Bine, mie mi-era extrem de clar că n-o să conteze că plecăm doar pentru o zi jumate, știam din secunda în care ne-am hotărât că mergem la Sibiu că voi înghesui în portbagaj trei sferturi din dulap și măcar jumătate dintre pantofii din casă (nu ai mei, să ne înțelegem, eu n-am nevoie ) că, na, asta e când pleci cu trei reprezentante ale sexului frumos după tine. Chiar dacă două dintre ele sunt încă în școala primară, cred că au feșănu’ în sânge sau ceva.

Ei, cu toate astea ieri dimineață când am întrebat care-s trolerele cu care plecăm și distinsa mi-a arătat două de dimensiuni medii și încă unul, al treilea, m-a trecut un fior de gheață pe șira spinării.

Băi, cum sa vi-l descriu io pe al treilea? Al treilea era cât un șifonier mai mic, era ceva ce-ai folosi doar când te muți și-ți trebuie ceva în care să bagi toate hainele din casă.

Am înghițit în sec, m-am lăsat moale pe pat și singurul gând care mi-a mai trecut prin cap, înainte să fac AVC a fost “Doamne, ce mi-o fi trebuit mie Sibiu? Dar nu stăteam io bine acasă? Cum naiba car eu măgăoaia asta până jos? Că-mi mai trebuie măcar doi voinici. Și poate o liză sau o mini-macara portabilă”.

Pe când îmi treceau mie gândurile astea prin cap, cred că pe față mi se citea stupefacția în toată splendoarea ei, că fashionista s-a pus pe pat și-a început să râdă:
– Hai c-am glumit, fără ăla mare, p-ăsta îl păstrez pentru concediu.

Am râs și io, dar doar cu juma’ de gură. Peste fix trei săptămâni vine concediul. Cumva, până atunci, trebuie să scap de monstruozitatea aia de troler, și încă repede. Așa că, ce voiam să vă întreb, are cineva nevoie de un troler mișto, roșu corai, mai măricel așa, dar extrem de util dacă vrei să emigrezi cu toată casa după tine.

P.S. Nu, nu e ăsta din poză. Cel despre care am povestit mai sus nu e din pânză, e hard-case.