foarte, foarte subiectivi. Te vor sfatui sa faci ce ar face ei, nicidecum ce este corect si ce trebuie facut conform adevarului din situatie. Unii se vor situa de partea ta, altii de partea sotiei. Rar am vazut echilibru. Si rar am vazut sa iese bine cand oamenii cu probleme au facut ce au spus altii sa faca. Asa cum ai gandit cu mintea ta sa intri in relatie cu sotia, tot cu mintea ta trebuie sa gandesti daca e vorba de iesirea din relatie.
Din ce spui, sotia ta este un om chinuit si cred ca nu este doar gelozie ce simte. Cat de mult o cunosti? Vorbeste cu ea si afla de ce face lucrurile astea. E foarte posibil sa fie mult mai mult decat infidelitati din trecut. Vorbeste despre voi doi. Te-ai intrebat daca nu ai si tu o parte de vina? Intr-o relatie nu este doar unul perfect iar celalalt doar defect!
Faptul ca aveti un copil trebuie sa cantareasca enorm in decizii.
P.S. Ce am spus mai sus e o perspectiva proprie asupra relatiilor in care exista copii. Mai adaug ca observ ca iti pasa de copilul tau si de relatia ta cu sotia. Lucru foarte pozitiv si cred ca o sa te ajute.
Comentariu beton!27
acult-o pe MissLi, ignora restul sfaturilor de atotstiutori, sunt doar oameni care isi proiecteaza experientele personale si parerologi.
Comentariu beton!14
@cucurigu, băi, eu nu mă simt părerolog. Am trecut și eu prin niște relații în viața asta. Am fost căsătorit, am divorțat, am făcut terapie, am înteles niste lucruri. Iar unul dintre lucrurile care îmi este foarte clar este că oamenii nu se schimbă. Nu singuri. Trebuie ajutați, trebuie voință și multă terapie. Dar cel mai important este că trebuie să-și dorească ei toate astea. Or eu nu văd nimic de genul ăsta în povestea lui @Cătălin. Pe scurt, acum în stadiul ăsta, dacă nu pleacă de acolo, viața lui va fi un iad. Ceea ce devine extrem de trist pentru copil. Plecarea lui poate fi exact semnul de care are nevoie soția lui ca să FACĂ CEVA.
@MissLi, din ce a scris @Cătălin, pare că ar fi încercat deja variantele cu statul de vorbă: „Pur și simplu nu mai există nici o metodă sa o conving ca nu am pe nimeni.”. Iar să stai într-o astfel de relație doar pentru că există un copil nu e dovadă de iubire pentru copilul ăla.
@cucurigu Multumesc, vestitor al diminetilor, pasare din ce in ce mai rara! 🙂 Eu asa zic. Cum am zis mai sus. E drept ca sunt genul de om care nu cere sfaturi niciodata! :))))
Imi amintesc, ca in adolescenta, juram sa nu fac niciodata greselile pe care le vedeam la adultii din jurul meu si nici sa nu plec urechea la ce spun unii si altii. Ghici ce am facut ca adult? Am comis propriile greseli dar si azi consider ca am facut bine ca nu am cerut sfatul altora.
@Mihai V Stiu, e adevarat ce spui, exista relatii in care ai facut totul si putin mai mult si nu ajunge.
Totusi s-au vazut minuni. Oamenii si-au deschis sufletele si s-au inteles. Mai ales atunci cand dragoste e, atunci totul e!
P.S. Sunt foarte sensibila la soarta copiilor.. Am avut parinti extraordinari care mi-au daruit o familie. Asa as vrea sa aiba toti copiii.
departe ideea de a jigni pe cineva. Sau de a targeta un comentariu anume.
Totusi, as evita sa recomand cuiva sa destrame o relatie din care au rezultat si copii, inainte de a ma asigura ca toate celelalte optiuni au fost epuizate. Si nici nu sunt de specialitate. Dar nici specialistii nu reusesc intotdeauna sa dea sfatul corect, asa ca eu cu atat mai mult as avea sanse sa gresesc.
In acelasi timp mi se pare bizar sa se dea sfaturi online pe o situatie pe care doar banuim anumite aspecte. Fara sa avem detaliile.
Am un amic care a avut peste 100 de relatii, si unele chiar in timp ce era casatorit.
Jumatate dintre relatii ii verificau telefonul constant si il banuiau ca le insala ceea ce era adevarat in 99% din cazuri daca nu 100%.
Mi-am dat cu parerea fata de el sau partea cealalta ? nu. Mi s-a cerut parerea? nu.
Nu era problema mea sa ii judec sau sa le dau sfaturi.
Aveau motive intemeiate doamnele sa il verifice ? evident. E bine ca au facut-o? cine sunt eu sa ma pronunt?
Cine stie ce va regreta fiecare pe patul mortii, faptul ca nu a trait cum a dorit sau faptul ca a trait cum a dorit?
Iar daca mai apare si un copil, sunt ultimul care m-as pronunta, incercand sa determin ce e mai bine pentru copil, necunoscand toate aspectele.
Intre parerologi ma numar si pe mine, dar in anumite domenii, cred ca e mai intelept sa nu ma pronunt.
Si nu fac pe desteptul, e doar o parere 😀
BTW, amicul meu a ramas in relatii amicale cu multe dintre doamne. Stim noi ce vor cu adevarat ele? Mai ales ca sunt diferite si au nevoi diferite. La fel ca noi barbatii.
That’s all I have to say.
Comentariu beton!16
Un psiholog mi-a zis odată că o plecare dintr-o relație nu e musai să fie definitivă. Uneori pentru cel părăsit poate fi un wake-up call că trebuie să se scuture, să se adune și să încerce să repare ceea ce i se reproșează de către cel care pleacă. Dacă face vreo schimbare, își dă interesul – foarte bine , poți decide să-i mai dai o șansă și te împaci, iar dacă nu măcar știi cum stai și-ți poti vedea de viață.
Bine, dacă doar ameninți și nu faci nimic concret, nici celălalt nu va pricepe că shit is serious. La fel, dacă pleci, te întorci, iar pleci, iar te întorci, nu rezolvi mare lucru.
Va mulțumesc tuturor pentru răspunsuri! Ușor nu e, și cu siguranță nu va fi, indiferent de soluția pe care o vom adopta. Am încercat pe cât posibil sa nu fim influențați de „sfaturile” părinților sau prietenilor. Da suntem conștienți că de faptul ca amândoi ne-am luat și niciunul nu l-a obligat pe celălalt sa facă ceva ce nu dorea. Am ajuns sa citesc despre o posibila tulburare bipolara, dar fiind felul în care se comporta, gesturile, lauda de sine extremă, ridicarea în slavi a părinților ei în comparație cu ai mei sau a prietenilor și multe altele… Toate astea ma duc la concluzia ca este o persoana narcisista, extrem de geloasa. Bonus, a început sa consume alcool (bere). Ca asa a lăsat-o tatăl ei încă de când avea un magazin alimentar. Ca e dreptul ei, ca e majora și ca ea muncește. Problema e ca acea bere de acum câțiva ani s-a transformat în 5-6 beri, asta la diferite evenimente. Iar numărul acela îl știu eu, pentru ca la masa are o singura bere desfăcuta, celelalte fiind consumate pe ascuns. Mai are rost sa spun ca am dus și duc o lupta cu morile de vânt în privința asta?!? Sunt multe de spus, mai multe de cântărit și o singură decizie importantă de luat…
Am citit si mi-au fost citite/ controlat laptop/ telefon. Toate aceste relatii s-au terminat, si in general foarte urat.
Imi amintesc si acum cum m-am simtit cand am citit, cat de murdara si cum a fost doar o confirmare ca relatia nu mai era despre noi de mult timp. Ca nu ma voia pe mine, iar eu gaseam orice scuza ca sa raman. Dupa acea relatie am hotarat ca nu voi mai cauta in telefonul nimanui.
Cred ca fiecare simtim cand relatia nu e ok, dar unica solutie e sa discuti cu partenerul, nu cu telefonul lui. Sa vezi daca amandoi vreti sa luptati pentru relatie, sa vedeti ce se poate repara. Am invatat ca respectul e cel mai de pret intr-o relatie.
Nu cred in verificat telefonu doar asa, de plictiseala. Sau oricum nu cred ca aduce nimic pozitiv.
Comentariu beton!14
Da. Știu că nu este in regula sa faci asta dar….exista un lung șir de împrejurări care pot conduce la așa ceva. Nu o faci din senin, din plictiseala…simți că incepi sa fii neimportant în viața lui și începi să te întrebi ce se întâmplă. Trebuie sa rezolvi un puzzle…Sunt multe de scris pe tema asta. Da, când ai ajuns aici, relația e in colaps.
Comentariu beton!14
Nu, n-am motive. El este un om extrem de sincer care imi ofera incredere si nu am simtit niciodata nevoia sa intru sa verific ceva…
In schimb am fost la un moment dat cu un tip care se purta cel putin dubios si simteam ca ma mintea…nu i-am cautat in telefon doar pt ca il avea non-stop lipit de el. In schimb, am accesat de pe laptop lui Google Photos….mda, acolo mi s-a confirmat faptul ca ma insela de la inceputul relatiei cu o tipa cu 23 ani mai invarsta. In momentul in care ajung sa caut dovezi o fac pentru ca stiu ca totul s-a sfarsit si vreau sa vad motivul real cu ochii mei. Si nu, nu m-am simtit nici un moment vinovata pt ca am facut acel lucru, ci dimpotriva, am simtit o stare de usurare si eliberare.
@Gabriela: omul era gerontofil cu o ușoară înclinație necrofilică. 🤣🤣🤣🤣🤣
La fel. Dubios de la început, găsit parola într-un carnețel și declarații de dragoste pentru fosta. L-am iertat și a mai ținut 2 ani și jumătate. În care m-am convins că tot pe ea o s-o iubească.
Nu m-am uitat și nici nu m-aș uita. Și n-aș accepta să se uite respectivul la device-urile mele fără permisiune. Fiecare cu „jucăria” proprie. Am mai povestit pe aici că am fost într-o relație cu un tip f gelos. Primul semn a fost când în loc să-și vadă de cazurile din gardă, îmi făcea mie istericale din cauza faptului că un profesor de-al nostru din facultate (70+) mi-a comentat apreciativ la o poză de pe facebook. După asta totul a luat-o la vale și într-o bună zi i-am zis adio. Măcar știu pe viitor la ce să fiu atentă..
#saynotofacebook 🤣🤣🤣🤣🤣
Feisbucu’ ți-o stricat șandramaua. 🤣🤣🤣
zise expertul în șandramale.
Comentariu beton!15
M-am uitat și i-am spart și contul de e-mail.
Ieșisem de ceva vreme dintr-o relație abuzivă când mi-am cunoscut viitorul soț. Aveam încredere în el dar aveam și multe angoase alimentate de o nesiguranță care mă rodea pe interior și pentru care trebuia să îi „mulțumesc” fostului. Totul se întâmpla spre anii 2000, copendența și sindromul Stockholm nu erau la un click distanță. Am avut mare noroc că nu mi-a întors spatele și cu infinită răbdare m-a ajutat să mă înțeleg, să mă vindec și să învăț să trăiesc din nou. Ce vreau să spun e că uneori merităm o a doua șansă :))
Comentariu beton!25
To Look or Not to Look: Is that the Question? Mmmdaaa.. mai aruncam si noi cate o privire pe telefonul sotului! Rar! Dar o facem! Asa, preventiv! Nu stiu cat de frumos si sanatos e! :)))))
Sotul nu are nimic impotriva. Se amuza, chiar. Semn bun, zic eu.
In rest, ce ar mai fi de zis? Oameni suntem si nimic din ce este omenesc nu ne este strain!
Eu sunt genul „juma de neuron” si-l las pe el cu tot ce tine de aplicatii. In pandemie am facut comune aplicatiile de cumpărături, pt ca el a fost calul de bataie. Singurul moment in care-mi cauta in telefon, e cand il pun sa-mi descarce miile de poze sau imi face un update la telefon si trebuie sa mi-l faca functional. 🙈 Nu-l intereseaza, nu ma intereseaza!
Nu caut in buzunare. Am spalat bilete, bani, servetele..
Nu ne cautam in posete/borsete, cred ca de prea multa lene.
Consider ca e sanatos sa avem fiecare o zona numai pt noi, chiar daca avem o relatie „fara secrete”. Da, nu-mi incarc capul sa mint sa ascund, sa ma fofilez, ii spun orice, in față. Cum ar fi sa fiu miez in discutiile lui cu baietii?! Mi-ar crapa capul!
Cred ca fiecare are alte planuri cu putinul sau timp, pt a-l mai toca cu spionatul! Mi s-ar parea total bolnavicios! E de scuipat in sân si fugit
Eu nu i-am controlat niciodata/nici o data telefonul si dupa muuult timp am aflat ca avea o viata paralela.
Si…ca sa afle el de unde am aflat eu, cine mi-a spus, mi-a bagat ceva in laptop 😂
Comentariu beton!13
Hoțul strigă hoții
Da,Mihai, mereu…atunci n-a fost nimic amuzant. Acum, au trecut ani…vad altfel lucrurile. M-am si schimbat mult. Mi-am si luat viata in valiza si am luat-o de la zero.
@Sonia – cum ti s-a schimbat perspectiva acum, dupa trecerea anilor?
Ana, pai nici nu stiu cu se incep 😀 mi-ar lua…un roman. Sunt alta. Nu as mai putea fi atat de increzatoare in omul iubit ever. De fapt,concluzia este ca acum EU sunt pe primul loc. De-aici pornesc toate de-acum…
Cand eram cu fostul (eu Bucuresti, el Elvetia) am avut nevoie sa folosesc laptopul lui la un moment dat si am dat intamplator (se mai intampla, nu e o gluma) peste niste bilete de tren pe numele lui pentru o perioada cand imi spusese ca plecase de fapt la familia lui. Cand am vorbit despre asta nu a fost uimit, a recunoscut minciuna si am aflat ca era cam cea mai mica si nevinovata dintre toate – practic a fost un prilej bun sa mi se spovedeasca. Ne-am despartit si o luna mai tarziu mi-a spus ca mi-a intrat pe facebook si mi-a citit toate conversatiile cu fosti, dar si conversatiile pe care le aveam cu prietenele apropiate in perioada post-despartire. Mi-a spus pentru ca era sigur ca va gasi flirturi sau altceva acolo, ca era imposibil sa fiu asa cum paream sa fiu, si ca faptul ca nu a gasit nimic i-a redat speranta ca mai exista oameni buni si sinceri in lume. Pe parcursul relatiei [doar un an, din fericire] vorbea excesiv despre cum daca nu ai incredere intr-o relatie nu ai nimic.
Am ramas cu niste traume de la el si pe la inceputul relatiei actuale i-am cautat in telefon domnului care tot asa, parea too good to be true. Am gasit doar o conversatie cu o domnisoara de pe vremea cand noi doi iesiseram prima data, nimic altceva, si am considerat ca m-am lecuit de boala.
Doi ani mai tarziu, a venit la mine la inceputul lunii cu o intrebare ciudata despre culori si accesorii si mi-am dat seama ca e legat de un cadou pentru mine dar ma rodea prea tare sa aflu ce e si m-am uitat de pe tableta lui la mesaje – o intrebase si pe prietena mea cea mai buna ce culoare mi-ar placea la respectivul cadou. Mi-am stricat singura supriza si sper ca m-am lecuit pe bune de data asta.
Ce am vrut sa spun cu ultimul exemplu e ca aceasta meteahna trece greu odata ce ai intrat in hora, stay in school and off your significant others’ phones, kids!
Comentariu beton!17
Eu mă uit câteodată, da’ repede frate, când pleacă la baie, sau mai mesteca cu lingura-n cratiță. De ce mă uit? Sau mai bine zis la ce mă uit în telu’ ei… Mai cumpăr ba un joc ps4, că ea are banu mai mult pe card, ba o aplicație iptv,etc… Chestii de genu. Știți faza cu codul pe telefon, să confirmi că se retrag bani de pe card După, bineînțeles se pun la loc. În rest, nu mă interesează nimic! E matură, știe ce face… Pardon, știm ce facem!
Boss, nici măcar nu răspund la telefonul ei dacă sună și ea e la duș, de exemplu, deși am permisiune formală și oficială din partea ei sa o fac. Pur și simplu, o anunț că i-a sunat telefonul când iese. Nici nu mă deranjez sa văd cine a sunat. O singură dată am răspuns, și asta la al 3-lea apel în decurs de 2 min, când fata era la o petrecere iar părinții sărbătoritei aveau numai nr doamnei. Când am văzut că insista atâta, am răspuns totuși, m-am gândit să nu se fi întâmplat ceva. Nu se întâmplase nimic, nici măcar nu erau părinții în cauză, era maică-mea care, in agendă, o are pe doamna sub mătușa mea. Pe ea voise să o sune, din greșeală a apelat-o pe nevastă-mea și, crezând că o suna pe sora-sa, evident că s-a crizat și panicat toată (era ora la care vorbeau în fiecare zi) și a început să sune obsesiv. Fără să verifice pe cine sună :)))). A fost singura data când nu numai că m-am uitat la tel ei, dar chiar am și răspuns
Mda … eu am făcut de mic treaba asta cu uitatul prin lucrurile private ale oamenilor. Nu știu de ce, am făcut și terapie și tot degeaba, sunt incorigibil 🤪. Am spionat până la nivel de artă doar să văd până unde poate merge minciuna. Am iertat, dar n-am uitat. Sunt detașat și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat.
M-am uimit pe mine acum puțin timp când am dat parola mea cuiva. Simply surprising 🥰
Comentariu beton!12
Ce înseamnă „de mic”? 🤭
De când era hm.
Comentariu beton!42
@Gabil, mi-a pufnit ceaiul pe nas :)))
Comentariu beton!12
In completare: nici ea nu onorează cu vreo atenție specială telefonul meu. Mai mult, de la începutul relației, mi-a zis „vezi că eu spăl rufe, dar nu caut in buzunare. Fă-ți singur un serviciu și caută tu înainte să dai orice la spălat, ca să nu avem vorbe la proces că ți-am distrus la spălat cine știe ce bilet de la amantă, sau acte, sau mai știu eu ce”
Miseparecorect.
Nici eu nu caut in buzunare inainte sa pun hainele la spalat, din pacate. Uita sa arunce servetelele pe care le foloseste si toate rufele din masina se umplu de scame de hartie.
Înainte să avem copii și eram teoretic într-o relație deschisă cu doamna, practic nu era ceva diferit de un cuplu căsătorit, îmi instalasem Tinder, și ne uităm împreună. Mai descopeream cunoștințe mai ales de ale ei.
Punctul culminant a fost când apăruse una, la care doamna îmi zice, nu ți-o recomand, are minim 3 boli venerice diagnosticate ;)). Ce ți-e și cu showbizul asta…un domeniu periculos pt sănătate.
După ce a apărut primul copil am considerat de bun simt sa îmi șterg contul, la un moment dat mi-a spus să îl reinstalez sa vedem cine mai apare ;)).
Nu avem absolut nici o Pb că se uita unul în tel sau mailul altuia, și nici nu clipim sau ne facem procese de conștiință.
Poate pentru că nu avem nimic de ascuns între noi?
I don’t know and I don’t care.
Deci până la copil relația era deschisă și doar apariția copilului a făcut-o să nu mai fie deschisă? Ceva mă face șah-mat aici.
Amândoi am declarat că e o relație deschisă la început și pe parcurs, dar nu am folosit opțiunile oferite de acest tip de relație. Weird? Don’t know.
2 kids later, era parcă ciudat sa mai și zicem că de practicat nu a fost cazul. A evoluat de la sine. Nu e nimic scris pe undeva.
Nu am fost niciodată căsătoriți niciunul.
Băi, tu ai fost ieri cumva la mine acasă ?
Ieri seară, după ce nevastă-mea a plecat la o cafea cu o prietenă, cum stăteam io frumos cu un ceai în faţă şi frunzăream blogurile aud cum îi sună telefonul uitat pe holul de la intrare şi cum suna insistent, mă pune dracu să mă uit cine sună. Mă gândeam că nu ştie unde l-a uitat şi verifică dacă l-a uitat acasă. Deci mă pune naiba să mă uit şi văd un apel pierdut de la cineva şi un mesaj pe messenger de la Gabi frizeru’ : Bine iubi.
După vreo juma’ de oră apare şi „iubi” să-şi recupereze telefonu’ şi nu m-am putut abţine să nu-i zic: – Vezi că te-a sunat iubi.
Am povestit asta pentru că am trecut acum vreo 15 ani printr-o chestie nasoală şi mi-am jurat că nu o să mai fiu aşa de curios niciodată pentru că e mai sănătos aşa şi ce nu ştii, nu te afectează.
Auzi, @Shoricule, păi la ora asta se vine? Propun să-ți taie @Vasilescu din salariul de pe blog, că tragi chiulul. 🙂
Da, corect, are dreptate @didina, domnu @Shoric. Mai era un pic și se făcea mâine dimineață.
@Shoric,
Nu ne fierbe! Zi-ne cine-i Gabi frizeru’. Da, bine, e frizeru’, dar ce-i cu acel ”iubi”? 🙂
@didina, eu am denunţat contractul cu domnu’ Vasilescu şi sunt freelancer în meseria de comentator aşa că o să comentez când vreau io.
@Laura G, Gabi frizeru este acum în Canada şi este gay :))
@Shoric,
Când ți-am citit postarea, de Canada nu știam, dar puteam paria că tipul e gay. Nu știu de ce, flerul…. 🙂
O verișoară are o prietenă, „prietena mea x (nume masculin)”. Tipul e gay. Bărba-so știe ca tipul e gay. Tot mai face figuri de gelozie din când în când.
Păi e frumos așa, @Vasilescule? Ia spune repede ce fel de contract are acum @Shoric, poate renegociem. 🤭
@didino, are ceva mic, pă colaborare. Practic mai mult dă decât ia.
Am simtit deseori ca ceva e off…spunea niste lucruri dar parca fata lui arata altceva. Se purta frumos de multe ori dar o parte din mine simtea ca ceva din ce spune si ce face nu se leaga. Uneori se enerva din senin si facea scandal.
Nu am analizat, mi-a venit sa ii iau telefonul, l-am luat. Am citit conversatii cu prieteni, cu o alta ea, desi el locuia in casa mea… Am avut un soc, am respins realitatea, nu am vrut sa cred ca am trait cu un om care poate sa minta atat, care e atat de imatur. Asa ca am ramas in pseudo relatia aia. Abuziva.
Acum, dupa despartire, lupta cu dependenta de el, depresie, scarba de mine, terapie…am invatat sa am incredere in mine si in ce simt.
Comentariu beton!24
1. Cum naiba vă amintiți și parolele celuilalt, că eu nu mi le amintesc pe ale mele?! Și pt că sunt nițel atehnică, le am notate într-o agendă. Ca idee, nu folosesc numele și data nașterii. 🙂
2. Cândva mie mi-a spart parola de e-mail o fostă colegă de apartament. Tot ea era ofuscată. Recunosc c-o bârfeam nițel, ea nu mă suporta și nu se ascundea prea mult, mie nu-mi păsa, dar nu atât de tare încât să nu mai povestesc una-alta unei prietene.
Apoi a m-a bârfit la mama. Nu știu ce mamă avea ea, dar nu cred că a priceput vreodată de ce la mama figurează pe lista de „oameni de urât până dincolo de judecată de apoi”.
Momentan e nașa de cununie a lu’ frate-meu, în continuare nu mă suportă, în continuare mi se fâlfâie, n-o mai bârfisem de atunci, cca 15 ani. 🙂
PS. Eu caut în buzunare înainte să pun la spălat. Cu anunț prealabil „banii și actele ți le salvez eu, cu biletele amantei te descurci”. 🙂
LastPass
Am zis că sunt nițel atehnică. „Nițel ” e folosit pt menajarea orgoliului personal. 🙂
Nu suport să fiu controlată, așa că nici eu nu-i controlez pe alții, mai ales pe omul pe care îl iubesc și în care am încredere. Am acces la conturile lui, el la ale mele, dar fiecare își vede de ale lui, că așa e frumos și sănătos 😁
Mi se pare super creepy și deplasat de-a dreptul când sun pe cineva și îmi răspunde consortul/consoarta sau când scriu un mesaj și îl citește jumătatea destinatarului. Un prieten din copilărie mi-a dat unfriend și după vreo săptămână mi-a trimis iar cerere, cică i-a citit nevastă-sa mesajele și i s-a părut că am glumit cam mult (pana mea, ne cunoaștem de când mergeam de-a bușilea, avem glumele noastre, ce-i drept cam retardate). Dacă ești un fătălău ținut sub papuc, nu, mersi, nu te vreau în listă. De cei cu conturi comune nu mai zic, nu stau la discuții cu siamezii 🤣
Am vorbit la un moment dat cu o prietenă care avea boala umblatului în telefon și am întrebat-o de ce face asta. „Ca să fiu eu sigură că nu face prostii”, auzi poantă! Mi-a zis că o prietenă de-a ei a fost înșelată și, cum soții lor sunt prieteni buni, l-a băgat și pe al ei în aceeași oală. Nu m-am mai putut abține și i-am zis că, dacă face din astea, în mod sigur există o problemă, doar că problema e la ea. Vreo două luni n-a vorbit cu mine, apoi și-a dat seama că a fost nebună 😂
Oricum, dacă un om vrea să te înșele, o face cu tine de mână. De-aia prefer să-i umblu în pantaloni și nu în telefon 😉
Am facut asta o singura data dar doar cu scopul ca sa il fac pe fostul sa inteleaga cat de naspa e de fapt sa faci asa ceva persoanei de langa tine (adica i-am oferit ceea ce oferea el pe tava asa ca mostra). Dar nesuportand ideea in general de a verifica vreun telefon cuiva, m-am despartit de el pentru ca asta era singura solutie sanatoasa. Si trebuia sa ma salvez cumva.
Eu din pacate am stat 2 ani intr-o relatie de rahat in care telefonul meu era des tinta verificarilor. Orice discutie cu vreun baiat era suspicioasa, chiar daca persoana in cauza doar imi cerea de exemplu un favor de a da like sau share la ceva pe facebook.
Ma bucur enorm ca am iesit din relatia aceea abuziva.
Nu as da pentru nimic in lume discutiile cu prietenii mei si prietenele mele, intimitatea mea, parolele, conturile mele pentru un partener ca sa ii multumesc nesiguranta si sa ii hraneac comportamentul abuziv si manipulator. M-am invatat minte. A fost extrem de dureros.
Acum situatia e diferita. Sunt intr-o alta relatie. Momentan e la distanta, dar am petrecut si impreuna. Am avut o gramada de momente la indemana in care puteam unul din noi sa verificam telefonul celuilalt. Nu s-a intamplat asta. Nici nu avem de ce sa ne ingrijoram. Stiu exact ce inseamna sa ai incredere in cineva: ma uit la telefonul lui lasat langa mine, ma gandesc ce bine e sa ai intimitate si ma intorc la ale mele. Telefonul of course ramane neatins.
Comentariu beton!12
Etetee… A beut lumea un pahar de vin pe ceas de seară şi au început să curgă şi destănuirile alea de care se plângea jupânu că doar citesc şi nu au curaj să comenteze :))
Păi nu mă duc io la nonstop acu’ să-mi vărs tot nădufu’ aicişa ??.
Io zic că ies mai ieftin ca la psiholog.
Comentariu beton!15
La fostu nu am cautat nimic niciodată, nici nu mi-am pus problema. Poate daca cautam aflam mai din timp de amanta – asa am aflat cand a decis ca e moemntul sa ramana cu ea. M-a lovit ca trenul, nu aveam nici o banuiala.
La actualul am venit cu bagajul de suspiciuni – cand te frigi o data sufli si n iaurt. Am avut o perioada in care cautam prin telefon – foarte dificil, ma chinuiam sa nu ma prindă. Ma deranja tot ce scria vreo persoana de sex feminin – nimic copromitator, dar ma deranja cand erau mesaje prea prietenoase de la fostele lui.
Am renuntat dupa o vreme – cine vrea sa insele o face si isi ascunde urmele daca vrea. Nu merita sa fac asta, nici pentru relatia noastra, nici pentru sanatatea mea mintala.
El nu mi cauta in telefon (cred), desi la inceputul relatiei era deosebit de gelos si nesigur si cred ca o facea.
Ne-am calmat amândoi si sper ca lucrurile sa mearga bine in continuare.
Da..mie mi s a intamplat.
Cautam sa mi confirm niste banuieli ca sa imi fac plecarea mai usoara.
Multe lucruri daca nu le aflam..probabil ma insela si acum si eu stateam inchisa intr o relatie care nu evolua in nicio directie.
Eu vazand unele schimbari in relatie , am vb cu el…a negat lucruri.. si asa am inceput sa fac eu cercetari.
Relatia da, s a terminat. Dar stiind lucruri, mi a fost mult mai usor sa ma desprind.
Daca nu stiam, probabil aveam pareri de rau sau altceva.
Exact cum ai spus, in momentul in care incepi sa cauti, e clara treaba….nu faci decat sa iti confirmi niste banuieli.
Care e culmea fidelității? Sa schimbi nevestele, nu și amanta.
Amen
Având în vedere că nici eu, nici nevasta din dotare nu avem treabă să ne verificăm telefoanele, abordez subiectul din altă perspectivă – a furnizorului de servicii de suport tehnic, care nu are o săptămână fără ca un cunoscut / prieten / client să nu ceară fix asta: Atti, fă să pot verifica telefonul / calculatorul / tableta / ceasul (mai nou) / tableta mașinii (și mai nou 😛 ) al perechii.
Evident, vin cererile și din sens invers – să mă asigur că echipamentul nu e verificat, dar asta e altă poveste.
Cert e că am văzut și văd o grămadă de relații demne de Instagram care de fapt la miez sunt coapte rău și rezerva aia implicită de încredere, epuizată. Sunt nasoale situațiile astea – ajungi să joci rolul de arbitru. Degeaba încercam să explic, măi nene, chestia asta e ilegală, nu vreau să știu de ea. Și cu ce te ajută oricum – dacă îți pui problema că te-ar înșela, deja ai bube mai serioase pe creier decât actul în sine, confirmarea sau infirmarea presupunerii nu ți-ar rezolva nimic pe termen lung.
Evident, la cele de mai sus există și excepții, relații pe care șocul confruntării de fapt le-a salvat, dar sunt extrem de rare. Cele mai multe cazuri, deja porcul era mort în coteț.
–––
O zonă gri este verificarea echipamentelor copiilor. Aici chiar sunt de acord că intimitatea e faină, verificarea e sfântă, având în vedere grozăviile găsite / evitate. Aidecapumeu dragilor, e un fucked up world.
Mai, eu am facut-o cu fostul, acum vreo 7-8 ani, pe vremea cand eram mai tanara si mai nelinistita. Banuiam ca se petrece ceva, dar lasam sa treaca fara sa il confrunt, pentru ca imi era frica sa aflu adevarul si raman singura. 🙂
In fine, dupa ce i-am cotrobait prin telefon (si nu, nu sunt mandra de asta) am simtit ca m-am eliberat de o povara si ca imi pot continua viata. I-am zis ce am avut de zis si aia a fost.
Acum, pe cand sunt mai inteleapta si mi-am facut si-un sot, m-am linistit. I-am explicat frumos ca in momentul in care calca pe bec, lucrurile intre noi sunt terminate, chiar daca eu la momentul ala nu stiu, pentru ca lucrurile au un mod frumos de-a iesi la iveala (chiar si fara controlat de telefoane).
Ii stiu parola telefonului si el o stie pe-a mea, dar nu simtim niciodata nevoia sa le folosim. Mie mi-a dat un fel de liniste toata treaba cu casnicia si zau de nu-s mai chill decat eram pana acum. E chiar fain, mai ales de-un an, cu toata pandemia asta 😀
E misto sa fii casatorit sau is eu dusa? 😀
Eu nu am verificat niciodată nimic. Sunt puțin geloasă, dar mi-am promis mie ca nu o sa ajung niciodată sa fac asa ceva într-o relație. Pentru ca, acum 10 ani, când eram studenta și stăteam la cămin, am avut o colega care verifica Facebookul individului cu care avea o relație, on and off. Făcea asta cu religiozitate, de doua ori pe zi, sa vadă ce mai vorbește cu tipa. Sau dacă a mai vorbit cu ea. Sau dacă a mai adăugat vreo tipa noua în lista după ce s-au certat. Și din zi în zi era mai obsedata de a-i verifica omului contul de Facebook. Ca ala se purta urat cu ea și umbla cu mai multe fete, e adevărat, dar trebuia sa încheie socotelile cu el, nu sa rămână prinsa in nebunia asta. Și atunci mi-am promis mie ca nu voi ajunge niciodată acolo cu gelozia. Ca ala va fi semnalul ca nu sunt în relația care trebuie.
Acum ceva ani îmi lasase fostul laptopul sau peste weekend sa îl folosesc pentru ca al meu nu mai mergea. Și am vrut sa intru pe Facebookul meu, dar când am deschis aplicația, evident, era conectat contul sau. Nu am știut cum sa ies mai repede de acolo, m-am simțit ca ultimul om care a invadat intimitatea celuilalt, l-am și anunțat ca din greșeală i-am deschis Facebookul.
Acum actualul iubit ma cearta ca nu am parola la laptop, în condițiile în care noi nu stam împreună, și eu locuiesc singura. Și mi-a dat de mai multe ori parola telefonului sau sa chem un uber sau sa vad când trebuie sa vina pizza în aplicație, el fiind în alta camera prins cu ceva, dar nici în momentul asta nu o știu, și prefer sa întreb mereu de parola decât sa încerc sa o rețin.
Noi nu am discutat niciodată în mod direct chestiunea fidelității. Am considerat ca se subînțelege, ca e o chestie „by default ” a căsniciei noastre. Cu alte cuvinte, cand iubesti esti fidel.
In cazul nostru:
– telefoanele sunt la liberul acces al celuilalt. Dacă vreau sa caut o poza in telefonul lui, pot intra oricand, daca el vrea sa imi verifice telefonul o poate face oricand. Nu dormim cu telefoanele de gât.
Dacă unul dintre noi nu e prin preajma și suna vreun apropiat, răspund eu sau el. Asta e un aspect care a venit natural. Suntem foarte relaxati cu chestiile astea si nu ne urmarim/terorizat reciproc.
– nu am facut-o, dar daca maine i-as cere toate parolele, mi le-ar da, fără probleme. O dată mi-a spus parola de facebook, dar am uitat-o de atunci.
Si reciproca e la fel.
Cred ca importante sunt comunicarea și respectul față de celălalt. Dacă ne suna telefoanele, nu fugim in alta camera, nu vorbim in wc. Imi spune singur „m-a sunat X și mi-a zis Y”. Nici eu nu sar ori de câte ori ii bipuie telefonul.
Pana acum, în 6 ani de căsătorie, nu mi-a dat niciodată de bănuit.
Din pacate da, la inceput nu am vrut sa fac asta, pentru ca mi se parea absurd, am incredere in el, dar de ceva timp este prezent tot timpul pe un server si vorbeste non-stop cu mai multe persoane, la inceput nu m-a deranjat, pana sa inceapa sa vorbeasca in privat cu alte femei si sa il vad ca mereu se ascunde si nu imi mai accorda aproape deloc atentie, iar cand scrie cu ele are un zambet anume, care nu il prea pot descrie, am zis ca fiind un server destul de mare si fiind mai multe persoane, se fac glume, se rezolva mici probleme de server pe ici colo etc,nu are de ce sa ma deranjeze ca vorbeste si cu alte femei, pana cand a inceput sa zica despre una dintre ele ca asta “ gata mi-am gasit amanta”, nici macar atunci nu m-a deranjat asa de tare tocmai pentru ca stiam ca sunt glume si stiu in continuare, ce m-a facut pe mine sa ii controlez telefonul a fost faptul ca intr-o seara stand cu el in pat, am vazut ca vorbeste cu acea femeie si uitandu-ne amandoi pe telefon am vazut ce isi scriau, erau conversatii destul de perverse si nu mi-a cazut deloc bine si as vrea sa vorbesc cu el despre asta, sa ii spun ca nu imi cade bine sa stiu ca vorbeste asa cu alta persoana stiind ca am vazut atunci unul din mesaje ( tin sa spun ca de atunci se fereste sa nu mai vad ce scrie cu ea), poate vorbesc doar in gluma dar mie tot nu imi cade bine sa vad ca sta toata seara cu ochii in telefon si zambeste cand vorbeste cu ea dar si fata de mine se comporta destul de ok si e afectuos si ma ia in brate etc etc, i-am spus ca nu ma deranjeaza ca vorbeste cu ea si ca stiu ca e o gluma si ca nu m-ar insela mai ales ca ea e in alta tara. Dar de atunci cand vad ca seara are un moment cand vorbeste cu ea si ii vad acel zambet, imi vine mereu sa il controlez sa vad ce si-au mai spus, si as vrea sa ii spun ca ma deranjeaza si nu imi cade bine cum vorbeste cu ea, dar mie frica sa nu o dau in bara mai tare decat am facut-o, ca daca afla ca m-am uitat pe furis o sa fie mai urat
Nu stiu ce sa fac mai departe cum sa ii spun ca nu imi cade bine si cum sa il abordez sa nu isi dea seama ca stiu tot ce au vorbit furisandu-ma sa ma uit..
daca a-ti avea un sfat pentru mine, cred ca mi-ar fi de mare folos.
Fugi , fugi cat mai repede … fara sa ti pese …esti minunata !
Super bun subiectul, multi dintre noi be confruntam cu asa problema.
Multumim,
Numai bine!
Eu nu am controlat, putea sa sune telefonul langa mine in pat ca nu ma interesa(aveam incredere). Dar tot visul frumos s.a terminat atunci cand am incalcat aceasta regula si m.am uitat sa vad cine a sunat. nu era o femeie, era vorba despre altceva. si vazand ce este, din ziua aceea nu am mai avut pace. Devenisem obsedata sa caut caci poate aveam sa mai gasesc ceva despre care nu stiam. Eu nu sustin controlatul in telefon, dar sa stiti ca in ziua de astazi, oamenii sunt foarte ciudati. poate sa va arata voua si lumii, cea mai normala si respectabila latura, dar in acelasi timp, fiind singur, sa fie alta persoana. deci eu cred ca poti cunoaste mai repede un om cautandu i in telefon, in functie de ce aplicatii foloseste, ce situri frecventeaza, ce il intereseaza. dar repet, o data ce ati cautat o data, nu exista ca asta sa nu se repete si se ajunge la un moment dat la oboseala psihica. Nu sunt de acord cu:”ce nu sti, nu te afecteaza”. eu cred ca trebuie sa stii cat mai multe, daca tu il alegi le omul acela in viata ta. oamenii au doua fete
Da, am făcut asta când aveam vreo 20 și un pic de ani, nu mai știu ce m-am determinat, îmi amintesc însă că am găsit niște discuții dubioase între el și un amic de-ai lui; ce-ar f…. pe una.
Aveam complexe foarte multe la acea vreme.