A lăsat ieri cineva un comentariu în urma căruia mi-am dat seama că poate mai sunt și alții pe aici care gândesc la fel. Și au dreptate, că până la urmă ce știu despre mine cei care nu mă cunosc, cei cu care nu am o relație personală? Doar ce scriu pe aici sau pe Facebook. Or dacă te iei după astea, pare că așa e, pare că mă plimb așa de-a-n boulea peste tot și că sunt unul dintre cei care au contribuit la ce se întâmplă acum în România și în lume.

Prin urmare, m-am decis să vă descriu pe scurt cam cum decurge viața mea de șase luni încoace. Nu mai luăm în considerare cele două luni în care nu am ieșit deloc din casă. Le uităm, dă-le naibii, oricum nu mai contează.

Așadar, să purcedem:

➡️ Nu intru nicăieri fără mască. Nici măcar în benzinărie. Nici măcar să fac pipi în toaleta aia de la Bâlea. Nici măcar când merg să mă spăl pe mâini pe la terasele pe unde mai mâncăm când plecăm pe undeva. Dacă e spațiu închis, am pus mască, aici nu există niciun fel de excepție.

➡️ Nu mai merg cu mijloacele de transport în comun. Deloc. Nu m-am mai urcat în ceva de genul din februarie. Iar asta era cu mult înainte să înceapă și pe la noi lumea să-și dea seama că nu e ”doar o gripă”.

➡️ La mine în mașină se află în permanență un set de măști, un pulverizator cu spirt și două sticluțe cu dezinfectant. De ce două? Pentru că pe una dintre ele o iau cu mine când cobor din mașină. Cealaltă rămâne acolo, că nu se știe niciodată.

➡️ Măcar o dată pe zi dezinfectez toate clanțele din casă. Același lucru se întâmplă și cu telefonul, doar că de mai multe ori pe zi, mai ales în cele în care nu suntem acasă.

➡️ Nu reutilizez măștile. Indiferent c-o port două ore sau zece secunde, din momentul în care am scos-o de pe față, masca merge la gunoi.

➡️ Nu m-am mai văzut cu nimeni din februarie. Da, nici măcar nu prietenii mei. Lucru valabil pentru toată lumea din casă. Nici fashionista nu s-a mai văzut, nici pe la copii n-au mai venit prietenele lor.

➡️ Fetele mele sunt dependente de mare. Toate trei. Cu toate astea n-am avut curaj să mă duc pe litoral nici măcar în timpul săptămânii și nici n-o să mergem. Poate, cu puțin noroc, ajungem în septembrie pe undeva prin Bulgaria, pe unde o fi plaja mai pustie. Dar la ora asta șansele sunt că mai degrabă nu ajungem. Vedem.

➡️ Am avut ocazia să mergem la TIFF. Habar nu aveți cât îmi doream sa fac asta, mai ales că în cazul meu ar fi fost pentru prima oară. Am refuzat, deși era campanie plătită. Dacă nu înțelgeți ce înseamnă campanie plătită, vă explic eu pe foarte scurt că stăteam patru zile la Cluj, fără să ne coste nimic. Și mai eram și plătit pentru asta. Ne-a fost frică de un oraș aflat în plin festival de film, așa c-am refuzat campania și nu ne-am dus. Prin urmare, toate locurile în care am mers vara asta au fost locuri cu potențial turistic estival scăzut. Tocmai pentru a evita aglomerațiile.

➡️ În continuare nu calc în supermarket-uri și în alte magazine. Cumpărăturile noastre se desfășoară aproape exclusiv online. Iar „aproape” ăsta există doar pentru că fetele mai au poftă de niște înghețată pe care n-o regăsesc în oferta celor de la Bringo, așa că mă duc să le-o iau de la Mega. Ah, era să uit, am mai mers și la piață, că, na, există doi copii in casă, ai nevoie de fructe și legume proaspete. La piață mergem doar după ora 19.00, când aproape toate tarabele s-au închis deja. Dar mergem la ora asta, chiar dacă nu prea mai ai de unde alege, tocmai pentru că nu mai e aglomerație. Și purtăm măști amândoi.

➡️ De altfel, singurele locuri cu spații închise în care am călcat lunile astea sunt megaimaj și benzinăriile. Vreți să știți cum se defășoară o repriză la mega sau la benzinărie? O să v-o descriu pe a doua, că e oleacă mai complexă:

  • Îmi pun masca, mă dau jos din mașină și alimentez.

  • Mă dezinfectez pe mâini.

  • Intru în benzinărie și plătesc.

  • Mă dezinfectez din nou pe mâini.

  • Ies din benzinărie și arunc masca.

  • Mă dezinfectez încă o dată pe mâini.

  • Intru în mașină, scot cardul și banii din buzunar și-i pun într-un portofel special din torpedou (de-aia i-am și uitat în mașină la Bâlea).

  • Mă dezinfectez pentru ultima dată pe mâini.

Și nu, nu glumesc și nu exagerez.

➡️ Procedura de mai sus se regăsește în absolut tot ce-am făcut în ultimele cinci luni, cu atât mai mult în cele două luni de vară. Nu contează unde am mers și ce-am vizitat, pașii de mai sus s-au respectat cu sfințenie, mai puțin partea cu măștile când mergem să mâncăm pe la vreo terasă. Deși fashionista ar fi fost în stare să ne țină cu măști și acolo, să le dăm jos doar când vine mâncarea. No fucking joke.

➡️ Peste tot pe unde am mers, am avut cazări numai în apartamente, prin urmare nu am călcat în vreun hotel. Am mâncat numai pe la terase cu distanțare and shit. Dacă suspectați că n-ar fi așa, ar trebui s-o cunoașteți pe fashionistă ca să vă dați seama că pentru ea pur și simplu nu există terasele care nu respectă normele.

➡️ Ultima oară am văzut-o pe mama în luna mai. Ah, ba nu, mint, când eram în drum spre Oradea, am trecut prin Vâlcea și-a coborât mama în fața blocului. Era bucuroasă că mi-am luat mașină și m-a rugat să trecem s-o vadă și ea. A coborât și-am stat așa, ca străinii, la câțiva metri unii de ceilați, timp în care maică-mii i-au dat lacrimile. Mie mi-au dat abia după ce m-am urcat din nou la volan. Se pune că ne-am văzut sau?

➡️ Peste două săptămâni începe școala pe sistemul clasic, cu prezență fizică. Până nu începe să scadă dramatic numărul de infectări noi, fetele nu vor merge la școală sub nicio formă, vor sta acasă cu orice risc.

➡️ Sunt extrem de sigur că n-am enumerat tot, pentru că n-am reușit să mi le aduc aminte.

Acestea toate fiind zise, cred eu că există mici șanse să nu se fi ajuns la numărul actual de infectări din cauza mea și a celor ca mine. Ba chiar, am curajul să spun că dacă toată lumea ar fi făcut măcar pe jumătate din ce am făcut și fac eu, la ora asta am fi asistat la ultimele zvâcniri ale coronavirusului.

Pentru că, după capul meu, tot ce-am scris mai sus înseamnă responsabilitate și protecție atât pentru ai mei, cât și pentru cei din jur. Așa că eu unul am conștiința liniștită, iar asta e cel mai important.

În plus, nu cred că soluția era să stăm cu toții în case șase luni, asta ar fi însemnat că nu ne mai omora virusul, în schimb muream de foame. Scenariu care oricum nu este încă exclus complet. Se pare că ne așteaptă vremuri cel puțin interesante.

Mno, cam atât pentru azi.