De vreo câteva zile îmi apare obsesiv în news feed articolul care îmi spune cum îşi va petrece ultimele 24 de ore din viaţă Ionuţ Gologan, tipul pe care l-au condamnat la moarte autorităţile din Malaezia. O să trec lejer peste faptul ca este un text infect, care pare scris de cineva subdezvoltat mintal, pentru că în sinea mea chiar sunt convins că autoarea este foarte sumar mobilată la „mansardă”. Iar de unde nu este, nici dumnezeu nu cere. Vorbesc serios, nu ai cum să scrii:

„S-a aflat care va fi viața lui Gologan în ultimele sale ore de viață în închisoarea malaeziană”.

Sau:

Acolo românul va putea să își petreacă timpul cu cei dragi în toate cele 24 de ore rămase din viață, va putea să comande de măncare gratuit, orice poftește si mai ales, va putea să aleagă cu ce haine se va îmbrăca în ziua următoare, atunci când va fi spânzurat. 

Pe lângă handicapul faptului de a nu putea să foloseşti corect nişte amărâte de virgule, din fragment se înţelege ca pe ăla îl interesează cel mai mult outfit-ul din ziua în care o să-l execute. Iar mie mi se pare că e cam ultimul lucru care o să-l preocupe.

Dar, să revenim, pentru că nu despre stupizenia articolului şi al celei care l-a scris voiam să vorbesc. Pe mine mă interesează partea aia cu autorităţile române care fac eforturi ca să-l salveze de la executare. Şi mă întrebam cam care ar fi demersurile. Pe ce bază vor să-l scape? Nu de alta, dar varianta oficială, prin care se pretinde că românul nu ştia ce transportă, mi se pare de râsul curcilor.

Pe bune, există cineva care chiar crede că baiatul ăla nu ştia ce are în geantă? Hai să fim serioşi. Iar dacă el chiar bănuia că transportă pământ de flori, măcar o tresărire tot trebuia să aibă când a completat formularul pentru viză, pe aeroport. Formular în care scria clar că în Malaezia se pedepsesc cu moartea deţinerea, traficul şi consumul de droguri. Ba chiar, a mai şi semnat că a înţeles acest lucru. Măcar când dădeai cu subsemnatul şi tot aruncai un ochi în geanta aia, ca să nu rişti să te îmbraci în pardesiu de scânduri. Dar asta e doar o poveste, aşa ca să ne facem de lucru, în realitate omul ştia foarte bine ce cară.

So, mie toată chestia asta cu autorităţile române care s-au implicat şi depun toate eforturile, mi se pare praf aruncat în ochi. Toată lumea de la M.A.E., de la portar până la ministru, ştie prea bine că în august Ionuţ Gologan o să cam fie agăţat în ştreang. Sunt convins că malaezienii le-au râs în nas, după ce le-au arătat hârtiile completate şi semnate de român. Restul e vrăjeală. Iar dacă cineva are vreun dubiu sau se aşteaptă la miracole, să le caute în altă parte. Până una-alta, zilele trecute l-au cântarit pe omul nostru, ca să ştie pentru ce greutate trebuie să regleze trapa.

Mda, poate par cinic, dar chiar aşa stau lucrurile.

P.S. A propos, exact ca în poza de mai jos arată un tip peste care vestea că transportă droguri a căzut ca un trăznet.

mihai_vasilescu_ionut_gologan

sursa foto