Una dintre spaimele cele mai mari ale adepților teoriei conspirației este că oculta mondială lucrează la un plan secret pentru a ne fi implantate tuturor cipuri.

Am tot chibzuit de-a lungul timpului la treaba asta, dar până la urmă am ajuns la o singură concluzie: vă dau cuvântul meu de onoare că nu înțeleg de unde le vine teama asta. Mă rog, trecem lejer peste ipoteza stupidă că vor să ne implanteaze cipurile doar ca să ne poată omorî mai ușor cu computerul ăla cuantic. Nu, mă gândeam eu așa, aproape ca un om, de ce naiba mi-ar fi frică de cipul ăla dacă nu am absolut nimic de ascuns? Adică să-mi fie teamă că ce? Că știu EI când plec la muncă, când mă întorc acasă sau când mă duc la mega? Groaznic, vă spun, nu mai pot dormi noaptea de spaimă.

Ok, înțeleg să-ți fie frică dacă ești infractor, dacă meseria ta e să furi, să dai în cap la oameni, să le spargi casele sau să faci ceva la fel de nasol. Da, așa te înțeleg, ai chestii de ascuns, iar cipul ăla ar ajuta autoritățile sa te prindă. Dar mă îndoiesc foarte tare că toți ăia pe care-i văd aolindu-se pe net ”aoleooo, săriiiți, că vor să ne bage cip” au genul ăsta de activități.

Aș zice chiar că, dimpotrivă, în majoritatea lor covârșitoare sunt genul de cetățean obișnuit, ca noi toți, cu datorii la întreținere și probleme cu prostata. Adică tu locuiești în Berceni, unde stai cu nevastă-ta, soacră-ta și-un câine, dar tremuri îngrozitor de frica cipului. Că ce? Că află oculta mondială de câte ori a făcut nevastă-ta fasole cu ciolan luna asta sau cât de des mergi tu noaptea la pipilică? Mhm, pare logic.

Și-atunci, dacă nu ai nimic de ascuns, de ce-ar trebui să-ți fie teamă de o chestie care e făcută să te ajute?

Pentru că, după creierul meu naiv, odată cu cipul ăla ai scăpat să mai cari după tine buletin, permis, pașaport, card, și restul de porcării pe care ești nevoit acum să le ai asupra ta. Plus, fișe medicale sau tot felul de date ori hârtii pe care acum, dacă ți le cere cineva, începi să răscolești prin toate sertarele din casă, în timp ce te rogi să le mai ai. Plus alte avantaje care nici măcar nu-mi trec prin cap, că nu e treaba mea să-mi treacă.

Uite, dacă aș avea mâine nevoie de certificatul de naștere, probabil c-ar dura câteva ore până aș reuși să-l găsesc. Dacă aș reuși, desigur. Poate cu cipul gata implantat n-aș mai avea nevoie de el.

Sau mă gândeam că poate dacă ai cipul ăla, reușește poliția să te localizeze mai repede când te răpește vreun scelerat. Și poate nu mai ești nevoit să ții linia ocupată când suni la 112, și poate nu mai mori. Zic și eu.

Sau poate poți să afli unde ți-e copilul când a trecut de multișor ora la care trebuia să ajungă acasă și are telefonul închis sau sună în gol. Și poate faci ceva când vezi că e în cu totul altă parte decât unde știai tu c-ar trebui să fie.

Sau poate dacă ai cipul ăla nu mai conduci ca dementul cu 180 prin localități, punând în pericol viața altor oameni, dacă știi că-ți vine amenda automat acasă.

Și-aș putea continua așa două zile.

În schimb, știți de ce mi-ar fi teamă cu adevărat? Mi-ar fi teamă că de implementarea sistemului cu cipuri și de ulterioara lui mentenanță se vor ocupa ori statul român, ori o firmă abonată la contractele cu statul. Iar asta știm cu toții cam ce rezultate deosebite aduce, nu? Păi sistemul pentru cardurile de sănătate nu funcționează cu lunile, de ce-ar funcționa cipurile? Care, cel puțin teoretic, ar cere resurse infinit mai multe și mai mari? Așa că mie nu de cip mi-e teamă, ci că nu ne va ajuta la nimic.

Când vom avea nevoie de el, ori o să fie sistemul căzut, ori o să dea erori de conectare. Și să te văd atunci cum îi explici polițistului de frontieră din Lituania că tu ai pașaport și că nu e vina ta că-i apare lui pe ecran „error 404” când îți citește cipul.

Ca să n-o mai lungim, o să vă întreb direct și cât se poate de serios: dacă ar apărea un cip din ăsta menit să-ți ușureze viața, vi l-ați implanta sau nu? Presupunând că e opțională implantarea, desigur.

Deci?