8 ani jumătate, copil ca toți copiii: iubește dulciurile – frământă des aluatul pentru gogoșile pe care i le face mama sa. Îi place mult școala și să scrie. Provocarea cea mare pentru el, acum, este să țină pasul cu cerințele de la școală pe timp de pandemie. El e Luca.
Născut într-o familie cu trei copii din satul Salcia, județul Dolj, Luca este mezinul energic și voios care face o echipă veselă alături de surorile lui mai mari, Francesca și Ștefania.
În curtea casei bătrânești în care locuiește cu mama sa și surorile – tatăl este plecat la muncă în afara țării -, Luca și-a construit o micro-fermă cu animale de jucărie. Visul lui este să devină fermier și să aibă grijă de animale adevărate. Și va reuși, având în vedere că e deja un mic învingător, curajos și ambițios care s-a luptat cu o tumoră malignă pe creier și a înfrânt boala.
Deși mare amator de joacă, așa cum îi șade bine unui copil de vârsta lui, Luca este și dedicat studiului.
Chiar dacă pandemia a închis școala și l-a izolat de colegi și prieteni, băiatul își face zilnic temele. E mai greu ca înainte pentru că nu are calculator și le face de pe telefon. Bucuria acestor zile e dată, în schimb, de activitățile din programul „Pâine și Mâine” al ONG-ului World Vision România. Nu vrea să rămână în urmă cu nicio temă sau activitate, iar acolo unde întâmpină vreo dificultate, apelează la pedagogul din proiect.
*
Deși Luca este unic, ca el mai sunt peste 250.000 de copii care nu au apă curentă în casă, electricitate, toaletă în casă sau mese calde zilnice.
Prin urmare, accesul la Internet și posesia unui calculator sau tabletă pentru a avea acces la educație, odată cu introducerea, de luna trecută, a obligativității învățământului online, sunt doar vise îndepărtate, care nu se regăsesc pe lista de priorități ale familiei în cazul în care situația financiară se îmbunătățește pe termen scurt și mediu.
În plină pandemie, când școlile sunt închise, sărăcia devine și mai săracă…iar cuvinte precum digitalizare și modernizare sunt, din păcate, doar cuvinte pe unele planuri și proiecte guvernamentale care nu au corespondență în realitate. Spre exemplu, programul Euro 200 care prevede, teoretic, ajutor pentru familiile sărace pentru achiziția de echipamente IT.
Totuși, programul este nefuncțional și aproape imposibil de accesat de către familiile vulnerabile.
Luca și toți copiii au dreptul la educație. Au dreptul la o viață mai bună. Luca are dreptul să continue să învețe.
Fii și tu eroul copiilor alături de World Vision România și dăruiește educație! Donează aici, sau trimite un SMS la 8864 cu textul SPERANTA (4 euro). Împreună, continuăm să învățăm!
P.S. Articolul de astăzi nu e scris de mine, e scris de cei de la World Vision România pe care mi-am promis c-o să-i ajut de fiecare dată când vor apela la mine.
Acușica (că m-ai învățat cum se face 😏!)
Adăugat World Vision România pe lista mea. Mulţumesc, Mihai!
Euro 200. O mizerie de proiect care sigur 100% s-a vrut doar că o bifă pe un plan. Și bifă a rămas. La firma unde lucrez se poate accesa această sumă, dar ghici ce? În doi ani de zile am făcut un singur dosar. Pentru că e atât de alambicat sistemul încât părinții renunță. Nu au bani sa completeze suma asta infimă, nu au timp de mers la școală si la inspectorat și după ce că se cere o adeverință de venit a tuturor membrilor familiei, mai trebuie să dai și o declarație la notariat că venitul pe cap de membru al familie nu depășește 250 lei brut. Deși asta reieșea simplu printr-o operațiune matematica tot simplă. Dar notații trebuie să mănânce și ei. Si de ce să facem ceva simplu când putem să ne complica maxim?!
P.S Copiii rămân sensibilitatea mea no.1. Indiferent de cum le sunt părinții.
Comentariu beton!35
Da, păi și oamenii ăștia zic că Euro 200 e mort și îngropat.
Din păcate suntem campionii proiectelor inutile sau moarte în faşă.
Comentariu beton!18
Acum chiar o să fiu un pic cârcotașă, îmi cer scuze pentru asta, dar mi-aș dori din tot sufletul să se înceteze cu faza asta cu ”eroii”. Nu e niciun eroism în a face o donație pentru o cauză, sau un proiect, ci e ceva firesc. Dacă vrei, dacă poți și dacă ai încredere că banii vor fi utilizați cu folos.
Comentariu beton!28
@Anduța,
Eroii din clip nu sunt cei care donează.
Laura, ce se înțelege din: ”Fii și tu eroul copiilor alături de World Vision România și dăruiește educație! Donează aici, sau trimite un SMS la 8864 cu textul SPERANTA (4 euro). Împreună, continuăm să învățăm!” ?
Eu am înțeles că eroii nevăzuți sunt cei de la World Vision.
Si asta e numai varful aisbergului!
Am lucrat in invatamant, in Romania, timp de 26 de ani. Pana in 2014 cand pur si simplu n-am mai rezistat.
Nu mai stiu cati ministri, unul mai incompetent (sunt o lady!) decat altul. Fiecare voia sa reformeze intregul sistem dupa ideile lui sucite si, a doua zi dupa numire, voia rezultate. Ne ingropau in hartii de ajunsesem, din profesori, contopisti. Copiii si parintii erau complet in ceatza si noi impreuna cu ei.
As putea sa scriu romane despre acest sistem cu picioare de lut dar ma opresc aici. Imi dau lacrimile cand ma gandesc. Era ceva ce-mi placea sa fac. Puneam suflet si pasiune. Si multa dragoste pentru elevii mei. Dar…chiar n-am mai rezistat.
Comentariu beton!42
Am văzut câteva secunde de filmare, poza lui Luca și-am citit textul ăsta. Mi-au dat lacrimile și, zău, mi se întâmplă rar asta.
Oare ăia se ”sus” (era să scriu josnicii de ”sus”) nu văd, nu știu, nu simt nimic pentru copiii ăștia?
Nu 4 euro, ci 400 euro i-aș obliga să doneze. Pentru ei ar fi o firimitură.
Comentariu beton!15
@Laura, ai uitat sa pui trei de zero dupa 400.
@Relou,
Le-am mai lăsat și lor de-un covrig.
Îi trec și pe ei pe listă și le doresc succes. 🙂
Mă simt neputincioasă. Mi se pare că oricât aș putea să donez este insuficient. Și mă umple de nervi că tot ce se face în țara asta se face din donații. Atunci pentru ce, dracu’, mai avem nevoie de Stat?!
Comentariu beton!23
Ca să ne creeze condiții să donăm?
Indiferent cât de mult ar putea dona cineva, tot ar fi insuficient la ce nevoi există în țara asta. Din fericire, însă, nu ești singura care donează. Eu văd donația ca pe o picătură de apă pe un teren cuprins de secetă. Dar din mai multe picături, poate chiar o ploaie…
În ceea ce privește Statul, nu-l văd ca pe o entitate de care am nevoie. Ci ca pe o entitate către care sunt obligată să donez lunar, deși, dacă aș avea de ales, nu cred că aș da nici măcar un leu.
Corect, @Anouk, este insuficient, uneori am aceeași senzație. Dar poți privi lucrurile și altfel: în ciuda unui stat impotent și ticălos, se întâmplă lucruri mișto în societate. Donez optimism. 🙂
Si eu ma intrebam unde se duc toate impozitele si taxele! Unde mama dracului se duc toti banii dati la asigurarile de sanatate, ca eu n-am vazut nici macar o aspirina gratuita cand era fi-meu mic.
Or fi prin pensiile speciale? Intreb si eu…
@Anduța, @didina, da, sunt conștientă că se întâmplă lucruri faine în societate. Dar mie mi se pare că societatea evoluează prin educația pe care le-o dăm copiilor. Și picătură cu picătură de bine nu pot înlocui un standard de viață și educație. Rămân picături, cazuri izolate în care sunt salvați câțiva copii.
Un sfert de milion… Dumnezeule!
Eu mă întreb cum ar fi viețile acestor copii fără ONG-uru, că tot sunt blamate și scuipate de orice oligofren cu stomacul plin și apă curentă.
Cunosc sau citesc despre o mică parte dintre ele, fie că asigură o masă caldă, produse de igienă, transport la medic, rechizite, cadouri, dar nu pot să le bage și curent în sat sau să le asigure locuri de muncă părinților, nu e treaba lor asta. Ce căcat mai face statul ăsta pentru ei? Le sapă o groapă în curtea școlii, pe post de wc? Eu mai degrabă aș direcționa tot impozitul către ONG-uri decât către cancerul ăsta de stat de la care nu vezi decât parcuri în câmp și panseluțe în campanii.
Apoi se plânge de promovabilitatea la bac, de nivelul scăzut al educației generației noi de angajați. Păi cine se educă cu stomacul gol și citind la lumânare? A venit 2020 numai pentru unii.
Și mușcate, nu numai panseluțe.
Da, au nevoie si de tehnică dar au nevoie de profesori care sa isi facă treaba la clasa.
Am vazut cum radeau de rezultatele copiilor din mediul rural si nu am inteles de ce.
Nu știu ce așteptări să avem de la acești copii.
M am uitat pe rezultatele de la capacitate și am văzut ce se întâmplă in județul nostru in mediul rural. Numai note de 2, 3, 4 si 5i, cu greu găsești un 7 si notele de 8, 9 si 10 sunt o raritate.
Nu am dormit azi noapte gandindu ma la o întreagă generatie de copii care au fost trimiși la școală ca sa aibă de unde se întoarce.
Nu este posibil ca din 30 de copii să nu găsești 5 , 7 copii pe care sa i inveti ceva in patru ani de gimnaziu ca sa ia niste note onorabile. Romanii, copiii nostri sunt o generatie inteligentă care pot face lucruri uimitoare, ce vina?au ca s au nascut in sate in care invatamantul inseamna o usa pe care intri ca sa iesi mai tarziu cu 5 ore.
Nu vreau sa generalizez dar sa va uitati pe rezultate sunt sate intregi cu note de la 1 la 5. Unde o sa ajungem cu aceasta generatie care efectiv sunt neșcoliti, ca nu vreau sa spun analfabeti pentru ca as arunca asupra lor toata vina. E nedrept, e strigator la cer sa râdem de ei fara sa ne ocupam mai intai de educatia lor. Trebuie sa fie cineva responsabil pentru asta si ca niste adulti intelepti ce suntem nu putem invinovati niste copii fara ajutor.
Scuze, dar m a luat valul, nu am putut sa adorm aseară, până pe la 3, după ce am văzut listele. Copiii sunt viitorul nostru, pe ei trebuie să ne bizuim ca să meargă ceva in tara asta si noi ne tăiem singuri craca de sub picioare în timp ce râdem.
E sinucidere curată ce se întâmplă.
Comentariu beton!21
Adevarat, ma framanta si pe mine aceeasi chestie de ceva vreme. O vreme dadeam vina pe profesori, ideea e ca am pe cineva in sistem, imi povesteste niste chestii de te doare mintea. Pe langa clasicele tampenii de hartogarii, birocratie si programa aiurita, politica, primarii, etc. Spre exemplu, ecuatia de gradul 2, are in programa 3 ore. Nu stiu exact cifra, zic asa, la plezneala. In 3 ore trebuie sa explici lectia unui grup de 20-30 de copiii. Indiferent ca au inteles-o, in a 4a ora continui cu programa.
Si aici exista doua feluri de profesori, unul verifica elevii, vede ca 60% n-au inteles nimic si mai pierde 1-2 ore prin metode alternative sa explice lectia pana o inteleg cat-de-cat toti. Si altul, care zice, asta e metodologia, daca n-au inteles, treaba lor, sa faca meditatii.
Partea nasoala e ca amandoi au dreptate. In primul caz, dupa 2 saptamani, ai la usa 3-4 parinti care te iau la rost, „Ionut al meu, care e la alta scoala, face integrale deja, voi ce dracu predati aici atata timp??”. Iar in celalalt caz, vezi rezultatele la capacitate, dar totul e legal pe hartii, copilul e prost.
In momentul in care statul te ingroapa efectiv in hartii, te inveti cu ele si te aperi cu ele. Si profesorii s-au invatat, majoritate, tinem hartiile in regula, aplicam metodologia, normele si programa scolara si asta e. Sa faca reforma cine o vrea, jobul meu safe e mai important.
Acum 4 ani, in localitatea rurala, mica,in care locuiesc s-a dat in folosinta un after school facut cu fonduri europene, scoala, de asemenea este noua, frumoada, spatioasa si cu toaleta corespunzatoare.
Dupa ce a fost receptionat after school-ul nu a avut loc nici macar un minut de activitate cu elevii-calculatoarele s-au incuiat in magazia scolii-pentru ca sa nu se fure!-iar mobilierul a mucegait din lipsa de aerisire..
Poate ar trebui mentionat ca atunci s-a schimbat administratia si, nu-i asa, de ce sa folosim ceva facut de adversar?
Asta politic vorbind, dar profesorii? Aaa, care profesori, aia facuti de nastase la idd,si care, dupa 4 ani in care au notat niste copii cu note bune le spun acum parintilor „sunt prosti, nu ii mai inscrieti la capacitate ca oricum nu iau!”??!!
Comentariu beton!13
Măgăriile astea sunt foarte vizibile în comunităţile mici cu bani cheltuiţi fără cap pe nişte proiecte impuse „de sus” cu dedicaţie pentru nişte firme de apartament care sunt abandonate după finalizare pentru că „nu mai sunt fonduri”. Celebrele terenuri de fotbal în pantă şi parcuri la sate unde mai sunt cinci babe şi trei moşi băşinoşi ar fi un exemplu când pe acolo ar fi fost necesar nişte asfalt pe uliţe, apă curentă, canalizare sau o ţeavă de gaz.
Dar da, totul pleacă de la educaţie şi oamenii care o predau în şcoli.
Baaa, ce sa spun, ideea mea era ca material lucrurile stateau ok si totusi pentru copii nu a facut nici o diferenta!
Şi ideea mea era că-i doare fix în pix cine, cum şi dacă o să beneficieze cineva în viitor de o investiţie făcută la suprapreţ din cauza şpăgii aferente. Banii au fost cheltuiţi, parandărătul a fost dat, mai departe… dumnezeu cu mila.