Da, m-am înșelat, biserica, fie ea ortodoxă sau catolică, este încă mult mai puternică decât credeam. În naivitatea mea, eram convins ca pe măsură ce trec anii, puterea ei se estompează și va ajunge așa mai mult ca un fel de mascotă, un fel de „să ne aducem aminte”. Well, uite că nu-i așa.

La doi pași de România, una dintre țările cu cea mai puternică economie dintre fostele țări din blocul socialist, Germania estului cum i se mai spune Poloniei, a început cu pași mari, dar siguri, reîntoarcerea spre anii de glorie ai dictaturii. Doar că de data asta nu mai este dictatura comunistă, ci cea a bisericii.

Probabil că deja știați, dar o s-o mai repet și eu: Polonia a interzis total avorturile, inclusiv în cazurile de malformații grave ale fătului. Mai sunt acceptate pentru avort doar sarcinile care pun în pericol viața mamei și cele provenite în urma unui viol sau incest.

Doamnelor și domnilor, mi se pare de neconceput și mă îngrijorează extrem de tare că în secolul 21, într-o țară mult mai puternică și mai dezvoltată decât România, s-a luat o astfel de decizie care practic le suprimă femeilor libertatea de a alege ce vor să facă cu corpurile lor.

Dacă nu știați, pe lângă întreruperile de sarcină la cerere, în Polonia se efectuează, anual, aproximativ 2000 de avorturi din cauza fetușilor care prezintă malformații grave (sursa). După această decizie halucinantă, acești copii vor trebui să se nască, așa că putem vorbi, fără să ne înșelăm, despre aproximativ 2000 de drame, în fiecare an. Sper că nu trebuie să vă explic de ce.

Din punctul meu de vedere, din momentul în care s-au depistat malfomațiile congenitale ale fătului, decizia ar trebui să aparțină exclusiv femeii însărcinate. Că doar de-aia s-a chinuit știința să ne pună la îndemână mijloacele prin care astăzi se pot depista eventualele malformații încă din timpul sarcinii. Odată depistate, femeia însărcinată, ea și numai ea, ar trebui să decidă dacă se înhamă la aducerea pe lume a acelui copil sau renunță la sarcină.

Nu mai e ca acum 50-100 de ani când primul lucru pe care-l făceai la naștere era să-i numeri copilului degetele de la mâini și de la picioare, sa te asiguri că are doi ochi și două urechi. Restul, mai vedeai tu pe parcurs, dar măcar astea să fie toate la locul lor. Acum, prin decizia asta, Polonia a anulat din condei tot progresul medicinei și al tehnologiei și s-a reîntors în evul mediu.

Din același condei a anulat libertatea femeilor de a alege, trimițându-le la loteria avorturilor clandestine. Pentru că, pe lângă cele 2000 de avorturi impuse de malformații, anual în Polonia se mai fac și aproximativ 200.000 de avorturi la cererea femeilor care nu-și doresc o sarcină. Pe ele, pe toate, Polonia practic le forțează să aleagă între „fac avort clandestin” sau „aduc pe lume un copil pe care nu mi-l doresc”.

Cine a apucat perioada de dinainte de ’89 știe exact ce vorbesc și câte drame s-au petrecut în România comunistă din cauza avorturilor clandestine. Treizeci de ani mai târziu, o țară cu aproape 40 de milioane de locuitori este forțată să se întoarcă în punctul în care mii de femei vor ajunge în cabinete medicale improvizate, sperând să supraviețuiască, și alte sute de mii vor aduce pe lume copii pe care nu și-i doresc. Gizăs fucking craist!

M-am tot gândit ce-aș putea să fac în afară de a scrie pe blog. Evident, nu prea am ce, dar măcar m-am hotărât să boicotez așa singur, de capul meu, tot ce ține de Polonia. Sunt bun la asta. Sunt bun încă de pe vremea când îmi pierdeam timpul pe stadioanele patriei pentru Steaua. Ani de zile n-am băut Pepsi și n-am mâncat nimic de la Pizza Hut, doar pentru că erau sponsorii lui Dinamo. Idem cu produsele și serviciile vândute de firmele patronate de George Copos. Doar nu era să scot din buzunar bani care, indirect, ar fi ajuns la cele două cluburi pe care le uram de moarte.

Prin urmare, voi face asta:

👉 Varșovia era pe lista mea scurtă de orașe pe care urma să le vizitez. Nu mai e.

👉 Nu am să mai cumpăr și nu voi mai consuma niciun produs care a fost produs în Polonia sau importat din Polonia.

Deocamdată atât. Dacă îmi mai vin idei pentru boicotat și alte lucruri care au legătură cu Polonia, le voi pune imediat în aplicare. E cam tot ce pot face, la nivel personal. Dar dacă ar face la fel toți cetățenii statelor membre UE, cred că Polonia ar avea o problemă destul de serioasă. Și poate ar face ceva s-o rezolve, nu? Știu, sunt un visător, dar de când e interzis să visezi?