Să presupunem că ai avut ghinionul să te naști și să trăiesti în România. Ducem presupunerea mai departe și ne imaginăm că dacă tot trăiești aici, te-ai mai și căsătorit și-ai făcut și-un copil. Copil care s-a născut hipoacuzic. Mai precis, fără auz. Deloc.
Știți ce-ți oferă statul român din momentul în care acel copil a venit pe lume? Muie, multă muie. Bine, nu că ți-ar oferi altceva nici dacă ai un copil perfect sănătos, dar în acest caz muia parcă se simte mai al dracului. Se simte în așa hal încât, din momentul în care s-a pus diagnosticul de hipoacuzie profundă bilaterală, și te „bucuri” din plin de „benficiile” sistemului de sănatate românesc, începi să te întrebi dacă nu cumva ai avut dintotdeauna în tine instinctul criminal care-ți spune că poate ar fi cazul să dai în cap cuiva.
Dar strângi din dinți și începi lupta cu sistemul. Lupta cu „asta se decontează, asta nu se decontează”. Evident, nu știu cum naiba, dar cel mai des „nu se decontează”. În cele din urmă, după chinuri și munți de stres, reușești un semi-miracol, reușești să-ți operezi copilul și să-i recuperezi parțial auzul cu ajutorul unor implanturi cohleare. Implanturi de care va avea nevoie toată viața ca să poată auzi.
Însă toate astea nu sunt posibile fără un Certificat de Handicap. Care certificat trebuie eliberat anual în urma unui întreg proces ce presupune o grămadă de drumuri la medicul de familie, la spitalul de specialitate, la anchete sociale, la comisii de evaluare, la angajatori, la direcția pentru protecția copilului, la morții mă-sii, plus un munte de formulare de completat. Anual! Adică an de an ești nevoit să treci prin acest supliciu infernal pentru nenorocitul ăla de certificat.
An de an te prezinți cu copilul, fără implanturi, în fața unui medic care va emite printr-un aparat niște frecvențe sonore ca să vadă dacă reacționează la ele. Eventual, într-un moment în care îl prinde neatent, poate îi și susură pervers la ureche: „Nu vrei niște ciocolată? Hai, ca am aici în cabinet niște ciocolată taaare bună”. Ca să vadă dacă nu cumva aude și tresare pofticios. Dar ce să vezi, copilul nu tresare. Pentru că diagnosticul, pus de un medic specialist și acceptat de comisie, este permanent și ireversibil, iar minunile se întâmplă numai în povești.
Voi realizați ce spun eu aici? E ca și cum ai avea ambele picioare amputate, dar trebuie să te prezinți an de an la o comisie care să constate dacă nu cumva ți-au crescut la loc. Gizăs fucking craist!
Și dacă aveți vreo îndoială că toate astea nu sunt purul adevăr, puteți să citiți aici ce-a scris tatăl Sarei, fetița care a avut ghinionul sa se nască fără auz tocmai în binecuvântata Românie, țara tuturor posibilităților.
FMM, viață!
Nu râde că a fost o ştire cu un nene ciung din Prahova care vine an de an la comisia medicală, poate-poate….
Comentariu beton!21
@VictorR, well… când am scris m-am gândit să verific dacă nu cumva așa e, dar mi-a fost silă.
Exact asa se intampla in realitate cu cei cu picioarele amputate, cum ai scris. Te doare mintea.
Normal că realizăm. Cred că toți am auzit de cazuri similare. Acum câțiva ani lucram la o bancă. Pe credite de casă și nevoi personale. Am avut un client care nu avea palma de la mâna dreaptă. Primea pensie de handicap. CARE ERA REVIZUIBILĂ AN DE AN!!! Nefiind definitivă și neavând alt venit înregistrat omul n-a putut să facă credit. Știți pentru ce voia să-l facă? Ca să-și platească o proteză pentru mână.
Mihai, jur! Am fost bolnavă câteva zile. De neputința de a înțelege…și neputința de a ucide!
Comentariu beton!50
@Elena, ce naiba să mai zici?
Pe tatăl Sarei îl bănuiesc (din profilul FB) un tip tânăr, inteligent, puternic. Știi ce cred că se va întâmpla? După câțiva ani de chin și alergătură, va claca și va pleca cu familia spre alte zări. Are o profesie valabilă oriunde. De ce s-ar chinui aici? Pentru binele Sarei va pleca. Sper!
Comentariu beton!16
@Laura G., cred că ar fi plecat până acum. 🙁
Din păcate asta e politică de stat în România.
1. Poate unii obosesc și nu mai vin să-ți ia certificatul.
2. Ai o întreagă armată de doctorași birocrați (cam asta sunt medicii de familie și ăștia de la comisii) care fac hârtii, care trăiesc din asta.
Și iarăși din păcate, toate partidele politice s-au perindat pe la conducerea țării și nu s-a schimbat nimic sau prea puțin în toată schema asta.
Pe timpul lui Boc, când au rămas fără bani (atenție, când au rămas fără bani, nu înainte) luaseră la verificat certificatele de handicap și descoperiseră o grămadă de oameni sănătoși. A auzit cineva de vre-un doctor sau de vre-o comisie intrată la zdup pt emitere certificat handicap aiurea, i s-au scos vre-unui doctoraș bunurile la licitație pentru recuperarea prejudiciului?
În Estonia parcă, unde au ajuns cu digitalizarea la nivel de politică de stat, când ai o rețetă de luat, medicul o emite online, și tu te duci la orice farmacie, care vede rețeta în sistem și eliberează medicamentele. Și dacă sunt aceleași medicamente de luna trecută (tratament pe termen lung) nu te mai duci la dr de familie, doar îi spui telefonic să-ți elibereze încă o rețetă.
Din păcate, repet, e politică de stat în România să pui oamenii pe drumuri.
Comentariu beton!24
@Xenopol, nu, e politică de stat să-i umilești. 🙁
1. Corectie : au ramas fără bani de furat
2. Lipsa credinței, tată
Du-te de zece ori pă an la Arsenie Boca, pupa-i poala (poala, nu altceva) Pomohaciului și ajungi ca nevăzător să conduci mașini si tractoare
„orbii” conduc maşini, ară pe câmp cu tractoarele sau muncesc în solar.”
http://www.romaniatv.net/mobi/comuna-nana-raiul-orbilor-in-acte_314174.html
Foarte bine spus, s-a ajuns în situația asta cu controlul lunar pentru că prea mulți au luat pensii de boală și diverse facilități sociale pe nedrept, pentru că într-o Românie dominată de un partid socialist corupția e în floare și unii medici pentru câțiva euro șpagă te scoate handicapat din pix. Cu comisiile te descurci tu apoi, faci cumva pe handicapatul să treci, eventual dai șpagă și la comisii și uite așa, dragii moșului, cei cu adevărat bolnavi suferă din cauza altor paraziți, mai puțin bolnavi. Încerc să fiu optimistă dar corupția e atât de adânc intrată în oasele românilor încât nu mai are cum să iasă.
Eu am găsit scăpare, am părăsit țara, viața mea e prea scurtă încât să mă lupt și să sper că o să se schimbe ceva. Nici patrioată nu prea sunt :))
Comentariu beton!14
Prietene,eu am o cunoștință cu ambele membre inferioare amputate.Ghici ce,an de an trebuie sa se duca la mu.iele alea.Anul trecut am fost cu el.Mare greseala am facut.Atâta durere in pl la personajele alea rar vezi.Ca de obicei,am turbat,i-am întrebat daca au văzut vreunu in anii astia cu membrele regenerate,ca la cozile gusterilor.M-au dat afara ca nu am nici o calitate sa ii iau la întrebări,eu i-am invitat politicos sa mă su.ga.Copii sărmani,strambi de boală,aceeasi durere in pl.Singuri vinovati suntem noi ca stăm ca mui.ele ca nu reactionam,de 28 de ani ne tavalim in acelasi rahat si apoi ne ducem acasă,ne spălăm si gata ne purificam.Acu o luna am spus aici ,spital si un copil care urla de durere,durerea lor in pl si declansarea stării de bersek.Normal ca amenda de 1000 lei.Nu ma pricep la petitii dar mă pricep al dracu de bine sa caftesc jeguri din astea.Ar trebui sa ne scuipam singuri in gură pentru tara care le-o lăsăm copiilor nostri.
Comentariu beton!48
@edelweiss, ce-aș putea să mai zic?
Mihai,stii ce ma scoate din minti?Lipsa de reactie a celorlalti oameni,trec cu săcoșica,cu posetuta,cu butonat telefonu’,ei si bula lor jegoasă.
Comentariu beton!12
@edelweiss, știu exact ce zici. Am scris de vreo două ori pe tema asta.
nu, nu ne ducem acasă și ne spălăm și gata, ne purificăm! Ne ducem la moaștele Sfintei Parascheva să ne rugăm să ne crească membrele la loc!
La noi legile par făcute doar ca să-i pedepsească pe cei corecti din cauza a ceea ce fac toți hoții și toți nemernicii!
Comentariu beton!17
@Anouk, da, se presupune din start că vrei să minţi, să furi, să trișezi. Știi cum e, hoţul strigă hoţii…
Astia care conduc tara si care au toate ideile crete ar trebui sa meargă an de an si ei la o comisie de specialitate ca poate poate se întâmplă o minune si le creste si lor creier. Pai, bai impotentilor…daca cuiva i-ar reveni auzul sau i-ar creste maini/picioare ar mai pierde timpul pe la usile lu’ peste prăjit ca sa primească un ajutor in bătaie de joc? Ar fugi cu noile picioare intr-o tara civilizata. ?
Comentariu beton!14
@Marius, well… idioţi.
Of, ce subiect ai putut să atingi azi… Am lucrat într-o perioadă în sistem, în asistenţă socială. Am ocupat mai multe posturi: am fost administrator la un cămin de bătrâni, apoi am lucrat într-un serviciu care se ocupa de persoane cu handicap. Una din atribuţii era să facem anchete sociale pentru dosarul de încadrare în grad de handicap. Am văzut mulţi oameni bolnavi, multă durere, multă neputinţă…Am văzut oameni care ar fi trebuit să primească însoţitor şi comisia le dădea mediu sau accentuat, iar la alţii le dădea grav cu asistent permanent, fără revizuire. Nu ştiu pe ce criterii. Nu sunt medic, într-adevăr, nu pot pune un diagnostic, dar unele lucruri se văd cu ochiul liber. Cel mai mult te revoltă când e vorba de copii.
Aş putea povesti multe lucruri pe care le-am văzut cât timp am lucrat acolo şi cred că sistemul nu se va schimba prea curând. Din păcate.
Comentariu beton!13
@GabiI, păi cine să-l schimbe? Ţara e preocupată de gay și de alăptatul în public. Iar la vot merg tot ăia care votează de 20 de ani același lucru.
Da, Mihai şi âştia aleşii, îşi pun la conducere oamenii lor care n-aud, nu văd, decât ce le convine. Am avut odată o discuţie cu o „doamnă” din comisie care zicea nu le dăm grad grav că se pot proteza şi i-am spus că nu e totuna un amputat tânăr care se poate proteza şi poate ajunge să se deplaseze şi chiar să desfăşoare o anumită activitate şi un bătrân care nu se mai poate adapta şi putrezeşte în pat. Mi-a spus că mai bine aş fi atentă cum întocmesc anchetele că s-ar putea să am probleme.
Strigator la cer. Cunosc si eu un caz nu de hipoacuzie dar ceva oricum nasol. Am avut in liceu o colega bolnava de epilepsie de la patru ani din cauza pediatrei. Fata mi.a povestit prin cate aventuri treceau ai ei ca sa.i procure tratamentul inexistent la ora aia in romanica. O corvoada era. Dupa revoluție, au crezut ca vor beneficia macar de o compensație ceva,nimic. Cel mai nasol a fost cand la un moment dat parintii ei n.au mai gasit pe piata farmaceutica nimic din ce lua ea. Repet dupa 89 re intampla. Tatal ei s.a apucat sa scrie la viena la nu stiu ce farmacie sa ceara acolo. Bref,au reusit sa faca comanda de pastile pt un an care i.a costat 1000 dolari ca euro nu era inca. Cand mi.a povestit toate astea am avut sentimentul de calvar.
Da, statul roman e bun la dat muie.
Si eu am avut probleme cu bunicul meu care are dementa, nu mai stie cine suntem, nu mai stie pe ce lume e. Daca nu ne-am descurca noi, sa-l putem tine la un camin, ar fi jale. Statul nu face nimic. Din punctul statului de vedere, el se poate descurca, nu are nevoie de asistenta 24/7 etc…
Insa la treaba cu controlul periodic, eu vad un scop: lupta contra coruptiei. Bineinteles ca nu-i va creste nimanui un picior la loc, dar daca eu am un prieten bun medic, care imi scoate un astfel de certifical „pe sub mana”, ca sa ma bucur eu de o pensie de la stat? Si nimeni nu ma mai intreaba nimic, poate trebuie odata sa ma duc sa semnez niste hartii si ma chinui cumva sa-mi var piciorul in fund, sa nu se vada. Deci, are un scop, dar poate ar trebui regandit pt copii, si eventual sa fie mai rar…
@Mihai, atâta vreme cât sunt foarte mulți care au certificat de handicap fără a avea o problemă și asistați social care încaseaza bani necuveniți, cred că scopul menționat de tine este o glumă. Sistemul din România este făcut cu o mare durere în cur față de cetățean, important este să se poată fura ușor și să poată fi justificată armata de incompetenți care plimbă hârtii prin birouri.
Evident ca este coruptibil sistemul si asa, dar inchipuie-ti ce ar fi fara el.
@Mihai, dacă prin alte părți se poate, înseamnă că în România nu se vrea. Uită-te la sistemele de învățământ și de sănătate din alte țări și ai să vezi că funcționează fără șpăgi și fără umilință.
Îți dau un exemplu concret: o cunoștință s-a dus cu o problemă minoră la un spital de stat din București, a plecat de acolo cu un virus. L-au plimbat pe bietul om un an cu hârtii și dosare ca să îi aprobe tratamentul (care este foarte costisitor și, teoretic, este decontat de stat). Când a ajuns la aprobări, îi expiraseră câteva hârtii din dosar și ar fi trebuit să o ia de la capăt. Și-a băgat picioarele, a plecat din România. Acum își vede liniștit de viață, este chemat la control o dată pe an de către medicul care îi monitorizează boala. Iar asta se întâmplă doar în baza asigurării medicale obligatorii pe care o plătește lunar acolo. Fără șpăgi, fără nervi și fără intervenții. Testele și analizele au durat o zi, au fost gratuite, iar aprobarea comisiei a venit în două săptămâni pe e-mail și a fost înregistrată automat în dosarul electronic al pacientului.
Problema asta cu certificate false se poate rezolva usor, trebuie doar sa se uite cum procedeaza alte tari civilizate in cazul in care un „doftor” dinasta face abuz de functie, si sa aplice si in Rombilica la fel. Sa vezi cum s-ar mai risca „doftorii” astia din franzela pentru preteni cand ii paste niste amenzi de nu pot duce, sau risca sa isi piarda functia sau mai bine ceva puscarie.
Si atunci nu ar mai trebuii chinuiti toti oamenii care intradevar au probleme, pentru o mana de jeguri la care le place sa fure.
Undeva, intr-un sat mai mult de jumatate dintre cei care mai au cativa ani pana la pensie au momentan pensie de boala.
Doamna care ‘ ii ajuta’ are 2 fini medici, si o verisoara tot medic intr-o comisie…
Internari fara sa fie nevoie, ( doar pt zilele alea de spitalizare), teste de efort falsificate, analize masluite….
Ghici ce, Doamna binevoitoare face asta an de an… De Craciun scara de bloc poarta urma sacoselor si gentilor de voiaj plina cu carne si carnati, carate de ‘ clienti’.
Uneori cand are poate prea mult, da la neamuri si vecini…
Face asta de ani de zile…si inca se mai poate… Tariful ei? Din 12 pensii, 2 i se cuvin… Plata inainte….
Asa este…. Statul iti da fix aproape nimic cand ai un copil bolnav. Prietenii meu au o fetita de 11 ani care are boala Crohn si primesc 1100ron „ajutor de la stat” in conditiile in care pe luna consuma un lapte special in valoare de 4900ron. Nu mai zic de pastilele care nu sunt toate compensate sau de birocratia peste care trebuie sa treci ca parinte pentru scolarizarea la domiciliu.
@Ana, repet: FMM!
Eu am diagnosticat in urma cu 10-12 ani un pacient cu malformatie complexa toraco -pulmonara si hipoplazie pulmonara dreapta-aka nu avea deloc plaman drept Culmea ca muncise peste 20 de ani si nimeni nu-l considerase inapt S-a pensionat dar anual venea la mine pentru investigatii si recomandari -cine stie , poate-i crescuse plamanul la loc! Nu l-am mai vazut de vreo 2 ani, ma gandesc ca o fi intro lume mai buna decat asta
E dincolo de puterile mele de înțelegere și mă întreb ce s-ar putea face în mod real. Țara asta pare să nu mai aibă nicio șansă datorită unor legi stupide și unor oameni ce chiar n-au niciun scrupul să se îmbogățească fie și pe seama dizabilitățiilor, chiar ale unui copil.
@miha s., aici nici măcar nu cred că e vorba despre îmbogățire, ci de rea voință și nesimțire.
@miha s. din păcate nu se poate face mai nimic, atâta vreme cât comuniștii și discipolii lor fac legile. Tudose a anunțat azi, cu nonșalanță, că măsura Split-TVA va fi adoptată și va deveni obligatorie în câteva luni. Practic, a recunoscut că sunt proști și incapabili să colecteze taxele, așa că se pornește de la premisa că dacă ai un business în România ești automat infractor și trebuie să fii pedepsit preventiv.
Citisem zilele trecute că s-ar fi schimbat ceva în bine, o mamică a reușit să scoată certificat de handicap valabil până la 18 ani. Nu știu prea multe detalii dar eu zic că există un licăr de speranță. Este vorba de Adela Chirică care are un băiețel diagnosticat cu sindromul Dravet (o formă de epilepise foarte rară și foarte gravă).
@Mira, păi pune-o în legătură cu tatăl Sarei, poate-i spune ce are de făcut.
Am să îi las un mesaj tatălui Sarei să îi povestesc, eventual și un link. Nu o cunosc personal pe Adela, nu stiu dacă ar ajunge mesajul meu la ea dar fac cumva să îi pun în legătură.
@Mira, bun, perfect, mulțumesc!
Dupa 25 de ani, de reinnoire anuala, anul acesta am obtinut o mare victorie. Am certificat valabil doi ani! Poate pana atunci imi cresc oasele la loc 😉
@smaili, mi se ridică părul pe mâini.
doi ani ca ITP-ul la mașină!…poate s-au gândit că suntem aproape de Cernobîl și cresc la loc…
@smaili, când lucram la asistenţă socială, am semnalat la comisie nişte cazuri care nu păreau deloc de grad grav cu asistent personal, cazuri care erau în jurisdicţia noastră şi aveam obligaţia să le rrevaluăm periodic. Ştii ce ne-au spus onoraţii membri ai comisiei de evaluare? Să stăm liniştiţi că ne trezim cu inspecţia socială pe cap. Şi nu au luat NICIO măsură.
Nici măcar muia pe care o dă statul nu e gratuită. De unde știu? Ieri am fost cu tata la comisie pt însoțitor pt că suferă, în urma a 5(cinci) atacuri cerebrale, de demență mixtă în formă agravată și de Parkinson( frumoasă combinație, nu?), și practic nu e capabil nici să se deplaseze, dar noooo, comisia vroia să-l vadă. Așadar, toate certificatele, recomandările, actele, absolut orice mișcare făcută cu el, m-a costat, de la un amărât de bilet de la med de fam, până la consult psihiatric sau neuro, între15 și 250 de lei, nimic nu a rămas netaxat. Nu mai spun de faptul că am stat de la ora 7 să iau bon de ordine și am plecat să-l iau de la țară pe la 8 când s-au dat bonurile(am prins bonul 10) și am intrat în comisia pt depunere dosar la 12, iar în comisia de evaluare la 13:30, și nici răspunsul nu l-am primit pt că caută ei pe 18sept.
Iar ce am văzut pe holurile alea înguste de la DGASPC Prahova, nici nu vreau să-mi amintesc ???
Să vă mai spun că sunt și eu ușor hipoacuzic și Spitalul Militar Central mi-a refuzat dosarul de operație, cred că nu mai are sens, dar în fiecare an, mă ia trmuratul, la controlul periodic, când intru la ORL?
@diabolic, speachless. 🙁
Mihai, viata-i mult prea serioasa ca să n-o luam în râs!
Mai scrie și tu niște articole în care „sa ne râdem”!
Parca ai început sa o dai în știrile de la ora 5!
Dacă ne enervam noi acum pe blog, schimbam ceva? Schimbările se fac altundeva, de la grădiniță, și nu cred ca vei vedea prea curând/devreme în Ro, ceva normal
@Gigi, pe blogul ăsta 8 din 10 texte sunt despre „să ne râdem”. Iar pe asta cu „Dacă ne enervam noi acum pe blog, schimbam ceva?” am să prefer s-o ignor pentru că este gândirea tipică a românului. De ce să fac ceva că orice nu se schimbă nimic. Și nimeni nu face NIMIC.
Pai lumea e interesată să intre Draknea la pușcărie,
Au iesit 100.000 in stradă pentru ordonanța pwlii dar nu se strang 10.000 de parinti pentru a si ajuta și proteja copiii
Gândirea tipica a românilor? A fost schimbat ceva în Ro cu o altfel de gândire? Am schimbat ceva în februarie ca am înghețat de frig în piață?
Timp de cinci ani am cutreierat Europa în lung și lat, și fiecare nație are nemulțumiți! Fiecare, fără exceptie! Treaba este cum a fost intotdeauna; fiecare se descurca cum poate! Restul e manipulare de mase!
Asa ca „pace în lume” și „sa fie bine ca sa nu fie rau” se va striga mereu, peste tot!
@Gigi, păi atunci hai să nu mai facă nimeni nimic niciodată. Presa și blogurile să scrie doar „să ne râdem”, lumea „să se râdă” și aia a fost.
Eee, nu dramatiza! Sa se scrie, ca din acest motiv ai stat prin scoli, dar hai sa încercăm precum Caragiale, sau Shakespeare, ca asa „prostul clasei” va vedea ca e „prostul clasei” și va încerca să nu mai fie „prostul clasei”, hotul va fi deconspirat sau măcar metodele lui. Eu bănuiesc ca bășcălia, caterinca, mi sto-ul, într-un cuvânt ironia, e mai dureroasa, și are efecte !
Și „e tipic romanesc”, e de fapt ” tipic Omenesc”!
@Gigi, păi aia zic și io.
As dori sa marchez acest comentariu dar nu pot!
Îţi place sau nu:
0 
0
vai de noi. as putea sa-ti povestesc de sor-mea dar mai bine tac ca deja ma iau dracii.
vai de noi, zic.
Întrebarea mea, existențială de altfel, este dacă fetița și ceilalți oameni cu probleme despre care este vorba în articol și comentarii au fost alăptați în public. Și dacă sunt pro sau anti Lgbt. Propun ca această problemă cu certificatele de handicap să fie rezolvată printr-un marș „no pants” pe traseul Balta Albă-Militari-satul Dudu, cu chiloți în tricolor și cu pancarde cu chestii inteligente scrise în romgleză. De asemenea, sugerez ca în 2020, în perioada alegerilor, să se organizeze festivaluri și zile ale orașelor și satelor din toată țara, biletul de intrare fiind buletinul FĂRĂ ștampila cu „votat”. Vi se pare că fac mișto de situație? Poate că da, dar e un miștou amar, de nervi și neputință.
Ok, acum, serios vorbind, pot doar să-mi imaginez prin ce trec acești oameni care se luptă cu birocrația și legile date de boii care ne conduc. Pentru un banal test IDR pentru cei doi pitici a trebuit să-mi scurtez, așa, cumulat, vreo 7 zile de muncă, pentru adeverință de la medicul de familie care, evident, nu era bună, deci, a trebuit luată de la pediatru, dar nu orice pediatru, ci cel de la unitatea privată unde urma să facem testul, care adeverință nu era chiar ok fiindcă nu scria nu stiu ce gramaj, așa că hai înapoi la pediatru ca să precizeze, da’ trimiterea de la pneumolog unde e, păi nu scrie nicăieri că ar trebui, ba da, trebuie, aaa, stați că nu trebuie, dar oare avem testul, și dacă îl avem, cine îl citește după 72 de ore, trebuie mers nu stiu unde, dar stați că acolo nu se poate fiindcă a fost făcut în altă parte etc. etc. Și asta pentru o nenorocită de înțepătură.
Pe cei ca părinții Sarei și pe ceilalți care au mai comentat pe aici îi consider un fel de eroi pentru răbdarea de care dau dovadă în asemenea cazuri. Presupun că dacă aș fi în situația lor aș strânge pe cineva din comisiile alea de gât. Presupun doar.
Ce pot să mai zic…alții care nu s-au născut în locul potrivit.
@Ionut, trebuie să ai răbdare, pt că nu ai de ales.
Ieri, dacă nu intra nevastă-mea la comisia dosarială, cred că strângeam pe cineva de gât! O întreabă de RMN, în condițiile în care verificaseră actele cu câteva secunde înainte, iar nevasta i-a răspuns că e totul la dosar conform hârtiei pe care ei ne-au dat-o, iar acolo nu scrie nimic de RMN, la care posesoara de cur mare răspunde nonșalant:” ia să văd hârtia de la noi!” Noroc că era între hârtiile din dosar, că altfel făceam și eu AVC ???
@diabolic, mă rugase fii-mea să- merg eu să-i scot cardul de sănătate european când a plecat cu bursă în Franța. Mi-a lăsat un dosar complet cu toate actele trecute pe un bilet de la Casa de Asigurari de Sănătate. M-am dus, am stat ca tot omul la coadă și când mi-a venit rândul, dau actele si tipa de la ghișeu îmi spune senin că nu sunt bune actele alea. Zic:
-păi am tot ce a scris colega dumneavoastră pe bilet că imi trebuie
ea, cu o seninătate care mi-a ridicat tensiunea…
– ieri era colega, azi sunt eu și eu vă spun că nu vă dau card cu actele astea!
Mi-a luat două luni să obțin nenorocitul ăla de card care era valabil 6 luni!
@Anouk, noi avem hârtie tipărită, cu antetul lor și semnată oficial, deci, putea să se dea în cur și-n cap să o contrazică pe nevastă-mea. Norocul lor e că nu am fost eu, pt că i-o capsam de frunte să o vadă și să nu mai pună întrebări inepte.
@Ionut, exact, dar exact așa gândeam și eu când am scris aseară. Mă refer la prima parte a comentariului tău.
@Mihai, dacă tipele cu alăptatul ar fi pus pe tapet și chestia asta comentată azi, și chestiile celelalte discutate ieri, cred că aș fi fost primul care să le fiu alături, chiar dacă partea cu reglementarea alăptatului în public mi s-ar fi părut ridicolă în continuare. Dar, așa, există un sentiment de neputință față de ce se întâmplă în țara asta, sentiment care se amplifică și se transformă în furie când vezi ce probleme existențiale îi preocupă pe unii.
@Ionut, exaaaaact. Și când vezi că atunci când vine momentul votului, hipsterii o taie la munte și la urne ajung tot ăia care votează ce votează.
Din nefericire, când merg la terapie cu fetiţa cea mică, asemenea relatări de coşmar sunt la ordinea zilei. Povestesc părinţii disperaţi ce umilinţe fără rost îndură (inclusiv în şcoli) , povestesc şi despre ceea ce le e dat sa vadă pe la comisii sau experienţe de neconceput avute cu rude bolnave. Am auzit inclusiv despre cineva fără o mână, dar care vine anual, sau un bătrân imobil pe care
doctorula refuzat să iasă din cabinet să-l vadă în maşina unde cu greu fusese aşezat de rudele lui; de au sărit oamenii de pe hol să-l linşeze pe medic şi a ieşit nemernicul vrând nevrând.Expresia ‘numai bolnav să nu fii în ro’ e puţin generalizată. Pe primul loc ar fi ‘ persoană cu handicap fizic/mental să nu fii în ro, pentru că eşti tratat cu cel mai înfiorător dispreţ. Te-ai aştepta să găseşti simpatie şi tot efortul spre o eficienţă maximă în tratarea problemei, mai ales când este vorba despre copii. În schimb intoleranţa şi comportamente ce frizează cruzimea e tot ce găsesc anual în mod uzual persoanele cu astfel de probleme, la aceste comisii.
Am auzit şi eu despre certificate valabile mai mulţi ani dar nu ştiu în ce context s-au dat. Mă gândesc că e vorba despre o lipsă de interes a medicilor de a oferi informaţii.
Cineva trebuie să scoată din rădăcini tot sistemul, mă îndoiesc că există vreo şansă ca cei din prezent să redevină umani. Şi dacă apar legi/hotărâri noi mă aştept ca din inerţie totul să continue în aceeaşi tentă sadică.
Nu te mint, dar aşa e, mama mea are piciorul stâng amputat, de vreo cinci ani în fiecare an e necesar să mergem la comisia de expertiză, în caz că a crescut la loc, e o umilință groaznică pentru cei care ajung pe holurile comisiilor de expertiză în cărucioare, rampe „niet”,spații special amenajate nici atât, uşi neadaptate pentru astfel de cazuri şi de nu merge liftu ai opțiunea pe scări….în România totul funcționează perfect….
@Radu, gizăs crasit! 🙁 🙁 🙁
Aşa e, doar ca mama mea nu vrea sa vină sa stea la noi, într-o țară civilizată, lucrez voluntar la o şcoală pentru copii cu autism şi sunt membru B.A.C.A. în Franța (bikers against child abuse) diferența e colosală, cum totul funcționează aproape perfect, câtă atenție se dă când e vorba de copii, ma simt trist să spun dar România nu va ajunge la acelaşi nivel nici peste 50 de ani. Mă simt neputincios ca nu pot ajuta mai mult pe cei de acasă dar sper că ne vom trezi, scria cineva mai sus că ar trebui să ne scuipam in gură ptr ce lăsăm copiilor noştri, nu doar atât…..
Cum merg cei cu membrele amputate anual la control ca sa-si „dovedeasca” boala, asa merg si cei orbi.
Eu ma sufoc de furie cand il vad pe copilul asta care n-a zarit vreodata o raza de soare cum e umilit anual ca nu cumva amarata de ma-sa sa incaseze bani necuveniti. Doi pasi mai incolo, o persoana care conduce lejer masina, incaseaza, culmea, mai MULTI bani, pe motiv de …ghiciti? Are probleme cu ochii, nu vede bine!???
Frate, sa mori tu ca nu vezi bine? Da’ sufletu’ ala care nu vede DELOC, ce sa mai zica? Daca asa merge treaba, nici io nu deslusesc prea bine ce e imprejur fara inaintasi.
Ia, hai, frate, sa-mi aranjez de-o pensie de handicap! Ce, imi strica? Daca tot se poate, de ce nu????
Altul ia pensie ca sufera de plamani, si el fumega zi lumina ca furnalele comuniste. Daca ma gandesc iar, ma cam incearca o tuse de cateva zile. Sa dau fuga sa-mi trag un dosar de handicap!??
Sictir, falsilor care va hraniti ca parazitii, din durerea altora!
Hai, c-am luat foc!?
Eh, io cel puțin am „scăpat” de astea, că bătrânul s-a dus „în drumul lui” la o lună de la amputarea piciorului.
A fost internat de 3 ori în spital, iar de fiecare dată i-am spus „frumos” uitându-mă în ochii doctorului că dacă n-are parte de îngrijire așa cum trebuie, respectivul va deveni primul „aviator” cu lansare de la etaj.
Personalul medical s-a comportat exemplar, fără plicuri, atenții sau alte alea.
Unul, mai șmecher m-a întrebat: domnule, mă ameninți?
I-am răspuns, frumos: vai, da’ de unde. Vă promit. Solemn.
Comentariu beton!21
@John Temple, asta e, soluțiile corecte la timpul potrivit.
Asta cu picioarele amputate poate ți se pare o glumă, dar nu este. Tata are un picior amputat și trebuia să se prezinte anual la comisie pentru reînnoirea certificatului de handicap. De parcă i-ar putea crește piciorul la loc de la un an la altul, cum le crește coada şopârlelor!
Știu, de aceea am zis că am „scăpat”. Deși mi-aș fi dorit să nu. 🙁 🙁 🙁
@Forest Girl, da, comentariile de azi, și de aici și de pe facebook, m-au lămurit că de fapt nu e glumă, e purul adevăr.
Ceva bizar s-a petrecut de-a lungul firului istoriei noastre, ca şi naţie. E un paradox cumva că deşi suntem urmaşii lui Ţepeş, arătăm azi de parcă am fi urmaşii lui Sisif sau Don Quijote.
@Solandi, da, fix așa!
Acum cativa ani bunicului meu i-au amputat ambele picioare. Pe rand, cate un pic. Trebuia sa mearga la onorata comisie ca sa constate aia ca nu i-au crescut intre timp@@@. S-a dus intre timp, de suferinta…
Zilele astea pe tata l-au operat la laba piciorului. A stat in spital aproape 3 sapt. Nu ma plang, acolo l-au ingrijit si si-au dat interesul. Amandoi doctorii erau rezidenti.
Dar acum, medicul de familie poate sa i dea foaie de boala doar pe o saptamana. Dupaia trebe sa ne luam si sa mergem la alt spital, la un chirurg, sa constate ala ca tata nu poate merge si implicit nu poate lucra si sa-i dea el foaie de boala. Si asta lunar. Imbarca-l pe tata in masina, cu pansamentele dupa el,carja, ai grija cu praful, mediul steril (mediu steril in masina de unde, ca nu pot arunca Domestos peste tot sa omor microbii), dupaia stai pe la usi pana vine chirurgul, ca deh… Desi spre norocul lui, mai cunoaste niste dr din zona.
Aaahhh da-mi Doamne rabdare zic.
@Maria, și lumea se întreabă de ce am scris textul de azi…
Am o problemă asemănătoare cu bunicul meu, bolnav de Parkinson, care primeşte pensie de handicap. În fiecare an trebuie să se prezinte în faţa comisiei, ca si cum s-ar lecui miraculos, aşa, de la Sfântul Duh. Cum duci un om de 80 de ani care este practic imobilizat la pat 2 ore cu maşina până în oraş, asta da, este o întrebare foarte bună. România…
@Vanessa, mie nu-mi vine să cred ce se întâmplă și ce-am putut citi în comentariile de azi. 🙁
Mihai, din pacate se intampla. Nici mie nu mi-a venit sa cred cand vedeam orori cu ochii mei. nu-mi vine sa cred nici acum. Asa cum nu -mi vine sa cred ca orice spuneam era impotriva sistemului. De aceea nici nu am mai rezistat, ceea ce faceam era ca un piuit in desert. In Sahara.
@Mihai V,bine ai revenit în România.
@Paco, bine v-am găsit? 🙁
Cred că deja se gândește să plece…de tot.
Io, unu’ am mai zis-o…în noiembrie am plecat. Di tăt.
Am intrat sa citesc despre Lisabona ca sunt ca copilul care il asteapta ca pe mso craciun si am dat de asta. Mi-a rascolit niste amintiri de m-a luat plansu´cu sughituri!
@Geox, îmi pare rău. 🙁
Nesimtire crasa. Rea vointa. Multa indolenta si desigur educatie lipsa. Asa ca FMM.
Cand s-a nascut sotia mea, medicul sau moasa, naiba stie cine, i-a luxat ambele picioare din sold, ramanand cu malformatie congenitala, asa scrie in acte. In urma cu vreo 10 ani a contractat un cancer la san, au urmat operatii, tratamente, etc. Acum cativa ani a fost nevoie de proteza la un sold, dupa 2 ani si la celalalt, avand osteoporoza. Umbla schiopatand, mai ales ca asteapta de 1 an aprobarea unei proteze pentru genunchi, urmare a unui accident cu autor nebun si necunoscut, pe trecerea de pietoni.
A dorit sa-si scoata certioficat de handicap. A strans tot dosarul necesar si s-a prezentat la comisie. Seful comisiei i-a spus verde in fata ca ar trebui sa se bucure ca traieste, si nu are ce cauta acolo. Anul trecut a incercat din nou, a luat iar toate actele, scrisori medicale, inclusiv de la profesorul care a operat-o la ambele solduri si care a scris ca malfornatia este congenitala. Raspunsul sefei comisiei a fost ca trebuie sa aduca o scrisoare medicala scrisa si semnata de catre medicul care a asistat la nastere. La raspunsul ca au trecut peste 60 de ani si e mort deja, i-a spus sa aduca din arhiva spitalului unde s-a nascut, dovada in original. Nu a recunoscut ceea ce a scris profesorul acolo, a spus ca scolo fiecare poate sa scrie ce vrea, asta nu inseamna ca e si adevarat. D-ra doctor, sefa comisiei, nu cred ca avea mai mult de 28-30 de ani! Si era singura in cabinetul acela! In anticamera mai astepta un om fara un picior care venea de 12 ani in fiecare an la revizuirea dosarului.
Asta e sistemul de dinainte de 89 si nu vor sa-l revizuiasca. Fiecare ministru promite si face pe dracu ghem. Ma intreb, cata spaga poate sa curga de aici de nu se inchide odata robinetul asta?
@gabriel, doamne ferește!
Eu am scapat medical sa fiu luat in armata romana… sunt declarat apt-necombatant, in caz de razbel… cu spaga serioasa, dupa ani de fentat sectoristu’ intrand la faculte care nu-mi ziceau nimic…Voiam doar sa spun aici despre un sistem birocratic cretinoid, perpetuat de ani si ani… nu e nimic nou sub soare… cand am fost intaia data prin liceu ca sa fiu recrutat @ trimis la o arma/ unitate anume, am asistat la o scena halucinanta la comisia alcatuita din psihologi si medici militari… venise la acel centru _ ca in fiecare an, fara exceptie!, dupa cum am aflat de la mama lui apoi _ un june ce suferea de nanism… efectiv avea inaltimea unui AK 47! Mai rau e faptul ca – in fiecare an – acel nefericit trebuia sa suporte mistourile tuturor, de la santinela pana la pizdele din comisie… mistouri cazone, fara mila si fara posibilitate de raspuns logic sau pe masura, ca sa zic asa… era mai mult decat evident chiar si pentru junele idealist care eram pe vremea aia, ca acel tanar nu avea vreo sansa sa inceapa sa se dezvolte fizic miraculos, nicidecum sa devina un vajnic gardian al societatii noastre mirifice… totusi, trebuia, volens-nolens, sa se tarasca la acel kkt de centru anual… altfel… altfel nu am idee ce se putea intampla cu el… BD, cremenal, parnaie, oprobiu public, biciuire in piata publica… in concluzie, cum ziceam, nimic nou sub minunatul soare al patriei… mm de viata!
N-am cum să-ţi dau dreptate, atâta vreme cât în România există orbi cu permis de conducere şi cetăţeni care arată de parc-ar veni de la sala de gimnastică şi sunt pensionaţi la 40 de ani.
razi tu razi harap alb dar eu cu piciorul facut muci a trebuit pentru concediul medical sa merg odata la 2 sapt la consult ca sa vada ca e rupt. Dar m-am razbunat si am stat in medical intreaga perioada de recuperare adica 6 luni si i-am amenintat ca ma intorc 🙂
Chestie pe care am facut-o dupa cativa ani ca n-a bicicleta 🙂
Am un picior amputat in urma unui accident. Neprotezabil. Din 2001 pana in 2007 m-am chinuit sa obtin certificatul de handicap pentru accentuat. Din surse sigure va spun ca intr-atat s-au inasprit in ultimii ani regulile pentru incadrarea in grad de handicap incat azi as fi incadrat la mediu. Asta in timp ce am vazut cazuri revoltatoare , incadrati la accentuat sau grav care au obtinut incadrarea nelegal.
As fi vrut cand va veni vremea sa ma pensionez anticipat. De , m-am uzat prematur mergand numai cu carjele. Ce sa vezi, am avut accidentul la trei ani dupa „intrarea in campul muncii” iar legea spune ca de pensionare anticipata beneficiezi daca ai handicapul anterior obtinerii calitatii de asigurat la sistemul de pensii.
Oricum , inca sunt in putere si ma mai pot „bate” cu ghiolbanii pentru locurile speciale. Ce-or aduce anii o sa vedem , Dumnezeu cu mila !
Dacă ai picioarele amputate chiar trebuie să te prezinți periodic la comisie pentru prelungirea certificatului de handicap. Doar trăim în România.