Am un prieten bun care s-a hotărât să-mi facă o surpriză de ziua lui. Mhm, ați citit bine, de ziua LUI. Să tot ai prieteni d-ăștia, nu? Adicătelea ce-a făcut omu’ meu? Păi a cumpărat bilete de avion pentru weekendul ăsta, la Barcelona, având în cap ideea absolut genială să mergem să vedem Barca – Real. Știți cum se zice, o dată-n viață trebuie să vezi un el clasico. Mă rog, pentru el e a doua oară, dar ce mai contează.

Planul era să plecăm vineri, sâmbătă să mergem la stadion să facem rost de bilete, duminică să vedem meciul și luni să ne întoarcem acasă. Ce-ți poți dori mai mult de la viață, este?

Well, doar că exista un foarte mic impediment. De fapt, două.

Primul ar fi că dintr-o regretabilă eroare, omu’ meu în loc să cumpere biletele de avion cu plecare vineri seara, a băgat dejtele greșit și le-a luat pentru sâmbată. Tot seara, desigur.

Ceea ce duce, automat, la cea de-a doua problemă. Și anume, planul nostru s-o ardem sâmbătă pe la stadion până dăm de niște cetățeni catalani dispuși să renunțe la biletele lor, contra unor sume modice, s-a cam dus ulii de suflet.

Speriat că bat drumul degeaba până la Barcelona și, în loc să mergem pe stadion, o să facem turism și-o să văd meciul pe la vreo terasă amărâtă, am luat legătura cu o cetățeancă româncă, actualmente rezident catalan în Barcelona. Cetățeancă pe care am rugat-o să ne ajute cu biletele. Ori să meargă la stadion, ori să facă ce știe ea mai bine ca s-ajute doi microbiști triști.

Well, femeia mi-a râs superior în nas și mi-a explicat doct că n-avem nicio șansă să vedem de pe stadion meciul ăsta. Dacă nu vrem să dăm minim 4-500 de euro pe un bilet și dacă avem noroc sa le găsim și la banii ăștia. Că ea stă de doișpe ani acolo și bărbatu-său, mare fan al Barcelonei, n-a reușit niciodată să-și ia bilet la un preț cât de cât decent, pentru că N-AI CUM, practic ESTE IMPOSIBIL. După care a conchis filozofic ca putem încerca să mergem la orice alt meci, dar la ăsta să ne lăsăm păgubași.

La auzul acestor vorbe pline de spirit pozitiv si entuziasm, m-am descurajat atât de tare că eram pe punctul să-i spun lu’ al meu să-și bage biletele de avion în fund și să facem altceva mai productiv weekendul ăsta. De exemplu, biluțe de muci.

Dăcât că, obișnuit de-o viață întreagă nu mă bazez pe alții, miercuri am avut o sclipire de geniu și-am intrat, mai mult așa într-o doară, pe site-ul oficial de ticketing al Barcelonei, am dat search după bilete și, să vezi drăcie, cinșpe minute mai târziu, erau achitate și confirmate. La prețul oficial, adică ăla la care n-aveam NICIO șansă să le luăm, bineînțeles.

Well, morala acestei povești ar fi sa nu te bazezi niciodată pe ce spun/pot alții și, pe cât posbil, să faci tot ce poți să fii tu cel care hotărâște dacă un lucru se poate face sau nu. Că dacă puneam botul la ce spunea duduia catalano-româncă, vedeam meciul la televizorul din camera de hotel. Asta dacă mă mai duceam, desigur.

Cam atât pentru azi. Să vă uitați mâine seară la meci, o să vă fac cu ochiu’ din peluza doi.