Ieri dimineață am vrut să profit cum se cuvine de răcoarea de-afară și-am încercat să iau pe mine o cămașă mișto pe care n-o mai purtasem de ceva vreme. A naibii cârpă cre’că intrase la apă sau ceva, că nu-mi mai venea de nicio culoare.

După care mi-am dat seama că singura șansă să fi intrat în contact cu lichidul incolor, inodor și insipid era dacă-aș fi avut vreo inundație zdravănă în ultimele luni, cu apa intrată în dulap până la umerașe. Nu de alta, dar lucruri curate nu prea spală nimeni. Prin urmare, cu groază în suflet, am fost nevoit să accept cruntul adevăr: zdreanța aia de cămașă mi-a ramas mică!

Imediat creierul meu a început să lucreze și-am găsit singura explicație logică: sunt ca un adolescent aflat în perioada de creștere. Da’ atunci de ce naiba la mâneci îmi vine ca turnată și doar în zona abdomenului prezintă probleme de… ăăă… material prea puțin?

Hopa, stai așa că acum era clar, precis îmi făcuse cineva o farsă și-a mutat nasturii din loc, i-a cusut mai la interior. Hmm, deși m-am uitat cu mare atenție, nu părea să se fi atins nimeni de nasturii ăia.

Moment în care am fost nevoit să accept situația crudă, nemiloasă și umilitoare în care mă aflu. Și anume, că m-am îngrășat ca o vită. Prin urmare, soluțiile nu sunt decât două. Ori bag în mine în continuare toate prostiile/rahaturile și-mi nișez blogul pe feișăn, ori fac naibii ceva să-și revină la normal idioțenia aia de cămașă.

Bref, de ieri, 23 august, până pe 30 septembrie am schimbat radical modul de alimentație. Mai precis voi îngurgita, plin de obidă, doar salate, fructe și legume. La revedere carbohidrați și shaorma, rămas bun dulciuri cu zahăr, adio pepsi. Lăsați rucola să vină la mine!

Păi? M-a făcut pe mine o nenorocită de cămașă?

P.S. Dacă nu-mi izbutește planul și tot n-o să reușesc să îmbrac bestia aia prea strâmtă, pregătiți-vă pentru un rebranding serios cu articole despre frumusețe interioară și exterioară. Plus eseuri despre redescoperirea sinelui.

mihai_vasilescu_camasa_mica

sursa foto