Hai c-am reușit să mă enervez, deși ziua asta plecase așa de bine pe zen, pe d-astea.
M-am dus până la magazinul din colț să mai iau niște chestii. Și cum mă plimbam alene printre rafturi, un puștiulache, pe la trei-patru ani așa, a început să se învârtă în jurul meu. Arăta cu degetul când la un produs, când la altul, mai râdea la mine, mai râdea la prietenii lui imaginari, știți voi, cum fac copiii.
În spatele nostru, bunică-sa cu gura pe el. Nu atinge aia, nu pune mâna pe ailaltă, nu face, nu drege, nu, nu, nu. Io zâmbeam ușor ironic, că bietul copil chiar nu punea mâna pe nimic, doar se bucura și el în legea lui. Până o aud p-aia bătrână:
– Dacă nu te potolești, te bate tanti de la casă.
Acu’, nu știu cum sunteți voi, dar eu, când aud mizeria asta cu copiii și bătaia, mi se aprinde beculețul roșu care umflă vena aia groasă de la tâmplă, mi se duce pulsul în 180 și aia fost. Motiv pentru care m-am uitat la ăla micu’ și i-am zis cât am putut eu de calm:
– Stai liniștit, că nu te bate nimeni.
A fost drăguț. Nu știam că oamenii bătrâni pot să înjure și să blesteme fără să se repete. Când a dat bunicuța cea blajină drumul la meliță, practic a fost ca bătăile de la pupatul de moaște doar că fără moaște.
Am luat ce aveam de luat, am fost la casă, am plătit, și ea tot nu terminase să-mi explice, extrem de creativ ce-i drept, ce bădăran nesimțit sunt. Am și ajuns acasă de vreo cinșpe minute, dar sunt convins că bătrânica cea blajina e tot acolo slobozind ocări și scoțând foc nări.
Nfine, ce voiam să zic, nu vă mai lăsați copiii cu toți idioții, chiar dacă unii dintre ei le sunt bunici.
Eu am avut parte de bunici buni. Dovadă că ma doare sufletul când mă gândesc la toate amintirile copilăriei. Iar faptul că nu m-au bătut niciodată, cu toate că făceam cele mai nebunești prostii, spune cât de mult mă iubeau.
Și, îmi place să cred că am crescut frumos și că am respectat singura lor cerinţă: „pe unde mergi, să-ţi auzim numai de bine”…
Comentariu beton!107
Și eu. Dar se pare că nu e vreo regulă.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.82
@Paul, boss, eram la un magazin de cartier.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.59
Paul, dude… Scuza-ne te rog și pe noi ăștia, cu copii, care am merge sa cumpărăm un lapte, doua oua, trei rosii… Și, mnah, luam copiii cu noi… Ca avem joburi pana la ora 18 și plm ca la gradi nu ii mai tine, bone nu avem, bunici nu avem sau nu ne ajuta și atunci aia e, mergem cu plozii la magazin. Uuuuuu soc și groaza, stiu. Asta nu înseamnă că nu au bătut copiii aia mingea azi sau ca nu au mai ieșit de doua luni pe-afară. Mie chiar îmi place sa merg cu copiii mei la cumpărături… Mai discutam una alta, ne reconectam, chiar multe lecții de botanica, zoologie și alte științe au fost învățate acolo la vederea fructelor, legumelor, lactatelor etc. Și, bonus, luam și de-ale gurii.
Comentariu beton!197
@Paul: Hold your horses, buddy. Eu bateam Mall-ul din Vitan si alte en-gros-uri de la 4 ani cu ai mei la cumparaturi si chiar imi placea. Lasand la o parte ca am mers in total peste un sfert de Bucuresti pe jos (da, pe jos) tot pana la varsta aia, si n-as schimba asta pe nimic din lume.
Comentariu beton!31
Fac parte din categoria celor care au fost plasati la bunici pana pe la 7-8 ani, norocul meu ca am avut bunici extraordinari, de ambele parti – in mare nu am ce sa le reprosez. Foarte rar m-au urecheat, si tin minte si acum amenintarea „nu fa treaba X ca te fura tiganii / te dam la tigani”, privind inapoi nu pot sa stiu sigur ca nu as fi inteles altfel pericolul daca as fi fost tratat ca o persoana cat de cat inteligenta versus un copil pe care trebuie sa-l inveti cu frici sa nu faca una alta. Uitandu-ma in spate pot sa spun ca ii inteleg, asa au fost si ei crescuti la randul lor – atat au putut – iar intentiile erau bune, oameni simpli de la tara, nu exista atunci psihologie, cursuri de parenting, ideea de comunicare emotionala cu copilul. Cred ca pe vremea bunicilor copiii nu erau o alegere emotionala, ci una practica – aveai nevoie de cineva care sa faca curat in ograda, sa iti aduca celebra „cana cu apa”, si nici nu era rata de supravietuire ca acum – faceai cati copii puteai.. si 9 si ajungeau la adolescenta 4-5, nu cred ca puteai ramane sanatos la cap daca te atasai emotional de fiecare din ei si apoi sa ajungi sa ii ingropi.. asa ca probabil copiii erau vazuti ca o obligatie, si o investitie pe termen lung, treaba cu iubirea si emotia venea poate mai tarziu, daca venea vreodata.
N-am copii , mi-as dori la un punct, si as vrea pe cat posibil sa nu ii „plasez” nicaieri decat pt momente de plecari in vacante. Ma gandesc la cate momente frumoase as putea pierde daca nu i-as avea langa mine cand cresc, pe de alta daca ii „plasezi” le pierzi pe alea bune dar te scutesti si de alea „rele” cand plang, cand fac prostii… dar astea sunt fix momentele in care poti sa demonstrezi ca esti un parinte bun si ca poti sa faci ca fiinta aceea sa devina un om bun si echilibrat care isi intelege emotiile si poate deveni responsabil si intelege diferenta intre bine si rau…
Nu ii inteleg nici pe cei ce spun (ca @Paul) ca nu trebuie sa scoti copilul din casa la mall sau la cumparaturi sau probabil in orice loc unde ar putea incepe sa planga si sa deranjeze pe altii. Eu vad copilul ca un om mic, fara experienta, si datoria ta – ca parinte – e sa il faci sa inteleaga lumea din jurul lui si sa se raporteze intr-un fel sanatos la ea, fara sa-i cauzezi traume in acest proces (sau cat mai putin posibil – nu exista parinti perfecti evident) … si cum il faci pe copil sa inteleaga lumea daca nu il duci prin ea? Il cresti intre 4 pereti, intr-o bula de sticla, limitandu-i interactiunile cu adultii si lumea din jur ca sa ii protejezi pe ceilalti de posibilitatea de a fi deranjati de copil? News flash – e normal ca un copil sa mai planga, e normal sa alerge sau sa faca nazbatii – asta inseamna sa fii copil, toti am fost acolo la un punct. Asta nu inseamna evident ca as duce copilul in locuri potential periculoase sau care i-ar face rau doar de dragul de a ii oferi o experienta noua – am vazut parinti care isi duceau copiii la concerte cu muzica la volum mare (ma deranja pe mine, d-apaimite timpanul ala mic…) si nici intr-un avion nu l-as duce pana nu creste un pic – niciodata nu am inteles parintii care fac asta pentru vacante – oricum nu intelege nimic – nici din zbor si nu o sa tina minte nici vacanta respectiva, iar presiunea din avion il apasa in urechi si evident incepe sa planga (ca 90% din copiii mici din avioane…) – singura explicatie e ca parintii nu au posibilitatea de a lasa copilul la cineva (copil fara bunici sau bunici bolnavi / cu probleme de comportament) si vor si ei o vacanta…
Comentariu beton!43
Se pare ca nu stii de ce sunt in stare unele „batranele”!😑
Comentariu beton!31
Așa se pare, da.
Poza de la sfârșit e reprezentativă. Zi mersi că nu avea și bunicuța cea blajină o bâtă ca aia, că ți-o luai!
Comentariu beton!23
Am zis deja. 😀
Bine că nu ai auzit : Dacă nu te potolești, te bate jandarmeria😜
Oricum, cea mai cea e aia cu bătaia divină : Te bate Dumnezooo… și nu cu bâta că nu-i țâgan 🤭
Comentariu beton!41
Poate dacă era nepotul lui Carmen Dan.
Lucrez într-un magazin cu produse și jucării pentru copii. Aud ocazional de la părinții lor „Nu mai atinge, nu pune mana ca uite te bate tanti!” Ma enervează rău de la părinți asa atitudine, sunt eu bau-baul copilului tău? Și le spun copiilor… Nu, nu te bate tanti! Fața părinților? Priceless!
Comentariu beton!126
Stați sa vedeți când vin la consultație și spun,, dacă nu stai cuminte îți face doamna doctor o injecție”. Cu mine în cabinet! Este… grozav!
Offtopic putin,dar e vorba de magazin.
Bebeloiului ii place sa se plimbe in Megaimaj….pleaca de la locul de joaca si fuge la mega….intra in magazin si da ture printre rafturi…sta si 20 minute daca il lasi.Nu atinge nimic,doar alearga si se uita la chestii.
Are deja prieteni printre angajati.
Comentariu beton!76
Fix asa era și al meu când era mai mic. Bonus, e Mega cu lit și plăcerea lui cea mare era plimbarea cu liftul.
Astea sunt babele operate care fac sprint sa prinda locuri pe scaun in RATB. Bruscle trece operatia cind stau la coada la pupat cadavre sau la o gratuitate de la primarie.
Comentariu beton!34
Ha, asta mi-a adus aminte de cum comenta o cucoana pe fb acu cateva zile. Zicea ca foarte bine ca s-a bagat taxa oxigen, ca vai nu poate sa iasa cu nepotul sa se plimbe pe Magheru (!?) , ca scoate funingine din nasul copilului cand ajunge acasa. Lasand la o parte faptul ca in zonele de genul chiar nu am vazut sa circule vechituri, sau poate una la 10 din alea de j de mii de euro, de ce naiba ti-ai plimba nepotul pe bulevard in loc sa mergi in parc?
I-a zis un tip ceva de genul si a luat mahalagioaica foc. Cum, ca ea are familie de trei generatii in Bucuresti si dupa au urmat niste injuraturi atat de penibile ca am vrut sa ii spun sa nu se mai laude ca e bucuresteanca. Dar am lasat-o balta ca nu avea sens. Bine, si fata o dadea de gol, o mutra de acritura cu par vopsit blond matura. De fapt chiar asa i-ar fi stat cel mai bine, cu un maturoi in mana si ar fi semanat perfect cu femeia de serviciu din filmul „Grabeste-te incet”.
Ma gandeam ce vocabular o folosi cu nepota-su daca pe internet injura in halul ala.
Pe mine mamaie ma ameninta cand nu reusea sa ma faca sa dorm la pranz, ca vine bau bau :)).
In rest aplica strategia cu „nu mai vorbesc cu tine”. Ma tineam eu tare, da in final mergeam si imi ceream scuze, desi tin minte si acum cat de greu imi era sa trec peste mandrie. Tataie proceda cam la fel, desi el nu spunea nimic, vedeam pe fata lui cand se supara si ma prindeam ca am sarit calul.
Comentariu beton!42
E plin Bucurestiul de vechituri, toata tara e plina, suntem groapa de rable a Germaniei, inhalam fumingine, nu oxigen. Nu inteleg cum poti spune ca nu ai vazut masini vechi in Bucuresti. Cat despre plimbatul copiilor prin oras, cand trebuie sa-i duci din punctul A in punctul B, nu ii teleportezi. Ca sa nu zic ca nu vad nimic rau in a te plimba si prin oras, sunt multe zone frumoase care merita vazute, apreciate, cunoscute.
Îţi place sau nu:
0 
0
Comentariu beton!18
Poate nu copilul era problema. Poate bătrânica era supărată că nu reușise să vândă mașină aia ținută în garaj, cu 5000 km reali, cu care mergea duminica la biserica. S-a descărcat și ea pe tine. Nu mai pune și tu totul la suflet!
Comentariu beton!29
Nuuu, că nu era nemțoaică. 😀
Bunicii mei nu au excelat la relația cu nepoții. Poate și pentru că erau departe. Ei oricum nu au avut relații foarte bune nici cu copiii lor. Copila mea a rămas o singură dată la mama mea. Ea, mama mea, nu a relaționat mereu cu dragoste cu noi. Așa că nu am vrut să îmi chinui copila. E adevărat, nici nu prea știe cum e să te pupe buni pe amândoi obrajii, cu dor și dor, iar și iar.
Trebuie totuși să menționez un lucru pe care-l apreciez mult de tot la mama mea: nu ne înjura când era supărată pe noi sau ne bătea, nu prea am auzit-o cu d-astea
Azi e cu durere și amintiri usturătoare despre mame și bunici.
Trebuie să ținem cont că ei, cei din acele generații, așa au fost crescuți și „iubiți”: cu vorbe și gesturi urâte. Unii au demență, Alzheimer, schizofrenie în faze relativ incipiente și toacă liniștea celor din jur. Știu ce spun. Soacra mea era așa și toți credeau că au înrăit-o singurătatea și bătrânețea. De fapt, a fost diagnosticată ulterior cu Alzheimer. Deci îi pot fi iertate unele ieșiri. Cred că unii pensionari ar trebui văzuți obligatoriu și de psihiatru, nu doar de cardiolog și diabetolog.
Totuși, o zi frumoasă să aveți. Azi e sărbătoare.
Comentariu beton!61
Sunt de acord, intr-o oarecare masura. Numai ca sa nu te puna sfantul sa le sugerezi unor batrani ca ar fi bine sa se caute si la cap, ca patesti ca Vasilescu 😉
Comentariu beton!34
@Alina I: Cred că e greu cu astfel de oameni. Mai ales în țara unde dragostea stă doar pe vâful buzelor. Eu, de obicei, evit „discuțiile” de felul acesta. Probabil că, dacă le-aș spune ce merită când amenință un copil cu bătaia, în loc să arate creier, înțelepciune și dragoste, mi-aș lua-o rău de tot. Nu toți românii gândesc, din păcate.
Comentariu beton!14
în cazu meu, când stăteam la bunici, dacă făceam prostioare mă turnau la părinți
părinții le aduceau de mâncare care în anii ’80 se găsea greu, iar în anii ’90 trebuia să ai bani și de obicei mă lăsau în pace să fac ce voiam eu
bunicii nu m’au bătut, dar mă „raportau” părinților
Ceva, ceva, tot făceai tu.
Nu suport atitudinea asta. Să transformi pe altcineva în personajul negativ pentru că nu ești în stare să-ți argumentezi simplu, în fața unui copil, decizia.
Din aceeași categorie e și „faci așa pentru că așa am spus eu.”
Comentariu beton!24
Și măcar dacă făcea ceva greșit ăla mic.
Nu că baba aia era vreo minunată dar ce vă mai pricepeți toți să apreciați cât de bine își cresc alții progeniturile! Probabil vă simțiți validați ca părinți când luați atittudine.
Se dezbate încă. Ce zici?11
Pe pariu ca maine se duce la biserica ,eventual il ia si pe cel mic ca sa afle si de acolo ca daca nu e cuminte il bate doamne -doamne.Saracul copil creste in ideea ca orice ar face e cineva care il pandeste si cum nu e atent jap jap si o incaseaza .Ce sa zic…..uneori da d zeu copii la toti nebunii care nu merita
Comentariu beton!18
Și eu am avut parte de chestia aia. Doar ca ei a fost „tanti” care cică băteam copii. Lucram într-un magazin de haine și „duamna mamă” era ofensată că nu mai putea proba a declarat 6372 rochie, că se plictisise copilul și plângea.
Dacă-i zicea „te bate jandarmeria” nu mai aveai ce comenta. 😜
Bravooo! Si eu am pornirea asta cand aud astfel de ineptii. Dar uneori ma abtin, mai ales in cazurile cand tatal se uita deja urat la mine inainte sa deschid gura… (stii… statura mea nu sugereaza prea multa forta)
Am fost crescuta mai mult de bunicii paterni, care ne certau, mai aruncau un papuc dupa noi si neuitata propozitie „lasa ca vine ma-ta, sa vedeti voi”. Mama ne altoia la fund, ne tragea de perciuni si urla, frustrari de mama foarte tanara crescuta intr o familie unde bataile erau zilnice. Acum sunt mama si bataia, urlatul, amenintarile nu sunt in meniul nostru deloc. Baietelul cand vede iesiri ale altor parinti prin magazine se speria la inceput ca nu intelegea „de ce face mamica lui/ei asa?” Acum spune taareee „mamica asta face urat ca atat poate ea”. Revenind la bunici. Acum copii sunt la parintii mei la tara de o saptamana si mai urmeaza inca o saptamana. Sunt cei mai fericiti, ai mei sunt total schimbati. Vorbeam cu mama la inceputul meu de mamicitie si ii reprosam cum ne altoia dintr un rahat fara motiv. A inceput da planga si a zis ca doar atat stia atunci ca nu avea minte si ca acum regreta mult comportamentul de atunci. Chiar pot spune ca relatiile noastre s au schimbat de cand ei sunt bunici. Sa auzi ca adult pentru prima data cand iti spun parintii ca te iubesc..a fost soc nici nu am stiut cum sa reactionez.
Eu am o problema cu batranii care se baga in seama si in sufletul copiilor necunoscuti si ii apuca nebunia cand le zici sa te lase in pace ca stii cum sa gestionezi situatia si incep sa vorbeasca urat, eu atunci vad negru in fata ochilor. Am mai avut o situatie cand cel mare plangea si a venit o batrana sa ii dea bomboana, el si a revenit instant ” nu vreau bomboane ca dentistul este scump si mai bine imi cumpar masinute si tu mirosi rau a partz” (si chiar mirosea urat) nu va imaginati cum s a transformat bunicuta in dragon cu 7 capete.
Comentariu beton!45
Corect era : „Vezi ca iti da unfollow pe Tik Tok robotul scanner de la iesire”
Sa vezi ce liniste era!
Cu totii imbatranim.
Da, dar unii o fac destul de urât. E însă pe principiul celor de la Divertis: „Părinții și președinții nu ți-i alegi tu!” Hai! Sâmbătă faină s-aveți!
Da mai….toti imbatranim doar ca unii destul de urat desi daca ma gandesc mai bine nu e chestie de varsta aici ….dobitocul tanar devine cretinul batran ,anii singuri nu ti aduc vreo intelepciune
Comentariu beton!19
Și ce să vezi @Claudia?! Nu numai că imbatranesti urât dar, pe deasupra, te dădeai pe net și la tot ce e … altfel! 😉 Si înveți doar despre dislike-uri!
Când eram mic mă ameninţau părinţii că dacă mai umblu haihui pe uliţele oraşului or să mă fure ţiganii. Şi au avut dreptate.
Bine, am luat şi bătaie de la ei dar eu am fost avertizat doar despre furat.
Am un nepurcel care pe la 2 ani când a apucat să meargă pe picioarele lui mai mergeam cu el la cumpărături prin market împreună cu părinţii lui şi eram 4 adulţi după el cu : Nu e voie, pune-l înapoi, ăla nu, nu nici ăla, nu trage de borcanele alea că acuma scot şlapul şi te pocnesc, NU, este interzis să te uiţi pofticios la ţâţele doamnei, doar adulţii au voie…Mie îmi plăcea de el pentru că ştia ce caut eu şi când ajungeam la raionul cu bere îşi desfăcea braţele larg şi striga tare de se auzea în tot magazinul: Bereeeee !!!
După o tură de magazin şi scandaluri că nu avem nevoie de tirbuşoane, prezervative cu gust de căpşuni, televizor şi bormaşină de unică folosinţă, nepurcelul şi-a pus singur din coş pe bandă un ou kinder şi era tare mândru de el.
Ce vroiam să zic… Ţineţi-vă copiii aproape de voi pentru că dacă îl creşte bunica tâmpită sau bona rataţi multe.
Comentariu beton!33
Am fost de câteva ori pusă în postura persoanei care „se supără pe tine”, sau „pe care o deranjezi”, sau care „o să te certe” și de cele mai multe ori infirm, cu mici completări. Doar când sunt deranjată cu adevărat – copilul dă peste mine, din greșeală sau altcumva, să zicem – confirm, de cele mai multe ori tăcând. De a da și bătaie nu țin minte să fi fost suspectată, dar în astfel de situații aș aduce în discuție problema ilegalității. Nu că treaba cu bătaia m-ar afecta pe mine in mod special, ci ca o chestie foarte importantă, pentru toată lumea, mai ales pentru copil.
Iar pe adulții care promovează bătaia ca pedeapsă (a copiilor și nu numai) i-aș trimite la terapie, dar nu din aia cu mindfulness și zen, ci cu niște metode adaptate pentru ei, inspirate din evul mediu de unde probabil au venit și pe care le-ar putea înțelege.
Fie-meu de trei ani, amenintat ca vine bau-bau daca nu adoarme, s-a ridicat in fundulet si a zis raspicat. Arata-mi-l tu pe bau=bau si ma sperii eu dupa aia. Am ras 5 min . Si mama , care vroia sa-l sperie, dar, cam acru.
Comentariu beton!19
E greu sa găsești subiecte noi pentru blog. Soluția – iesi din casa și cauți nereguli.
Bunici care își amenință nepoții în felul descris de tine sunt peste tot și asa cred ei ca pot preveni problemele. E greșit, nimic de spus, dar nu ii poți schimba.
Tot asa, și noi v-om fi urmăriți de blogeri printre rafturi la rândul nostru 😄 și sigur se va găsi subiect de o povestioara.
Oricum, totul e credibil pana ce i-ai spus ca nu te îl bate nimeni…de acolo, basme. Nu cred ca a început bătrâna sa înjure și sa blesteme.
Bănuiesc că ai abordat acest subiect din lipsa unei alte idei. Ai copii? Eu sunt mama si sunt prezenta 100% in viata copiilor mei. Cum crezi tu ca determini un copil de 2-3 ani sa te asculte in conditiile in care acesta nu are discernământ… Nu anticipează pericolele si nu stiu cum sa se protejeze singuri… ii spui sa nu sara in strada pentru ca trec masini si il pot lovi.. el se uita la tine si rade si sare cu toata viteză inainte…. Nu poate sa intelegeaga ca poate fi lovit , ca ajunge in spital, ca il doare etc… si atunci gasesti metoda sa il faci sa simtă putina teama… sa conștientizeze că daca merge mai departe va avea de suferit… si începi si il minți ca daca nu asculta vine lupul, poliția, si asa mai departe…. ce usor este sa stai pe margine si sa judeci… si mai ales cand nu ai copii…. in teorie toti stim sa creștem copii…in practica ii parasim la bunici, ii lăsăm sa faca ce vor si ne uitam la telefon pt ca suntem prea ocupați să ii luam cu noi la supermarket ca le strica zen-ul altora
Se dezbate încă. Ce zici?12
Marș, mă.
Am o fetita de 5 ani. Pt ea nu exista bau bau, o fura țiganu, vine politia etc. Ești părinte, n-ai decât sa-l ți de mana și sa ii explici de 10000 de ori, pana înțelege și crede-ma ca înțelege de pe la 4 ani ca masina lovește, exista oameni rai și ea trebuie sa stea în raza mea vizuala. Și unde nu înțelege, îl ți aproape, îl ți de mana. Nu mai creșteți oameni care sa creadă ca bătaia e normala, chiar și de la un necunoscut și oameni speriați de alți oameni. O sa fie niște adulti anxioși și timizi
Auzisem la un moment dat la mama mea spunându-le nepotilor mei ca daca nu sunt cuminti vine un batran si ii baga in sac… intamplarea face ca si eu trebuia sa il las pe fiul meu la ea pentru doua saptamani ea locuind in bloc cu frate-miu. I-am interzis sa ii spuna asa ceva cel putin la al meu. Am incercat sa ii explic de ce nu e ok: 1. Pentru ca tu ca parinte apari ca un incompetent in fata copilului… adica trebuie sa vina X si il educe/pedepseasca, ca tu ca parinte nu esti in stare sa il educi/sanctionezi (si nu la bataie ma refer… 50 genuflexiuni dau o febra la fesieri mai rau ca o palma la fund 😉
2. In plan emotional copilul se poate simti nesigur, adica orice looser poate sa il bata/fure etc si parintele (apartinatorul) va sta si se va uita la el cum ala/aia il fura/bate!
In concluzie, cred ca parintele cand face asemenea amenintari, subeatimeaza inteligenta propriului copil si totodata abdica din rolul de parinte transferand autoritatea unui strain (imaginar sau nu).
@Mihai Vasilescu
Unde emoticonu de ras?tre sa bagi ca pe faceboo,ca nu imi place sa dau like, un emoticon ceva de ras nu ai ? :)) haha..
Ce sa zic.. Am un copil de 3 ani, cuminte, drăgălaș îmi vine sa îl mănânc cu fulgi cu tot câteodată, dar câteodată tare neastâmpărat și alintat. Bunicii mei, ah cu mare dor spun ca au fost oameni perfecți, parca erau veniți din Rai(sunt sigura ca tot acolo au ajuns). Asta cu bolile mentale e cu dus și întors. Bunicul a avut dementa, a murit în ianuarie. A fost greu, la un mom dat nu te mai înțelegeai cu el. Mama și ceilalți 2 frați ai ei erau terminați, il păzeau cu rândul noaptea sa nu plece. Dar cand mergeam cu băiețelul meu la el, parca nu mai avea nimic. Era bunicul meu plin de dragoste, și când a căzut la pat înainte sa moara mi-a recunoscut băiatul și a zâmbit. Bunica nu a apucat sa îl cunoască dar tare mi-aș fi dorit sa îl sufoce cu dragoste cum făcea cu noi. Părinții și socrii mei, bunici de care sunt mandra. Îl iubesc și ii fac toate poftele. M-au ajutat enorm,mai ales de când am început serviciul iar. Cel mai mult tatăl meu m-a ajutat și ma ajuta. Îl scoate afara, il plimba. Îl și cearta când e obraznic, dar nu cu”te bat”, „te bate cutare”, „nu pune mana pe aia” . Îl las sa îl certe pentru ca dacă îl cearta, chiar merita. Altfel cum o sa crească, un pusti prost educat care nu știe sa respecte pe cei din jur? Nu sunt de acord cu bunicuta din articol,exagereaza.
cu fiica mea cu mine de la nastere. La supermarket rar, mai des la piatza, ca asa ne facem noi cumparaturile, dar si de cate ori am mers repetam lista de cumparaturi cu voce tare, asa ca fiica mea a invatat repede cuvinte gen: 1 paine / 1 kil ceapa / 3 portocale / 1 praz etc – intelegeti voi. Cu mandrie la un an isi aducea prazul de la cumparaturi, pe la 2 ii dadeam lista, pe la 3 ani vreun ingredient de pe lista ce si l-a adus aminte, pe la 4-5 ani pixul sa taie de pe lista ceva luat, etc. o regua generala imi aducea aminte cate ceva de pe lista ca doar o repetaseram in cor de cateva ori, ma mai burzuluia ca nu vad X si deseori ma trezeam la casa ca am in cos si o cutie de porumb sau de mazare, si zau ca nu erau pe lista mea. Banui ca erau pe lista ei aia invizibila.
Se poate si fara bunici. E diferit si unic. Din pacate parintii nostri nu au avut timp sa isi traiasca maternitatea, si unii nu lasa nici pe tinerii de acum sa si-o traiasca.
Poate o fi fost bona, bunicutele, de regula, sunt blande si dulci… apropos, eu nu suport nici chestia cu „te ia politia dsca nu esti cuminte”… (ca babaul nu mai e la moda)
Vrei una mai buna? Eram la o înmormântare. O fetita de trei ani, plictisita, normal, se plimba prin restaurant. O baba, care nu avea nici o legătură cu ea, ii zice: stai frumos acolo la masa, ca-ti taie popa picioarele! Sa mai zici ceva? Sa-i dai una? O înjuri în gând și te gândești de unde un fluviu de prostie?