Citeam textul ăsta de la Cetin și mi-a venit așa un chef nebun să vă pun niște întrebări de viață și de moarte. Da’ mai ales de viață. Știț’, e vineri, și pe lângă că mi-e lene să scriu, vinerea îmi place mereu să vă pun la treabă, că și-așa frecați menta la birou așteptând să se facă ora șase munciți prea mult și mai aveți nevoie de câte-o pauză.
Mdeci, ce voiam eu sa vă întreb.
Unu. Cum considerați că e normal să se petreacă lucrurile într-o familie, relație sau cuplu? Fiecare cu banii lui sau totul se pune la „oală”, la comun? Mi-ar plăcea să explicați cu argumente, indiferent care e răspunsul.
Și doi. Cum procedezi dacă tu vrei să pui totul la comun și partenerul zice „nțțț, vezi-ți de treabă, mergem pe varianta fiecare cu aia mă-sii”. Sau invers, tu nu vrei și partenerul zice „dacă nu punem banii la comun, plec la mama” (cu variațiunea, „să pleci la mă-ta”). Ce faci? Cum reglezi lucrurile? Nu de alta, dar banii sunt un factor influențator destul de important într-o relație. Ba chiar, uneori, cel mai important.
Ia s-auzim, că sunt curios tare de tot cum stau lucrurile în real life.
În primul rând, dăcât că eu scap la 3 jumate de la scârbici, la 4 sunt acas’ (every day)…
Recunosc că îmi place ca la bani, fiecare cu a mă-sii (de asta sunt singur ?).
Cunosc un cuplu care funcționează pe principiul: fiecare are contul său. Unul plătește ceva, altul altceva, încât e o lege nescrisă la ei a împărțirii cheluielilor. ȘI FUNCȚIONEAZĂ ! Pentru că fiecare se simte ! Luați-o p’asta !
Comentariu beton!40
Varianta lu’ Ananas functioneaza si la mine. E o lege nescrisaa impartirii cheltuielilor.Platim pe rand, fiecare simte ce si cum. Nu ma intreaba niciodata de ce mi-am cumparat aia sau ailalta…si nici eu pe el. Cand se termina, se termina …pentru chestii mari (revizii, concedii, evenimente) , vorbim din timp si adunam in conturi, de cele mai multe ori eu semnalizez urgenta. De obicei, penca are salariul mai mare fata de al meu imi da o suma de bani sa fac fata la cheltuielile copiilor, facturilor, etc, penca yo tin evidenta astora .Normal e ca fiecare sa aiba banii lui munciti la dispozitie, nu e normal ca sotia sa ia totul si sotul sa ceara din cand in cand bani de tigari, cafea, sau altele (si invers).Banii sunt de obicei un motiv serios de cearta pentru cei ce nu stiu sa comunice sau pentru cei ce nu inteleg nevoile familiei ( am intalnit femei care din salariul lor plateau facturile, cheltuielile si mancarea intregii familii, iar ,,iel” strangea…nus pentru ce…acum ”iel” e mort iar biata de ea e intr-un azil…o viata mizerabila pentru amandoi)
Comentariu beton!20
El strangea pentru relatia cu cealalta. Cunosc doua cazuri. 🙁
Comentariu beton!31
Nu te cred!
Absolut banii la comun!!! Pentru că el câştigă mai bine?
Comentariu beton!30
@crisitnica, și dac-ar fi invers?
Nevasta mea era un înger pana la bani. Când aduceam discutia la „ar trebui sã mai contribui si tu din câd în când la cheltuielile casei”, devenea interesanta transformarea sotiei mele. Plus ca ” ce bãrbat esti tu daca nu plãtesti consumatia la restaurant?”.
Umila me parere: si la bine si la rau, presupune si sa impartim totul!
Comentariu beton!31
@Hahahh, era? A murit sau?
S-a dus saracuta! Iubeste banii mai mult decat ma iubea pe mine.
daca si tu contribuiai la treburile casnice atunci iti inteleg punctul de vedere. Daca ea facea toata treaba in casa atunci nu ai dreptul sa comentezi
In primul rând am o groază de treabă azi si diseară la 6 deja sunt in drum spre țară. Maine dimineață tai porcu’ :)))
La noi e cam așa:
30% din salariu e propriu si personal.
10% e la economii
Restul sunt la comun pt cheltuielile casei, cumparaturi si ce mai trebuie. Dacă mai rămân bani in borcan si e zi de salariu, ăia rămași se duc automat la economii.
Comentariu beton!66
@Miki cam așa mi-aș dori să gestionăm și noi banii în familie. Sper să apuc în viața asta 🙂 Momentan, pe motiv de venituri modeste și rate mari nu reușim decât să îi punem la comun și să tragem de ei cât putem. Nimeni nu are buget personal 🙁
Comentariu beton!21
N-am reusit din prima.
Dar am scris pe o lista lipita pe frigider ABSOLUT tot ce cumparam.
Dupa un timp am vazut cati bani aruncam efectiv pe tampenii sau mancare prea multa cumparata-neconsumata-aruncata.
Nici unul dintre noi nu fumeaza si nu avem rate.
Comentariu beton!18
Fiecare cu contul lui iar cheltuielile se impart dupa legi nescrise dar foarte firesti. Functioneaza perfect in cazul in care ambele persoane agreaza aceasta varianta.
Comentariu beton!25
La mine cu banii e la comun, toate cheltuielile de facturi, cumparaturi curente,iesiri in oras, etc se fac de adultii casei fara a avea o problema de suma, cumparaturile mai mari gen vacante, achitizii peste 1000 lei sa zicem se fac dupa o analiza comuna. Si de anul asta avem o gestiune zilnica a veniturilor si cheltuielilor, e minunat sa vezi la sfarsitul fiecarei luni cati bani cheltuieste familia. Din calcule am pus deoparte 20% din ceea ce am castigat anul asta. Familia inseamna la noi 2 adulti si doua printese de 5 si 2 ani
Comentariu beton!33
Tot spun că fac și eu o gestiune din asta, cred că din ianuarie o pun în aplicare.
Incepe sa exersezi de pe acum…:) Mie nu mi-a iesit din prima:))
Si noi ne-am tot codit ca facem, ca vedem; partea buna este ca ai o socoteala exacta a cheltuielilor, poti regla anumite zone unde se duc bani aiurea si e si o chestie de incredere a partenerilor, la minusuri cel putin la noi la sfarsitul lunii ramai cu gura cascata cand socotesti cat de multi bani poti cheltui pe nevoile curente.
Banii la comun, iar ce depaseste nevoile, in economii.
In general decizia legata de asta este luata de cel/cea care are cei mai multi bani sau daca raportul dintre veniturile celor doi este cel putin 1.5X, dar nu mai putin de Y, in functie de economia locului unde stau.
Altfel, cand stai cu cineva, vrei ce este mai bine pentru „voi” nu? Ce faceti cand unul vrea Mamaia iar celalalt isi permite 2mai?
Sau tu te imbraci „de firma” iar „+1” se imbraca din Obor, de la rusi?
Comentariu beton!25
La unu răspund cu da, este cumva firesc să se pună totul la comun pentru că și deciziile se iau la comun, indiferent de ce natură sunt ele.
Și la doi răspund cu abținere pentru că în viața mea am învățat un lucru foarte important. Ceea ce presupui că ai face într-o anume situație nu se pliază pe ceea ce chiar vei face. Sunt multe aspecte pe care nici măcar nu le poți intui așa că …
Eu am prieteni (familii) care funcționează foarte bine și la comun și separat. Noi suntem un mix 🙂 suntem la comun dar avem fiecare un fond propriu de buzunar, el îl bagă în mașină iar eu în mărgele. Exact cum avem și un timp personal. Adică e cumva aiurea să te bucuri că primești flori de 8 martie dar te strîmbi dacă bărbatu’ oferă flori colegelor în aceeași zi.
Comentariu beton!23
Pentru Mona
Bună.
Faza cu „el îl bagă în mașină iar eu în mărgele” mi se pare că nu e fairplay. Mașina e un bun comun ce trebuie întreținut iar mărgelele nu cred că le poartă și el. ? Dacă îl băga în undițe, da.
Ar trebuii sa se imparta si banii si sarcinile.
De-a lungul timpului banii noştri s-au aflat în diferite situaţii, dar toate au avut un numitor comun – erau ‘ai noştri’ indiferent în ce buzunar se aflau; la modul – voiam să cumpărăm ceva şi nu ajungea din portofelul lui completam din al meu.
Evident, într-un cuplu tânăr apar tot felul de frecuşuri gen ‘nu îţi lua obiectul x, costă prea mult, vreau eu să îmi iau obiectul y! ‘, dar astea au fost copilării la noi şi au dispărut în timp. Iar odată cu apariţia copiilor … uitasem de tot de ele dacă nu făceam această retrospectivă.
În timp, se ajunge la un echilibru în care fiecare ştie cât să folosească pentru el în aşa fel încât să rămână acoperite cheltuielile zilnice.
Comentariu beton!11
Cazul nostru: 2 ingineri (sa zicem IT), salariul domnului e cu 15% mai mare decat al meu (deocamdata). Fiecare cu cardul lui, fiecare cheltuieste cat vrea, platile se fac cum se apuca, de contul de economii se ocupa domnul ca nu ma pasioneaza sa studiez dobanzi, conturi. Nu tinem nicio socoteala care cat si pe ce cheltuieste, totul la comun si la vedere. Asa a fost de la inceput, pe baza de incredere si modelul asta functioneaza la noi. Nu m-as impaca deloc cu varianta „fiecare cu banii lui”. As simti ca nu are incredere in mine. Aaaa si nici nu suntem dintr-aceia care isi iau casa, masina etc. inainte de casatorie ca in caz de divort sa fie pe numele meu sa fiu sigura ca raman ale mele. All in sa fie 🙂
Comentariu beton!18
La comun. Nu m-am descurcat bine la matematică niciodată, ar fi mult prea complicat pentru mine să calculez veniturile fiecăruia și să le împart la cheltuieli când avem un copil, mai vrem să facem și economii.
El are în grijă plata facturilor, eu am în grijă cumpărăturile casnice (mâncare, haine și cele necesare copilului etc.). Am ”rația” mea lunară pe care o pot cheltui pe prostioare (gen: oje, farduri, creme, genți dar de multe ori o cheltui pe scutece. Ce să tot faci cu atâtea oje?), când ieșim în oraș plătește cel care are cash în portofel sau dacă nu, plătim cu cardul. Cardul e mereu la mine în portofel :))
Obijnuim să facem liste cu chestii care trebuie cumpărate dar nu e ceva foarte urgent, gen: placă de păr, haine pentru noul sezon, baterii noi pentru aparat foto și cameră etc. astfel când decidem să le achiziționăm să nu fie un șoc prea mare pentru nimeni.
Astea în condițiile în care muncim amândoi și avem amândoi venituri. Nu mă văd în postura de ”întreținută”.
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie…..
https://youtu.be/LDdfH5PpH8o
Comentariu beton!11
In fam noastra fiecare acopera o parte din cheltuielile lunare (rate, grdinite, facturi) ce ramane sunt la comun pt cheltuieli zilnice si aparitii „misterioase” de nevoii urgente de a da bani :)). Avand in vedere ca ne intindem cat avem plapuma, nu prea avem discutii in contradictoriu ref la bani.
La comun. Te folosești unul de altul, te folosești și de banii unuia sau al altuia.
La mine in casa.
Eu iau salariu de 2 ori pe luna,cash,frumoasa mea ia banii 1 adata pe luna ,in cont.
Cand iau eu banii,pun deoparte pentru facturi(intretinere,metrorez,lumina,etc)
Din ce ramane ne luam amandoi „de buzunar” , sa ne ajunga pana la urmatorul meu salariu de un suc si un covrig zilnic.
Daca mai ramane ceva, punem in loc cunoscut.
Din cardul ei platim cumparaturi mari si ne facem de cap:)
Nu-mi place Cetin așa că o să comentez strict la articolul tău.
La mine(!) acasă banii sunt la comun. Cei căștigați împreună, fără deosebire de diferența câștigului. Bani cu are se achită taxele, facturile, haleala etc.
Dacă mai câștig din activități diverse…atunci banul la Gherghina, cum zicea cineva. Adică la mine. Oriucum nu-i beau sau fumez..sunt pentru zile negre, care tind să se îndesească.
Comentariu beton!14
Nu vad cum ar putea functiona o relatie, o familie cand fiecare e cu banii lui, ce dracu faci cand nu ai bani te imprumuti de la el sau ea?
In familie la noi, totul este al nostru incepand de la bani pana la ultimul nesemnificativ nasture(sau orice va ganditi voi mai nesemnificativ). Da sunt mici exceptii cu lucrurile mele sau ale ei, dar nu pentru ca eu as vrea ca Playstationul sa fie doar al meu, ci pentru ca pe ea nu o intereseaza catusi de putin, la fel cum pe mine nu ma intereseaza ghivecele cu flori. Daca unul dintre noi vrea sa cumpere ceva mai semnificativ discutam, dar nu la modul cerut voie ci mai mult la modul informare.
Cand e vorba de lucruri marunte luam ce trebuie pentru noi si isi ia fiecare ce ii face placere fara sa tinem cont unul altuia.
Poate pentru unii pare ciudat asa, dar mie mi se para ca in momentul cand intra egoismul pe felie se duce dracu’ totul.
A da si inca ceva, nimeni absoult nimeni nu este mai important decat sotia si copilul meu, nu mama nu frate sau altcineva si asta se aplica si pentru jumatatea cealalta.
Comentariu beton!65
@MuciFICATorU, până când vine divorțul..apoi se poate vedea (dacă se dă timpul înapoi), cum poate funcționa o familie, fiecare cu banii lui. Nu e de dorit, desigur…eu sunt curios să citesc despre oameni care au impărțit tot…la partaj !
@Ananas, dacă te gândești cum împarți lucrurile la partaj cred că nici nu mai poate fi vorba despre o relație adevărată.
@Anouk, corect. De asta nu mă gândesc. Eu eram doar curios să citesc despre…
Nu cred. Orice om, oricât ar fi de sănătos si oricâtă grijă ar avea de el, se poate îmbolnăvi, chiar fatal. La fel, orice relație, cât o fi de solidă și de frumoasă se poate clătina și se poate chiar duce de râpă. Boala, la fel că divorțul, poate afecta pe oricine, asta nu înseamnă să nu mai trăiești sau să nu te mai căsătorești sau… sau… Înseamnă să trăiești prezentul și să te bucuri de fiecare zi, având totuși o mică grijă pentru viitor.
@Ananas, am lucrat eu pentru un tip care înainte să se însoare s-a apucat să construiască case. Două. Identince. Ca în caz de divorț să nu fie probleme la partaj. N-a mai apucat să se însoare.
@Anouk, a murit ?
@Ananas, nu fi morbid! Doar nu s-a mai însurat!
super, acum sta cu o buca intr-o casa si cu cealalta in a doua…
Deci e disponibil?
Intreb pt o prietenă
Comentariu beton!21
@Miki, chiar nu știu. Era doar un client pentru care am lucrat. Dar pot să sun un prieten să intreb dacă te interesează! Ce pot să-ți spun cu siguranță este că am lucrat și eu la casele alea și știu că-s bine făcute! 😛
@Anouk Partykip! Pentru mine, nu pentru o „prietenă” (aviz Miki).
Comentariu beton!11
@Vera, @Miki, sunteți pregătite să vă mutați în Corbeanca?! ….ca să fie clar de la început.
@Anouk offf, fie, treacă de la mine! 😀
Auzi, dar el e bine aşa? Ca aş mai avea niscaiva ouă din producţia proprie (Vuie Marujan!!) şi pohtesc să produc şi-un băieţel.
@Miki, ce mai ştii de Mar’us? 😀
@Ananas, am functionat foarte bine impreuna cam de 15 ani, avem 10 de casnicie. Lucrurile par a merge inspre mai bine, daca ne certam ne trece mai repede, am ajuns sa ne intelegem unul pe altul, sa ne acceptam si bune si mai putin bune, bani au inceput sa fie mult mai multi decat erau odata, deci stabilitatea si confortul a crescut. A mai venit si maimutzoiul(copilul) pe langa care ne leaga si mai mult, de ce sa ma gandesc la divort?
Socrul meu este exact asa cum spui tu, relatia parintilor nevestii mele a fost bazata pe neincredere, si pe gandul ca ce se fac in caz de divort, asa ca el a tras focul la oala lui cat a putut si cand s-a ajuns la divort ea a ramas vai de capul ei. Oamenii astia doi nu au facut altceva decat on si off la relatia lor de cand ii stiu si inainte si dupa divort, cand sunt separati le e dor la unul de altul, cand is impreuna dupa scurt timp nu se mai suporta. De ce naiba asi dori asa ceva pentru mine? tortura constanta.
1. Dacă trăiești în comun, cheltui în comun, clar! Că fiecare familie ține banii în conturi separate, în cont comun sau în sertare/borcane, asta ține de organizare, nu de cheltuieli.
2. Dacă nu te înțelegi la bani, te desparți. Așa cum nu te înțelegi și la alte capitole, asta e.
Io nici acum nu știu exact cât câștigă bărbată-miu fix, lunar. Are două surse constante și una aleatorie. Nici el nu știe, dacă nu face calcule 🙂
Și e cam așa: fiecare cu contul lui bancar. Eu cumpăr tot ce ține de casă, el se ocupă de mașini și impozite. Mâncarea, amândoi, care cum apucă. La un calcul atent făcut cândva, am realizat că sunt echilibrate.
Când aveam copilul acasă, la fel: eu cumpăram chestiile personale, ta-su plătea taxe/meditații când/dacă era cazul.
E un fel de înțelegere semi-mutuală. Când apar crize financiare avem înțelegeri semi-țipate 🙂
Comentariu beton!42
„… înțelegeri semi-țipate” 😀
Asta da viziune de om înţelept. 🙂
Comentariu beton!15
Eu cum nu am mari așteptări de la orice om,pun răul in fata.Banii sunt oarecum la comun,nu stiu cât castiga exact soata.Mi-a spus de ceva ori si am uitat cu succes.Ea se ocupa de utilitati,concedii.Daca mai trebuiesc bani,dau fara sa intreb de ce.Sincer, habar nu am ce face exact cu salariul ei si practic nu mă interesează.Eu cumpăr regulat aur si valuta,pentru siguranta mea si a familiei daca toată viata vom fi o familie,daca nu este plasa mea de siguranta.Pentru mine cash is king.Proprietatile dobândite înainte de căsătorie nu vor intra niciodată la partaj.Practic nu am încredere in nimeni,in afara parintilor si copiilor mei.
Se dezbate încă. Ce zici?25
trist
@edelweiss Premieră galactico-blogală: sunt de acord cu tine. 100%!
@Vera,acum chiar sunt trist.?
Asa cum si in cazul tau,dupa ce viata ti-o trage fără lubrifiant,următoarea dată chiar esti bou sau vaca daca doar speri sa se întâmple lucruri bune.Ori mergi pe :mie sigur nu mi se poate întâmpla.Cand de obicei ală sau aia plâng,tristi,in pumni dupa ce si-au luat-o,fii sigură ca eu o sa rad,de obicei de ală care este mereu surprins ca tocmai și-a furat-o.
@edelweiss ee, hai că nu sunt cinică pur-sânge aşa ca tine, dar să zicem că am învăţat ceva din frecuşu’ ăla fără lubrifiant. Data viitoare, pe lângă fluturaşii din stomac, o să am grijă să iau şi niscaiva tuburi de gel, măcar să nu mă doară aşa rău când (se) termină. :)))
Comentariu beton!15
luati-va o camera 🙂
@edelweiss, io n-am inteles: cand zici ca ea se ocupa de utilitati, concedii si daca mai trebuie, mai dai si tu, asta ce inseamna, ca le plateste?
ca dupa aia zici ca n-ai habar ce face cu salariul ei.
Moatza,eu castig mult mai bine decât sotia.Eu îmi opresc bani pentru motor,combustibil,service utilaje,însămânțări,cumpărat aur si valuta etc si niste bani pentru situatii nepravazute si restul ii dau in casă.Din banii.aia se plătesc utilitati,cheltuieli cu copiii,concedii.Sotia nu este obligată sa isi cheltuie salariul.Banii pentru mine sunt cea mai irelevantă chestie in viata.Am trăit si cu bani foarte putini si cu foarte multi.Si crede-mă sotia mea are o libertate totală in finantele casei.Este mai liniștită si fericită decât multe din tristele care o ard in stil „Unica”.
Comentariu beton!16
@pai zi asa, frate! ca fusesi cam lapidar in prima exprimare.
@edelweiss, adică tu citești Unica?! Eu habar n-am ce scrie acolo!
@Anouk,este revista de femei si din păcate nu cu femei si asta îmi este ajuns.
Pe mine bunica m-a învățat că dacă vreau să-mi meargă bine în că smicie trebuie să știu un principiu de bază: banii mei sunt banii mei și banii lui sunt tot ai mei. Că cică femeia e înțelepată, cumpătată și ține cu casa?
Se dezbate încă. Ce zici?17
@Oana, femeia e înțeleaptă, cumpătată și ține cu casa…până ajunge într-un mall…
discutiile astea cu impartitul tuturor lucrurilor imi aduc aminte de mema aia celebra:
ea catre el, care se joaca la consola: da-mi si mie controllerul sa ma joc!
el catre ea: nu! ce? eu ti-am cerut vreodata buretele sa spal vasele?
Comentariu beton!29
Cheltuielile comune gen rata, intretinere si facturi se achita impreuna. Apoi fiecare cheltuie pe ce vrea.
Nu as fi niciodata de acord cu toti banii pusi la comun, e o metoda de control si din moment ce amandoi muncesc, fiecare e liber sa cheltuie pe ce vrea. De ce sa justific fiecare bluza cand muncesc pentru banii aia? de ce el sa imi justifice ca isi cumpara un PS?:))
PS: Ce parere aveti de barbatii care castiga mai putin decat femeia constant?
@dani, important e să căștige ! Asta înseamă că muncește și nu o freacă la rece.
Ce părere aveți despre femeile care nu muncesc, dar cheltuiesc ? 3,14da costă ?
Comentariu beton!18
De ce ar trebui să îmi fac o părere despre asta? Venitul lui îl definește cumva? La obiect prefer ca al meu să câștige mai puțin dar să fie mulțumit și împăcat cu ceea ce face.
Comentariu beton!15
Cand intervin si alte chestii de genul: nevasta fiind imi platesc jumate (asa fiind si inainte de casatorie) crede-ma ca il defineste si venitul.Plus datorii nestiute de nevasta.
Si ca om daca te multumesti cu un salariu de 2 lei, scuze dar e vina ta. Nu mai zic de faptul ca e jenant sincer ca un barbat sa depinda financiar de o femeie. Daca faci familie, nu inseamna ca va legati ombilical, fiecare trb sa fie in stare sa se descurce si singur. Majoritatea functioneaza doar pe suportul celuilalt, ceea e deplasat.
@dani, tocmai ce am spus mai sus, nu mă pot pronunța în situații ipotetice. Eu am dat un răspuns la întrebarea ta, strict pe experiențe mele trăite. Categoric nu suntem legați ombilical însă nu suntem nici într-o competiție, nu ne gestionăm relația ca pe o afacere cu 2 acționari, etc.
@dani, și când pacostea rămâne șomeră și o vreme trebuie să trăiască din salariul de 2 lei al nefericitului?! Sau ce, pacostea e bătută pe viață în cuie la acel loc de muncă mai bine plătit?
@Dani, daca-i vorba de-un salariu de 2lei si ala e chiar al barbatului, nasol!
dupa aproape treij’ de ani de maritis, io am constatat ca-i bine ca barbatul sa castige mai mult. sau, ma rog, in cazul nostru e mai bine asa!
poate-s de moda mai veche, dar am vazut si la prieteni de-ai nostri, la colegi: barbatii se simt mai importanti daca aduc mai mult in casa. sunt increzatori, se simt mai puternici, chestia asta-i potenteaza si mai mult.
ptr mine a fost important sa-l ajut sa aduca mai mult si sa-i placa sa faca acest lucru.
cand ne tachinam imi spune ca vrea sa faca una/alta, sa investeasca in anume lucru si ma intreaba si pe mine, io ce-am de gand?
invariabil, si el stie, ii spun ca eu voi investi intr-un bici si mai mare.
cateodata mai adaug cinic: ce, ti se pare tie ca ai mai mult decat mine???
moare!
🙂 🙂 🙂
@dani De ce trebuie să justifici o bluză? Niciodată nu am întrebat-o pe nevastă-mea de ce și-a luat o bluză, pantofi, ce vrei tu, sau cât a costat.
Dacă a considerat că îi trebuie, a luat-o și gata.
Aș pune întrebări dacă mă trezesc acasă cu un TV cu diagonală de 2 m: Femeie, nu mai bine mergem în concediu de banii ăștia?
Comentariu beton!23
@Xenopol, să vezi una la noi. Mă trezesc acasă cu o plită și un coptor din astea moderne. Cumpărate „cadou” de soț, adică fix din banii ăia ai lui de teșcherea, că avem un mic fond personal. Eu sunt puțin mai sentimentală, mă atașez de tot felul de lucruri pe diverse motive. Iar el își dorea chec nears 🙂
Comentariu beton!13
@Mona Ce să zic, subtil cadoul. Cred că era mai ieftin să comande câte un chec de câte ori avea poftă de la cofetăria din colț.
Și acum ies checurile nearse, sau și cuptoarele astea noi au hibe?
@Xenopol, ca pe vremuri ies! Și nu a fost nici o subtilitate la mijloc, pur și simplu aveam o vechitură de aragaz pe care nu mă înduram să-l înlocuiesc. Mereu am găsit că mai bine mergem în concedii de banii aia 🙂
Depinde din ce motive castiga constant mai putin. Daca alegerea lui de cariera l-a dus spre asta si il admiri ca om si va intelegeti nu vad de ce ar fi o problema. De exemplu sunt joburi cu impact social important (invatamant, sanatate) care aduc salarii fixe si mici, iar omul oricat de capabil ar fi nu poate schimba asta. Pe de alta parte, daca ar putea castiga mai mult si nu o face din lene, e alta poveste.
Castig mai putin decat iubita mea. Aproape constant. Doar ca ea nu are salariul fix, nu ii ia o singura data si nu prea se simt, chiar daca sunt mai multi. Am avut si eu perioade cand ma descurcam mai bine decat ea. Mai e si ideea ca ea are nevoi mai multe. Ma mai tachineaza, ma mai enervez, dar nu e o problema
@dani, eu câștig mult mai puțin decât soția. Așa, și? Dacă te-ai uita pe niște statistici, ai afla că, deși femeile își găsesc mai greu servici decât bărbații, în general, sunt mai bine plătite, avansează mai ușor în anumite posturi, schimbă jobul mai rar decât bărbații și, de multe ori, își fac treaba mult mai bine decât ei. Cunosc multe asemenea cazuri. Deci, cazurile în care femeile câștigă constant mai mult decât bărbații sunt și vor fi din ce în ce mai dese.
Ce e cu mentalitatea asta de secol 18 că bărbatul trebuie să câștige mai mult decât femeia, să țină casa etc.?
Comentariu beton!21
Bravo, multumeste-te cu statisticile si cu faptul ca produci mai putin decat ea. Te multumesti asa si pare ok pentru tine din ce vad. Asta spune multe despre tine.
Eu nu am pretins ca barbatul sa tina casa, ca asta nici nu se intampla la mine, ba dimpotriva. Dar nici sa stea in baza ei, ca deh e mai comod asa, de ce sa te agiti prea mult?
Se dezbate încă. Ce zici?4
@dani, eu doar întreb: înainte de căsătorie, omu’ se vedea sau nu se vedea că e putoare? Că dacă nu se vedea, intră la riscuri evident, nici nu merită să îți bați capul cu încercări de motivare. Dar dacă se vedea, a fost pe risc asumat și evident, cheastia aia cu las’ că-l dau eu pe brazdă nu funcționează ever.
@dani, nu mă mulțumesc cu asta. Pur și simplu, așa ne-a dus viața și cariera. Și ca fapt divers, mă agit mult mai mult decât ea, dar nu în toate domeniile ești plătit pentru cât muncești. Aaa, și pentru cultura ta generală, nu se rezumă totul la bani în relație. Aș putea continua, ți-aș putea povesti despre unul care a renunțat la carieră la un moment dat pentru a sta în concediu de creștere a copilului, de altul care a demisionat fiindcă, deși câștiga muuult și avea poziție de conducere, se mai vedea cu jumătatea doar în weekend din cauză de muncă multă și ore suplimentare nenumărate și asta putea duce la deteriorarea relației, de altul care și-a schimbat domeniul de activitate tocmai pentru a contribui mai mult la bugetul familiei și, făcând ce nu îii plăcea, doar pentru bani, ajunsese să fie nervos, irascibil, fără chef, și astea o afectau și pe jumătatea lui etc.
Deci, când mai bagi chestii d-astea cu „produci mai puțin decât ea”, ia în calcul și alte aspecte, nu doar banii și lenea. Vezi că cămătarii și alți interlopi câștigă mai bine decât nevestele. Nu știu de ce, dar parcă îmi vine să le plâng de milă câteodată femeilor care stau pe lângă ei.?
Comentariu beton!31
@dani Bro, o curiozitate: îţi razi sau epilezi c.o.a.i.e.l.e? ^^
@La toti:Dacă la Ionuț funcționează,ce dracu’ interesează restul.De ce plm raportam alegerile altora la alegerile din viata noastră?Sau aia care fiecare pizd.a ma-sii?Aveti un barometru al fericirii îndesat adânc in cu.r cu care masurati fericirea si alegerile altora?Trebuie sa apară un organism care sa spună:c.oite esti prost,io fac asa.Ca mine,doar fix ca mine trebuiesc făcute lucrurile.
Comentariu beton!33
@edelweiss Boss, femeia e arogantă, n-o mai apăra atât! Ea are coaie şi impresii cât nu face! N-a priceput ce înseamnă un OM, ea doar cuantifică dolăreii.
@Vera,eu il apăram pe Ionut,barbatii e porci dar ne apărăm turma.
Tu credeai ca eu apăr o femeie?Hahahaha.Ce sa caute un leu,asta cică e si zodia mea, in bătaia pisicilor?
@dani,
Cum zice și @Mona, nu salariul definește omul. Iar în viața comună (dacă e una lungă) pot fi perioade când venitul lui e mai mic decât al ei și invers. Nu ASTA trebuie măsurat, ci altceva – ce face fiecare cu banii câștigați? Degeaba unul câștigă foarte mult dacă în familie aduce puțin (restul: pariuri, alcool, cheltuieli cu ”altcineva”) 🙂 – în cazul ăsta e motiv de supărare.
Dacă însă ea câștigă 1000 de euro, își ia poșete de 700 de euro și restul îi aduce în casă, iar el câștigă 500 de euro și-i aduce pe toți în casă, e irelevant salariul fiecăruia. Și ăla supăratul ar puea fi el, chiar dacă are salariul mai mic 🙂
Separat ca e mai sanatos. Dar cheltuielile la comun. Adica unu plateste intretinerea, altul gradinita,unu telefonu altu lumina si tot asa. Vacantele planificate di timp: ne intrebam cam ce buget sa avem. Strangem fiecam cam aceeasi suma . Apoi unu plateste cazarea si altul motorina si mancarea. O delimitare stricta nu e. Se mai intampla sa platesc eu toate facturile intr-o luna cand trebuie reparata masina si atunci el se ocupa! Si cand e masina stricata s-a stricat si un salariu.De cand exista aceasta separare nu ne mai certam des de la bani. Daca ar fi fost la comun cu siguranta nu mi ar fi convenit niste cheltuieli, as fi fost Cerber si relatia ar fi suferit. Nu exista reguli stricte dar exista maleabilitate si multa comunicare. Si obligatoriu o conditie: amandoi sa lucreze. My story
La mine e simplu: totul la comun. Și asta nu de ieri, de azi, ci din cretacicul timpuriu, adică din primul an de relație, când încă n-aveam gânduri de însurătoare.
Am avut perioade în care eu o…hai să zicem…întrețineam (ajutam) pe ea, când încă nu avea job. Amândoi eram în chirie, separat, și se descurca mai greu. O ajutam cum puteam fără să țin socoteala. Ne-am mutat împreună. Ea își găsise job decent, eu îl pierdusem p-al meu și frecam duda (vorba vine). Ea ne-a finanțat pe amândoi, tot fără să țină socoteala. Să nu mai zic că în anul când ne-am căsătorit eu eram iar între joburi, deci finanțele erau tot la ea( de ce m-o fi luat, așa lepră, nu știu nici până în ziua de azi ??).
În prezent: ea salariu mult mai mare decât al meu, toți banii la comun, cheltuim din ei cum putem și cât putem fără să ne scoatem ochii unul altuia pentru diverse. Mă rog, într-o relație de genul ăsta trebuie să-i ducă un pic capul pe amândoi când vine vorba de cheltuieli, să nu facă excese aiurea. Practic noi avem bugetul familiei pe care îl cheltuim în așa fel încât să nu murim de foame, dar nici să nu devenim niște Hagi Tudose, mai ales unul cu celălalt. Și așa am făcut mereu, de la primul sărut mai serios și până acum.
Relațiile cu banii 50-50 le mai înțeleg deși nu întotdeauna. Soț și soție cu banii 50-50 mi se pare o idioțenie. Asta înseamnă că cei doi nu au încredere unul în celălalt, iar relația lor e forțată. Practic, sunt doar doi oameni care se fut în aceeași casă. Pentru asta nu trebuie să te căsătorești, material de sex găsești pe toate drumurile, iar copii poți face oricând și cu oricine, dacă ai cu ce să-i crești singur/singură.
În cazul în care ea mi-ar fi zis vreodată să împărțim bugetul, indiferent cât ar fi adus fiecare acasă, să-mi țină socoteala la cât cheltui și pe ce, să mă „împrumute” și să mi-i ceară înapoi (cum am mai văzut pe la unii), în secunda doi zbura de lângă mine cu viteza luminii, sau plecam instant fără să mă uit înapoi.
Nu există independență în doi fiindcă d-aia sunt doi. Cel puțin așa îmi zice logica. E o relație, o alianță, o…spuneți-i cum vreți, în care cei doi pun la comun chestii, beneficiază de avantajele pe care celălalt le aduce în această alianță, fac compromisuri, împart, în așa fel încât alianța să funcționeze și amândoi să fie mulțumiți.
Pentru cei care nu știu, eu și soția suntem împreună de 13 ani, căsătoriți de 10, iar relația noastră funcționează mai bine decât au funcționat aliații în WW2.?
Și tot pentru eventualii cârcotași care ar putea crede că poate amândoi am fost la primii parteneri când ne-am cuplat și d-aia am părerile astea ciudate: nu, nu e așa. Și eu, și ea, am mai avut relații înainte care nu au mers din diverse motive. Dar, indiferent de relațiile avute înainte, eu am încercat să mă comport la fel, cavalerește (ce vreți, sunt mai de modă veche?), fără să pun vreodată problema de 50-50, de împărțit o masă în oraș, o cafea sau un bilet la vreun spectacol. Să nu se înțeleagă că nu am acceptat vreodată ca fata să plătească vreodată ceva. Dar nici nu am pretins/acceptat chestia asta dacă ea (oricare ar fi fost) nu a insistat sau dacă nu am discutat problema înainte. Așa am văzut acasă, așa am învățat și, slavă bărbosului suprem, lumea „modernă” nu m-a schimbat.
Gata, că am scris o grămadă, și aș mai fi avut tot pe atât de scris, dar se uită colegii ciudat la mine cu expresia de „mai muncim și noi azi?”??
Comentariu beton!50
Ptiu, Ioane, să nu vă fie de deochi! <3
#relationshipgoals #egzistăsperanţăînbărbaţi
@Vera, să știi că există speranță. De altfel, dacă te uiți prin comentarii, o să observi că, în mare, mai degrabă femeile ar vrea chestia cu 50-50 decât bărbații, lucru care pe mine mă uimește un pic. Mă așteptam să fie invers.
@Ionut, daca functioneaza chestia aia cu 50-50 la femeile pe care le vezi ca au comentat aici sa stii ca langa ele exista si barbatii care gandesc identic. La fel si in cealalta directie, cu pusul banilor la comun. Cred ca fiecare familie isi stabileste treburile astea in functie de cum se simte mai confortabil.
pentru mine, sa vad ca cineva intreaba:”ce casatorie mai e aia daca nu pui banii la comun” e ca si cand as vedea un traditional-familist intreband: „ce casatorie mai e aia daca nu pot iesi copii de acolo”… tine de alegerile fiecarui cuplu, pana la urma.
@Ionut,
Minunat! Dar ce naiba înseamnă WW2? 🙂
@Laura World War 2 😛
@Vera,
pfff…. bănuiam vreun joc video, ceva :))
Respect!
NICIODATA nu am pus „problema banilor”!
Am avut, am eu, astazi, maine, timp de 3-5-7 ani, no comment, …perfect, impartim TOT. Evident, e valabila si viceversa.
Totul se discuta.
Cam atat.
Eu nu înțeleg treaba cu ”suntem căsătoriți, dar fiecare cu banii lui”. Decât așa, mai bine fiecare la casa lui și ne întâlnim din când în când să ne rezolvăm problemele sentimentale.
De când m-am mutat împreună (acum vre-o 15 ani) cu iubita de atunci, nevasta de acum – totul a fost la comun: și banii și cheltuielile și nimeni nu stă să-i țină celuilalt socoteala.
Dacă fiecare e cu banii lui mă gândesc la o discuție când e de plătit cablul: tu ai stat mai mult seara la TV, tu plătești 60% din factură.
Comentariu beton!25
@Xenopol,
Eu nu mă uit deloc la tv și plătesc cablul lunar, la timp. Cred că trebuie să iau atitudine…
P.S. dar nici nu pun ulei la mașină, neam! 🙂
Chiar am citit articolul publicat la Cetin si comentariile lui.
La mine ar fi foarte aiurea ca el este mai mult plecat si eu decid cum se împart banii mei( pe traiul zilnic) iar banii lui care intra in cont se păstrează pentru lucruri importante ale familiei. Pana acum n-am avut reclamații ca sunt cheltuitoare, chiar ma încurajează să scot si să-mi iau cate ceva dacă imi place.
După 20 de ani de trai in comun va pot spune ca banii vin si pleaca, omul de lângă tine conteaza asa ca daca ar fi fost cazul de bani separați ar fi fost o mare problema de încredere.
Alege omul cu care sa privesti in aceeasi directie nu sa te uiti la el ca la soare.
Comentariu beton!15
Când vine vorba de bani am impresia ca sunt vecin de apartament cu Dr. Jekyll și Mr. Hyde….
Ma simt ca în reclamele la Snickers : „nu ești tu când vine vorba de bani”
Banii la comun. Cand m-am mutat in Buc cu ea, castigam prea putin amandoi pentru a ne separa cu banii. Mi se pare ca asa arata mai a relatie, banii separat tinde spre colegi de ap. Ea castiga mai bine, dar are si mai multe nevoi, nu vad un avantaj neaaparat
Nu cred ca feminitatea si delicatetea mea stau in cafeaua platita de el. In plus, stiu ca am gusturi fine si pentru asta trebuie bani. In acelasi timp, el, ca orice barbat, are gusturi simple si sanatoase si nu e obligat sa imi finanteze mie mofturile.
Cadourile sunt simbolice si fiecare isi sparge chenzina pe ce il face fericit (PS4 +monitor enorm la el, sala de fite si carti la mine). La vacante ajungem tot timpul la un numitor comun.
Fiecare avem conturi de economii sanatoase de care se bucura prietenii cand sunt la ananghie financiara.
In 5 ani nu am avut nici o discutie despre bani (certat ca chiorii pe alte teme, dar la bani totul e roz).
Cică temele care contează cel mai mult într-un cuplu sunt sexul, banii și familia. Și asta pentru că dacă nu vezi lucrurile astea în aceeași manieră ca partenerul tău, relația n-o să funcționeze bine niciodată.
Eu într-o relație dau totul și vreau totul. Restul sunt detalii.
Cred că fiecare familie are dinamica ei şi pentru unii funcţionează varianta cont comun de cheltuieli uzuale 50/50 şi apoi fiecare cu banii lui sau varianta all in şi se bucură împreună de fiecare leu. Totul se bazează pe comunicare şi acord mutual.
Noi am avut banii la comun de când ne-am mutat împreună. Am stabilit să tragem amândoi la aceeasi căruţă, să ne construim o casă. Caţiva ani a fost ok, produceam amândoi, cheltuiam amândoi. După ce au apărut copiii s-a produs o schimbare. Au început să se adune frustrări financiare, el vroia să investească sume mari în casă, eu abia aveam din ce încropi mesele zilnice. S-au produs şi schimbări între noi. Eu eram ponosită, el era ingrijit, pentru că avea un job mai „făţos”. Banii îi ţinea el, el plătea facturile, el investea in casă, el îmi dădea sume mici pentru mâncare. Foarte rar făceam ceva pentru noi doi, evident că s-au adunat multe frustrări. Ajunsese să îmi fie jenă să-i cer bani să merg la piaţă. Anyway, în ultimul an al nostru, diferenţele între noi deveniseră insuportabile: el avea ieşiri lunare, îşi cumpăra haine, avea, citez „restaurante favorite”!! Eu aveam haine jerpelite şi un covrig de 1 leu toată ziua în burtă.
Dacă vreodată voi mai avea un partener de cursă lungă, voi avea grijă să nu mă mai arunc ALL IN. Totodată, nu suport să fiu întreţinută (decât dacă am norocul ăla porcesc să-mi găsesc un nabab). Dar să ştiu că partenerul meu munceşte din greu şi eu să îi stau căpuşă în ceafă, NU, never! , Îmi plac banii, dar cel mai mult îmi plac banii munciţi de mine.
Comentariu beton!34
@Vera mi s-a făcut stomacul ghem. Eu am un băiat, mulțumesc, să-mi trăiască și ție la fel. Dar cât va fi el de adult, șterg pe jos cu el în secunda doi.
@Mona Oamenii se schimbă. La început nu era aşa, eram plini de speranţe şi fluturaşi. Ne-am pierdut pe drum printre greutăţile vieţii şi caracterul lui a devenit tot mai ascuţit. Sau am deschis eu ochii mai mult. NU mai contează, m-am ars rău, dar unul ca el NU mai tolerez în vieţişoara asta, deci, măcar am învăţat o lecţie.
La noi toate cheltuielile „comune” erau decontate de firma la care lucram eu, in rest fiecare cu salariul lui. La divort mi-a reprosat ca n-am pus banii la comun (pt ca eu castigam mai mult, cred…de fapt n-am stiut niciodata ce salariu avea el…).
La noi teoretic totul e la comun. In ziua de salariu se vireaza de la fiecare o suma in contul de economii si de acolo ne facem de cap si noi si fetita. ? Ideea e ca fiecare e cu cardul personal in portofel, dar deciziile pentru cheltuieli substantiale se iau impreuna si daca unul isi golește cardul (de regula eu primul pentru ca plătesc toate cheltuielile lunare de pe cardul meu) apelam la cardul celuilalt. One „big” happy family ?.
No aici e buba … la noi merge treaba cu oala ( cutia de bani ). Avem o mica competitie la cine castiga mai mult asa ca suma si distributia variaza de la an la an. Una bucata suma se pune la cheltuieli si una bucata suma se pune la economii ( astea sunt mai sfinte decat barba lui Danut boss de BOR ). Apoi negociem ce lucruri cumparam pe luna aia … de la detergenti la jocuri si haine plus fondul de zile de nastere si alte obligatiuni sociale. Ce ramane se baga la o cutie din care fiecare serveste cat vrea in limita la suma ramasa / zile pana la salar / 2. Cu minim 3 luni se anunta concediul si bugetul si se schimba formula anterioara ca sa mai vedem si cum traiesc altii care nu-s romani. De cele mai multe ori mai si ramane peste economie si asta intra la a scapa mai repede de rate si prima parte a bugetului ( cheltuielile ) devine mai mica deci lasa mai multi bani pentru restul partilor. Daca incercam aia cu bugete separate incepe operatiunea Dragnea in care nimic nu este platit, nimic util nu se face DAR ramane multa luna la finalul banilor.
La noi sunt la comun, dar nu in sensul ca unul dintre noi tine banii amandurora. Treaba sta cam asa la noi: luna de luna avem o lista, pe langa facturi, cheltuieli necesare in casa si personale (haine, chestii d-astea) si alocam buget pentru fiecare chestie de pe lista. Mbuun, ce remane se pune la comun intr-un loc, o foaie langa si luam de acolo bani cand si cum avem nevoie. Notam doar sa tinem evidenta a cat am cheltuit si pe ce, nu de alta, dar inca nu stapanim cum trebuie treaba asta cu „money management”. Nu, nu apar „ahaa, nenorocitule, ai fost la bere de patruj’ de lei” sau altele in stilul asta. La finalul lunii ne uitam pe ce am cheltuit excesiv (stim instinctiv ca sigur tigari) si ne propunem sa mai taiem din cheltuielile alea, nu ne iese neaparat. Asa evitam reprosurile de cine plateste mai mult, cine cheltuie mai mult si penibilul „auzi? Ai 20 de lei?” 😀
@Francesca,
Asta cu ”ai 20 de lei” la noi e fluturată săptămânal și se referă la cash. Pe motiv că buticul din colț n-are POS, vrea unul din noi să ia apă/pâine/lapte și nu poate plăti cu cardul 🙂
Eu nu consider că-i o regulă pe care trebuie s-o urmăm. Fiecare cuplu își are regulile lui. Și ele se pot schimba în timp. Este dificil să împarți banii când veniturile nu sunt relativ egale sau când unul dintre parteneri nu are niciun venit.
Eu personal, funcționez așa: împărțirea cheltuielilor casei pentru facturi și activitățile copilului, un fond de economii alimentat de cei doi parteneri pentru situații neprevăzute și restul pe cardul fiecăruia pentru nevoi personale.
P.S. Să ridice mâna sus cel/cea care are banii la comun dar n-a tras niciodată niște bani din salariu fără să știe soția sau soțul.
Comentariu beton!15
@Elena Am mâna sus! Înainte să-mi spui că-s proastă, ia-ţi bon de ordine! 😛
Comentariu beton!12
@Vera, niciodată n-o să zic așa ceva. Pentru că suntem diferiți. Iar eu am experimentat ambele variante: si la comun și cu împărțeala. Mie mi se potrivește aia cu împărțeala.
@Elena P, eu ridic mâna (doar se știe că îmi place să mă laud – m-a mai „periat” și @Vera mai sus??). Doar @SorinB mă întrecea pe partea asta, dar apare mai rar p-aici în ultima vreme.?
N-am tras niciodată fiindcă nu prea am avut de ce. Știe că fumez, știe când ies la băute și cam cât beau, n-am ce obiecte să-mi iau de care ea să nu afle, știe că mă mai apucă câteodată jucatul la loto sau pariuri și atunci îi zic cât am pierdut (că nu se pune problema să câștig ?) etc. Sincer, chiar nu știu pentru ce să-mi trag bani pe ascuns. (doar pentru cadouri, tot pentru ea, dar, de când cu netul, poți afla ușor cât a costat ceva, indiferent ce, dacă ești curios, deci pică și treaba asta – e chestie de gest ?). Amantă încă nu mi-am tras. ?
Bine, noi mai avem o mică problemă: nu prea economisim. Cheltuim aproape tot, deci nu prea aș avea ce să-mi „trag” fiindcă intră bugetul pe minus și e grav. ?? Și cam așa am fost mereu. Eu oricum sunt mână-spartă, iar ei îi place să se răsfețe sau să ne răsfețe câteodată cu chestii mai peste ce ne permitem de obicei, așa că…..banii circulă. O viață are omul, corect??
Comentariu beton!20
@Ionuț, tu pentru mine ești din alt film. Dar unul d-ăla bun pe care îmi place să-l revăd fără să mă plictisesc.
Totul în viață este să-ți găsești partenerul care te completează și care crede în aceleași valori ca și tine. Întrebările de azi și răspunsurile noastre dovedește cât suntem de diferiți. În ambele situații oamenii trăiesc bine-merci. Ce apreciez eu pe acest blog este că deși nu suntem la fel nu ne judecăm.
Comentariu beton!12
@Elena P (și restul), să nu crezi că totul e perfect și roz în cazul meu. Se mai adună mici frustrări, mai există contre, certuri, mai o ușă închisă mai tare, mai 6 țigări fumate una după alta de nervi, mai o zi în care se comunică doar prin semne etc. fără a depăși anumite limite, bineînțeles. Dacã ar fi să credem în treaba cu zodiile (eu nu cred), un berbec și un taur n-ar reuși să „funcționeze” împreună (+doi lei mici, o adevărată menajerie la mine acasă ??). Avem păreri diverse pe multe subiecte și de aici mai pleacă contrele câteodată. Dar, strict legat subiectul de azi, niciodată nu am fost pe lungimi de unde diferite. Practic, nu există și n-au existat neînțelegeri legate de bani și cum îi cheltuim.
Comentariu beton!11
@Elena, eu am păstrat doar pentru cadouri surpriză pentru el. La început, când plecam în concediu puneam ceva deoparte fără să-i spun pentru că el are obiceiul să cheltuie până la ultimul leu și rămâneam fără bani de benzină la întoarcere. Acum îmi zice el să iau de rezervă fără să-i spun.
@Anouk, vezi, vorbim de completarea partenerului. Exact esența acestui text.
@Anouk,
Am un ”deja-vu” 🙂
Eu mereu am o rezervă (oricât de mică) pentru ”neprevăzut” iar el dă ultimii bani pe kiwi și ouă de bibilică – iar asta mă aduce în pragul de a-l strânge de beregată. Dar mă abțin… 🙂
@Laura, dacă am învățat ceva în viața asta, am învățat că oamenii nu sunt așa cum vreau eu și că fiecare are dreptul să facă cum crede, cum simte, cum îi face bine. Așa că nu mă mai enervez demult din cauză că el face lucrurile altfel decât cred eu că e bine. Doar țin cont de asta.
@Elena, si eu ridic mana, daca ajung sa trebuiasca sa ma ascund pentru cheltuielile mele personale inseamna ca ceva nu mai functioneaza sanatos acolo.
@Elena, si eu sunt cu mana sus. Singurii bani pe care i-am tras au fost dati pe cadourile pentru ea. Deci n-am tras si nici nu am simtit nevoia. Evident toti banii sunt la comun.
@Elena,
Exact! Sunt minim 2 momente pe an când îi faci un cadou celuilalt: aniversarea zilei de naștere și Crăciunul. Parcă nu-mi vine să pun pe o listă comună ”cadoul tău” 🙂
@Laura şi @Florr, vezi asta e problema mea. Că eu nu vreau să ii iau doar două cadouri pe an. Eu vreau să-i cumpăr când am chef. Să-l sun ca după muncă să mâncăm la restaurant. Şi să fac cinste. Nu sa aud: facem acasă cartofi prăjiti cu pulpe că avem de luat pat în camera copilului.
Suntem diferiți! Asta e clar?.
@Elena, niciodata, da’ niciodata, n-am pus bani deoparte. Dar nici el nu stie cati bani am pe card.
Iar cadouri substantiale, care sa necesite economii prealabile, nu i-am facut.
Ba-mi amintesc ca de vreo doua-trei ori mi-a dat mama cadou sume mai mari de bani, gen 1000 euro, si mi-a zis ca astia pot sa-i am fara sa-i spun omului. De fiecare data i-am declarat si-am hotarat amandoi unde le-ar sta mai bine.
@Elena, Nu tinem banii in seif si doar eu stiu combinatia. Banii sunt pe cardul fiecaruia dar tinem o evidenta ca sa stim pe ce ii aruncam. In fine, cat timp exista comunicare si intelegere totul e ok cand ai banii “la comun”. In plus noi nu gatim acasa asa ca restaurantul e una din solutii.
Eu sincer am urat această practică la părinții mei. Maică-mea strangea bani pe ascuns si apoi la impas îi scotea triumfatoare ca a salvat familia.
Am jurat ca eu nu voi ascunde bani niciodată si nici nu-i îndulcesc pastila spunând că un lucru costa mai putin decat am dat pe el.
Asta este, ii convine nu-i convine, stie ca asta sunt si ca daca imi doresc ceva imi iau chit ca regret după.. ..noroc ca pot returna diversele cadouri pe care mi le iau!
La noi de peste 8 ani si da necasatoriti treaba sta cam asa: fiecare cu salariul lui, conturi diferite.Achitam impreuna 50%-50% cheltuieli gen intretinere, rata, mancare, vacante, nunti, maruntisuri pentru casa.Avem cariere diferite deci salarii diferite, daca el castiga mai mult mi se pare normal sa nu ii cheltui eu banii pentru ca imi place sa ma descurc cu banii mei.Daca ajung pe avarie(rar) ma imprumut de la el si intotdeauna ii retunez e normal a muncit pentru ei.
Argumentul nu este neincrederea(de ce sa imi cheltuie cineva banii?) ci respectul pentru munca si banii fiecaruia dintre noi.
Deci suntem cu banii separati si nu se pune problema de lipsa de incredere altfel nu ne luam casa impreuna, coproprietari la beneficii si responsabilitati asa ni se pare corect.
Intotdeauna m-am intrebat oare ce inseamna mai exact intr-o relatie „banii la comun”. In cazul nostru regula banilor e urmatoarea: fiecare are contul si cardul propiu. Nu exista nicio intelegere scrisa sau calcule de genul 50/50 in privinta cheltuielilor. Sotul se ocupa de plata facturilor mari: chirie, intretinere, masina, vacante mai scumpe etc. Eu cumpar lucrurile marunte (mancare, decoratiuni, alte consumabile esentiale intr-o casa). Inca de la incepul omul meu a castigat cu mult mai mult decat mine si si-a asumat aceasta realitate preluand barbateste „povara” cheltuielilor mari ale familiei ? Iar eu am avut intotdeauna suficiente economii incat sa-mi permit sesiuni de shopping, excursii cu prietenele, diverse cursuri de yoga sau mai stiu eu ce prostii. Nu cred ca ne-ar ajuta cu ceva strangerea banilor intr -un cont comun. Pentru noi functioneaza foarte bine starea actuala, in care fiecare detine controlul asupra banilor castigati. Cred ca e si mai usor de observat si corectat o eventuala „scurgere de fonduri” (gen prea multi bani dati pe pantofi, bijuterii etc)
Oricum nu pare sa existe o reteta universal valabila, important este sa ramanem flexibili, sa ne adaptam schimbarilor, sa comunicam si sa ne intelegem unul altuia nevoile. Regulile gen banii la comun, cheltuieli 50/50, conturi separate, fiecare cu a ma-sii etc se pot schimba rapid in functie de unde ne duce viata.
@BlueAdelia sunt curioasă să stiu şi părerea lui sinceră despre aranjamentul vostru financiar. Mie mi se pare balanţa foarte înclinată în favoarea ta. Cred că feministele te aplaudă 🙂
@BlueAdelita, eu sunt curios de textul pe care l-ai fi scris dacă el avea muuult mai puțini bani…decăt tine ! Mergea atunci 50/50 ? Lasă că știu răsăunsul…
@Ananas Nu credeam ca realitatea noastra o sa starneasca replici asa acide. Eu nu am nimic de comentat sau criticat referitor la stilul altor cupluri de a-si gestiona veniturile. Nicio regula nu mi se pare gresita. Cred ca fiecare ar trebui sa faca ce doreste cu banii castigati fara dezaprobare din afara familiei 😛 Ok, inteleg ca pt voi e o problema felul in care eu si sotul ne cheltuim banii. Care ar fi solutia? Ar trebui cumva sa ma paraseasca pentru ca eu castig mai putin? Ar trebui eu sa-l parasesc pe el si sa imi iau unul care castiga la fel ca mine? Ar trebui sa punem 50/50 si astfel eu sa raman instant fara bani si sa-i cer apoi bani de tampoane? 🙁
Nu prea inteleg replica ta. Cum ar trebui sa sune parerea lui sincera? Crezi ca e nemultumit de aranjament? Noua asa ni se pare normal, e imposibil sa castigam la fel. Salariul in domeniul IT este la un anumit nivel, eu nu il voi putea atinge si nici nu imi doresc. Nu consider ca sunt mai putin om daca nu aduc in casa o suma egala cu a barbatului. Nu e concurs. Nu stiu, poate traiesc eu in alt film, dar banii nu au fost niciodata un criteriu de judecata a calitatii umane. Sunt constienta ca el contribuie mai mult financiar la bugetul familiei dar in acelasi timp eu sunt cea care se ocupa intretinerea casei, cu toate eforturile necesare pt asta. La final balanta e oarecum echilibrata, traim in armonie. Nu pentru bani ne-am luat, nu banii ne controleaza relatia, ne iubim si cu ei si in lipsa lor.
„Noua asa ni se pare normal”… Tocmai, eu as fi vrut sa aud parerea lui sincera si indelung gandita despre aranjamentul vostru si corectitudinea lui.
Pentru ca, la nivel conversational (asta facem noi aici, pricepi?), mie mi se pare incorect ca el sa plateasca toate facturile si tu sa te ocupi de potol plus prostii de genul „sesiuni de shopping, excursii cu prietenele, diverse cursuri de yoga”.
NU am nicio problema legata de cum cheltuie nimeni banii, draguto (sunt iritata deja, te-ai prins?), ca, la sfarsitul zilei fiecare merge acasa la aranjamentul propriu.
@Vera Imi pare rau ca esti iritata, nu asta era intentia comentariului meu. Avand in vedere ca „aranjamentul” functioneaza de ani de zile si nu au existat plangeri, eu cred ca sotul are o parere buna despre el. Nu vad cum am putea face altfel, veniturile noastre fiind atat de diferite ca valoare. Cheltuielile mele pe „prostii” sunt direct proportionale cu ceea ce castig. Ale lui la fel. Eu imi permit sa zicem ca o extravaganta un ruj de 20€, el isi permite un scaun de birou HiTech de 800€ sau un mouse special pt gameri de 150€. Nu locuim in Romania, chiria apartamentului e mai mare decat salariul meu de ex. Raportata la salariul sotului e o cheltuiala care-i lasa suficienti bani in cont pentru scaune scumpe sau orice alte obiecte dorite.
@BlueAdelia, banii 50-50, în viziunea mea, ar fi să plătească fiecare jumate din facturi, rate, fiecare să-și plătească consumația, coșul de cumpărături împărțit la doi, prezervativele el, anticoncepționalele ea, lubrifiantul jumi-juma etc. O tâmpenie.
„Banii la comun” înseamnă: ok, avem două salarii, două conturi unde intră banii. În funcție de cardul sau banii pe care pui mâna mai întâi, plătești facturile, ratele și alte asemenea. Din ce mai rămâne mâncarea și restul. Dacă ai rămas fără încălțări sau vrei să ieși în oraș, nu te duci la celălalt să te împrumute. Pui mâna pe ce card sau bani mai sunt în casă și te duci. S-a stricat televizorul? Analizezi cât buget mai ai în ambele conturi și cash și se ia hotărârea dacă până luna viitoare asculți doar radio sau nu. Nu te duci cu banii din contul tău să iei TV-ul, în timp ce celălalt nu mai are bani în contul lui nici să treacă strada fiindcă i-a dat pe pantofi sau fiindcă câștigă mai puțin și s-au scumpit țigările. Dacă s-a stricat mașina, la fel, că doar e a familiei, la fel și benzina, chiar dacă se presupune (greșit) că e chestie de bărbați. Cam așa văd eu asta cu „pusul la comun”. Foarte important: întotdeauna ambii ar trebui să știe cât se află în ambele conturi ca să nu se întindă mai mult decât pot duce.
Comentariu beton!15
@BlueAdela,
De fapt, la tine ca și la alții care au scris aici, totul e ”la comun”. Separarea e doar aparentă din motive de carduri/conturi diferite (cum explică și Ionut). Iar mie mi se pare ok așa, mai ales dacă cei doi sunt mulțumiți.
La noi e asa de ceva ani: eu platesc tot ce e legat de casa: chirie, facturi si o parte din cheltuielile pentru mancare. Asta din motive organizatorice si pentru ca eu castig mai mult si e sigur ca voi avea bani pentru cheltuielile astea luna de luna.
El plateste orice e legat de cheltuieli extra: calatorii, electronice, shopping.
Se echilibreaza balanta.
Faza e ca nu prea imi pasa cine si ce plateste pentru ca oricum ne raman bani amandurora si suntem casatoriti, deci oricum banii sunt la comun prin regimul matrimonial.
Totul la comun dacă ești căsătorit, altfel e că și cum ai fi singur. Și fac bine cei care îi părăsesc pe cei ce nu vor să pună bani la comun. Ce este al meu e și al tau și invers altfel o dam dracu de treabă.
Toți banii la comun fără discuție.Șefa la bani e Doamna pe considerentul că părinții i-au murit când era destul de tinerică,a trebuit să se descurce singură,astfel că e mult mai organizată ca mine.Pe genul mâine plătim chiria ,poimâine trebuie să plătim curentul și internetul. Îmi lasă facturile cu banii puși la fix ,eu mă ocup de plăți.Pe lângă joburi,avem fiecare încă o sursă de venit,banii la fel puși la comun.Eu primesc salariul pe card,ea cash.A doua zi după salar scot grosul de pe card și las maxim 200 de euro de control,Sunt un pic mai paranoic,la mine cash-ul e baza.La fel ca și colegul @edelweiss când apare ocazia cumpăr aur.Nu avem rate ,nu plătim impozite.Nu avem mașină pentru că în acest moment este absolut inutilă ,deci canci costuri suplimentare.Și nu,nu suntem căsătoriți.
Comentariu beton!17
Chiar nu ma pricep la subiectul asta: ce fel de aur cumparati? Lingou, bijuterii? Chiar e intrebare fara caterinca. Multumesc!
@Oana,eu nu iau lingouri.Ideea este sa am aurul fără sa stie statul.Am amici dubiosi care ma pun in legătură cu alti dubiosi.Bijuterii,apoi topite de un amic bijutier.
Multumesc ca m-ai lamurit!
La noi toate cheltuielile comune sunt impartite 50-50 (utilitati, cheltuielile lunare in Carrefour etc), la masina platesc eu, iar restul de bani sunt ai fiecaruia. Daca unul ramane fara, celalalt il imprumuta.
Ni se pare mai corect decat pusul la comun in care ea are chef de bluze de 200 de lei sau eu de adidasi de 400 si apoi ies certuri ca „erau si banii mei acolo”.
Uneori mai platesc eu o ocazie (film/restaurant) din curtoazie.
Aici e reclama ascunsa la play station??? Sau chiar a ajuns lumea adulta la jocuri video??
@Andrei, nu ești adult dacă nu te joci.?
@Andrei, toti ne jucam intr-un fel sau altul, daca ajungi sa nu te mai joci, care e scopul?
Eu acum sunt pe cont propriu, nu mai am cu cine pune banii la comun. Dar cand eram doi puneam la comun banii care acopereau cheltuielile curente plus copii şi restul erau separat, cumparam ce voiam. Daca apareau cheltuieli mai mari gen vacanţe sau ceva prin casă, făceam un plan la comun.
Şi a funcţionat, nu de-aia sunt singură, ci pentru că a murit.
Comentariu beton!14
@Gabi, îmi pare tare, tare rău. Sper că ești bine acum. Sau măcar rezonabil.
Draga mea, mulțumesc, sunt bine. Uneori. Alteori nu. Dar încerc să îmi amintesc doar momentele frumoase și mă bucur că au existat.
A picat la fix acest articol, pe cuvant! Chiar aveam nevoie sa aflu parerea celorlalti! Merci!
Eu sunt intr-o situatie dubioasa: castig mai mult decat al meu partener din cauza ca el a fost casatorit si a ramas cu pensie alimentara si rate de achitat, eu neavand copil. Banii lui adusi in casa sunt undeva la 10% din salariul meu…ceea ce este f putin.
De aprox 3 ani stam cu chirie si toooate cheltuielile le platesc eu, din salariul meu. Asta inseamna ca de 3 ani eu nu am mai reusit sa-mi cumpar mai nimic pt mine, chestii de genul parfum, ca sa ne intelegem.
Pe langa situatia asta, am facut si un credit la banca pt a-l ajuta sa-si acopere niste credite, pt care ii pusesera proprire pe contul de salariu si am fi ramas si fara acei 10%. Credit pe care, ati ghicit bine, tot eu il platesc, evident, caci el nu are de unde.
Cu toate astea si in conditiile in care d-abia ne ajung banii sa ne intretinem pe noi (de alte chestii, precum concedii sau iesiri in oras, nici nu se pune problema sau si mai rau, economii) el are pretentii de genul: cel mai scump abonament la telefon (pt ca el vrea net ca sa se joace), un abonament la Worldclass (ca sa se relaxeze) si alte diverse ineptii, peste puterea lui de cumparare, pana si peste a mea.
Nu trebuie sa mentionez ca in toti cei 3 ani nu am reusit sa economisesc nimic, din contra, am facut alte datorii (pt ca el asa e obisnuit).
Cu toate astea el isi doreste sa facem un copil (copilul nu se face cu bani :)…ca se creste cu aer probabil. Eu am 35 de ani iar el 36. Evident ca-mi ticaie ceasul biologic insa sunt paralizata de frica zilei de maine (si cine nu ar fi in locul meu?).
Ceea ce am vrut sa spun prin toate aceste detalii este ca mi-am asumat la inceputul relatiei acest ajutor pt el (‘lasa ca platesc eu si chirie si mancare si tot’)…ceea ce a dus la imense frustrari din partea mea, dat fiind faptul ca situatia nu s-a imbunatatit financiar deloc (doar a scapat el de niste credite dar m-am afundat eu in datorii)….si ceea ce va duce la o despartire, asta-i clar…caci un viitor mai luminos nu se prevede.
Da, spun ca banii sa fie la comun, dar cand situatia este cea descrisa de mine…numai comun nu e asta!
Comentariu beton!22
Eu zic că ÎŢI eşti DATOARE să te gândeşti foarte bine la viitorul relaţiei voastre. Mai ales dacă vrei copil cu… (nu, nu voi folosi jigniri) soţul tău.
Ştii deja că nu e ok situaţia curentă. Nu ai idee câte greutăţi financiare aduce un copil în ecuaţia asta (sau ai, că, practic, TU plăteşti pensia alimentară) şi câte frustrări vei aduna atunci, când soţul va continua să se joace/meargă la sală şi tu nu vei avea scutece pe curu’ bebeluşului. Atâta zic!
P.S. când intri în concediu de maternitate, cum vă veţi mai descurca?
Comentariu beton!13
@Vera – sar’na pt feedback! am nevoie de astfel de ‘palme’ pt a ma trezi la realitate!
stai linistita ca a gasit el solutia si pt nastere/copil/cheltuieli: ma las de tigari (acum fumez) si o sa ne ajunga banii si pt copil :)))
@Mimi,
adică tu să renunți la plăcerea ta fumatul (nu comentăm că-i sănătoasă sau nu, și eu fumez, deci înțeleg sacrificiul), dar el nu renunță la niciun moft plătit de tine?! Hmm… NU!
@Laura G. – exact!
aici e problema – eu sa renunt, pe banii mei, dar el…tot pe banii mei, sa nu renunte!
trebuie apreciat tupeul…eu n-as avea astfel de tupeu nici macar sa cer, pe banii altuia…d-apai…
@Mimi, adică tu întrebi dacă dragostea trece prin stomac ? Trece ?
@Ananas – la cate gauri am in stomac de la 1 covrig/zi….au zburat toti fluturii din el…sau mai rau: s-au facut molii 🙂 (nu-i de ras, stiu, de rasu’ plansu’ poate, dar ma ajuta sa nu intru in depresie)
@Mimi, TU ce îți dorești?
@Mona – BANI! :)))
cred ca imi doresc la fel ca orice femeie normala: familie si copil (ca de mai multi nu cred ca mai am timp)…dar uite ca de 3 ani am tot sperat ca se va schimba ceva….pe naiba, m-am complacut in situatia asta, de frica sa nu raman singura…numai ca situatia m-a ajuns din urma si mai am putin si dau coltu’ din cauza ei.
Nu știu cum să îți spun mai delicat, dar se pare că EȘTI singură. Așa că ar fi foarte fain să fii măcar parfumată.
Comentariu beton!25
@Mimi, Nu-mi pare să fie vorba doar de bani. Mie mi se pare lipsă de respect din partea lui. Înțeleg să-l susții când are nevoie, dar dacă nu primești și tu respect nu știu care e rostul.
Crede-mă că și mie mi-a fost frică să rămân singură, dar de fapt am fost singură tot timpul.
Comentariu beton!14
@Mona – n-am nevoie de delicat ci de o apa cu gheata, aruncata in fata, ca sa ma trezesc la realitate!
Eh, la ce-mi trebuie parfum…ca nici el n-are! iata, suntem la comun :)))
@Anouk – asa e, nu e vorba strict de bani…dc era asa, pai imi gaseam si cu unu’ mai rasarit. Dar chiar am muncit pe branci pana la varsta asta ca sa pot avea un salariu mai rasarit. Macar pt asta sa merit respect!
Insa, vezi tu, e vorba aceea: ii dai omului un deget si el iti ia toata mana…asa-i si aici, dc am ajutat si a vazut ca-s darnica…de ce sa nu profite mai mult?
@Mimi…fugi! Serios vorbind, dacă nu existau pretențiile lui exagerate (ce ziceai tu cu Wordclass, abonament scump etc.) lucrurile puteau funcționa. Și se mai schimbau între timp. Dar dacă câștigă puțin, are și datorii, și mai e și inconștient pe deasupra….lasă-l. Iar țigările nu costă mai mult de 600 de lei pe lună. Nu acoperi nici pamperșii cu banii ăștia.
Comentariu beton!21
@Ionut – merci pt sfat!
Cred ca asta am sperat si eu, in mintea mea de femeie indragostita, am zis sa nu fiu materialista si ca va invinge dragostea…dar m-am inselat: inconstienta lui nu are leac si trebuia sa ma prind mai repede!
E groaznic atunci cand faci compromisuri pt iubire, financiare in cazul asta (de genul ca renunti la toate ale tale) si speri ca, macar din respect, sa fie apreciate…dar nu numai ca nu sunt, ci devin o obisnuinta, care nu-l impiedica pe celalalt sa aiba si mai mari pretentii :O
Sper ca exista si oameni care apreciaza, insa eu daca eram in locul lui…cred ca-i pupam picioarele pt atata ajutor acordat!
Cum zicea si Ionut, daca nu era si „pretentios” si se spetea sa iasa din cacatul financiar in care s-a bagat, da, mai intelegeam. Dar asa… Am senzatia ca pot vedea in viitorul tau: tu cu plodu’ de gat, datoriile facute din cauza sotului si el… el la urmatoarea fabrica de bani care sa-l intretina.
Comentariu beton!17
@Vera – sper sa fug pana atunci!
@Mimi, io-s mai cinica: vezi ca n-o sa aiba bani si ptr a doua pensie alimentara!
Comentariu beton!11
@moatza – clar ca nu va fi cazul de asa ceva!
dar sa stii ca pensia alimentara e primordiala, chiar si dc nu ai loc de munca te obliga legea sa platesti pensie…si dc nu platesti 2-3 luni consecutiv poti sa faci inchisoare 😀
@Mimi, tu chiar crezi asta cu închisoarea dacă nu plătești pensia alimentara? NU de alta, dar știu eu vreo câteva cazuri în care nu s-a platit un leu din pensia alimentară hotărâtă de lege și ăia sunt bine sănătoși în libertate.
@ Mihai Vasilescu – ziceam ce scrie in lege, daca se si aplica…asta nu mai stiu, n-am experienta si pe asta 🙂
Teoretic ar trebui plangere penala pt neplata si apoi judecati. Poate cazurile de care zici nu au fost date in judecata.
@Mimi, exact. Pentru că alți bani, altă distracție.
@Mimi, la tine nu banii la comun este problema, cand tu il ajuti sa rezolve problemele create de el inainte sa fiti un cuplu si el are besini in cap cu toate ca „nu se poate caca de foame”, asta nu spune prea multe lucruri bune despre el. Omul tau ar trebui sa se gandeasca cum sa faca sa se ridice din cacat nu sa se ingroape mai rau si pe tine cu el.
Parerea mea, cauta altul care merita, daca asta nu vrea sa se schimbe.
@MuciFICATorU – nu prea vrea sa se schimbe, din contra, ar vrea sa fiu si eu ca el: sa am credite peste credite, sa nu fac economii.
Ce sa zic? ca mai proasta de atata nu cred ca pot sa fiu?
Iata ca in 3 ani am facut si credit (ceea ce nu am avut niciodata, m-am ferit ca de dracu’) si n-am facut nici macar o economie…din contra, ca sa supravietuim de la luna la luna ne imprumutam.
A incercat sa iasa din kkt prin castiguri rapide, gen pariuri sau scheme Ponzi…care evident ca au facut pagube si mai mari.
Daca l-am prevenit si chiar interzis sa se implice in asa ceva…a insemnat ca nu-l sustin si nu am incredere in el.
Deci da…ai dreptate, mai bine lipsa.
Dar de la o varsta nu mai gasesti asa usor un altul…fara ‘tinichele’ dupa el.
@Mimi Ba găsești! Dar tu nu esti disponibilă…
@Vera – ai dreptate! am de crescut un adult si copilul aferent lui :)))
@Mimi,
Dacă nu mai găsești, mai bine singură decât în falimentul vieții tale.
Comentariu beton!11
@Mimi eu am plecat dintr-o căsnicie unde chiar nu mă mai regăseam. Am plecat cu doi copii mici, stau la mama, am un salariu din care ne descurcăm la limită. Adică pun şniţele pe masă, dar nu merg în sesiuni de shopping cu prietenele. E ok, din fericire eu sunt obişnuită cu puţin şi foarte puţin, dacă tot bag bani în cineva, acelea sunt fetele mele. De exemplu, mi s-au rupt teneşii, dar în loc să-mi iau alţii, am plătit 90 lei pe cărţi pentru copii. E ok aşa, nu am „stăpân” şi nici nu caut. O să-mi gasesc un bărbat grozav. Cândva. Nu e panică.
Comentariu beton!16
@Laura G – adevar graiesti!
@Vera – ai avut curaj, nu gluma! dar macar ai deja 2 copii pt care ar trebui sa primesti si pensie alimentara (caci sunt experta si in procese de tutela) :))) si ti-am citit povestea, ar trebui sa primesti o pensie bunicica :)))) glumesc 🙂
@Mimi nu am avut curaj. Pur şi simplu atinsesem punctul de saturaţie. Şi crede-mă că asta înseamnă ceva după aproape 12 ani împreună, timp în care am tăcut şi-am înghiţit frustrări.
Eu-s o romantică incurabilă, mie-mi plac poveştile alea cu drăgosteală şi lugu-lugu, dar nu am fost dispusă la o viaţă de tras ca boul la jug în timp ce el futea coropişniţe pe la birou.
Mini, cum îl crești așa il ai!
Vera, mânuța roșie de mai sus e de la mine(greșeală)
@oviwan – mai degraba ii dai omului un deget si iti toata mana (sau toata viata, ca e mai potrivit)
Draga mea, tu acum ai un parazit in viata ta. Este greu sa te desprinzi de el dar nu rezolvi nimic indepartand momentul.
Unchiul meu la fel este, după 3 căsnicii cu 3 femei remarcabile dealtfel, dar care ziceau ca săracul nu are noroc de job bun ca el e bun ca pâinea caldă și ca sigur ele vor reuși sa-l aduca pe calea cea bună au sfarsit fiecare prin a divorța si a mulțumi domnului ca au scăpat de el.Ultima este prinsă în capcana ca este crucea pe care o are de tras in viata asta si refuza sa vada ca din persoana independentă de la început acum este o umbră care face slalom printre nevoile lui care sint foarte importante si cele ale copilului, ea nu mai exista in ecuația asta.
Trebuie să elimini pe cel care iti parazitează viata.
Te îmbrățișez virtual!
Acum cativa ani am avut o relatie de 5. El a ramas fara job. Eu am sustinut tooaaate cheltuielile casei plus rata lui de parca 300 euro. Eram frustrata ca aveam datorii la intretinere, de multe ori ne cautam in haine dupa maruntis de paine si multe altele. Si el facea figuri ca jobul asta nu-mi place, alalalt nu-i bun. 2 ani a durat.
Si dupa ce s-a angajat m-am dus cat am vazut cu ochii.
Banii mei sunt banii mei, dar se duc pe mancare, țoale, rechizite etc. Am un talent nemaipomenit de a topi orice leuț care-mi intră în buzunar. Colegu’ de apartament are afacerea lui proprie. Nu m-a întrebat niciodată cât câștig și nici pe mine nu m-a interesat cât câștigă el. El plătește toate cheltuielile casei (i-am zis să nu îndraznească să decedeze înaintea mea, că mă lasă fără curent, căldură, telefon, chestii din astea a căror grijă nu o am… nu știu cât costă sau unde trebuie achitate). In plus, când rămân fără bani (adică în fiecare lună), mă duc cu cerșitul la el, îi spun o poveste frumoasă (de genul: „iar m-au falimentat aștia cu scoala lor gratuită”) și-mi rezolv gaura din buzunare. Banuiesc că asta înseamnă că avem banii la comun…. 🙂
Suntem căsătoriți de 18 ani și avem două puștoaice în dotare,
Se pare că au apărut haterii.. revin cu o precizare: nu cumpăr din banii mei mancare, țoale, rechizite, etc doar pentru mine. Cumpăr pentru toți membrii familiei (soțul nu vine nici bătut la niciun fel de magazin, de aceea are haine ba mai mari, ba mai mici, că n-am manechin care să le probeze). De cele mai multe ori eu sunt pe ultimul plan. Ne-am împarțit cumva sarcinile și funcționăm foarte bine, fără să ne certam vreodată din motive pecuniare.
INTELEGERE!
Oamenii normali se inteleg intre ei.
Restul, fiecare cum vrea. Cum iti asterni, asa dormi!
Cand ai un mar si trebuie sa hranesti patru guri, il tai in patru bucati, mai mult pentru copii, mai putin pentru tine…
Comentariu beton!11
De cand astept intrebarea asta!
Atentie,revolutie,nu?
Foarte rar intr-un cuplu,APROAPE NICIODATA,veniturile si cheltuielile nu sunt egale.
O spun pe scurt,fara vreo filozofie existentiala sau relationala,varianta mixta este cea mai buna,
CEL CARE CASTIGA MAI MULT V-A DORI SA-SI CHELTUIASCA PLUSUL,altfel,apar probleme spuse sau nu…
Exemplu:
Subiectul 1-3000 lei net,subiectul 2-5000 lei net,nu conteaza care,cum,de ce,ca intram in alta discutie…
ABSOLUT TOT ce insemna cheltuieli comune(de folosinta sau obligatii) se imparte la doi,RESTUL,proportional cu „input-ul” fiecaruia.
Din 8000 lei net(indiferent de numarul de surse si constanta lor) au mai ramas 3000 de lei,acum bugetul se separa,subiectul 2 pastreaza 62%(1860 lei) subiectul 1-38%(1140 lei) PROPORTIONAL CU CASTIGUL si fiecare FACE CE VREA CU PARTEA LUI.
Din rest pot fi si variante comune i parti egale(sanatate,economisire,vacante,evenimente…),se aplica cuplurilor singure,cu 1,2…,10 copii.dupa buget,nene Iancule,multora nu le ramane nimic,restul ESTE CU MINUS!
Simplu,ati prins ideea?
Drunk….și atâtea calcule! :)))
@Drunk. E matematizata rau de tot o relație de genul. Sper ca macar sexul sa fie disproporționat, ca aproape niciodată cei doi nu termina in acelasi timp :). Cum ar fi sa spună unul din ei: mai am dreptul la o cincime de orgasm… ?
Comentariu beton!18
Draguta,glumesti?
Sexul este la liber,cu o conditie,sa fie de calitate…
Ce legatura are sexul cu banii si invers,influentare sau conditionare?
Totul este sa vrei si crede-ma,rezolvi o multime de probleme care vor evolua latent,mai devreme sau mai tarziu vor izbucni IN CU TOTUL ALTE CIRCUMSTANTE,nu stii de unde,de cand…
Ti-e lene sa tii o evidenta,un tabel(PC) sau cu un program(Android/IOS),sa fim seriosi,ai atat de multe inregistrari pe zi INCAT ITI ‘PIERZI CAPUL’ CU CALCULELE?
Propunerea mea a fost BUGETUL MIXT,nici 100% comun,NICI 100% individual,cu mentiunea ca restul defalcat poate avea in anumite situatii o utilizare comuna….
In plus,ambitioneaza „outsider-ul” sa pluseze,daca poate,creand un echilibru intre acumulare,nevoi,dorinte,il/o linisteste gandul ca POATE FACE CALCULE SI PENTRU EL/EA…
Problema este ca multi NU AU ce sa imparta,le da cu minus din faza 1,altfel,daca o faci la intamplare „la futui ma-sa”cum zice romanul,celalat v-a incerca SA-TI TRAGA PRESUL de sub picioare cu prima ocazie in care se simte indreptatit,in numele „armoniei in familie”,o sa fie CARE PE CARE,dar la voi nu-i asa,sper…
A,nu amestecati SPIRITUALUL CU MATERIALUL,”UNA ESTE SA-MI DAU VIATA PENTRU TINE” si alta „TOTUL PANA LA BANI”! Prea romaneste,nu?
@Mimi
Numai la femei vezi un grad atât de mare de naivitate, ca să nu zic prostie
Poți să ai zece executari silite plus două pensii alimentare și prin lege nu ți se pot popri mai mult de 50% din venit
Ai un parazit in spate care la primul semn de slabiciune financiară se transferă cu arme și bagaje la altă gazdă, mai laptoasa
Și văd că are unde, dn belșug
Comentariu beton!15
@ Frodo – Multumesc!
Da, recunosc, sunt o proasta!
sper sa-mi bag mai repede mintile-n cap, ca altfel la nebuni ajung.
Pur și simplu mă iau dracii când citesc comentarii referitoare la banii împărțiti într-un cuplu.Când vă fwuteți vă alegeți pozițiile?Săptămâna asta eu stau deasupra,săptămâna viitoare tu ?Sau când mergeți la un restaurant ,cum morții măsii plătiti?Azi e rândul meu!Tu ai plătit acum o lună!Ce rahat de cuplu e ăsta?Bani la comun înseamnă un loc unde sunt depozitați banii,cash ,de unde iei când ai nevoie.Paștele măsii ,voi nu comunicați?Exemplu :mergem la cumpărături ,eu întreb ce cumpărăm?Doamna spune lista :detergent,suavizant,tampoane,piept de pui,sparanghel,apă suc ,ciuperci ,hărtie de cur,ardei și un kil de plutoniu.Ne ajung 20 de euro?Nu știu,nu vrei să mergem după aia să mergem să bem un suc și o bericică mă întreabă Doamna.Ba da.Na,atunci ia mai mult.Cum mama dracului dispui de timp și nervi să calculezi și să împarți cheltuielile?Pieptul de pui si sparanghelul se împarte la doi la fel ca și detergentul?Amândoi lucrăm cu uniforme de lucru:șorțuri,cipilici,pantaloni,bluze,papuci speciali și cizme.Eu în alb ,Doamna în negru.Cum contabilizăm cantitatea de apă ,curent,detergent,suavizant având în vedere că nu se pot spăla împreună?Mergem să ne luăm țoale:eu găsesc 10 produse mișto,Doamna 2.Le cumpăr și data viitoare îmi cumpăr 2 și Doamna 10 să echilibrăm balanța?Sunteți niște idioți cu gândire de ev mediu ,băi triștilor.Într-un cuplu împărțirea banilor ar trebui să fie ultima problemă,.Amândoi trageți la aceași căruță.Respectul,încrederea,grija față de omul de lângă tine sunt lucruri primordiale.Banii vin și se duc.Cum poți să visezi că vei îmbătrânii lângă un om ,calculănd zilnic costurile?Dacă cineva o atinge pe Doamna mea cu un deget,cu toate riscurile asumate ,sunt capabil să îl bat până îl omor.Dacă eu mă simt rău Doamna e în stare să moară cu ghearele înfipte în gâtul medicului,dacă nu mă fa ce bine.Asta înseamnă o relație,nu bășini și figuri cu fiecare cu banii lui.
Comentariu beton!39
@Paco, nu te enerva! Ia o bere (sau ce vrei tu) de la mine.
@Paco, mânca-ţi-aş suavizantu’ tău, m-ai răcorit!
Comentariu beton!13
La footai e cel mai simplu
Dacă el câștigă mai mult, el o fute pe ea
Dacă e invers, ea îl fute pe el
Comentariu beton!14
@Paco, când ajung vreodată pe coclaurile pe unde te situezi, dau un whisky d-ăla bun. Ai sintetizat perfect ce-am încercat și eu să zic p-aici într-un mod mai elegant. Bravo!
O întrebare am, totuși: ce e „suavizantul”?
Comentariu beton!12
@Ionut Balsam de rufe, boss! ?
pai iti spun eu cum e la mine, ca e tot fara „cont comun”… la noi plateste ala care nimereste, care are cardul mai la indemana, as zice. Nu are legatura cu respectul, grija fata de celalalt etc. Astea sunt niste aspecte total rupte de partea financiara.
@Paco, un kil de plutoniu? 😀
Acum înţeleg de ce eşti imun la teorii învelite în puf de trandafir şi împănate cu scobitori de fildeş.
daaa Paco exact…..ea cheltuie mai mult ca mine pentru ca foloseste lunar tampoane..deci fondul meu pentru bere ar trebui sa fie proportional mai mare……….si daca vreodata da dreaq sa ramana temporar fara job….atunci o sa foloseasca frunze…..nu inteleg de ce se mai chinuie oamenii astia sa traiasca „intr-o familie”..daca viata lor e doar o intelegere 50/50 cu un partener de afaceri …..au curaj sa isi spuna sot/sotie…..??…….au curaj sa spuna ca sunt o familie ?
Paco,
pentru ca am intalnit un caz, unul singur, ma sfiiesc s-o dau acum drept regula, insa iti spun ca intelegerea unei relatii are cu mult mai mult de-a face cu nativitatile si autodidactismul fiecaruia, cu modul in care ai supravietuit pana la o anumita varsta, cu invataturile pe care ti le-a impartit viata s.a.m.d., decat cu … nici nu stiu cum sa le numesc, convenientele societale in privinta cuplului ? Tu daca n-ai o slabiciune reala pentru cineva chiar esti dispus la ceva in privinta-i ? Asadar cei care au dus pe bune o viata la limita (abandonari, boli, saracie, nevoi etc.) inteleg si ceva din ea si-n consecinta sunt mult mai aplecati spre pasurile celuilalt, mult mai dispusi sa-l rasfete, mult mai generosi, pe cand cei care au fost tot timpul ocrotiti, cocolositi, ghituiti, odata cu trecerea timpului devin si mai pretentiosi, si mai feroce, si mai avari, si mai inclinati spre alte si alte privilegii (Deh ! Omu’ cu cat are mai mult, vrea si mai mult). Mint de rup japitele alea care dau vina ce copilaria/viata nenorocita avuta, pe barbati, pe „traume” etc. … alea au fost, verificata in practica, cele mai cocolosite ! Ca nu li s-a oferit pe masura nebuniei lor, asta-i alta. Uite, cazul de fata, cam ce poate sa debiteze una care se prezinta „am X ani si traiesc de 10 ani in Belgia.”. Adica ma-ntelegi tu ? Ea cu chestia asta e deja deasupra interlocutorilor …
@Paco,
Zi-i toate astea lu’ @Mimi…
Nu prea e fair când unul trage la căruță și celalalt doarme în ea 🙂
Paco, treaba asta cu banii cash intr-o cutie acasa era realista cand era bunica tanara fecioara. In anii de gratie 2000+ oamenii folosesc cu incredere carduri si banci. Ca avem pensionari care fac coada la bancomat sa-si ia ei toata pensia in mana ca sa nu le-o fure Oculta Mondiala aliata cu „Asociatia Postasilor Frustrati ca nu le mai dau pensionarii ciubuc 2 lei” – e una, ca avem si oameni tineri care fac asta e revoltator. Asta daca tot vrei sa discutam despre comportamente demne de Evul Mediu.
HUH, “revoltător”?! Treaba mea dacă vreau să am banii în buzunar și să nu depind de bancomate și pos-uri.
Și să zici mersi că nu mi-am băut cafeaua și n-am energie să te bag de unde ai ieșit cu figurile alea proaste.
Așa de tare m-a speriat amenințarea ta că nu mi-am revenit până azi. Te-aș fi invitat la o cafea, dar am cumva senzația că nu ar ajuta la mare lucru, iar eu nu obisnuiesc să ies cu persoare care insultă necunoscuți de pe net așa hodoronc-tronc.
Plus că nu e prima oară când îți sare muștarul virtual fără ca măcar să fii direct vizată (ai mai făcut-o recent chiar la un comentariu de-al meu care nu avea legătură cu tine), deci cred că o cafea nu ar fi suficientă ca să te calmezi.
Evident, ești liberă să-ti gestionezi banii cum vrei, dar să știi că mai multă receptivitate la mjloacele financiare moderne ale secolului 21 în care trăim nu a omorât încă pe nimeni. Încă o dată se dovedește câtă nevoie are poporul român de educație financiară, dar nu e de mirare atâta timp cât însuși prim-ministrul a declarat că își ia salariul cash, că nu are card.
@ABC, cred că te gândești cam mult la mine, ai fantezii cu cafele. NU, mulțumesc!
Cred ca s-au spus deja toate variantele posibile 🙂
Idealul meu e la comun. Adica cand stai frunte in frunte si-ti analizezi bugetul, cheltuielile, etc si te intelegi omeneste.
Am trecut printr-un soi de partaj. Probabil ca a fost usor, fiind vorba doar de maruntisuri si nu de chestii mari gen casa. Am cazut de acord si fiecare si-a luat ceea ce era a lui inainte de relatie, iar chestiile comune le-am impartit relativ frateste. Oricum nimic material nu se compara cu momentul partajului emotional : P La tribunal am avut ocazia sa vad doi certandu-se pe nu stiu ce cadă de baie, cred ca nu reușeau s-o impartă fix la doi 🙂
Dacă ar fi sa fie ceva serios, as prefera sa fie tot la comun dar as putea negocia aspectul asta.
noi pana anul trecut imparteam tot, scriam tot ce cheltuiam si imparteam la 2. De anul asta fiecare plateste ce apuca, e aproape echilibrat, dar macar nu ma mai stresez cu liste si bonuri.:)
Si sincer parca sunt mai linistita asa…..
De mult nu am mai văzut atâtea comentarii la un articol! (De fapt nici nu cred ca este unul cu mai multe!)Fain subiect ai ales,Mihai.De 32 de ani de când suntem căsătoriți banii sunt la comun .Au fost perioade când ba unul ba celălalt am câștigat mai mult. Nu am ținut evidenta. Banii economisiți îi ținem la bancă (pentru investiții ),banii de cheltuiala intr-un sertar din care fiecare ia cât are nevoie.Bunurile gen imobile,mașini le avem la comun,până când „moartea ne va despărți”! (sper)
@Jeni, ăăă… cred că ușor-ușor te înșeli (mă refer la comentarii). 🙂
Bre nea hipstere,ai scoală fină in tine.Ai văzut la tătar,alt pervers bătrân,cum aia mai au putin si își dau drumu’ la rosu pe subiect.Il arunci aici,stai ca mortu in papausoi,ca paianjenu asea si vezi cum se paruie lumea.Daca discutia trena,bagai o duma echivalentul benzinei peste foc.
Adică noi lăsăm viata noastra in pwla goală pe blog si tu?Ia zi,tu cum faci?Cu banii comuni,cu toate alea?
Comentariu beton!13
@edelweiss, din experiență îți spun că dacă ziceam cum fac eu sau cum cred eu că trebuie făcut, influențam comentariile. Și era păcat, uite ce mișto sunt. Dar sunt vreo câtiva (vreo 2-3) care au scris EXACT cum cred și eu că trebuie făcut. Ești băiat deștept, te prinzi singur cum stă treaba.
@Mihai V, se înșeală și nu prea. Ai rată de comentarii de aproape 7% până la ora asta, binișor peste medie. Procentual nu e cel mai comentat, dar nu e foarte departe 🙂
@didina, procentual? Adică raportat la numărul de cititori?
@Mihai V, da, raportat la numărul de cititori. Îmi plac cifrele (defect de fabricație, n-am ce face),
@didina, apăi nu cred că la asta s-a referit. Și doi, pulea spătaru s-a gândit vreodată procentual la comentarii. 🙂
@Mihai V, aș putea să argumentez, dar mi-e lene. Eu nu am nimic de zis pe subiectul de azi, fiecare face cum crede că-i e mai bine, am intrat doar ca sa fac trafic 🙂
@didina, da, da, bun așa. 🙂
@Ananas
Draguta,glumesti?
Sexul este la liber,cu o conditie,sa fie de calitate…
Ce legatura are sexul cu banii si invers,influentare sau conditionare?
Totul este sa vrei si crede-ma,rezolvi o multime de probleme care vor evolua latent,mai devreme sau mai tarziu vor izbucni IN CU TOTUL ALTE CIRCUMSTANTE,nu stii de unde,de cand…
Ti-e lene sa tii o evidenta,un tabel(PC) sau cu un program(Android/IOS),sa fim seriosi,ai atat de multe inregistrari pe zi INCAT ITI ‘PIERZI CAPUL’ CU CALCULELE?
Propunerea mea a fost BUGETUL MIXT,nici 100% comun,NICI 100% individual,cu mentiunea ca restul defalcat poate avea in anumite situatii o utilizare comuna….
In plus,ambitioneaza “outsider-ul” sa pluseze,daca poate,creand un echilibru intre acumulare,nevoi,dorinte,il/o linisteste gandul ca POATE FACE CALCULE SI PENTRU EL/EA…
Problema este ca multi NU AU ce sa imparta,le da cu minus din faza 1,altfel,daca o faci la intamplare “la futui ma-sa”cum zice romanul,celalat v-a incerca SA-TI TRAGA PRESUL de sub picioare cu prima ocazie in care se simte indreptatit,in numele “armoniei in familie”,o sa fie CARE PE CARE,dar la voi nu-i asa,sper…
A,nu amestecati SPIRITUALUL CU MATERIALUL,”UNA ESTE SA-MI DAU VIATA PENTRU TINE” si alta “TOTUL PANA LA BANI”! Prea romaneste,nu?
@Mihai Vasilescu – multumesc oficial pt articol!
Multumesc tuturor pt comentarii!
As vrea sa revin peste cateva zile si sa va spun ca mi-ati schimbat viata in bine!
Curaj, gaina, ca te tai!
Comentariu beton!19
Musai sa revii, Mimi! Si sa fii si parfumata:)! Intre binele tau si binele altcuiva ce alegi? Bafta si sa iei cele mai bune decizii pentru tine!
@Oana – awwww, mi-au dat lacrimile 🙂 Sa fie cu bafta!
@Mimi, orice decizie iei nu rămâi singură! Ne ai pe noi aici!
@Anouk – sa stii ca asa e! chiar ma gandeam mai devreme ca discutand aici cu voi…nu ma mai simt singura si…trebuie sa recunosc…am prins curaj…mi-ati dat aripi!
Chiar n-am cuvinte sa va multumesc! <3
@Mimi, și eu tot de aici mi-am luat puterea de a lua niște decizii grele.
Draga Mimi, cum ar spune bunicul meu, suntem de-un leat :). Ca idee, sunt de 15 ani cu domnul sot, casatoriti de 8, un copil de 4 ani, un credit achitat impreuna, bani cheltuiti impreuna o multime, fara crize existentiale majore, cu tot felul de probleme colaterale. Si sunt sigura ca ma iubeste mult si ar face destul de multe pentru mine, dar am invatat in anii astia ca singura persoana care poate avea grija de mine sunt doar eu, nu mama, nu tata, nu sotul, nu copilul. DOAR EU! Asa ca ai grija de tine mai intai! PS: Poate a mai fost scris p-aci, numai stiu, dar un copil nu rezolva problemele dintr-o relatie, din contra le face cronice si mai greu de vindecat. Hai weekend placut!
Mimi, NU mai sta! Nu e chestiune de bani ci de RESPECT! Esti foarte, foarte tanara, ai timp de o noua iubire, de copii…Nu numai ca ai dreptul la un barbat de calitate dar iti esti si datoare cu unul! Nu te teme de schimbare , dimpotriva ,sa-ti fie groaza sa mai continui o asa viata.
M-a infuriat povestea ta si te rog sa ma ierti ca scriu ca omul asta de langa tine pur si simplu nu are bun simt.
La grămadă. Dar fiecare declară cu mâna pe Biblie ce investește/cheltuiește/risipește…în mare… Normal că există și pierderi, uneori nu se închide balanța, mai intrăm și în deficit…. Doar se știe că banii nu aduc fericirea, sunt făcuți să circule și mai ales nu se numără. Principiul de bază al familiei: să rămână un ban acolo, că banul la ban trage.
Suntem impreuna de peste 15 ani. Tot timpul am avut banii la comun. Nu a contat cine castiga mai mult.
Întrebare pentru distrușii cu ,,împărțim tot jumi juma”:azi Doamna termină programul la ora 20 și are chef să mergem să cinăm la un restaurant chinezesc.Astăzi Doamna a încasat jumătate din salariu( asta a fost înțelegerea ei cu patronii ,să fie plătită în două tranșe)jumătate care e mai mare decăt salariul meu pe toată luna.Ce să fac? Mă duc sau nu?Plătesc eu sau ea?Cum o să îmi pice mâncarea?
Înghit cu noduri cu gândul la cine va plătii nota?Îmi iau bani și cardul cu mine să nu am parte de surprize?Beau doar un pahar de vin în loc de trei că plătește Doamna?
@Paco, Să aveți o seară cât se poate de plăcută amândoi!
ea cheltuie mai mult ca mine pentru ca foloseste lunar tampoane..deci fondul meu pentru bere ar trebui sa fie proportional mai mare……….si daca vreodata da dreaq sa ramana temporar fara job….atunci o sa foloseasca frunze…..nu inteleg de ce se mai chinuie oamenii astia sa traiasca “intr-o familie”..daca viata lor e doar o intelegere 50/50 cu un partener de afaceri …..au curaj sa isi spuna sot/sotie…..??…….au curaj sa spuna ca sunt o familie ?……..alooo nevasta de 50 la suta ……vezi ca a crescut pretul la sperma pe burse….facem licitatzie publica….vezi ca vecina de la doi sigur o sa dea mai mult ca tine pe miligram…..are 40 lucreaza in multinationala ,nu are copii si nici sotz care a fugit dupa ultima balantza de platzi…
In prima casnicie in ultimii ei ani, 2, caci cei mai multi s-au scurs impreuna cu anii studentiei- bani de la mama, bursa- ajunsesem cam cum povestea Vera, eu jerpelita si mai mereu flamanda iar dlui bine imbracat si satul. Drept e ca platea lumina si caldura dar eu cumparam mancarea pentru toti, haine la copii etc. Locuiam cu bunicul lui care mai imi dadea din pensie ceva. Si ma imprumutam mereu si mereu de la pusculita baietilor. Mentionez ca le dadeam un mic procent in plus inapoi. De la acel sot eu nu am vazut niciodata un ban.
In casnicia nr 2 am avut de platit pensie alimentara pentru copii si de la un moment dat l-am intretinut si pe sot pentru ca si-a pierdut serviciul. Dupa doua divorturi l-am avut pe cel mic de crescut – care intre timp a fugit si a venit la mine. Asa ca am impartit cu el totul asa cum o mama imparte cu copilul…mamele stiu.
Am scris toate acestea ca sa intelegeti ca am avut mereu probleme cu banii adica nu i-am avut. Cat am muncit in Ro nu a fost luna in care sa nu ma fi imprumutat- am fost bibliotecara. DAR niciodata nu am conditionat trairile mele, adevarul, sentimentele, suferinta ,caracterul de bani. Au fost altele valorile care mi-au lipsit.
Ca un dar al vietii, in casnicia nr 3, am parte de un om care m-a preluat asa cum sunt . El gestioneaza banii – castiga mai degraba el – pentru ca este chibzuit, eu sunt cu adevarat mana sparta.
Am citit comentariile, subiectul este interesant dar nu esential. Avem nevoie de bani dar mai multa nevoie avem de intelegere, afectiune, respect, comunicare, iubire. Iar la urma vin si banii…
Cand ne-am cunoscut aveam conturi separate, evident:). Asa au ramas si in zi de azi. Nu suntem casatoriti. Cheltuielile le plateste mai mult el, eu cu mancare, aprovizionare etc. Acu’ normal ca daca se nimereste invers platim ce-i de platit. Vacante, vizite la neamuri, nunti si altele le discutam si facem sa fie bine :).
Dar suntem constienti ca din banii oricui se cheltuie, tot banii familiei sunt chiar daca nu-s in acelasi cont. La noi functioneaza chiar bine. N-am avut discutii pe tema asta absolut niciodata.
Eu vreau sa stiu ce inteleg oamenii prin „banii la comun” cand majoritatea salariatilor isi iau banii pe card. Refuz sa cred ca atat de multi oameni folosesc cardul doar ca sa scoata un teanc de bani pe care sa-l puna in cutia de cafea din sertar cum face bunica atunci cand vine postasul cu pensia.
Din motive tehnico-bancare si profesionale, noi nu avem cum sa avem – fizic – banii la comun. Avem in schimb cheltuielile la comun, dar avem si cheltuieli separate si suntem foarte bine cu sistemul asta.
Salutare.
Din punctul meu de vedere, că banii sunt la comun sau în două conturi separate, este același lucru atâta timp cât cheltuielile se împart. Dacă sunt economii din care fiecare își poate cumpăra câte ceva sau se organizează o vacanță eu cred că și aici se discută și nu cheltuie fiecare cum vrea mușchiul lui. Cel puțin la mine (și nu doar la mine, cu siguranță) așa e. Faptul că fiecare are contul lui creează impresia de libertate financiară de care majoritatea avem nevoie.
Pentru întrebarea a doua, dacă îi spui direct „nu tati/mami fiecare cu contul lui” l-ai/ai fugărit/o sau l-ai/ai pus/-o pe gânduri sigur. Dacă împachetezi același răspuns frumos altul este rezultatul.
Merci.
Noi am hotarat sa deschidem un cont bancar comun cu doua carduri in care sa punem lunar fiecare 500 lei. Restul banilor sunt in conturi separate. Deocamdata nu avem copii, insa atunci cand va fi nevoie vom pune la comun o suma mai mare fiecare.
Pai cum sa incep….
Suntem casatoriti iar prima conditie cand ne-am mutat impreuna in apartamenul ei a fost ca eu sa platesc utilitatile…(asta inainte de casatorie, intrucat ea avea ceva rata de platit la apartament). Toate bune si frumoase.
Ratele s-au terminat intrucat am strans bani impreuna sa il finalizam, insa tot eu am ramas sef pe plata tuturor utilitatilor inclusiv cumparaturile.
Bani nu mai raman pt o economie.
Daca se intampla sa raman fara bani si plateste ea un rand de cumparaturi, expresia fetei ei imi spune multe.
Intr-un cuvant cheltuieli la comun nu exista in cazul meu/nostru.
Da sunt de acord ca barbatul plateste in casa insa …. daca si doamna are salariul ei si care este chiar unul bun nu vad de ce o supara cand mentionez sa mai cotizeze si ea la cheltuielile casei.
Gresesc eu undeva? 🙂