Treaba cu scrisul pe interneți, followerii și joaca de-a influensăru’ stă în felul următor. Ești foarte simpatic și mișto, până într-o zi în care cuiva nu-i place ce-ai scris. Ei bine, din momentul ăla pentru respectiva persoană devii un tâmpit irecuperabil și „mai dă-te-n căcat de-aici că niciodată nu mi-a plăcut ce zici”.

Nu mai contează nimic din tot ce-ai făcut, scris, vorbit până în ziua textului care i-a produs disconfortul mental. Totul s-a șters cu buretele, te-ai transformat pe loc într-un nenorocit care-i vrea răul și pentru asta meriți să fii ucis. Dacă se poate, în chinuri.

Well, spre norocul meu mi-am dat seama de ceva vreme de treaba asta și reușesc să rămân zen sau să dau block când prostia depășește cotele de avarie.

Și voiam să mai spun că nici n-am de gând să schimb ceva. Am să scriu ce vreau, cum vreau, cu ce expresii vreau, indiferent de riscuri și consecințe.

Atât!

sursa foto