Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Iar paragraful cheie al mirobolantei scrisori este chiar ultimul. Adică ăsta:

Dar poate cea mai importantă realizare pe care doamna Primar General a determinat-o, a fost instaurarea unui climat de liniște și echilibru, în care să nu existe vreo grijă pentru subvenția necesară sau vreo intervenție care să cenzureze în vreun fel produsul cultural-artistic.
Acest climat s-a adresat în principal, creatorilor, cărora le-au fost puse la dispoziție cele mai bune condiții pentru desfășurarea activităților specifice.
Aceste valori obținute cer continuitate! Sunt prevăzute, în următorii doi ani, proiecte importante cultural-artistice. Ele trebuie continuate și finalizate. Orice pertubare a unui drum solid, care se îndreaptă către o direcție justă, este o mare eroare. Ceea ce s-a realizat trebuie apărat, iar judecata obiectivă nu trebuie înlocuită cu judecata preferențială. Perfomanțele doamnei Primar General, Gabriela Firea, după doar doi ani de mandat, trebuie respectate, apărate și continuate.

Toată poliloghia asta, scrisă în cel mai curat limbaj de lemn, în traducere liberă înseamnă un singur lucru: dacă nu ne mai dă asta bani, am cam îmbulinat-o.

Și uite așa se explică de ce apar printre semnatari nume ca:

George Mihăiță, director Teatrul de Comedie. Buget pentru 2018: 18 milioane lei! A fost nevoie să treacă 50 de ani de la „Reconstituirea”, pentru ca domnul director George Mihăiță să răspundă încă o dată la întrebarea „Te doare, mă, te doare?”. De data asta, sincer: „Mă doare, mă, mă doare. Mă doare-n cur!”

Gelu Colceag, director Teatrul Mic. Buget pentru 2018: 15 milioane lei. Teatrul Mic e în găleată cel mai rău dintre toate teatrele bucureștene. Clădirea a intrat în reconsolidare, n-au unde să joace, n-au nimic. Se chinuie să se mute pe undeva prin Gabroveni sau să joace pe la teatre care vor binevoi să-i primească. Și cu toatea astea domnu’ profesor Colceag are pe mână peste patru milioane de euro. Păi în condițiile astea semna scrisoarea chiar dacă la Capitală era primar o maimuță.

Ah, să nu uit. Citez din scrisoarea de susținere: „În urma suplimentării de posturi, peste 150 de actori tineri au fost angajați în teatrele bucureștene”. La Teatrul Mic, salariul unui actor tânăr, categoria a doua, ajunge la fabuloasa suma de 2.200 de lei. Net. De-aia n-ai să întâlnești actor tânăr care să nu știe să scrie corect „futu-vă-n gură să vă fut”.

Victor Ioan Frunză, regizor. La domnul regizor Frunză situația e ușor mai complicată. În sensul în care ori a semnat din convingere, lucru care n-ar fi complet exclus, ori a semnat pentru că dumnealui e regizor „de casă” la Teatrul Metropolis. Care teatru are prevăzut pentru 2018 un buget de 20 milioane lei. Bine, bine, o să vă întrebați, dar ce treabă are Frunză, un biet regizor, cu bugetul? Las’ că va explic eu acum. La Metropolis este director nimeni altul decât George Ivașcu, actualul Ministru al Culturii. Treabă care e ușor ilegală, dacă e să mă întrebi pe mine, pentru că domnul Ivașcu, deși e ditmai ministrul în cabinetul Dăncilă și-a securizat și postul de director de la Metropolis. Șmecherie pe care Găbița Firea n-are cum să n-o știe. Practic, domnul Ivașcu este exemplul clasic de cetățean care vrea și cu cu sula-n cur și cu sufletu-n rai. De-aia când l-a sunat doamna Primar să-i zică de scrisoare, s-a lăsat moale pe scaun de la înălțimea celor aproape o sută cincizeci de centimetri și-a îngăimat în telefon: „Găbițo, n-am cum, mă dau ăștia afară, te implor, lasă-mă să-i zic lui Victor s-o semneze el”.

Bogdan Stanoevici, director Circul Metropolitan București, Sanda Ladoși, director adjunct Circul Metropolitan București. Pe domnul director Stanoevici și pe doamna director adjunct Ladoși trebuie să-i iei la pachet. Că tot la pachet i-a numit în funcții și doamna Primar General. Iar dacă mai adaugi în ecuație și bugetul de 38 milioane lei, pentru 2018, ai răspunsul la întrebare.

Tot domnul Stanoevici este cel care a rostit, cu ocazia inaugărării unei statui din Parcul Circului, nepieritoarele cuvinte: „Prezența dvs., doamnă primar general, ne dovedește o dată-n plus că circul, tradiția circului românesc și arta circului românesc nu are numai un trecut și un prezent, ci și un foarte frumos viitor. Doamnă primar general, prezența dumneavoastră ne onorează și ne bucură și îmi permit să va rog să ne adresați câteva cuvinte”. Cuvinte la auzul cărora Nicolae Ceaușescu a început să râdă atât de tare că s-au speriat toți pensionarii care treceau la ora aia prin Ghencea Militar.

Chris Simion, scriitoare și regizoare. Când i-am văzut numele printre semnatari, m-am întrebat oare de ce s-a expus? După care, mi-am adus aminte că doamna Simion este director al festivalului de teatru independent Undercloud. Festival care, așa independent cum e el, tot la ARCUB se defășoară. Iar ARCUB aparține de? Exact. În plus, mi-au ajuns pe la urechi și niște zvonuri conform cărora doamna Chris Simion ar cam vrea să-și facă un teatru al ei. O inițiativă demnă de toată lauda, de altfel. Doar că aceleași zvonuri spun că finanțarea pentru proiectul ăsta tot de la Primărie ar cam trebui să vină. Nțțț, doamnă, păi la cum se prezintă lucrurile, vă propun să vă rescrieți opera de căpătâi și s-o numiți: „Ce ne spunem când nu ne vorbim, doamna Firea?”.

Alexandru Arșinel, director Teatrul de revistă Constantin Tănase. Buget pentru 2018: 10 milioane lei. Domnul director Arșinel fost făcut cetățean de onoare al Bucureștiului în mandatul Gabrielei Firea. Păi în condițiile astea semna și o declarație de război contra Siriei dacă era nevoie.

Vasile Muraru, director artistic al Teatrului de Revistă Constantin Tănase. A se vedea mai sus.

Felicia Filip, director Opera Comica pentru copii. Buget pentru 2018: 30 milioane lei. Este că nu te-ai fi așteptat la așa ceva de la cineva cu un nume de rezonanța celui al Feliciei Filip? Dacă dai search pe google după cariera internațională, rămâi cu gura căscată. Well, se pare că degeaba a cântat doamna Felicia Filip prin toate marile orașe ale lumii, că tot Bucureștiul condus de doamna Firea e mai spectaculos.

Adrian Găzdaru, director Teatrul Excelsior. Buget pentru 2018: 20 milioane lei. Domnul Găzdaru semna scrisoarea de susținere chiar dacă era proaspăt operat la ambele mâini și diagnosticat cu amnezie. Era suficient să-i pună cineva în față bugetul pe anul ăsta și să-i aducă aminte ce sumă a primit de la Primărie pentru mizeria aia de Vlaicu Vodă, din Piața Constituției, cu Lavinia Șandru în rolul Doamnei Clara, că-i revenea memoria pe loc. În plus, pentru cine nu știe, Teatrul Excelsior este teatrul de casă al doamnei Primar General. Face acolo ce vrea, cum vrea și când vrea mușchiul ei de primăriță destoinică.

Horia Gârbea, director Teatrul Dramaturgilor Români. Buget pentru 2018: 10 milioane lei. Trebuie să vă mărturisesc că nu auzisem de Teatrul Dramaturgilor Români, deși am cam bătut teatrele din Capitală în ultimii doi ani. Așa c-am dat un lejer search pe google să văd despre ce e vorba. Și uite-așa mi-am explicat de ce printre semnatarii mareței scrisori apar și numele unor actori și regizori care chiar nu înțelegeam ce caută acolo: Marius Bodochi, Lucia Verona, Monica Davidescu și Aurelian Temișan. Mă rog, Temișan nu e nici actor, nici regizor (cel puțin așa sper), dar dacă așa a zis soția așa facem, da? Ceilalți trei figurează pe statele de plată ale Teatrului Dramaturgilor Români. Well, arta trece prin stomac, nu?

Lucian Ghimiși, director ARCUB. Buget pentru 2018: 48 milioane lei. Cu Ghimiși am băut cândva niște beri. Poate o să mai beau vreodată și-o să-l întreb cum e să te prostituezi.

Cristian Șofron, director Teatrul Odeon. Buget pentru 2018: 16 milioane lei. După tot scandalul cu demiterea Dorinei Lazăr de la conducerea Odeonului și cu cerneala abia uscată pe contract, domnul director Șofron a calculat corect: semnez acum mizeria asta și mă prinde și pe mine paltonul în funcție. Ceea ce dovedește o gândire managerială, pe termen scurt și foarte scurt, de mare angajament. Și coloană vertebrală de moluscă, desigur.

George Costin, director Centrul Cultural Lumina. Centrul ăsta cultural nu apare în bugetul aprobat al Primăriei Generale. Cu atât mai mult am o bănuială că fondurile pe care le primesțe depind strict de cum se trezește doamna Gabi dimineața. Și doamna Gabi s-a trezit, l-a sunat pe domn’ director și i-a zis atât: „vezi c-ai primit ceva pe email. Să dea mama dracului să nu semnezi!”

Ioan Cristescu, director Muzeul Național al Literaturii Române. Buget pentru 2018: 22 milioane lei! Plus un sediu nou în care s-au mutat în 2017, sediu la inaugarea căruia, Găbița Firea a rostit nepieritoarele cuvinte: „Bani, inclusiv pentru cultură, sunt. Important este să fie cheltuiţi în mod inteligent.” În aceste condiții, domn director a sunat el singur la Primărie, impacientat: „Nu vă supărați, scrisoarea aia mai ajunge și la noi? Că n-am primit încă nimic”.

Alice Barb, director Centrul Cultural Dinu Lipatti. Buget pentru 2018: 5 milioane lei. Voi ce credeți, o fi ușor să știi că, dacă se enervează Găbița, te-ai lins pe bot de peste un milion de euro?

Gabriela Szabo, director general al Clubului Sportiv al Municipiului București. Ai fi crezut că un fost atlet, atât de mare cum a fost Gabi Szabo, mai degrabă își taie o mână decât să se compromită. Știți ce buget are prevăzut CSM București pentru 2018? 72 milioane lei! Deci ai fi crezut prost.

Răzvan Theodorescu, academician, președintele Comisiei pentru realizarea Centenarului în Municipiul București. Dacă m-ar întreba cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare, exact asta i-aș răspunde: președintele Comisiei pentru realizarea Centenarului în Municipiul București.

Ceilalți semnatari ai scrisorii, despre care nu pot sa mă pronuț pentru că nu am suficinte date și mi-e lene să caut, sunt:

Ilie Năstase, fost sportiv, actualmente cetățean care îmbătrânește penibil. De la bietul Ilie nu ai ce să mai aștepți. Atât poate el.

Beatrice Rancea, regizor. Nu știu ce-o mână în luptă pe doamna Rancea. Opera Română ține de Ministerul Culturii, nu de Primărie, treabă pe care o știe și dumneaei foarte bine încă de când a ieșit de-acolo pe ușa din dos. O fi aflat ceva ce nu știm noi?

Silviu Anghelescu, profesor universitar (pot sa jur că i-au greșit numele, pe google l-am găsit ca „Angelescu”);

Mircia Dumitrescu, membru al Academiei Române;

Maya Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române;

Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române,

Eugen Simion, membru al Academiei Române,

Elisabeta Lipă, președinte Federația Română de Canotaj;

Adrian Majuru, director Muzeul Municipiului București. Buget pentru 2018: 28 milioane lei.

Sfântă e vorba aia din popor: câinele nu mușcă mâna ce-l hrănește!

Acestea fiind zise, am în lista de prieteni o groază de actori și artiști pe care i-am văzut protestând împotriva a tot ceea ce se întâmplă în România zilelor noastre. Hai să vedem câți dintre ei vor avea curajul să spuna ceva, orice, despre faptul că directorii unora dintre cele mai importante teatre și instituții culturale și-au exprimat susținerea pentru primarul unui București care arată mai sufocat și mai rău decât în toți cei 27 ani de când îl cunosc eu.

P.S. Am să vă rog pe toți să-i dați share. Să ajunga textul ăsta la cât mai multă lume, inclusiv la cei dispuși să pună botul la minciunile doamnei Firea.
Mulțumesc!