Aș vrea să-l cunosc și eu pe geniul care a hotărât să le fure o săptămână de vacanță copiilor ca să înceapă școala, ieri, pe 9 septembrie. Și asta doar pentru că le trebuie mai mult timp să predea kilometrii ăia de materii, absolut inutile, care nu vor folosi nimănui niciodată.
Și uite așa ajungem la un subiect despre care voiam să scriu de ceva vreme. Respectiv, voiam să vă întreb dacă, în afară de ce-ați prins învățând la materiile de bază, a căror utilitate n-o contest, i-a folosit cuiva de pe aici ceva din ce-a învățat în minunata școală românească? Sunt chiar curios. Și când zic materii de bază mă refer la română, matematică, fizică, chimie, biologie, istorie, geografie și limbi străine.
Pentru că, după creierul meu, cam astea ar fi singurele materii obligatorii care ar trebui predate în școală, iar restul ar trebui să treacă la opționale. Are copilul talent la desen, să opteze pentru desen. Are la muzică? Foarte bine, să facă muzică. Păi eu aveam coșmaruri când se apropia ora de muzică și știam că femeia aia cu care făceam ne pune să solfegiem (parcă așa se numea). Urechea mea muzicală este inexistentă, iar vocea… hmm… credeți-mă, n-ați vrea să mă auziți cântând. Și cu toate atea am făcut PATRU ani de muzică. Patru ani în care, măcar o dată pe săptămână, mă simțeam mic, prost și umilit când mă punea aia să solfegiez.
Sau latină. Că am făcut și niște ani de latină, desigur, dădeam chiar și teză la latină, dar, din fericire, profesorul ăla nu era un idiot și ne lăsa sa copiem. Evident, n-am învățat nicio boabă de latină și cu toate astea nu-mi amintesc să se fi uitat vreodată cu reproș cineva la mine pe motiv că nu știu exact cum se scrie „cogito ergo sum”, sau nu țin minte să nu fi putut să iau pâine de la mega pentru că n-am reușit să-i traduc vânzătoarei ce înseamnă „aquila non capit muscas”.
De fapt, dacă e să mă gândesc bine, singura utilitate a latinei a fost că puteai să faci gluma aia proastă cu „limbi latine sau limbi la mine?”. Deși, la cum se uitau fetele când le aruncai mizeria asta, până la urmă ajungeai tot la: „futere non futere, labam necesarum est”.
Despre „economie politică”, „utlm”, “desen tehnic” și alte materii la fel de inutile, nici nu vreau să-mi mai amintesc. Așa că revin la întrebarea de mai sus: v-au folosit la ceva zecile de materii făcute la școală de-a lungul anilor?
sursa foto
Mno, perfect de acord. Da’ dacă copilu’ are talent la pauză ?
Comentariu beton!59
Păi și ce? La mecdonald e mereu nevoie de peronal proaspăt.
Știu ce zici cu muzica. N-am voce, n-am ureche, dar m-a luat profu’ chiar la cor. :))))) Dacă lipseai la cor, îți punea 4 la muzică, drept pentru care mă duceam stresată și plină de jenă. După vreo doi ani de chin, m-a lăsat în pace, mi-a zis să nu mai vin. Posibil ca, vreodată, să fi avut eu sonorul mai tare și să-i fi zgîriat urechea. 🙂
Comentariu beton!28
Da!!! Forța centrifugă și centripeta, regulavsurubului l, fizica lichidelor, circuite in serie sau in paralel( beculețe de Crăciun instalație !!!), câteva experimente la chimie cu foc și oxigen și muuulte noțiuni de anatomie.
Mișcările seismice la geografie.
Liberul arbitru la filosofie – cu J J R am defilat anii de studenție
Toată matematica pentru lecții cu copiii acum
Gramatica – sunt “expertul” firmei. Pr vremea DOOM Iui exclusiv fizic am corectat sute Dee mesaje trimise clienților “
Oh și am susținut din biblioteca proprie mai mulți colegi… încă o fac.
Și as mai avea. Lăsați copiii sa învețe și sa citească. ….
Și sportul mi se pare de bază, pe lângă cele menționate.
Mi-aduc aminte că, schimbând liceul, a trebuit să dau diferențe…una din materii fiind latină. Mi-a picat și un subiect greu: să traduc din latină în română „Tatăl nostru”. Mare noroc am avut că l-am repetat de vreo cateva mii de ori înainte, că mamaia mă învățase să mă rog înainte de culcare.
Acum sunt un…de ăsta…sinner…nu știu cum îi zice in latină…
Comentariu beton!31
Sport ar trebui sa fie 2 ore pe saptamana , in detrimentul altor materii inutile, pentru simplul motiv ca ajuta la dezvoltarea fizica a copiilor si nu ca sa devina mari sportivi.
Comentariu beton!41
Da dar sa se faca sportul ca lumea, nu cum e la unele școli. Cand eram la liceu, se chiulea in draci de la sport, si profesorul n-avea nici o treaba. Ne mai scotea la o cafea din ora lui din când în când, sub pretextul ca mergem sa „facem sport în parc”. Si asta la un colegiu național.
Nu știu dacă materiile sunt inutile, mai degrabă aș zice că sistemul este greoi și prost gândit, programele stufoase și indicatori de performanță pentru profesori stabiliți prin raportare la cantitate de informație predată, nu la cantitate.
În gimnaziu cel puțin este ok să se facă puțin din toate, că așa un copil poate să descopere că are tangențe cu muzica sau cu desenul, de exemplu, sub îndrumarea unui profesionist capabil să vadă potențialul unui pici.
De la liceu însă, materia ar trebui gândită și structurată altfel, categoric. Orele alea de economie politică îmi trezesc și acum fiori. Sau faptul că trebuia să comentez kilometric scrierile nu știu cui, să dau testare din poezii învățate pe de rost și să răspund la veșnica întrebare: ce a vrut să spună autorul? Asta consider eu maximul de inutilitate al sistemului. Raportarea la informație.
De asemenea, pentru orele de fizică și chimie, lecțiile ar trebui să fie construite un pic altfel, cu aplicații practice, să fierbi apa până se evaporă de exemplu, nu doar să ți se spună ci să vezi cu ochii tăi de copil chestia asta. Să creezi vânt în clasă și să încerci să înaintezi, să priceapă copilul ăla despre forțe și alte chestii. Că toate sunt în jurul nostru doar că informația prezentată este pur teoretică, nu-și bate nimeni capul cu amănunte din astea.
Școala este folositoare, informația aduce progres însă nu sistemul actual.
Comentariu beton!58
Mi-am asigurat un 10 la BAC cu economia politică! :P….desigur, acum nu mai știu nimic…..:)))
@Anouk,
profa de economie politică arăta și se purta ca un gardian al comunismului, era acră, veșnic încruntată, nu vorbea ci zbiera, era horror. Îmi doream doar să iau notă de trecere și atât. Când am scăpat de ea, mi-am făcut 3 cruci mari alături de restul clasei.
În schimb am avut un alt profesor care a spart toate tiparele impuse, și era greu pe vremea aceea să faci așa ceva. Preda geografie iar orele lui se desfășurau pe muzică. Uneori doar asta făceam, ascultam muzică iar el ne povestea despre pământul ăsta. La începutul trimestrului ne dădea o listă cu diferite teme, iar noi trebuia să facem un referat pe o temă aleasă. Nu era ușor, băteam bibliotecile să ne căutăm materiale iar la urmă ne prezentam referatele în fața clasei. Foarte mișto.
Iar acum cunosc un profesor de mate care își ține orele cu muzică rock în fundal, fără încrâncenare, într-o atmosferă destinsă. Are performanțe extraordinare, iar elevii sunt super încântați.
Comentariu beton!37
@Mona, pe noi profa de economie politică ne lăsa în pace. Nimeni nu știa și nu învăța nimic. Dar am ales să dau examen la asta pentru că mi-a fost ușor să învăț repede, pe dinafară, tot manualul.
Nu știu dacă materiile sunt inutile, mai degrabă aș zice că sistemul este greoi și prost gândit, programele stufoase și indicatori de performanță pentru profesori stabiliți prin raportare la cantitate de informație predată, nu la cantitate.
În gimnaziu cel puțin este ok să se facă puțin din toate, că așa un copil poate să descopere că are tangențe cu muzica sau cu desenul, de exemplu, sub îndrumarea unui profesionist capabil să vadă potențialul unui pici.
De la liceu însă, materia ar trebui gândită și structurată altfel, categoric. Orele alea de economie politică îmi trezesc și acum fiori. Sau faptul că trebuia să comentez kilometric scrierile nu știu cui, să dau testare din poezii învățate pe de rost și să răspund la veșnica întrebare: ce a vrut să spună autorul? Asta consider eu maximul de inutilitate al sistemului. Raportarea la informație.
De asemenea, pentru orele de fizică și chimie, lecțiile ar trebui să fie construite un pic altfel, cu aplicații practice, să fierbi apa până se evaporă de exemplu, nu doar să ți se spună ci să vezi cu ochii tăi de copil chestia asta. Să creezi vânt în clasă și să încerci să înaintezi, să priceapă copilul ăla despre forțe și alte chestii. Că toate sunt în jurul nostru doar că informația prezentată este pur teoretică, nu-și bate nimeni capul cu amănunte din astea.
Școala este folositoare, informația aduce progres însă nu cu sistemul actual.
Strict la subiect: cu absolut nimic. Iar la capitolul limbi străine m-am axat pe engleză, iar franceza am lăsat-o altora, că nu-mi place deloc, dar deloc.
@ John Temple, La fel și eu. Dar am descoperit în concediul ăsta petrecut în Franța că măcar înțeleg ce vorbesc ceilalți și am reușit să-mi scrântesc și eu puțin limba în franceză pe baza cunoștințelor căpătate în școală.
Eu am urât matematica din toata ființa mea.Iar la profil economic, atât în liceu cât si la facultate, era materie de bază.
Matematica studiată nu m-a ajutat cu nimic în toți anii de cand sunt economist.Mă descurc perfect cu noțiuni studiate la nivel de generală.
Și mă întreb pentru ce m-am chinuit atâția ani?
Comentariu beton!24
Referitor la structura anului şcolar… nu a furat nimeni nicio săptămână din vacanţa de vară. Şi anul trecut a început tot pe 10 septembrie şi s-a terminat pe 14 iunie. Anul acesta se va lua vacanţă (de vară) pe 13 iunie.
Singura săptămână de vacanţă confiscată este cea din februarie, care marca sfârşitul semestrului I. Cică era anul prea fragmentat de vacanţe.. aşa că acum avem 2 semestre dezechilibrate: primul de 15 săptămâni (14 la ciclul primar) și, al doilea semestru de 20 săptămâni.. Deci, un total oarecum constant de săptămâni 35 (34 la ciclul primar).
În anii în care începea școala pe 15 septembrie se încheia pe 27 iunie. Exemple:
– Anul şcolar 1998-1999: 14 septembrie – 27 iunie (35 de săptămâni):
– Anul școlar 2014-2015: 15 septembrie – 20 iunie, a avut 36 de săptămâni de cursuri.
Eu zic că e mai bine să înceapă pe 10 septembrie şi să se termine pe 14, decât variantele 15 septembrie – 27 iunie sau 20 iunie… e groaznic de cald în acea perioadă în clasele supraaglomerate.
Cât despre materii care mi-au folosit… aş adăuga la cele scrise de tine şi informatica. În rest, sunt de aceeaşi părere: ar merge toate la opţional. Mai ales cele vocaționale (gen desen, muzică, sport).
Comentariu beton!33
Mulțumesc pentru lămurire cu durata anului școlar. Pentru liceele tehnologice chiar s-a scurtat anul școlar cu câteva săptămâni. Dar de ei nu vorbește nimeni căci, nu-i așa, ne interesează doar filiera teoretică, nu și cea practică, a școlii românești.
Calculați, vă rog, câte săptămâni de școală erau pe vremea când eram noi elevi: 15 sept.-15 iunie. Trei trimestre, cu câte trei rânduri de teze și stres cu încheierea mediilor.
Bai nene, educatia tehnologica mi-a folosit ca… am ajuns inginer tehnolog :)). Desenul nu prea era tehnic, ca, de altfel, mi-ar fi folosit.
Sa mai zicem ceva de faimoasa materie „Religie”?
Pe vremea lui ceaușescu nu se făcea religie, tinerelule😜. Ăla dărâma bisericile.
Comentariu beton!21
Noi am facut religie. Ce biserici se daramau pe vremea aia?!
@Mihai,
Mi s-a dublat comentariul, te rog să ștergi unul dintre ele. Tks.
Mie mi-a folosit foarte mult matematica şi îţi zic şi de ce: pot calcula volumul oalelor de bucătărie, pe care nu scrie capacitatea, ci diametrul în centimetri. Atunci măsor înălţimea, calculez volumul şi voila. Bine, mai trebuie să fac şi nişte transformări, cm-dm, ca să nu îmi ies din mână. Aştept ziua în care o să am nevoie de matricile n-dimensionale.
Comentariu beton!57
@Gabil
exaaaaaact!
Latina m-a ajutat mult in cariera medicală. Economia mi-a fost de ajutor când am avut de-a face cu bancile.
Total nefolositoare mi-au fost: desenul (sunt fără speranța), filozofia și matematica aplicată.
muzica – sunt total afon lucru stabilit clar inca din clasele 1-4 dar profesoara din 5-8 avea alta parere. Eu la muzica as fi insistat pe dezvoltarea culturii muzicale si nu prin obligarea copiilor sa cante
lucru manual- clasele 1-4 – cred ca era singura materie care dezvolta abilitati practice.
Chimie anorganica ( si organica) – in afara de principiile de baza nu imi amintesc nimic nu doream la medicina asa ca nu m-am straduit prea tare.
analiza matematica- matematica dezvolta mintea ar ce e prea mult,e prea mult. Si chiar sunt bun la asta , sau eram, dar majoritatea abia se descurcau.
psihologie- draga de ea- am dat bac din asta ca parea mai putin de invatat, dar de amintit nu imi amintesc. am luat 9 doar pentru ca eram singurul baiat di in plus dadeam si la poli.
materii pe care le consider utile pentru cultura de baza:
istoria, geografia neaparat , matematica, fizica, chimia pina la un punct, biologia pina la un punct, romana neaparat sa stim cam ce mostenim, . Cred ca celei multe materii sunt de fapt bune pentru cunostintele generale daca nu se exagereaza.
Comentariu beton!18
Dacă vorbim de coșmaruri, la mine acesta a purtat numele de scenă Martin. Profesorul de UTML. Făceam cu el practica industrială. Într-o uzină unde învățam despre bobine și cum să bobinăm. Păi de nu bobinam, de mă lua leșinul. Bine, și el purta pulovere grena într-o eră în care costumul era obligatoriu. Avea ochii verzi și părea așa „ceva d-afară”. M-a ajutat la ceva? Nu! Doar că mi s-au dezvoltat la maxim glandele salivare. Și cred că mi-au mai crescut vreo două cel puțin.
La muzică jur că nici nu mai știu dacă profesorul era femeie sau bărbat.
Comentariu beton!33
Si eu am facut asa ceva, dar am crezut ca practica aia era un bonus de cateva saptamani de vacanta in plus pe trimestru. Nu am legat o sarma in toata perioada aia, dar am jucat mult fotbal in curtea uzinei. Erau si multe materii tehnologice cu multe initiale din care nu am retinut decat faptul ca cuprul se obtine printr-un procedeu numit Outokumpu, asta suna mult prea bine. Dupa primele doua saptamani de parctica oricum nu am mai calcat pe acolo. Noroc ca a venit revolutia si au desfiintat profilul industrial cu tot cu practica si materiile respective, ca eu nu aveam la ele nici macar o medie inchisa.
Latina m-a ajutat in viata,mult de tot,am pe spate un tatuaj cu „Fortuna imperatrix mundi”,cu caractere gotice timpurii, nu romane târzii, iar în alea nouă luni de pârnaie de la nemti,doar latina se vorbea.Nu picam io de prost dacă nu era latina în programa școlara?Am fost si la ceva olimpiade,da’ renuntam cand treceam la urmatoarele faze,doar sa ii vad pe bulangii de dascali in pragul apoplexiei.Aveam scuza ca anii de box mi-au traumatizat creierul.Partial adevarat.Facultatea am terminat-o da’ nu am dat licența ca am considerat-o pierdere de timp.Anii ăia au fost salvati de niste fete minunate.Vă mulțumesc.Aaa, si dacă nu am diplome pe care să mă piș nu înseamnă că ajungi tejghelist la McDonald’s,dimpotrivă.
Comentariu beton!32
M-ati facut curios cu privire la ce facultate ati terminat, pentru ca imi dati de inteles ca ati mers la facultate doar ca sa invatati, iar diploma nu v-a fost necesara pentru a profesa. De obicei e fix pe dos.
Latina pe mine ma ajuta si acum, no joke, folosesc des expresii ca „per a contrario” , „ex gratia” , „ad validitatem”….etc.
Dar inteleg ce zici, sunt multe materii cu prea multa informatie pt cei pt care, evident nu au inclinatie. De ex pe mine numa ajutat niciodata lectiile de fizica, cele de liceu, in conditiile in care eram la filologie si uram orele acelea, noroc cu profu’ care era haios.
Nu in mod deosebit, dar sincer ma simt bine cand aud o discutie despre x subiect si macar cateva chestii stiu si eu sa zic. Si din chimie si din fizica etc, imi place cand vad ceva scris in latina si macar din context si tot inteleg ceva.. Pentru ca da, fata de ailalti cinci din jurul meu, am niste cunostinte in plus si asta imi da un sentiment placut, nu de superioritate, poate de incredere in sine sau nu stiu cum sa explic. Si mi se pare frumos asa, dar din pacate vad din ce in ce mai multi oameni sub 25 de ani, care efectiv nu au ce vorbi in afara de YouTube, Netflix, jocuri, gadget-uri, toale samd. Lasand la o parte vocabularul extrem de limitat.
Pentru mine inutil pot spune ca a fost sa fac orele de logica, asta pentru ca am avut o profa care zici ca era iesita direct din filmele cu nemti si tare I-ar fi stat bine cu o uniforma din aia. Asa ca din acea materie nu mi-a ramas nimic in memorie, da oricum aveam doar o ora pe saptamana.
In schimb materiile de azi mi se par niste porcarii inutile, nici macar nu reusesc sa tin minte cum se numesc.
Mie școala mi-a oferit, în afară de cunoștințele de bază, o vedere de ansamblu asupra lumii și a societății. Mi-am ales și dezvoltat singură aptitudinile.
PS-văd că de voi s-a prins ceva din latina aia. Eu eram, probabil, prea ocupată cu orele de cor și teatru.
Conținutul și metodele de predare sunt problema, nu materiile în sine. Prea multă teorie inutilă și anacronică.
Cum ar fi, de pildă, dacă la terminarea liceului elevii ar ști, la nivel de bază, desigur, cum este structurat și cum funcționează statul din punct de vedere economic și politic? Parcă nu i-ar mai cere președintelui să pună WC-uri în școli și nici să salveze delfinii.
Și cum ar fi dacă ar cunoaște drepturile și îndatoririle fiscale ale cetățeanului? Că nu toți vor să-și continue studiile și se apucă de muncă după 18 ani și e tare, tare fain să nu semneze ca primarul orice hârtie li se pune în față. Să știe copilul ce e ăla un contract, cum se scrie o cerere sau cum funcționează un mic business, că poate vrea să își deschidă o shaormerie la colțul blocului. Să-și poată calcula capitalul de pornire și cheltuielile lunare, ca să nu se ducă la taică-su cu „auzi, babacule, mai dă-mi v’o cinci mii dă euro, n-am știut că trebuie să plătesc și chirie.”
Iar sportul nu numai că nu l-aș scoate, dar aș investi masiv și aș încuraja copiii să participe și în afara orelor obligatorii de la școală.
Comentariu beton!50
La sport alta e problema: notele. Nu toţi pot face performanţă la alergat viteză, rezistenţă, gimnastică şi ce probe pentru notă mai sunt pe acolo. Să se facă sport, dar strict pentru sănătate, nu pentru notare.
De aceea mai sus l-am trecut la ‘opţionale’. Din lipsă de altă variantă. Poate ar trebui să apară o altă categorie şcolară: ‘ore pentru o creştere armonioasă şi pregătire pentru viaţa reală’.
Comentariu beton!22
@Solandi, chiar, că mi-am adus aminte, mai există manual de sport? 😂
@didina,
Nu ştiu. 😂 Apăruse în vara lui 2017 şi a fost ideea ministrului de atunci, Liviu Pop (genunche). Era doar pentru clasa a V-a. Nu am idee dacă a ajuns maculatură sau s-a extins şi pentru clasele 6-8 între timp.
Conţinutul? Avea două mascote: Laura – un fluture mov de badminton, cu ochi albaştri, cu espadrile roz în picioare, ştrampi mov şi panglică de gimnastică ritmică mov în mână – şi Laur – o minge de fotbal gri cu alb, cu păr portocaliu şi o coroană de lauri în cap. Aceştia doi, preţ de vreo 130 de pagini, explică copiilor de clasa a 5-a, printre altele: ce este mersul, ce e respiraţia sau cum să se târască corect (pe coate si genunchi). Cireaşa de pe tort: după fiecare capitol există şi un set de teme (întrebăr) – de rezolvat în scris.
Comentariu beton!17
@Solandi,
Da’ și tu, până nu intri în amănunte, nu te lași. Auzi, fluture mov…
Mi-ai distrus ziua 😂
Comentariu beton!19
@Laura, pe mine m-a pierdut la espadrile roz. :))))))))))))
Comentariu beton!15
@Laura și @didina,
Am alocat atenţie (număr de cuvinte) proporţional cu importanţa fiecărui aspect din carte. Mascotele alea făceau toţi banii.
Bine acum… dacă tot aţi pomenit: am omis să spun că mingea avea ochi negri, ghete portocalii şi că Laur şi Laura erau amândoi numai zâmbet! Adică aveau gura până la urechi. Urechile nu erau desenate… dacă vă întrebaţi. Şi nu erau ascunse de păr, pentru că nici părul nu era desenat. Aici intrăm pe terenul imaginaţiei şi fiecare le poate crea cum doreşte.
Comentariu beton!16
mai Didino, pai unde am ajunge daca ar sti toata lumea sa citeasca un contract, inclusiv ce scrie cu litere mici mici jos pe ultima pagina? tu ai boala pe banci, zi drept! auzi tu, sa isi cunoasca cetateanu’ drepturile … (ce prostie!) … si obligatiile … (alta prostie ; las’ sa nu si le cunoasca, ca bugetu’ e deficitar si daca nici amenzi nu mai dam ce naiba facem…). Ce cerere bre? Sa nu ceara nimic, nimanui, niciodata. Auzi tu, sa stie cum functioneaza un business… Pai oamenii aia in parlament muncesc degeaba? Adica ei fac o legislatie atat de stufoasa si intortocheata cu modificari la modificari la modificari ca daca nu citestu zilnic MO n-ai nici o sansa sa stii ce si cum , ca sa invete plozii la scoala sa descurce toata treaba? Baga-ti bre mintile in cap. Nu ne trebuie noua asa ceva. Ma mir ca n-ai scris si de arta dezbatutului de idei. A debate-ului , ca altfel nu m-am priceput sa traduc. Aia mai lipsea, sa nu mai fim nici detinatorii adevarului absolut si sa nu ne mai paruim pe internet aiurea. Pai ce s-ar mai alege de noi in ritmul asta…
Comentariu beton!19
@Cami, te rog iartă-mă, am o imaginație foarte bogată, iar uneori îi mai dau voie să zburde liberă pe internet. 😂😂😂 Am vrut să scriu și de debate, da’ mi-a fost jenă.
Si daca nu vreau sa fac sport? Poate mai am si alt hobby.
Buna dimineața.
Încep prin a spune că imi place enorm de mult cum scrii. Urmăresc permanent blogul tău, chiar dacă până acum n-am avut curaj să las comentarii.
Eu am urât maxim ora de desen, mai ales desenul tehnic. Mi se părea o porcărie, plus că n-aveam talent deloc.
Și orele de lucru manual. La astea parcă aveam 2 mâini stângi, nu m-am priceput niciodată să croșetez, să cos tot felul de porcărioare.
Matematica din liceu mi se părea scrisă în altă limbă 😀 iar filozofia și psihologia erau imposibil de învățat.
Si pentru ca am vazut un comentariu mai sus, mi-am adus aminte de faptul ca am vazut in online ca multi gandesc asa: „ba ce porcarie ca ne punea sa analizam ce a vrut sa spuna autorul”. Eu cred ca asta ajuta foarte mult, pentru ca pana la urma toate cartile si poeziile sunt gandurile unor alti oameni, dar puse pe hartie. Fiecare avea o personalitate a lui, un fel de a vedea lucrurile, un mod de a exprima niste sentimente samd.
Iar oamenii nu sunt atat de diferiti pana la urma cand vine vorba de tipurile de comportament si gandire si cei care pot sa vada dincolo de „Vai ma punea sa analizez ce zicea autorul” vor realiza ca acea analiza mult injurata, te ajuta mai tarziu sa o pui in aplicare in societate, chit ca nu realizezi legatura.
@Io mi’s, nu sunt deloc de acord cu tine. Comentariile literare, așa cum se cer în școala românească, sunt moartea pasiunii, întreabă orice elev dorești. Ar fi util dacă mizeria asta ar fi înlocuită cu înțelegerea textului și argumentare, însă nu pe opere literare cu care copiii nu rezonează, ci pe orice text de actualitate, inclusiv literatură modernă la alegere și articole de presă. Asta dacă vrei viitori cetățeni funcționali.
Comentariu beton!20
@Io mi’s, la comentariul meu te referi 🙂
Să explic mai bine ce am vrut să zic. Pe vremea mea, hăhăhă, dar și acum aceste comentarii kilometrice prin care răspunzi la întrebarea în cauză sunt șablonate, au un stas care trebuie respectat 100%, orice abatere este penalizată.
Nu interesează pe absolut nimeni ce crezi tu cu adevărat despre scrierea respectivă. În schimb trebuie să ai introducere, cuprins, încheiere, să încadrezi autorul în pașoptiști, să stabilești dacă romanul are caracteristici de building roman, să exemplifici cu citate etc etc. Nu, chiar nu este o compunere liberă, în care să dai frâu ideilor tale reale. Nu, chiar nu e ca și cum ai sta de vorbă cu o prietenă și ați împărtăși impresii despre o carte. Este un șablon pe care dacă îl respecți ai notă mare iar dacă nu îl respecți pici cu brio. Asta era ideea.
Comentariu beton!15
Alea da, sa zicem, dar eu ma refeream la cele unde te intreaba ce crezi tu ca a vrut autorul sa spuna, ce intelegi tu de acolo, adica trebuie sa iti pui rotitele in miscare… Cat despre modern… Eu, ca toti de aici probabil, am studiat clasicii, care pana la urma sunt baza si e normal sa ii cunosti pe ei prima data, zic eu, pentru ca lecturile moderne sunt foarte usoare si nimeni cand da de usor intai, nu va vrea sa isi bata capul cu ceva mai greu, in special copiii. In fine, probabil mi se va spune ca la ce mai trebuie ca prind ura pe citit pentru ca nu inteleg, nu stiu nene, mie una cartile alea mi-au format un drag de trecutul nostru, asa cum era el, cu taranii cu pantalonii rupti in cur, care trageau de o bucata de mamaliga si fiertura de stir…. Fac parte din trecutul tarii si mi se pare ca nu e ok sa fie uitat. Si nu, nu m-a traumatizat cu nimic nici o chestie de acolo, am inteles si ce vroiau sa spuna si daca nu intelegeam regionalismele si arhaismele, aveam dictionare sau ma ajutau mama cu tata. Da, vremurile s-au schimbat, insa eu cred ca pentru a se dezvolta cat mai complex pe viitor, un copil trebuie sa stie mai mult decat Harry Potter, ponei roz si jurnalele nu stiu caror pusti trazniti. Bune si alea, insa in combinatie cu ceva mai profund luat din realitate.
@Io mi’s, știi care e problema? Problema e că nu te întreabă nimeni ce-a vrut autorul să zică, ci ți se dau de-a gata, după ce-au hotărqt eu ce-a vrut autorul să zică. Poate copilului i se pare că autorul a vrut să zică altceva, dar il lasă cineva să facă asta?
@Io mi’s, cum îți pare logic, să începi cu cu chestii ușoare, cu care rezonează copiii (da, chiar și ponei sau Harry Potter) și pe care le pot pricepe, iar apoi să introduci, gradual, literatură „grea” sau să perseverezi cu număratul metaforelor din Luceafărul?
Haide să-ți dau un exemplu de metodă care funcționează. Aici liceul teoretic este de 6 ani (de la 12 la 18 ani). În primii doi ani lecturile sunt la alegere dintr-o listă destul de mare de autori, în următorii doi sunt la alegere dintr-o listă de cărți, abia în ultimii se trece la literatură clasică, obligatorie. De ce abia atunci? Pentru că au depășit gradual etapa cu înțelegerea și cu interpretarea textului, care este esențială. Nu memorare de poezii, nu memorare de comentarii literare, doar citit și interpretat un text, cu respectarea unor cerințe și etape, desigur. Pentru fiecare lectură trebuie întocmit un eseu care va fi susținut în fața clasei, iar elevul trebuie să răspundă întrebărilor profesorului și ale colegilor.
Dacă un sistem nu reușește să se adapteze vremurilor și tendințelor, va eșua în a-și educa elevii. Iar când ai o rată a analfabetismului funcțional undeva la 40% (un procent uluitor după părerea mea), nu-ți pui problema că e ceva fundamental greșit acolo? Aproape jumătate dintre cei care ies din sistemul de învățământ românesc sunt incapabili să interpreteze o informație.
Să se bage din clasa 5 ca studiu obligatoriu şi comentarii pe text blogul mihaivasilescublog.ro 🙂
@ Io mi-s, aici ma bag si eu sa raspund… pt ca am luat un 4 intr-o teza la romana prin nu stiu ce an de liceu doar pt ca nu am scris ce-a vrut sa zica autorul. pt ca profesoara preda comentariile alea literare, aceleasi, de vreo 20 de ani si era clar, nu? ca autorul nu si-a schimbat ideea cu doua zile inainte pentru ca sa scriu eu altceva la teza. elevul trebuia sa scrie exact comentariul care i se preda la ora, autorul era tot timpul incadrat in curentul din care facea parte ca si cum nu putea gandi diferit, noi ca elevi nu eram lasati sa dam frau liber logicii si a imaginatie, nimeni nu era interesat de mecanismul gandirii elevului s.a…daca scriai cuvant cu cuvant comentariul predat cu o saptamana inainte aveai 10 la teza si cu asta basta, nu are rost sa ne ascundem dupa coada de matura. asta era in 90% din cazuri. ah, da, mai puteai da si peste profesori cool, cum am dat eu la bac la oral peste unul , cand imi picase Gorunul lui Blaga si eu tot ce stiam era doar poezia, ca trebuia sa o invatam pe de rost in timpul anului. 🙂 am scris-o pe foaie si in 15 minute i-am explicat examinatorului prin cuvintele mele ce am crezut eu ca a vrut sa zica poetul. norocul meu ca era o comisie externa :)), de la judet si la final am luat 10 cu comentariul ca am fost total pe langa ce s-a predat ca si comentariul la clasa, dar banuit ca am o relatie speciala cu Blaga din mom ce doar eu am stiut ce a vrut el sa zica 🙂
Cred că m-au ajutat toate, sau măcar nu mi-au stricat. Și mi-au plăcut aproape toate materiile, fiecare în felul lor. Mă rog, poate nu chiar ”plăcut” e termenul cel mai potrivit, ideea e că nu au fost obiecte pe care să le disprețuiesc, la care să-mi fie teamă sau silă sau mai știu eu ce. Aceste sentimente fiind deseori strâns legate de felul în care percepeam profesorii și ei pe mine. Dar cu cel mai mare drag îmi aduc aminte clasa a V-a, când am început engleza și am aflat încă din prima oră că ”thank you” nu se pronunță deloc așa cum o făceau copiii de la bloc, respectiv ”fenchiu” sau ”senchiu”. Plus multe altele. Ba chiar m-am cerut și la meditații cu aceeași profă de la clasă, că ce făceam la școală mi se părea prea puțin și ritmul prea lent, din motive care nu țineau de ea, ci de programă și de nivelul clasei. A, și „lucru manual”, pfff ce mă mai distra să mă joc cu menghina aia și să traforez. Plus că cine ar putea și acum să facă o paletă de tenis de masă din placaj de lemn și făraș auriu dintr-un bidon de măsline metalic ? 🙋
Comentariu beton!21
Da’ de ce îţi trebuie făraş auriu?
Că-mi place mai mult să strâng iarna zăpada argintie din balcon cu un făraș auriu, de exemplu.
Comentariu beton!23
Pe aici zăpada e albă. :))))
Păi nici fărașul nu e chiar auriu. E doar galben. Dar n-am învățat degeaba niște poezii prin școală, tre’ să le găsesc și lor o utilitate.🙂
Comentariu beton!17
Da’ de ce îți trebuie paletă de tenis de masă? 🙂
Comentariu beton!14
Laura, paleta are și ea o utilitate foarte mare, dar pe zona sportivă. Atunci când fac o pauză de la măturat și transform zăpada aia într-o minge argintie pe care-o trosnesc în văzduh și fac apoi piruete prin praf de stele. 😋
Comentariu beton!22
Laura, cred că Anduţa s-a apucat de fumat. Ceva bun de tot, auzi piruete prin praf de stele. Sau a citit Gaiman. Anduţa, glumeam, dar nu de tot.
Comentariu beton!14
GabiI, te asigur că nu. Nu fumez nimic și nici Gaiman n-am citit. Încă. De „pulbere de stele” zici? Deși eu am folosit „praf”… altceva!🙂
@Anduța,
Adică nu ştii să joci tenis de masă, cu alte cuvinte. Nimereşti mingea în stele și le faci praf. Eu nu aş face piruete într-o asemenea situaţie. Pirueta este o exprimare a bucuriei şi exuberanţei. Ori tu faci numai boroboaţe. 😂
Comentariu beton!15
Solandi, ba chiar mă descurc decent la tenis de masă și fără probleme de nimereală. Dar îmi place ideea ta, practic zici că am o putere în braț atât de mare (și vocație pentru baseball, chiar!) încât pot face lejer praf niște asteroizi sau meteoriți înainte să intre în atmosferă și să lovească Pământul. Eu zic că asta ar fi o boroboață care să merite să fac piruete, tumbe și orice alte manifestări de bucurie. 😁
@Anduța,
Atâta timp cât nu nimereşti asteroizi care-şi văd de treaba lor… admit că pirueta are o bază reală de a exista. 🙂
Dar dacă e la modul: ‘unde dai şi unde crapă’, e posibil să faci Pământul ţăndări dacă bulgărele tău argintiu de zăpadă strâns cu făraşul auriu nimereşte doar razant un corp ceresc şi ricoşează ca un veritabil bumerang.
Fetele,
Ce schimb de mingi!!! Spumos de-a dreptul! Cine este antrenorul vostru?
Bumerang? Wtf did i just cetit ? Australopitecul reminescent îi revoltat 😉
Antrenorul ca antrenorul, da’ liberul arbitru cine ie?
@HM,
Australopitecul ăla a sucombat cu mult înainte să afle de lupul îmbrăcat în blană de oaie. Aşa şi cu bulgărele Anduţei – e bumerang învelit în fulgi de nea. Nea argintie. Se ştie.
Solandi, păi când intră în atmosferă ard ele ditai corpurile cerești, dacă nu sunt prea mari, d-apăi un bulgăraș de zăpadă. Dar promit să nu mă joc cu materiale mai dure 😛 , că mi-i destul de drag Pământul ăsta, așa cu multe probleme cum e el, printre care și sistemul de învățământ din România.
Mona :-)))
Habare, eu n-am arbitru din acela. Așa că poți să fluieri tu. La liber. 🙂
Mno, ni măi la dânsele. Păi io când vreau să fluier … mă abțin. Poate… fratele Tudor să fluiere-n biserică 😜
La totul și la nimic. La totul pentru că studiul mi-a pus la muncă creierul și caracterul- răbdarea, conștiinciozitatea…Pentru că am rămas cu informații pe care le pot folosi în diverse situații de viață. Pentru că am înțeles că există logică, relații perfecte între cauză și efect și o mulțime de legi foarte interesante. Chimia, de ex, mă ajută cel mai mult în relația cu oamenii. Și nu psihologia. 🙂
La nimic pentru că nu am profesat nimic din ce am studiat. În profesie m-au ajutat cărțile citite în timpul liber.
Am fost o elevă silitoare și harnică dar înlăuntru înregistram diverse dificultăți. La lucrul manual într-a șasea cât pe ce să rămân corigentă. Nu știam să cos corect, să împletesc într-a șaptea. La literatura română eram terorizată când trebuia sa povestesc. Pentru că nu înțelegeam personajele care aveau mult mai mulți ani decât mine care erau căsătorite, aveau copii și drame la care eu nu ajungeam. Mă scoteam cu gramatica iar în liceu am avut prof care m-a lăsat să fiu creativă și în afara manualului.
Geografia mă tulbura profund: nu înțelegeam și pace de ce să învăț despre țări , continente străine și îndepărtate în care nu voi merge niciodată. La fel istoria. Nu eram curioasă să știu ce s-a întâmplat acum sute, mii de ani plus că nu aveam încredere în istorici.
Întrebarea e una: dacă școala nu ar fi obligatorie, cine ar merge la școală și de ce?
Comentariu beton!17
Eu împart materiile din școala generală în 3 categorii:
– cele vitale (ca să zic așa) – limba română, limbile străine, matematica. Aici putem dezvolta, dar, în principal, oricine ar trebui să știe să scrie, să vorbească și să citească în limba țării în care s-a născut, să știe să vorbească și, eventual să scrie și să citească într-o limbă străină măcar (fiindcă vorbim de globalizare, de circulația tot mai liberă a oamenilor etc.), să socotească mai simplu sau mai complex (de la restul primit când cumpără pâine până la rate bancare, dobânzi, cote la pariuri etc.)
– cele de cultură generală – care ți-ar putea prinde bine la un moment dat sau care te-ar putea ajuta într-o carieră ulterioară. În general astea îi ajută și pe părinți și pe profesori să vadă anumite înclinații ale copilului spre anumite domenii (asta dacă părinții și profesorii ar fi interesați de așa ceva – se întâmplă rar, din păcate).
– cele vocaționale, hobby, talent. Eeei, și aici este o mare problemă. Sport, muzică, desen, lucru manual (sau atelier, plm). Nu știu în alte cazuri ce se întâmplă, dar iau cazul meu.
Întâi ca adult, părinte de copii. Deși ai mei sunt încă mici (5 și 8 ani), deja reușesc să-mi dau seama cam spre ce se îndreaptă în cazul acestor materii. Cel mare e pasionat de sport, e un mic atlet, indiferent că este vorba despre fotbal, baschet, înot sau karate, e pasionat, neobosit, și le face bine (nu zic doar eu, ci și profesorii). În schimb, e complet afon. Cântă fals, nu are ritm, și, chiar dacă pune mâna pe instrumente muzicale (au la școală și am și eu chitară acasă), nu iese nimic de acolo. Preferă să vadă un meci de fotbal decât să se uite la vreun videoclip sau concert, indiferent de genul muzical. Piticul cel mic are două picioare și două mâini stângi când vine vorba de sport. Îi place, se chinuie, dar mai mult decât mișcare pentru sănătatea lui nu va face niciodată. Nu are acel…..ceva care să te facă să zici că s-ar putea să facă sport de performanță. În schimb are voce, prinde din zbor melodii, iar din ditamai magazinul de jucării Jumbo el și-a ales o chitară mică (cel mare și-a luat niște mănuși de portar, bineînțeles🤣) . La desen amândoi mă moștenesc pe mine – lemn, iar la chestii de îndemânare și manufactură sunt ok, se descurcă, au răbdare și îndemânare. Buuun! Având în vedere chestiile de mai sus (care se mai pot schimba, nu zic nu), deja știm cam care din aceste materii vor ridica probleme pe viitor și deja ne gândim la soluții.
Și ajungem la persoana mea. Școala generală nr. 280 din Rahova, ore de 35 de minute cu 5 minute pauza, 4 schimburi, n-apucai să faci mare lucru în clasă. Eram praf la desen, așa că toate desenele mele erau făcute de mama. Nota 10, media 10, iar panaramele de colegi care cunoșteau adevărul se zguduiau pe sub bănci de râs. Muzică – încă din clasa I dus la cursuri de chitară la Casa Pionierului, apoi cursuri de chitară clasică până am ajuns în facultate. Știu să citesc și să interpretez partituri, am cultură muzicală. La ora de muzică din școală jucam cărți, ne jucam Tetris sau, atunci când era vreun meci, doamna profesoară ne arunca ghiozdanele pe geam în spatele școlii ca să fugim acasă sau pe stadion. Nota 10, media 10. Sport – eram maniac cu sportul (cum sunt și acum), doar că probele la sport nu erau din jocuri sportive sau alergare, ci din stat în cap, cumpănă și alte elemente de gimnastică, sărit la ladă și tumbe de circ. Astfel că, printr-a 6-a, în timp ce niște scouteri de la cluburile Progresul și Sportul Studențesc vroiau să mă ia la grupele lor de copii și juniori, un nemernic de profesor îmi punea 4 în catalog fiindcă nu reușisem să stau în cap și să mă rostogolesc nu știu cum. Situație de corigență. La sport!! Eu!! 🤣 La lucru manual nu mai țin minte ce făceam, parcă ceva traforaj, dar la atelier ne duceam într-o sală cu multe scule (pe care nu am avut voie să le atingem niciodată) unde dom’ profesor ne dicta pagini întregi de protecția muncii și alte bălării absolut inutile, apoi noi trebuia să le recităm pentru notă. Încet, încet, s-a prins și el că n-are cu cine, astfel că, printr-a 7-a la atelier jucam fotbal sau deszăpezeam prin curte. Nota 10, media 10, timp pierdut.
Eu aș băga aceste materii obligatorii, dar fără notă. Lipsești nemotivat, primești absențe, ți se scade nota la purtare etc. Dar nu poți compara prin note talentul copiilor. Nu poți „învăța” muzică, sport, arte plastice. Ține de genetică, de structura interioară și exterioară a fiecăruia dintre noi. Și nu te ajută cu nimic, nici măcar teoria acestor materii. Să aprind focul, să fierb apa, să știu câte oase are degetul mare sau unde este ficatul localizat, să înțeleg de ce după ce treci munții oameni vorbesc altfel sau de ce atacă Rusia Crimeea, să mă orientez pe o hartă, toate astea, da, ar putea fi cândva utile. Dar să știu să desenez cheia sol, sau câte simfonii a scris Mozart, sau să folosesc menghina și patentul, sau să desenez flori, sau să stau în cap…….astea sunt complet inutile, și se pot învăța și aprofunda mult mai târziu în funcție de domeniul de activitate sau ca hobby.
Poți să iei o loază de copil și să-l faci doctor în chimie sau istorie, dar să iei un afon și să-l faci Pavarotti să mor dacă îmi dau seama cum ai putea s-o faci.
Despre religie și latină nu am ce zice. Nu au ce căuta în școala generală. Punct. Le-aș înlocui cu educație civică (dar nu abureala pe care o făceam noi pe vremuri), cu educație rutieră, cu public speaking (fiindcă vorbești cu mulți adolescenți în ziua de azi și îți dai seama că, deși au în cap ideile și răspunsurile pe care le aștepți de la ei, nu reușesc să se exprime și să le redea cursiv și clar), cu chestii practice.
Aici e alt subiect de discuție. Eu nu am asistat niciodată în școala generală sau liceu la vreun experiment de fizică sau chimie. Am disecat o broască la biologie și atât. Nu am vizitat cu clasa chestiile istorice despre care am tot învățat, nici zone în care să pot vedea diverse forme de relief, faună, floră.
Ca să nu mă mai lungesc, cred că am rămas cu destule chestii din școală, dar mai mult teoretice. Practica am învățat-o acasă, pe stradă, în lume. Asta lipsește în școala noastră. Băi, i-ai zis copilului că apa fierbe la nu știu câte grade. Arată-i, în pwla mea, cum fierbe apa aia, că acasă amărâții ăia care lucrează de la 7 la 7 precis nu îi vor arăta. I-ai zis de Decebal și Traian. Du-l, în pwla mea, până la Sarmiszegetusa sau la Muzeul de Istorie ca să vadă că nu bați câmpii ca să ai pe ce să-i pui notă. Dar asta nu așa, o zi pe an. Ci una pe săptămână. Și copiilor le va fi drag de școală. Băiatul meu cel mare abia aștepta să înceapă. De ce? Fiindcă ei cam asta fac acolo, doar că școala respectivă, fiind privată, a copiat multe chestii de la școli de pe afară. Și copiilor le este drag de acest mod de predare, chiar dacă materia este aceeași, imbecilă, multă, greoaie și, de multe ori, fără sens. Dar boii noștri de la Minister și de la școlile de stat nu pot (sau nu vor) nici măcar să copieze chestiile bune de pe afară. Fiindcă sunt boi!
De ce a început școala mai devreme? Simplu. Orice guvernare trebuie să facă ceva în sistemul de învățământ. Și cel mai simplu lucru, care nu necesită inteligență sau know-how, este să muți niște date în calendar. Orice târnăcopist de pe șantier poate face asta. Simplu. Orice alt motiv e fals.
Maaamăă! Cât am scris!!! Vezi, cu asta am rămas din școală: când mă apucă, scriu mult. 🤣🤣
Comentariu beton!39
@Ionut, cum ai rabdare sa scrii totusi, atat?????
@ioana,
are 2 băieți 🙂
Io atăt vreau să zic: te-am atins bine de tot cu subiectul de azi și cu ăla de ieri, este? 😀
@ioana, a început școala și am mai mult timp liber. Fix ce zicea @Blanche zilele trecute. 🤣🤣🤣🤣
Acu’, serios vorbind, dacă îmi place vreun subiect propus de @Mihai, mă apuc să scriu, mai revin asupra a ce am scris, îmi mai vine vreo idee, mă mai răzgândesc, mai șterg. Nu scriu tot comentariul dintr-o suflare (ca să zic așa) că mai am și alte lucruri de făcut. Și scriu foarte repede pe telefon. Dacă nu am chef sau nu sunt pe subiect (cum se spune), nu scriu nimic sau trec p-aici doar ca să dau „bună ziua!” ca să nu mă dea șefu’ de la blog dispărut. 🤣🤣
@Mihai, m-ai cam atins. 😜
Scriitor să te faci! 😀 Cum adică nu ai asistat la experimente de fizică și chimie în generală și în liceu? N-am mai auzit așa grozăvie! Programa prevedea ore de laborator, ce fel de profi ai avut? La fel cu vizitele …noi făceam de mici excursii în județ și intram în muzee, case memoriale. În liceu- mate- fizică – făceam practică o săptămână (lăcătușerie, am taiat și am pilit la fiare de mi-au sărit ochii din cap) la trei săptămâni de școală. Toamna practică agricolă, vara practică în liceu, făceam curățenie. Ne duceau și prin fabrici să vedem una alta. De cultură și artă nu mai zic! Întâlnire anuală cu scriitorii bârlădeni plecați, cenacluri, serate muzicale la Bibliotecă. Simpozioane pe n teme științifice. Teatru pe pâine. Totul legat de Școală. Chestiile astea îmi plăceau foarte mult. Nu erau cu note, cu catalog. 🙂 Făcutul focului și fiertul oului se învățau la cercetași, generația băieților mei pe care evident că i-am înscris acolo.
@GMT, generală ’88 -‘ 96, liceu ’96 – 2000. Tranziție, democrație, București, anii’ 90, generația de sacrificiu, habar n-am, nu mă întreba că nu știu. N-am mai prins muncile agricole, dar nici n-am prins programă care să prevadă ore de laborator și ce mai zici tu acolo.
8 ani de generală – o piesă de teatru, o excursie la munte și una la Muzeul de Istorie
4 ani de liceu – 2 excursii la munte și una la Ploiești la Muzeul de Biologie.
Asta e tot. Ore de laborator? Nu știu ce sunt alea. Am făcut niște ore de laborator doar la informatică pe niște rable de calculatoare. Atât.
La ce mi-a folosit școala? Primul răspuns, apărut instant în mintea mea, a fost „la nimic”. Apoi mi-am dat seama că e o întrebare bună.
Limba română – m-a ajutat să scriu corect, compunerile din generală m-au învățat să pot „visa” în scris, am luat contact cu scriitori și poeți români. Îmi plăcea și poezia. Știu și acum bucăți din Coșbuc, Eminescu, Arghezi, Minculescu, Bacovia etc. Deși am refuzat scrierea cu â, pot spune că știu scrie.
Muzica – datorită acestei materii am învățat să recunosc muzica de calitate. La asta a contribuit și faptul ca în copilărie, în școala primară, ne obliga sa cumpărăm bilete la Opera. Și acum ma bucur ca a fost așa. Asa am văzut de mic Lăsați – mă sa vînt, Nunta lui Figaro, Carmen și altele. Apoi mi-am cumpărat singur discuri cu muzica clasica, am descoperit jazzul.
Desenul. Eu, cred ca mereu am fost mai atras de materiile „umane”. Dar în acele vremuri nu conta spre ce are copilul tragere. Îți plăcea sau nu, băgai mate. Acum, după mulți ani, mi-aș dori sa pot desena. Și fiindcă e prea dificil sa o iau de la capăt, m-am apucat de foto
Istoria – istoria a fost pentru mine ca o imensa poveste, în special istoria antica și medievală. După al doilea război mondial însă, a devenit doar un elogiu comuniștilor. Ma refer la istoria care se învăța în acea epocă.
Geografia. Ai încercat sa întrebi 10 tineri care sînt oceanele lumii, sau cîte continente sînt? E foarte posibil sa ai o surpriză. În liceu – și mulți ani după aceea – știam inclusiv toate capitalele lumii. Nu le mai știu toate, dar dacă e cazul mi le reamintesc și știu sa le caut pe hartă.
Fizica. Nu stau sa caut acum exemple, dar unele lucruri care tine de optică mă ajută chiar și acum, în foto.
Chimia. A fost ca și limba chineză pentru mine. Nu știu ce sa zic.
Matematica. Știu sa folosesc regula de 3 simplă, să calculez aria și perimetrul dreptunghiului și nu numai. Asta deși eram varză la mate, totuși nu pot spune ca nu mă ajută în viața de zi cu zi. Desigur, e doar o părticică minusculă din materia de 12 ani de școală, dar nu a fost chiar inutilă.
O să mă opresc aici. Eu cred că școala m-a ajutat destul. Și asta v-o spune un chiulangiu și nu un tocilar
Comentariu beton!17
Șerif, ți-a scăpat partea în care ziceam că nu întreb despre materiile de bază, este?
Raman la parerea ca omul sfinteste locul si o materie poate deveni placuta sau sa o urasti in functie de cine ti o preda si cum ti o preda .Eu ,una am fost o norocoasa din punctul asta de vedere am avut mai mereu dascali minunati chiar si la muzica unde tipa solfegia cu cei care aveau aplicare ptr asa ceva iar in restul timpului ne aducea discuri cu muzica clasica incercand sa ne invete cate ceva ,era chiar fain.Fie mea,facand scoala dupa revolutie nu a mai fost asa norocoasa ,la sfarsitul liceului stiu ca mi a zis …..la naiba,mamii mi s au dus 12 ani din viata in care mi au placut doar orele de sport ….norocul ei ca a fost in clase cu profil sportiv si a avut multe ore de zbenguiala.
uite ce zicea proful de geografie prin clasa X-a. era un tip simpatic poreclit gogosarul din motive legate de alcool. el punea problema asa:
este absurd sa puteti desena o harta detaliata si invata totul din manual , dar daca puteti desena o harta corecta a Romaniei cu principalele forme de relief ( munti , rauri , etc) atunci v-a-ti asigurat un 9. Cred ca prin generalizare se poate aplica la toate materiile, Nu e important sa stii totul ( si nimic as zice) ci sa stii suficient cat sa ai cunostinte despre ce se intampla in jurul tau. ( si nu , nu imi trebuie harta prin Romania, stiu unde ma aflu si unde ma indrept spre disperarea nevestei care are nevoie e gooogle maps). Si gratie facultatii tehnice probabil ca as supravietui in bune conditii pe o insula ( gen Robinson Crusoe) dar cum inca nu m-am prabusit cu avionul/naufragiat cu vaporul ,vastele cunostintele in diverse materii foarta variate inca nu mi-au fost puse la incercare.
corect….nu e necesar sa stii totul ci sa stii ceva bine ….nu de toate si nimic
Scoala gimnaziala am parcurs-o inainte de ’89. Citesc pe aici ca multi au urat orele de muzica… In cazul meu, am avut un profesor de muzica exceptional in clasele 5-8, genul in fata caruia te inclini gratios de sale sau ridici palaria si exclami: Chapeau!
Pe scurt, prof. de muzica, dl. Inghis a tinut neaparat ca scoala sa aiba o trupa vocal-instrumentala… exact, o trupa, pe vremea AIA!… A testat copiii care au vrut sa se inscrie, a adus instrumente de acasa pentru cei care nu aveau, a tinut repetitii in scoala si a predat ore de chitara, vioara, baterie, flaut si nai pana cand am inceput sa sunam ca o formatie, nu ca un cor de broaste!… 😀 Prima melodie invatata si cantata la serbarea de sfarsit de an, in curtea scolii: Mugur de fluier! Atunci am invatat eu sensul expresiei „omul sfinteste locul”.
NB: fata mea a invatat in tot gimnaziul, la orele de muzica, doua cantece: „Cucu” si „Pasarica-n timpul iernii”. A facut si o pictura. Tot la ora de muzica. Si o compunere. La desen…
Acum, la liceu, doamna profesoara le pune muzica clasica in clasa, discuta despre preferintele lor muzicale, genuri si curente, mesajul versurilor, propun cantece pe care sa le invete si copiii simt ca cineva tine seama si de parerea lor… 🙂 (nu este la un liceu vocational, ci la unul teoretic, profil mate-info).
Să învăț la toate materiile (unele, niște panarame, da) m-a ajutat să ajung în clasa a XII-a, când cu stupoare și fascinație am descoperit manualul de Utilajul și Tehnologia Sudării.
Ei bine, datorită acestui minunat manual am intrat la facultate (fentând fizica).
Iar intrarea la facultate m-a ajutat să-l găsesc pe bărbată-miu, da?
Vezi cât de folositoare mi-a fost școala? Că altfel, poate rămâneam nemăritată 🙂
Comentariu beton!36
Recunosc cinstit, la un astfel de avantaj chiar nu m-a dus capul să mă gândesc. 😀
Laura, pe mine facultatea nu m-a ajutat să găsesc bărbat ci copii. 🙂 În alt context chiar nu cred că aș fi avut copii…
Exact, @Laura. 😂😂😂 Rezistența Materialelor, de pildă, era ca Tinder-ul vremurilor moderne. Un „vino diseară în cantină, să mă ajuți cu proiectul la RM” făcea minuni.
Comentariu beton!14
uau… suntem inconjurati de ingineri !!! 🙂
@GMT, nu’ș ce să zic… Contextul în care se fac copiii nu-i foarte academic, din cât îmi amintesc eu 🙂
@didina, iar ăia mai mari abia așteptau boboacele să le explice ei cum e cu ”rezistența” – materială, spirituală, filozofică, fizică… 🙂
@ioana, înconjurați zici? Cotropiți de-a binelea 🙂
@ioana, chiar suntem, nu ai văzut la prezentarea recentă?
@GabiI, nu apuc nici eu sa citesc chiar tot, mai ales in zilele mele mai aglomerate… 🙂
Azi folosesc probabil maximum 20% din tot ce am invatat de-a lungul celor 20 de ani de scoala ! Maximum ! Media aritmetica intre viata si job. Am cugetat de multe ori la asta cu tristete… 🙁
Cum măi? Nu v-au folosit (celor care ati invatat asa ceva) orele de Rezistența Materialelor? Mie, desi nu lucrez in domeniul constructiilor, imi folosesc foarte mult informatiile aflate in liceu (si uitate instantaneu). Coafura rezistă! 😄 Si de la orele de atelier in care confectionam picioare metalice de scaune am învățat o groază! 😃
Am invatat sa stau in bancă si sa visez cu ochii deschiși . Şi asa mi-am dezvoltat imaginația. Si mai zic unii ca sunt materii nefolositoare…
Mie mi-au folosit cei doi ani de latina. Lucrez intr-un domeniu in care e nevoie de limbi straine de origine latina si mi-e mult mai usor sa inteleg si sa ma exprim. Au radacina comuna si identific mult mai usor ce vrea sa spuna autorul fara sa stau lipita de google translate.
Comparand eu cum am facut eu scoala si cum vad ca fac copiii astia in tara de adoptie (care nu are cel mai performant sistem de invatamant , dar oricum e ani lumina mai de bun simt decat cel romanesc), am ajuns la concluzia ca nu numai ca noi facem , toti de-a valma, materii care nu ne folosesc si pentru care nu avem picatura de inclinatie (daca vorbim de arte) , dar si pe alea de baza ,cum zici tu, le facem prea avansat. Sa luam de exemplu matematica. Mie mi-a placut, am fost la olimpiade, am luat 10 la toate examenele de mate (admitere , BAC, admitere la facultate). Dar de folosit nu pot sa zic ca mi-a folosit la ceva in viata nimic din ce am facut dupa clasa a 7-a… NIMIC. Nu am folosit niciodata la nimic trigonometria, matricile, analiza matematica (toata), logaritmii , functiie exponentiale, geometria descriptiva si ce satana oi mai fi facut in liceu….Si am facut facultate – Finante – Banci in ASE – la care am dat admitere la mate – si in care am invatat inca o tona de mate care nu mi-a folosit ulterior la nimic. Imi dau eu cu parerea ca daca intindeam materia aia de 1-7 pe 12 ani , iar cei care stiau ca au nevoie de mate mai avansata (viitori arhitecti, ingineri de varii feluri samd) puteau lua optionale niste cursuri mai avansate, ar fi fost o treaba mai logica pentru toata lumea. Iar asta e valabil pentru mai toate materiile …. M-a chinuit o profa de chimie ca pe sfinti , si in afara de niste cunostinte de cultura generala oricum n-am ramas cu nimic … Evident ca cine mergea la medicina, stomatologie, farmacie sau chimie sau altceva unde era nevoie de mai multa chimie, ar fi fost dragut sa invete cata am invatat toti – dar restul am fi trait fericiti cu niste cunostinte de chimie mai superficiale, eventual invatate mai practic, ceea ce poate ar fi facut sa si ramanem cu mai mult …. (din aia organica nu imi amintesc nimic , decat ca o uram). Ca sa visez mai departe, ar fi dragut sa existe posibilitatea de a atinge un instrument muzical … poti sa nu ai voce dar sa ai ureche muzicala si chiar talent la pian, sau vioara, sau oboi, clarinet si in ce s-o mai sufla. Dar in fine, bat campii … 1500 de scoli au wc in curte.
Aici (SUA) fac toti niste chestii basic. In liceu elevii isi aleg , daca doresc, cursuri avansate, la ce materii ii intereseaza (cursurile astea si conteaza in aplicatia pentru colegiu). Daca visul omului in viata e sa fie vanzatoare la Macys, poate sa nu-si ia nici un curs din asta. Paradoxal, americanii – in MEDIE – mi se pare ca au mai multa cultura generala decat romanii – in MEDIE. Cel putin in sfera stiintelor naturii, sunt in alta stratosfera. Nu stiu cat invata la scoala si cat conteaza ca au acces la gradini zoologice si ferme si acvarii si cluburi de orice te poate duce capul (multe cluburi in cadrul scolii ; la fel, optionale, ca nu-s toti copii pasionati de gatit, de actorie sau de aeromodelism…).
Nu e nici sistemul de aici perfect. Dar macar permite copiilor sa aleaga ce vor sa faca si cat de in profunzime – si ce sa nu faca. Personal eu am urat lucrul manual. Ala de il faceam noi fetele, cu impletit si crosetat si chestii din astea care nu m-au pasionat niciodata. Mi-ar fi placut ce faceau baietii – dar nu m-a intrebat nimeni. Doua decenii mai tarziu, nu stiu sa impletesc , dar sunt maiastra cu sculele si pasionata de-a dreptul sa montez mobila 🙂 . Just saying.
Comentariu beton!16
Am o amică de naționalitate rusă cu soră în SUA, soră de cam 70 de ani, de 20-30 ani plecată din țară. Profesoară la pensie. A trăit deci în pur comunism rus. Amica îmi povestește că-i povestește sora din SUA că acolo învățământul este sub orice critică. Copiii nu învață mai nimic, sunt foarte slab pregătiți. Nu vor, nu le place.
@GMT, nu ca aici unde copiii sunt foarte bine pregătiți și 40% dintre ei sunt analfabeți funcțional. Cred că n-o să înțelegem niciodată că să te pună un profesor să tocești acasă, ce-ți dicteaza el la școală, nu se numește „pregătire”. Și că, până la urmă, școala nu e pentru toată lumea.
@GMT, testările PISA (matematică, științe, citire – elevi cu vârsta de 15 ani) situează Rusia și SUA foarte aproape una de cealaltă ca scor. La universități, în schimb, diferența este mare, SUA au cele mai bune școli, Rusia fiind abia pe locul 15. De România nu discutăm, că ne umflă plânsul.
Mi se pare amuzant că o persoană din Rusia, țară cu aprox. 11.300 USD/capita, râde de performanțele americanilor (aprox. 62.600 USD/capita).
Mihai, dar se mai tocește în zilele noastre în Ro? 🙂 Credeam că este, că era un biet obicei pur comunist. Acuma serios. L-am avut sub ochii mei pe copilul nr 2 cu școala și cu viața în general. Eram disperată. Nu-l vedeam că învăța cum învățam eu pe timpuri. A făcut același liceu ca mine. Eu în liceu aveam nevoie de cam 8 ore să-mi fac temele pe a doua zi. Frumos, temeinic, conștiincios. El în două ore termina. Eram foarte îngrijorată. Nu se va alege nimic din el, îmi ziceam. Greșeam. Știa să învețe. A știut să aleagă facultatea, calea. Eu nu. Nu cred că mai tocesc elevii azi dar poate că nu sunt informată eu.
Didina, uimită am rămas și eu. Doamna asta are o fată , profesoară și ea. Și ea zice că elevii sunt mediocri, că programa școlară este de nivel intelectual scăzut. În general merge la școală să-i vadă pe copii jucându-se, nu învățând.
Depinde de așteptările părintelui. Dacă îl visează pe copil doctor docent încă din grădiniță, s-ar putea să fie dezamăgit de orice sistem de învățământ. Dacă nu, va fi obiectiv și chiar va aprecia că în școală copiii se joacă. Este dovedit că prin joacă înveți mult mai bine.
Lăsați copiii să se joace!! Școala nu te ajută prea mult în viața de adult. Tot ce nu ai învățat în școală poți învăța mai târziu. Dar joacă fără griji nu mai pupi.
@GMT Nu stiu experienta sorei doamnei care ti-a povestit tie. evident sunt scoli si scoli, ca peste tot , o fi nimerit doamna un district scolar mai slab. Vorbim despre sistemul per ansamblu – iar eu “relatez de la fata locului”, avand copilul propriu si personal in scoala aici. Da, toata lumea face materiile la un nivel mediocru. Pana la sfarsitul liceului la mate de exemplu ei fac – toti – materia care se facea pe vremea mea (am terminat liceul in ‘98) pana in clasa a 7-a. Poate neintamplator, fix aia e utila in viata ( daca nu esti inginer). Cine vrea MIT, isi ia cursuri avansate de mate. Cu cat mai avansate, cu atat ii cresc si sansele sa ajunga vreodata la MIT. Aia care intra in colegiile serioase de inginerie nu intra cu matematica aia de-o fac toti, aia de clasa a 7-a – nici macar toate cursurile avansate luate cu brio nu garanteaza ca intri, fara nici n-are sens sa aplici, Iar cursurile alea avansate, functie de cate iti iei sa faci, pot fi foarte avansate, la nivel de an 2-3 de facultate de mate in Ro. Pentru ca nu fac toti chimie de parc-ar urma sa faca farmacie, au timp sa aprofundeze bine de tot cateva materii , alea care le trebuie si/sau care ii pasioneaza, iar pe restul le fac la nivel de cultura generala. Viitorul zugrav nu are nevoie de la fel de multa mate ca viitorul astronaut, cum nici viitorul astronaut n-are nevoie de la fel de multa anatomie ca viitorul medic. Da, au 10 minute de teme / an de scoala. Prea mult chiar pentru viitoarea vanzatoare de la Walmart si viitorul intorcator de burgeri la McDonalds. La Harvard nu te duci cu alea 10 minute, insa. Dar nu toata lumea vrea Harvard.
In scoala romaneasca predam tuturor aceleasi chestii de parca toti copiii ar fi la fel, ar avea aceleasi inclinatii, pasiuni si planuri in viata. Iar asta e in opinia mea cea mai mare buba a sistemului de invatamant romanesc. Eu personal mai am niste ofuri – gramatica ar trebui facuta pana-ntr-a 12-a, la toate profilele. Chiar si in detrimentul literaturii romane. Care oricum ar trebui diminuata – si adaugata nitica literatura universala la profilele “reale”. Ne batem ca nebunii in piept cu scoala noastra care ne formeaza cultura generala, dar daca faci mate fizica poti termina liceul fara sa fi auzit macar de Proust sau Shakespeare (ceva mai relevanti universal decat Sadoveanu si Eminescu… ). p.s. asta asa pe scurt, ca sa nu ma intind mai mult. in programe pe fiecare materie separat pentru gifted, respectiv delayed, programe speciale pentru copiii care au limba engleza ne-nativ si o multime de din astea …
@GMT, ce zice sora amicei tale e comentariu tipic de est european ajuns in NA. mcpmdr:))) noi, est europenii nu ne dezicem de mostenirea noastra oriunde am ajunge, o caram cu noi peste tot. aproape toti romanii, polonezii, rusii, sarbii pe care-i cunosc de aici din Canada nu au niciun cuvant, dar niciunul pozitiv despre sistemul de invatamant de aici. pt ca aici la scoala pana in jur de 12 ani se tot fac si se repeta operatiile de baza ale matematicii, pt ca unii le prind mai greu altii mai usor si nu se creeaza neaparat o competitie, nu se imparte clasa pe categorii, foarte buni, buni si restul…la materiile de cultura generala se preda geaografia si istoria Nord Americii, Canadei…pt ca efectiv conceptul este noi si restul lumii. isi studiaza autorii lor in clasele mai mici. de asta, toti parintii est europeni care inca mai fac temele cu copiii si incearca sa le impuna cacatul cu care au avut ei creierul spalat in comunism, facand comparatie cu ce au invatat ei la scoala ”pe vremea lor” decreteaza toti cu emfaza ”pai, aici nu se face scoala bah, cum era la noi”. aici, si vb de Canada acuma, dar in State e asemanator, pana pe la 15-16 ani cand multi nu mai continua si se indreatpa spre meserii se fac materii si chestii de baza, foarte practice care te ajuta foarte mult cand intri pe meserie, Stii sa-ti calculezi un impozit, stii cum sa-ti creezi o firma stii foarte multe chestii practice pe care nicio scoala din comunismul ala futut nu ti le-a explicat vreodata…a, daca vrei doctor, inginer, avocat sau whatever mare diploma care te face fericit, continui cu colegiu sau cu o facultate unde poti sa fii linistit si sigur ca bagi toate materiile speciale si „foarte” speciale de care ai nevoie pt ca sa fii un profesionist bun.
imi aduc aminte prin facultate, la rezistenta si statica ne invatau profesorii cum sa gasim formule teoretice ca sa calculam o grinda intr-un anumit punct…ce sa vezi, aici toate formulele alea exista intr-o carte de formule si tabele, nimeni nu-si bate capul, o iei din carte si o aplici. noi aveam subiect la examen calculul formulelor alora…mai are rost sa zic ca la examene in rom trebuia sa scriem cursuri intregi la teorie, altfel ne pica profesorul, aici la examen nimeni nu are teorie, sunt doar probleme practice despre cum aplici teoria invatata…aveam o colega in grupa in rom care lua doar 9 si 10 la examene dar cand am ajuns din intamplare pe un santier la un mom dat a vazut o armatura si nu stia ce e aia !?!?scoala rusa, est-europeana, romaneasca included, este pur teoretica si esti total habarnist cand o termini, in timp ce aici, NA, totul este bine inteles si pus in practica din anul 2 de facultate, cu stagii de jumatate de an in companii, altfel incat odata terminata scoala deja poti sa intri in pita nu sa mai pierzi vremea inca 2-3 ani ca bla-bla, ca la inceput, ca sa-l lasam saracu’ :)…
dar da, un alt est-european care rade de sistemul de invatamant din NA, nimic nou :)))
Cand am inceput eu scoala, prin 1979, parca totul era altfel, mai relaxat, mai linistit, dar si mai intens atunci cand trebuia. Imi placea senzatia pe care o aveam cand era vacanta si scoala era pustie. Mergeam in curtea scolii (scoala de sat de campie) sa joc fotbal, sa mananc caise sau prune, eventual sa joc ping-pong in scoala, atunci cand profesorii aveau inca activitate. Nu pot explica prea clar ce simteam, era o senzatie de „timp oprit”, in care nu pierdeam nimic, linistea aceea perfecta a scolii, altfel galagioase, era ceva magic pentru mintea mea de copil. In timpul anului scolar parca lucrurile mergeau singure si simteam ca pierd ceva daca nu sunt acolo, in miezul actiunii.
Pe vremea aia scoala incepea cu munca, se numea practica agricola. De la 15 septembrie pana la 15 octombrie, sau chiar mai mult, mergeam zilnic la scoala la 7:30, trageam un fotbal, la 8:00 aveam prezenta facuta si ne urcam in remorca. Nu era acceptata absenta decat in caz de boala sau ceva serios. Mergeam cativa km in afara satului unde era treaba, intr-o remorca din aia cu obloane mici, stand pe jos, o remorca improprie transportului de persoane, trasa de un tractor, un vehicul impropriu transportului de persoane. Treceam prin diverse locuri printre tarlale, unele chiar periculoase, unde remorca se putea rasturna si scapa cine putea. Asta despre siguranta si grija ce o purtau autoritatile copiilor.
Initial depanusam porumb, treaba relativ statica. Glume, distractie, cu sarituri in gramezile de panusi, praf, apa calda la cisterna, mancare la pachet de acasa. Eram copii, nu percepeam nimic greu sau umilitor, asa spunea partidul, ca trebuie sa muncim, munceam.
Era prea mult. Dupa doua saptamani vremea se schimba, se ducea definitiv orice urma de vara tarzie, diminetile erau cu roua multa si deja temperatura scadea pana pe la 7-10 grade dimineata. Nu era anormal ca la 15 octombrie sa fie chiar un pic de bruma. Dupa doua saptamani de munca eram cu totii obositi, dar abia acum incepea greul. Ce insemna greul? Pai se cam termina cu porumbul asta de depanusat si treceam la adunarea ultimilor stiuleti cazuti la recoltare. Adica mergeam km de tarla, zeci de copii, ca sa adunam o caruta de stiuleti. Atat era pierderea, o caruta la cateva hectare, 250-300kg de porumb de proasta calitate necesita efortul catorva zeci de copii o zi intreaga. Eram copii de 11-14 ani, ca numai clasele gimnaziale faceau practica. Programul asta zilnic obosea un corp de copil foarte mult. Era EXPLOATARE.
Intr-un an, cred ca in clasa a 6-a, am primit bani pentru munca prestata. 120 lei pentru o luna de munca, adica 5 lei pe zi, 24 de zile, ca am mai si lipsit. Unii au primit 150 de lei, maximul posibil, fusesera 30 de zile de practica, 6 zile pe satamana, deci 5 saptamani. Mi-am luat adidasi de ei, dar parca am mai pus si taica-miu. Bonusul a fost scabia luata in timpul practicii pe coclaurile prin care am fost dupa acei stiuleti magici, fara de care socialismul nu putea fi definitiv tencuit. Doua saptamani am facut tratatment cu hexaclorciclohexan, singura substanta care trata scabia pe atunci.
Primavara ieseam la prasila, porumb si floarea soarelui. Cam 3 saptamani faceam chestia asta, bagam km de tarla si dadeam efectiv cu sapa in buruieni. Praf, mizerie, apa calda la cisterna, mancare rece la pachet. Unii copii nu aveau mancare, familiile nu aveau posibilitatea sa le dea ceva in punga, mancarea era doar acasa in oala. Ai zice „cum ba, la tara si nu aveau acolo o rosie din gradina, un ardei gras, niste branza si un ou? Uite ca nu, unii nu aveau din astea, erau saraci lipiti. Erau saraci pentru ca erau prosti, sau erau prosti pentru ca erau saraci.
Cand in sfarsit incepeau cursurile, incepea si vremea urata, ploi si toamna urata. La jumatatea lui noiembrie ningea deja, ghete si cizme, haine groase, foc in sobe. Scoala avea sobe, inalte de vreo 3 m, facute prin anii 50 cand fusese construita scoala. Desi erau aprinse pe la 6 dimineata, pana pe la 9:00 nu faceau caldura, prima ora era in frig. Zilnic. Cand era ger prin ianuarie, cred ca temperatura nu depasea 18 grade cand soba ardea de nu puteai sa te apropii la 10cm de ea. Mai stateam si cu haina groasa pe noi.
Probabil v-am plictisit cu povestile.
La ce mi-a folosit ce am invatat la scoala? Mi-am format cultura generala si o modalitate de abordare analitica a oricarei chestiuni pentru a ajunge la rezultat fara ajutor. In conditiile in care nu exista o biblioteca generala cum e wikipedia, orice informatie era aflata din carti, manuale, reviste, lectii predate de profesori. Profesori care erau mai competenti sau mai incompetenti. Mai interesati sau mai dezinteresati. Mai rai sau mai buni, ca oameni. La ce mi-a folosit sau imi foloseste cultura generala? La multe. Sunt enciclopedic, cunosc multe subiecte de interes general, pot purta discutii pe multe teme la nivel peste liceu. Formatia de inginer, coroborata cu bagajul de cultura generala, imi permite sa pot face chestii care altfel necesita profesionisti, sau macar meseriasi. Pot aborda orice problema, daca nu stiu detalii, le aflu rapid si le aprofundez cat sa pot stapani singur executia.
Un exemplu scurt:
– vreau sa automatizez portile la casa. Vecinii au facut asta cu firme, cost la 1000-1200 euro. Am studiat pe net dispozitivele, schemele de montaj, am masurat la mine, am calculat ce-mi trebuie. Mi-am comandat dispozitivele, trebuie sa tai 10cm din una din porti ca e prea aproape de gard. M-am interesat de inchiriat un aparat de sudura. M-am uitat doua ore pe net legat de sudura, care e treaba cu sudura in curent continuu si alternativ. Acum stiu despre sudura, imi iau si aparat de sudura cu invertor de uz casnic, mai am si alte chestii de facut el. Am scule si tot ce-mi trebuie, treaba ma costa 550 euro, nu peste 1000, si-mi pun cele mai bune brate de la cea mai buna firma, cu modul wifi de comanda prin aplicatie de pe internet. Vecinii tot schimba baterii la telecomenzi.
Inca ma uimeste, dar ma si descurajeaza faptul ca oamenii sunt in continuare ignoranti si nu doar ca nu stiu chestii, cand e la indemana http://www.wikipedia.ro, dar nu au idee macar ca exista informatia disponibila, daramite cum sa caute informatia. Analfabetismul functional e o plaga grava pentru societatea de azi, pentru ca necunoasterea modalitatii de a afla informatia necesara intra la analfabetism functional. „Cum fac aia”, „cum aflu daca e deschis la ghiseul enel din piata”, „unde sa sun sa aflu” auzi peste tot oameni cu telefon in mana si factura de hartie asteptand la cozi si pierzind timp pretios din lipsa cunoasterii.
Evident ca in lipsa cunoasterii si timpul nu valoreaza nimic. Cand nu stii chestii, timpul tau, care se poate exprima in valoarea produsa in acel timp, nu valoreaza nimic. Secunda lui Bill Gates valoreaza zeci de mii de dolari, pentru ca o decizie a lui atat produce. Un tembel ce alearga cu bmw-ul ala ruginit nu poate produce nimic, in afara de un accident cu victime.
Timpul inseamna cunoastere, iar cunoasterea se face incepand de mic.
Comentariu beton!34
Excelent! Chapeau!
In ultimele zile de facultate, m-am intersectat cu profesorul de matematici speciale din anul 1 (care an era sa fie cu repetitie din cauza domnului de mai sus) si l-am intrebat :”Domnule profesor de ce ne-ati omorat cu integrale triple si mai stiu eu ce clopotul lui Gauss, atat timp cat cea mai complicata formula studiata la materiile de specialitate, a fost o integrala simpla ?”
El a raspuns :”Daca era sa ramai in cercetare sau sa ai o cariera universitara trebuiau si astea”
Nu i-am mai spus nimic dar in gand i-am spus :”fmm din 1000 de ingineri poate ajunge unul acolo si pe mine ai vrut sa ma lasi repetent ! „
Diagrama fier – carbon… Ciocanul Chappy, Forța Rockwell- con… gradient, rotor, mai zic? Registru serios: am avut în școală o profesoară și în liceu o profesoară și doi profesori care ne-au arătat că dăscălia e o artă. Salutu-v-aș! 😉
Sunt ceea ce sunt ȘI datorită școlii. Știu că e ușor să spui că nu prea folosesc unele discipline. Serios? Sunt un om mult mai bun, mai performant, mai aplecat spre ceilalți ȘI datorită profesorilor care au știut să mă construiască, oră de oră, lecție cu lecție, informație cu informație, disciplină cu disciplină. Nu aș fi fost același om dacă nu aș fi studiat atât. Baza culturii mele generale acolo s-a cimentat, cu informații din toate disciplinele. Și am învățat, frate. Și voi sunteți în aceeași situație. Poate la locul de muncă rezolvați chestiuni și cu ajutorul culturii generale, nu doar cu informațiile dobândite strict pe specializare. Cred că domeniul publicitar necesită informații și abilități care vin din cu totul alte sfere ale vieții, inclusiv literatură, de exemplu.
Suntem ceea ce suntem și datorită școlii românești atât de mult hulite. Să nu mai fim ipocriți și să recunoaștem că salariul nu vine doar din stricta aplicare a disciplinelor studiate în facultate sau liceu, de exemplu, chiar dacă avem funcție de conducere sau excelăm în domeniul nostru. E nevoie de mult mai mult.
Sunt de acord că din programele școlare ar trebui scoase multe informații, mult balast. Sunt dascăl și știu ce spun. Avea dreptate cineva mai sus cu matematica. La fel ar fi cu alte discipline.
La fel, sunt de acord că ar trebui mai multe aplicații, ore de laborator. Și noi, profii, le vrem. Deocamdată nu se poate.
DAAAAR rostul școlii este să deschidă drumuri, suflete, să descopere vocații, talente. De unde știe un copil de la țară, de exemplu, de Brâncuși dacă proful de desen nu îi spune? (Nu avem disciplina Sculptură în piatră ca să afle de acolo.) Și trebuie să știe de Brâncuși. Poate îi va plăcea să lucreze cu piatra.
Nu putem fi toți informaticieni, ingineri(aici cer iertare cititorilor, dar știu că înțelegeți ce scriu), medici, matematicieni. Unii vor fi actori. Cum descoperă asta dacă profii nu îi pun să recite uneori? Alții vor fi web-designeri. Nu le trebuie niște reguli de desen? Unii vor fi asemenea lui Eminem. Dacă ascultă doar manele acasă cum vor știi ce e aia metrica versurilor?
Da, depinde de profesori să îi atragă pe copii spre disciplinele lor. Dar depinde și de părinți să le explice utilitatea unor discipline, dar și a școlii în general. Și depinde și de copii să vrea să afle și să învețe.
Dar uneori telefonul e de vină….
Eu înțeleg că ești subiectivă, dacă ești profesor, dar m-ai făcut să zâmbesc. Școala românească, așa cum e ea acum, n-o să ajute niciodată vreun copil să-și descopere telentul. Ah, da, există și exceptii, ca în orice domeniu, dar vor rămâne doar excepții. În plus, cred că ai omis partea în care spuneam că vor exista și celelalte materii, dar vor fi opționale. Pentru un singur copil pe care-l interesează desenul tehnic, de exemplu, nu poți obliga o clasă întreagă să studieze materia asta ineptă.
@MV: Nu se studiază desen tehnic în școala generală. E la școlile tehnologice. Și se presupune că ajungi acolo dacă ai ales o specializare de felul ăsta. Am făcut referire la web-design gândindu-mă că un copil ajunge la așa ceva dacă aude de proporții, linii etc la desenul obișnuit.
Pe voi v-a ajutat școala pentru a vă descoperi chemarea? Sau v-a dat pregătirea necesară unor multe specializări din care să alegeți una sau două?
Eu, de exemplu, nu am studiat deloc în generală și liceu ceea ce predau. Deloc. ElenaP spunea că a studiat altceva și e șefă unde nici cu gândul nu gândea când era în facultate. Cred că nici tu nu ai studiat despre a fi copy-writer la vreo facultate, nu? Sper să nu mă înșel. Dacă da, cer iertare. Erare humanum est.🤣🤣
Cu ce scade asta valoarea de deschidere a minților pe care o are școala? Când termină studiile generale și liceale sau profesionale, absolvenții nu sunt specialiști în domeniile lor. Urmează alte studii, postliceale sau universitare, sau lucrează în domenii pentru care se mai califică prin cursuri ulterioare sau la locul de muncă. Dacă n-ar fi așa, ar trebui să cerem pizzerilor să arate diploma de facultate pentru făcut pizza.
Dar școala românească are marele defect că nu se adaptează pieții în ceea ce privește oferta școlară. Oricum, nu la liceul teoretic se poate învăța o meserie. Eu am făcut secție teoretică și știu ce spun.
Am intrat tarziu pe blog, asa incat s-ar putea sa ma repet. Tie ti s-au parut inutile orele de desen sau orele de muzica dar la fel de bine unui muzician i se pareau la fel de inutile orele de chimie sau de matematica.Am copil care a terminat mate-info la liceu de prima linie si care a facut facultatea de Arte-grafica si care toata scoala a urat materiile de la real. Mi-a spus ca nu ii vor folosi niciunde si ca daca ar fi avut de ales ar fi desenat dimineata, la pranz si seara la scoala si ar fi fost mult mai calificata si avansata in ceea ce ii placea sa faca. As consdea ca materii de baza romana, literatura,matematica,sportul(obligatoriu), o limba straina ,un curs de notiuni generale (chimie-fiz si geografie-istorie) iar restul ar fi pe optionale. In fiecare an copilul ar trebui sa aleaga un nr de optionale . Daca alege chimia si ii place, anul urmator ar alege modulul 2 de chimie etc. Daca nu ii place , anul urmator ar alege modulul 1 din alta materie. Cei ce-si doresc muzica, sa se califice an dupa an pe muzica, cei carora le place istoria sa aleaga istoria. Sunt copii pasionati de istorie si copii care vor dormi vesnic la ora de istorie(eu de ex), iar altii vor fi pasionati de desenul tehnic (tot eu de ex)
La ce mi-a folosit ce am fost obligat să învăț la școală? Efectiv la nimic.
La ce mi-a folosit mersul la școală? La multe. Am interacționat și am profitat de profesori care m-au ajutat să mă educ dându-mi informația necesară la momentul oportun. Câteva exemple:
Proful de cultură civică ne-a pus să vorbim 5 minute despre o temă aleasă de noi. Nu scriam la ora lui, bătea în noi ca la fasole pentru probleme deranjante ce astăzi sunt considerate bullying.
Profa de psihologie era o enciclopedie ambulantă ce îți recomanda niște super cărți dacă aveai dorința asta.
Profa de istorie din gimnaziu a fost o scorpie desăvârșită ce m-a învățat să sintetizez informația după scheme logice.
Profa de geografie din primul an de liceu ne-a impulsionat să învățăm toate capitalele lumii și mai ales că jobul de profesor nu are nimic de-a face cu faptul că fumam împreună la Pauza Mare.
Preotul de la religie din gimnaziu m-a învățat că există și bunătate pe lumea asta, oricâte tâmpenii i-am făcut.
Proful de religie din liceu ne-a învățat că putem discuta despre orice, oricând, indiferent de cutume și dogme. A făcut educație sexuală cu noi(filme, prezervative, discuții interminabile despre orice).
Profa de chimie din liceu – Olive a lu’ Popeye – mi-a arătat ce înseamnă să înveți doar de dragul dascălului, ce înseamnă respect, corectitudine și mai ales că poți depăși barierele dintre generații stând la o bere cu toată clasa, chiar dacă și-a atras multe controverse și contestații.
Bunicul matern m-a învățat disciplina, spiritul de echipă și ce înseamnă munca grea în gospodărie.
Bunicul patern m-a învățat să meșteresc orice la nivel de bază și să escaladez problema dacă simt că mă depășește.
În concluzie doresc să subliniez că cel mai mult contează școala vieții și ce anume vrem să învățăm din ea. Pace vouă cetitorilor 😘
Comentariu beton!15
Nu contează ce materii se predau la școală important este că dacă respecți orarul poți ajunge să fii primar în sectorul 5 și de ce nu, chiar președinte. De bloc.
@Shoric, vezi-ți de treabă. În sectorul 5 ajungi primar mai ales dacă NU respecți orarul. Nu știu despre ce bate câmpii nea primarul de acum în orarele alea date copiilor, dar eu rămân cu idolul meu care este, absolvent de Bac la vârsta la care alții ies la pensie.
Ce s-a mai modificat scara valorilor, băi nene!!
Nu mi-a plăcut neam limba română. Probabil și datorită profesoarelor pe care le-am avut, dar și pentru că învățai ca papagalul pe deasupra, pagini întregi, ce a vrut să spună autorul în viziunea profesoarei.
Nici biologia și nici fizica, asta tot datorită profesoarelor. Niște acrituri.
Religia parcă am făcut de prin clasa a V-a, dar parcă era opțională. Muzică cred că am făcut, dar nu îmi aduc aminte. De desen îmi aduc aminte doar că prin clasa a V-a diriga mea era profă de desen. În a IV-a am avut altă dirigă și în a VII-a și a VIII-a alta.
Mi-a plăcut matematica, chimia, informatica deoarece ne jucam pe calculator, sportul, geografia și istoria. Limbile străine să fiu sincer nu prea m-am omorât cu ele.
Din materiile de facultate pot spune că folosesc și aplic în meseria mea o anumită materie, în rest mai nimic. Culmea materia respectivă avea două examene. Pe primul l-am dat de patru ori și pe al doilea doar de două ori.
Totul era teoretic și nimic nu era practic. Plus că dotarea facultății, în perioada mea, era una precară cu niște modele de aparate care erau considerate piese de muzeu.
Îmi aduc aminte că în anul I aveam materia numită algebra și la seminar profesorul Boacă ne întreabă: băi de ce nu învățați nimic… că algebra e așa de ușoară. Mi-am permis să îi răspund că la curs predă totul teoretic și dacă ne-ar face și niste demonstrații pe exerciții reale ar fi mult mai ușor. La următorul curs a umplut 3 table de amfiteatru doar cu exerciții exemplificate. Vreau să spun că și acum dacă îmi dai un exercițiu din acelea exemplificate de prof la tablă știu să îl rezolv.
Mi-a plăcut enorm de mult la facultate materia numita psihologie în anul doi. Am avut un profesor, Gabriel Albu, din nefericire a decedat recent, care avea un talent oratoric extraordinar. Era total diferit de profesorii pe care îi întâlnisem până atunci. Te lăsa și chiar te încuraja să îți spui părerea despre subiectul abordat. Nene și aborda niște subiecte interesante, care nu aveau nici o legătură cu psihologia.
Cred că dacă am avea toți profesorii astfel, (ca Boacă sau ca Albu), scoala noastră ar fi cu totul alta.
În anul III am avut o profesoară pe care am amenințat-o oficial că o bat. Norocul meu, ca să trec examenul la ea – mi-am luat lucrarea de licență pe materia ei și nu avea cum să nu mă bage în licență.
În anul V am dat de un profesor care m-a ținut până-n ultima secundă cu examenul la el. Am făcut mișto de el în anul doi și m-a ținut minte. Pana mea era ditamai omul și când l-am auzit vorbind pentru prima oară vă jur că vorbea atât de ascuțit de parcă cineva îl strângea de OO. M-a bușit instant râsul.
Singurele materii inutile au fost economia politica din clasa a XI-a si filozofia din clasa a XII-a. In rest pot sa spun ca toate mi-au fost de folos, pana si putinul de latina facut in clasa a VIII-a.
@Solandi
Da, mai exista acel manual de sport nu numai intr-a V a dar vad ca si pentru a VI a….Din fericire a mea copila nu a fost pusa sa-l foloseasca, dar stiu scoli unde au dat si teste din el intr-a V a!!!
In ceea ce priveste subiectul, pe mine desenul tehnic m-a ajutat, dar trebuie sa recunosc ca mi-a si placut. Desenul „clasic” nu si nici nu am avut vreo înclinație spre el desi faceam niste chestii misto doar fiindca avem o imaginatie bogata ( cel mai mult imi placea sa desenez peisaje de iarna si sa fac fulgii de nea cu pasta de dinti Cristal :)))) aia imi ieseau beton! Restul era can-can :)) ). Despre latina mu pot spune ca mi-a folosit in viata cotidiana, dar parca atunci cand ajungi prin Italia de exemplu si mai intelegi cate ceva din scrierile de pe monumente parca iti da un aer asa de…ce tare sunt 😁 Muzica in schimb nu mi-a folosit la nimic dar orele de atelier si gospodarie da.
Am citit ! Si cateva dintre pareri , nu multe , ca nu am avut timp ( sunt ocupata sa muncesc ca sa traiesc intr-un minim de decenta , aproape de ” subzistenta ” , ca nu sunt ascet(a) ! Am …comentuit 🙂 in gand , in ” pauze ” , dar …dupa ce m-am intrebat – pe cine draqu’ entereseaza parerea uneia mai batrane ca 99 % din vizitatorii acestui bolg , including the boss ? – , am ales sa nu ma exprim ! 😀 . Io cred ca nici nu conteaza parerea mea , conteaza ca doar am scris ceva ! 😉 No , nu-i asa ? Noapte buna , somn usor , tuturor hater- ilor ! 😉
Nu pot spune ca m-a ajutat la ceva vreo materie învățată în școală, exceptând cele de bază.
Totuși, am urât din tot sufletul materiile de real. Pe toate. Mă chinuiam să iau un amărât de 5 și nu înțelegeam nimic. Uneori nici nu înțelegeam cum să rezolv o problemă de matematică, fizică sau chimie cu formulele în față. Pur și simplu mie nu „îmi ieșea”. Am primit note de trecere la materiile acestea mai mult din milă, că vedeau profesorii că am note mari la altele (română, engleză, geografie etc).
Liceul l-am făcut, evident, la profil uman, filologie. Altfel probabil dădeam bacul ăla din mate până ieșeam la pensie 😂😂
N-am mai făcut nici o materie de real după clasa a 10-a, dar bineînțeles, 12 ani de școală am făcut religie, muzică și desen. Măcar în liceu la muzică nu ne mai punea să cântăm, ne asculta doar din teorie.
Am făcut latină dintr-a 8-a până anul trecut în a 12-a inclusiv. În toți anii de liceu am dat și teză din ea. Nu s-a prins nimic de mine, că am copiat în draci la toate testele și tezele, uneori nici nu știam la ce lecție suntem.
La sport nu am mai fost deloc din clasa a 10-a, media 10 in fiecare an. Ne mai scotea chiar profesorul la o cafea uneori, in timpul orei, cu pretextul că mergem să „facem sport în parc”. Atunci mai mergeam.
Am avut și niște materii care se făceau doar într-un singur an de școală la liceu, în ordinea asta: logică, psihologie și educație antreprenoriala (ambele in același an), economie și sociologie, filozofie. Astea erau ok, nu imi aduc aminte ce învățam dar erau relaxante orele. Inafară de economie, că iar era cu numere și formule și mă enervam că nu știu 😂😂
Nu am avut de tocit comentarii la română, profesoara ne punea să le facem noi acasă, apoi citeam idei din ele în clasă. Aici am învățat că pot abera în minim 3 pagini despre absolut orice subiect, și să dau și impresia că îmi place subiectul propus.
Am dat bacul din Română, Istorie și la proba la alegere am ales Geografia României, deși am urât-o, cea mai mare notă la BAC am luat-o la geografie 😂😂
Acum deocamdată m-am angajat, deși mama m-a tot bătut la cap să dau la facultate. Anul viitor prin martie încep un curs de ghidaj turistic, dar până atunci să nu mai aud de învățământul românesc, că îmi e un pic greață. Am nevoie de o pauză 😂
M-au ajutat in principal ca sa am un minimum de cultura generala, sa nu ma uit tamp intr-o conversatie, sa nu pun intrebari stupide si sa am habar de lucrurile care ma inconjoara.
Noi am avut o profa de muzica foarte misto. Ne vorbea despre viata compozitorilor, despre opere, subiectele acestora, contextul social si istoric in care au fost compuse, iar la fiecare ora faceam auditii. Asa am invatat sa recunoastem ariile celebre, stilul fiecarui compozitor, ce inseamna o gama, o cheie, ca Chopin nu e la fel cu Schopenhauer.
Totul mi-a folosit mai devreme sau mai tarziu. Uitati-va la intrebarile de cultura generala de pe strada, si o sa va lamuriti singuri la ce foloseste.
Sunt de acord și eu că în afară de materiile de bază, restul ar trebui să fie trecute la opționale. Și sportul să nu se noteze, in puii mei, pentru că toată viața am avut media cea mai mică la sport! Sedentară în niciun caz nu sunt, dar mereu am fost antitalent la probele de școală.
Tare gluma cu limbi latine sau limbi la mine! 😂 Am râs și marți când am citit, am râs și acum recitind. Mie mi-a plăcut latina, eram cea mai bună din clasă, deși fata profei de latină îmi era colegă. Alte materii în afară de sport care să mă traumatizeze nu am avut. Uram fizica, dar fiind la profil uman, era destul de aerisită. O uram din cauza profului care nu pierdea nicio ocazie să ne jignească. Cei mai dragi profesori din liceu mi-au fost cel de geografie și cel de literatura română.
@Marius M, eu visez în mod constant că dau Bac-ul și că nu mai știu nimic! Și au trecut 19 ani de când l-am dat (și l-am luat cu brio). Poate pentru că mi-e dor de anii de liceu. 🙂