Din punctul meu de vedere există două feluri de vegani: veganii tăcuți și veganii gălăgioși.

Ăia tăcuți sunt cei care-o fac din convingere, strict pentru ei, și-i doare-n lupă de ce cred ceilalți despre treaba asta. Jos pălăria pentru ei și pentru alegerea lor.

În schimb, ăia gălăgioși (cu subdiviziunea raw-vegan cu tot), sunt cei care în permanență au nevoie de validarea celor din jur. Știți voi, ăia care, deși nu intersează pe nimeni, îți povestesc în primele cinci minute după ce i-ai cunoscut cum nu mai mănâncă ei carne și cum treaba asta o să influențeze decisiv viitorul acestei planete.

Și doamne ferește, în loc să cazi extaziat în fund în urma acestei mărturisiri nesolicitate, să faci greșeala să le dai de înțeles că măreața lor realizare te lasă rece sau să scapi vreo glumă de genul „și dinozaurii erau ierbivori și tot au dispărut” că ți-ai dat foc la valiză. Ăștia pe lângă că sunt gălăgioși, mai sunt și extrem de încrâncenați, gata tot timpul să-ți dea peste bot cu șomoiogul de ștevie, sau măcriș, sau ce mănâncă ei acolo.

În plus că riști s-asculți o prelegere de minim patrușopt de minute despre cum ienupărul are aceleași proprietăți nutritive cu mușchiul de vită, pulpa de goji înlocuiește cu succes carnea de vânat și măceșele sunt o delicatesă pe lânga care prepelița în aspic seamănă a parizer expirat.

În plus, mai nou au început să umble în cârduri. Să zicem că slobozește vreun vegan sau raw-vegan vreo chestie de genul: „Nu mai mănânc carne de 18 luni, 3 săptămâni, 2 zile, 6 ore și 48 de minute”, după care începe să bată câmpii despre cât de sănătoasă se simte și despre cum nu regretă deloc c-a luat decizia asta. Imediat apare și cârdul de confrați de suferință: „Bravo, fată, ești cea mai tare. Mă inspiri. Și eu am renuntat la carne și mă simt de parcă m-am născut ieri”. Și multe altele de același gen.

Oamenii practic se pupă în fund unii pe ceilalți, fără să-i întrebe nimeni nimic, și părând că de fapt vor să se convingă singuri că nu regretă nimic. Well…

Am prieteni vegani, cunosc în permanență cetățeni vegetarieni, vegani sau raw-vegani. Am apreciat întotdeauna când mi-am dat seama singur de convingerile lor într-ale mâncării sau chiar a trebuit să-i întreb ca să mă lămuresc. Le respect alegerea și-i susțin, pentru că sunt convins că, măcar la început, nu le-a fost ușor. În schimb, nu irosesc niciun prilej să fac mișto de ceilalți, de ăștia gălăgioși și încrâncenați. Că prea și-o cer.