Nu știu dacă în bula voastră au ajuns discuțiile despre cât de poluat e aerul din București, dar la mine în bulă au ajuns cu vârf și îndesat. Și nici măcar nu ar fi asta problema, ci că au ajuns și la mine în casă, unde, evident, au început automat discuțiile despre cât mai am de gând să trăim așa, fără purificator de aer, ca sălbaticii?

Doar că, dacă de obicei nu mă opun când mi se cer lucruri de genul ăsta (macar atâta lucru am învățat și eu în această viață, că trebuie să lași femeia să-și facă damblaua), de data asta am opus o rezistență acerbă. Am cerut să mi se demonstreze că e aerul poluat la noi în casă, altfel nici nu mă gândesc să dau banii pe ceva ce nu înțeleg la ce mi-ar trebui.

Iar chestia asta ține măcar de două luni. În sensul că, măcar o dată la câteva zile regina fashion-ului ținea să-mi amintească pe un ton din ăla solemn că nu e de joacă cu poluarea și că trebuie să facem ceva în sensul ăsta. Moment în care eu ridicam așa un deget în aer, sondând aerul, și rugând-o să-mi arate și mie unde e poluarea aia, că eu n-o văd, și rezolvăm.

Dar, pentru că eu sunt un tip credincios si Bărbosul Suprem mă ajută la greu, că doar și eu țin toate posturile și merg regulat la slujbe, spinoasa problemă care risca să strice armonia în cuplu s-a rezolvat fără să trebuiască să mișc un deget.

Practic, a făcut Universul tot ce era de făcut în secunda în care am primit un telefon care a sunat exact așa:

– Salut, Mihai, suntem de la Philips, putem să te reținem câteva minute?

Puteți, sigur că puteți, că doar mi-ar trebui un televizor nou. Doar că, aveam să aflu foate repede că nu despre televizor era vorba, ci exact despre subiectul care isca discuții atât de aprinse la mine în casă.

Pe scurt, oamenii mi-au propus să-mi dea în teste un purificator de aer ca să mă conving că aerul din casă e mai poluat decât ăla de afară. Chestie la care, când am auzit-o, m-a pufnit, evident, râsul. Adicătelea cum să fie aerul din casă mai poluat decât ăla de pe stradă, că doar nu mă plimb cu mașina dintr-o cameră în alta. Dar ce să vezi, au găsit rezolvare și la asta: îți timitem și un senzor de exterior, ca să vezi care sunt valorile poluării din exterior, comparativ cu ce ai în casă. Moment în care n-am mai avut ce să măcăn și le-am zis să trimită ce vor ei, că văd io ce și cum.

Și-au trimis. Ce să mai zic, merita să fi văzut fața triumfătoare a reginei fashion-ului când a văzut curierul venind.

Iar acum, la ora când vă povestesc toate astea, măcar pot să vorbesc în cunoștință de cauză. Când am instalat aparatul în casă, valorile PM 2.5 (adicătelea „particule în suspensie”) erau la 70%. După numai o oră de funcționare, cifrele din casă scăzuseră deja la 28%.

Ceea ce a făcut-o pe regina fashion-ului să rostească acele cuvinte de care îmi era cel mai teamă:

– Ți-am zis? Am avut dreptate.

Și ce poate fi mai rău decât sa trebuiască să-i dai dreptate femeii? Groaznic, vă spun.

Ca să fie tacâmul cumplet, mi-a mai fluturat trumfătoare sub nas și un prospect sau ceva pe care scria că purificatoarele astea captează şi elimină din aer 99,97 % dintre alergeni. Adică polenul, acarienii, sporii de mucegai, fumul, bacteriile și PĂRUL DE ANIMALE. Chestie care, nu știu cum să vă zic, dar i-a picat ca o mănușă făcută pe comandă, având în vedere că tocmai ce-am luat mîțele acasă.

Ah, era cât pe ce să uit, oamenii chiar mi-au trimis un senzor de exterior, adică exact unul din ăla pe care-l folosește aplicația Airly, aia pe care ne-am descărcat-o cu toții ca să vedem cum stăm cu poluarea pe plaiurile ciobanului Bucur. L-am instalat frumușel pe balcon, l-am mapat și după ce a început să trimită valori, încă o dată am fost nevoit să-i dau dreptate distinsei: aerul din casă chiar era mai poluat decât ăla de afară. Bine, zilele astea, nici nu prea circulă mașinile prin oraș, după cum știm cu toții, dar orișcât, tot neplăcut a fost.

Nfine, ce s-o mai lungim, sper că vă e foarte clar că acum va trebui să cumpăr purificator, da?