Alaltăieri seara n-am avut de lucru și-am pus pe facebook postarea asta:

mihai_vasilescu_postare

A doua zi dimineață, un prieten din listă mi-a trimis pe privat asta:

muist

Well, știi cum e, se mai gândesc doi oameni la același lucru, da parcă nu chiar așa, la virgulă. 

Nici măcar nu mai stau să explic de ce chestia asta înseamnă furt și de ce mi se pare la fel de gravă cu a-mi fura portofelul, de exemplu. Am mai scris despre asta, am mai explicat, dar e degeaba. Cei care nu înțeleg de ce e furt, nu vor înțelege în continuare și-ți vor servi în continuare una dintre replicile “dacă e pă net e moca”, “ar trebui să fii mândru că ești copiat” sau “nu te mai căca atât pe tine pentru o postare”. Așa că mă voi abține de data asta, cine are creier să priceapă pricepe, cine nu, nu.

Altceva voiam să zic. Să mor io dacă înțeleg pentru ce-ai face așa ceva. Care e motivația? Vrei să vadă gagicile că ești amuzant și poate agăți ceva cu ocazia asta? Perfect, nu sună rău planul, dar ce te faci dacă după ce-ai dat-o pe una pe spate cu hazul tău nebun ești nevoit să te întâlnești cu ea? Și aia va constata ca ești la fel de amuzant ca o roabă plină cu bălegar de iac? Ha? Ce faci atunci? De unde mai scoți un status amuzant? De unde mai furi o postare dășteaptă? Pe unde mai scoți cămașa?

Râdem-glumim, dar să mor eu dacă pot să-i înțeleg pe cei care fac asta pă persoană fizică, ca să zic așa. Publicațiile care fură articole măcar au un scop, să facă trafic, care trafic le va aduce bani. Dar tu, Gheorghe de pe stradă, pentru ce-ai fura ceva gândit de mintea altcuiva? Ca să ce? În plus, unde plm e satisfacția când tu ȘTII că nu e ceva produs de creierul tău. Eu, personal, n-aș posta ceva produs de mintea altcuiva nici mort. Ar fi ca si cum m-aș uita în oglindă și mi-aș spune “boss, ești un prost, nu te duce capul nici cât să treci strada”. De-asta nu pot să înțeleg ce te-ar putea face să furi ceva scornit de mintea altcuiva și să te mai și mândrești cu asta.

Însă ce-mi place cel mai mult este cum reacționează oamenii de genul ăsta atunci când le spui c-au furat. Fix ca orice hoț pe care-l prinzi în casă când te întorci pe neașteptate de la muncă: ori fuge încercând să-și șteargă urmele, ori încearcă să-ți dea în cap, ori susține sus și tare că e nevinovat și că alții l-au pus să fure. Adică ori șterge postarea, ori te înjură, ori susține că n-a știut că nu e ok să copieze de la tine. Mno, csf, ncsf. 

În încheiere, am un sfat de bun-simț pentru deținătorii ilegali de creier. Băbăieț’, măcar furați și voi un status care nu s-a viralizat și de la cineva cu care nu aveți prieteni comuni. Altfel, riscați să vă faceți de căcat, adică exact așa cum s-a intâmplat și cu cavalerul pe care-l pocnise brusc inspirația de pe wall-ul meu.

muist_2

P.S. Să nu mi-o luați în nume de rău și să nu va gândiți c-am exagerat. Mi-e greu să descriu în cuvinte cât de tare mă enervez când mi se întâmplă chestii de genul ăsta. Mi se pare atât de josnic și atât de lipsit de scrupule că-mi urcă pulsul instant la 200. Știu că e greu de înțeles, mai ales pentru cineva care nu trăiește din scris, dar vă jur că ați avea exact aceeași reacție dacă cineva v-ar fura rezultatele muncii, indiferent c-ați produce cuie, mâncare pentru pisici, scaune de lemn sau motoare pentru nave spațiale.

mihai_vasilescu_texte_furate