Să vă povestesc, zic.

Eu locuiesc chiar la intersecția dintre două străzi, intersecție pe care o puteți admira în fantastica fotografie de mai jos.

Acum vreo două săptămâni, tocmai ieșisem pe balcon la o țigară când de jos s-a auzit mare bubuitură mare. Accident, evident. Cum mașina mea este parcată extrem de aproape de ceea ce vedeti voi în poză, am coborât în secunda doi, ca să văd vreunul dintre cei doi năzdrăvani ai șoselelor nu cumva ricoșase în a mea.

Din fericire nu ricoșase, din și mai mare fericire amândoi erau întregi, doar mașinile arătau cam șifonate. În schimb, reușiseră să doborare palancă la pământ semnul de „cedează trecerea” de pe strada pe care voi o vedeți în dreapta pozei. Mno, se mai întâmplă. Cum nu existau victime, s-a calmat repede toată lumea și șoferii au plecat la poliție pentru declarații.

Două sau trei zile mai târziu după această deosebită întâmplare, vine și echipajul de la ADP (sau de la ce autoritate s-o ocupa cu semnele astea) si începe să monteze semnul de cedează, că nu poți să lași intersecția nesemnalizată. Doar că, ce să vezi, îl montează în cu totul alt loc decât se afla pâna la accident, adică pe strada care până atunci avusese prioritate. Ce-a urmat, puteți constata cu ochiul liber uitându-vă la fotografia de mai jos. Trei străzi care intră în aceeași intersecție, toate trei având, la o primă privire, cedează trecerea (v-am pus eu săgeți ca să observați unde au rămas vopsite pe carosabil semnele de „cedează”, așa cum erau ele dinainte de accident).

Prin urmare, de la montarea semnului de cedează încoace, de minim trei ori pe zi asist la scene cu mașini care vin de pe ambele străzi, ajung în intersecție în același timp, frânează cu zgomot și opresc. După care, avem două situații distincte, dar n-aș putea spune care dintre ele e cea mai frecventă.

Situația unu. Șoferii sunt deosebit de amabili sau politicoși și încep să se invite unul pe altul care să treacă primul. Serios, știu că nu vă vine să credeți, și mie dacă-mi povestea cineva aș fi zis „hai, frate, că prea bagi în ele, unde-ai văzut tu șoferi bucureșteni care să se invite unul pe celălalt?”. Dar chiar am asistat cu ochii mei la fantasmagoria asta, chiar mai multe ori. E drept că prima oară când s-a întâmplat, m-am uitat la numere să văd dacă sunt din București. Erau.

Situația numarul doi. Șoferii nu sunt deosebit de amabili sau politicoși și, pentru a stabili care să tracă primul, încep să se invite unul pe celălalt la excursii inedite în locul din care au venit pe lume. Sau ceea ce în limbaj de specialitate poartă numele de de acordarea priorității bazată pe prioritatea de șmecher. „Băăă, ești idiot? Era să dau în tine, nu vezi că am prioritate?” și răspunsul aferent din partea adversă „Coaieeeee, nu vezi că tu ai cedează? Ești nebun?”. Și-o țin tot așa până ce unul dintre ei îl lasă pe celălalt să treacă.

Râdem-glumim, dar cred că doar datorită norocului încă nu s-a luat nimeni la bătaie sau, și mai grav, n-am mai asitat la încă un accident.

Mno, acestea fiind zise, mă întreb cam ce-ar trebui să fac în situația asta? Că dacă sun la primăria de sector sau la ADP să le explic la ce asist zilnic, probabil or să mă ia ăia drept nebun. Și pe bună dreptate, pentru că dacă e s-o iei după litera legii, semnele de pe stâlpi sunt cele care ar trebui să conteze pentru șoferi. Doar că legea o spune ea așa, dar când ești la volan și uneori trebuie să iei decizii în fracțiuni de secundă, ai toate șansele să te dezorienteze și niște cedează trecerea imense, vopsite pe carosabil (ca să înțelegeți cam cum arată, cât sunt de mari, v-am făcut și-o poză de sus)

Deci, are cineva vreo idee cum aș putea să-i ajut pe bieții șoferi care au ghinonul să treacă pe la mine prin intersecție? Și, dacă se poate, aș prefera să nu vină nimeni cu soluția de mare angajament: „Da’ ia-ți și tu al doilea job și stai în intersecție să-i dirijezi”. Doar dacă se poate, desigur.