La o simplă privire în jur, așa cu ochiul liber, poți să-ți cam dai seama că situația e groasă. Sau, mai bine zis, situația e grasă: cred că mai bine de jumătate dintre copiii și adolescenții din România sunt grași sau, dacă nu sunt grași, au fizic de greiere biped.

Nu știți ce înseamnă fizic de greiere biped? Lasă că vă explic eu. Este atunci când curul și burta sunt cele mai dezvoltate părți anatomice și, din orice parte s-ar uita omul la tine, arăți cam ca un greiere uriaș.

În plus, dacă te uiți atent la ei, o să mai observi o chestie bizară. Mulți nici nu știu să meargă cum trebuie, ori își târșesc picioarele, ori le au în X, iar timidele lor încercări de a alerga sunt aproape penibile. Treabă care te duce și mai al naibii cu gândul la greieri bipezi. Și toate astea pentru că, nu numai că n-au făcut niciun sport în viața lor, dar singurul fel de mișcare pe care-l cunosc este cu degetele pe tastatură.

Din nefericire, nu lipsa de sport este principala cauză pentru faptul că avem o țară plină de adolescenți supraponderali, grași sau chiar obezi. Nu, nicidecum cauza principală este alimentația. Adică, mai pe românește, ce le dau părinții să mănânce sau ce-i lasă să bage în ei, fără să-i controleze absolut deloc.

Știu, știu, acum o să mi se servească placa aia cu “în ziua de azi nu mai ai cum să mănânci sănătos, pentru că toate produsele sunt pline de mizerii, de conservanți, de e-uri și de alte mizerii”.

Iar eu cred că asta e doar o scuză penibilă și că azi, dacă chiar vrei, poți să găsești pe piață ce vrea mușchiul tău să-i dai copilului. Vrei pulpă de prepeliță în aspic? Îi iei pulpă de prepeliță în aspic. Vrei brânză de cangur, nuci braziliene sau cotlet de iac? Apăi exact pe-astea le cumperi.

Desigur, știu și că suntem săraci și că mâncarea sănătoasă, sau bio, sau naturală, e mai scumpă decât majoritatea produselor alimentare pe care le găsești la raft. Daaar, când văd adolescenți grași îmbrăcați în haine de brand, cu adidași de firmă și butonând telefoane scumpe, nu pot să nu trag concluzia că la ei acasă ar exista bani pentru mușchi de vită la grătar și salată de rucola cu anghinare.

Doar că la ei acasă nu interesează pe nimeni că ăla micu începe să semene cu omulețul Michelin, e mult mai ușor să-i cumperi tot felul de rahaturi scumpe și să te prefaci că-ți pasă de el. Așa că, să-mi fie cu iertare, dar scuza cu sărăcia pică și mai rămâne o singură ipoteză viabilă: aia în care părinții sunt total dezinteresați și nesimțiți. Când ăla micu’ arată ca o bilă care se rostogolește, nu ca un copil obișnuit, vina nu poate să fie decât a părintelui.

Nu ai cum să nu observi că fiu-tău sau fie-ta începe să aibă curul mai lat decât umerii, șolduri de vădană și trei rânduri de colăcei pe burtă, dar în loc să faci naibii ceva, e mult mai ușor să ridici din umeri, în timp ce comanzi pizza pentru tot familionul și vă uitați la un serial pe Netflix.

E mult mai ușor să-i dai bani să meargă la fast-food, decât să pui mâna să gătești chestii sănătoase și să-l trimiți cu pachet la școală. E mult mai ușor să pretinzi c-ai vrea să te ocupi de el, dar n-ai niciodată timp, așa că mai bine-l lași să zacă pe canapea cu un laptop sau un telefon în față, în loc să-l duci să facă sport de trei-patru ori pe săptămână. Pe scurt, e mult mai ușor să nu faci nimic, și să-ți găsești mii de scuze, în loc să pui naibii mâna și să faci ceva până nu e prea târziu.

Da, știu, acum o să sară toata lumea să-mi explice că „vai, dar cum poți să vorbești așa? Poate că sunt copii bolnavi care suferă de tiroidă”. Iar eu o să le spun tuturor celor care mă vor înfiera că, în cazul ăsta, e groasă de tot treaba cu tiroida asta. Pentru că n-am văzut unul singur copil gras, am văzut sute. Dacă treci pe lângă vreo școală o să vezi imediat că măcar jumătate dintre ei sunt supraponderali. Chiar toți suferă de la nenorocita aia de tiroidă?

Dați-mi voie să nu vă cred. Dați-mi voie să fiu convins că 99,99% dintre ei sunt grași pentru că pe părinții lor nu-i interesează ce prostii bagă în ei propriii lor copii.

Oare oamenii ăștia chiar nu-și dau seama cam la ce pericole este expus un copil care se îngrașă de la o vârstă atât de mică? Chiar atât de mare să fie nepăsarea? Sau e doar ignoranță?

Pentru că, da, pot să înțeleg că până la o anumită vârstă pe copil nu prea-l interesează cum arată (o să-l intereseze, dar când va fi prea târziu), iar partea cu sănătatea îl lasă complet rece. Pentru el e mult mai important să mănânce munți de junk food și să bage zahăr în cantități industriale, dar rolul tău de adult responsabil care mai e? Îl lași așa să mănânce ce vrea și când vrea?

Ce ai tu în cap, ca părinte, când observi că fiu-tău (sau fiică-ta) începe să ia proporții Te uiți la el/ea, vezi că deja e cât malul și ridici din umeri fără să faci NIMIC în sensul ăsta?

Întreb extrem de serios, pentru că mintea mea efectiv nu poate să priceapă.