Pe vremuri, înainte de apariţia telefoanelor mobile, sunatul pe fix presupunea nişte reguli de “bună purtare”. Nu aveai cum să suni pe cineva inainte de nouă dimineaţa sau după opt seara, fără să fii catalogat drept nesimţit sau prost-crescut. Serios, iar in weekend-uri n-aveai cum să suni nici in interiorul orelor de siestă, de la prânz până pe la ora şase. Păi îmi răsună şi acum în cap cum se enerva maică-mea, la auzul zbârnâitului enervant:

-Cine-o suna, dragă, la ora asta? Ăştia n-au telefon acasă?

Evident, asta n-o impiedica să-i spună pe un ton dulce interlocutorului, care se scuza pentru apelul la oră inoportună:

-Nu e nicio problemă, nu dormeam.

Aiurea, dormea. Şi ştiţi cum e, orele de somn sunt sfinte la români.

Ce voiam eu să spun este că în ultimii ani s-a cam estompat regula asta cu interdicţia de a suna între anumite ore. Au apărut mobilele şi cei care sună o pot face când vrea muşchiul lor, pentru că: “daca nu vrei să fii deranjat, de ce nu l-ai dat pe silent? Ha?”. Cu acest argument la înaintare, practic poti să apelezi pe oricine, oricând, fără mustrări de conştiinţă.

Dar ştiţi ce înseamnă asta? Realizaţi gravitatea situaţiei? Nu? Lasă că vă explic eu acum. Oameni buni, dacă ai vreodată nevoie de cineva la o oră din asta neobişnuită, o să constataţi că nu ai la cine să apelezi. Uite, mie dacă mi se întâmplă vreun necaz la patru dimineaţa, pot să mor liniştit. Nu cred că aş avea pe cine să sun sa mă ajute. Adică aş avea, dar fără niciun rezultat, pentru că toţi prietenii mei îşi dau telefoanele pe silent (mă rog, unul dintre ei oricum nu răspunde niciodată, indiferent de zi sau oră).

M-am întrebat de multe ori ce-aş face dacă chiar aş avea nevoie să mă ajute vreunul dintre ei în creierii nopţii, când ştiu sigur că degeaba l-aş suna. Şi răspunsul a fost că dacă ar fi o situaţie de viaţă şi de moarte, probabil aş sfârşi în şanţul de unde, cu ultimele puteri, am format numărul “salvator”.

Ca să nu fiu fariseu, m-am întrebat şi ce ar face ei dacă ar avea nevoie de mine. Pentru că, evident, dau telefonul pe silent când mă bag în pat. Şi mi-am dat seama că ei ar avea totuşi o soluţie, pentru sunt unul dintre ultimii dinozauri care mai are telefon fix funcţional în casă, aşa că pot fi trezit din somn oricând cu puţină insistenţă.

În concluzie, salvaţi-vă în agende numerele de fix ale prietenilor, rudelor  şi cunoştinţelor care mai au aşa ceva. Nu se stie niciodată când o să aveţi nevoie şi o să constatataţi că pe mobil sunaţi de pomana.

mihai_vasilescu_telefon_disc

sursa foto