Partea foarte mișto la mini-vacanța asta este că-s rupt de realitatea din spațiul carpato-danubiano-pontic. Habar nu am dacă a murit Iliescu, dacă l-au arestat pe Dragnea sau dacă Iohannis s-a întors din concediul ăla în care a plecat acum trei ani și jumătate. Așa că nu numai că habar nu am despre ce să scriu, legat de vreun subiect cât de cât la zi, dar nici măcar nu-mi vine să fac asta. Prin urmare, pentru că sunt un tip atât de altruist, m-am gândit să vă las măcar niște poze de prin Firenze și Bologna, să se bucure și ochiul vostru.

Partea nu foarte mișto e că nici d-astea nu am cum să vă las prea multe, că nu am de unde. Adică, mă rog, poze s-au făcut căcălău, dar cea mai mișto femeie din lume a hotărât aseară că-i e prea lene să-mi mai trimită și mie câteva. Ah, și când am zis “câteva”, am folosit un dulce eufemism, c-a făcut măcar 1000 de poze numai până acum. Tatăl tâmplarului sa ne aibă în pază azi, când mergem la Venezia, și mă astept la o avalanșă de câteva sute de poze numai de la tren până la prima gondolă care-i iese-n cale.

Nfine, ce voiam să zic, să-mi țineti pumnii, poate scap cu viață după ce citește acum, dimineață, textul ăsta. Dacă vedeți că nu dau niciun semn zilele următoare, să anunțați și voi autorităție. Le spuneți ca ultima oară am dat semne de viață în trenul care mergea spre Venezia.