Zilele trecute am asistat la o scenă chiar când mă pregăteam să bag abonamentul, ca să intru la metrou. În faţa mea era o mamă tânără care ducea în braţe două plase babane şi o mai avea şi pe fie-sa atârnată de mâna stângă. Femeia voia şi ea să dea cu cartela, dar copilul a cerut să facă el asta. Maică-sa i-a pasat-o, dar să vezi ce, aia mică nu era suficient de înaltă ca să ajungă la aparat. Aşa că mă-sa i-a luat cartela din mână şi a băgat-o ea.
Moment in care s-a dezlanţuit jihadul. Fie-sa a început să zbiere, să dea din picioare, într-un cuvânt să facă circ isteric, pe motiv de „vleau să bag eu caltela”. Doar că nu se tăvălea pe jos, dar părea că se pregăteşte şi pentru asta. Din pacate mă grăbeam şi nu am stat să văd cum s-au terminat „negocierile” dintre cele două. Dar începuseră prost, foarte prost, cu maică-sa rugând-o să „înceteze” şi efectul era zero barat.
Nu pot, nu mă duce capul să pricep cum ajunge un copil să facă aşa ceva. Înteleg perfect cum e cu „să lăsam copilul să-şi dezvolte personalitatea” şi restul de rahaturi în trend. Dar în situaţia de faţă nu cred că este vorba de aşa ceva. Ci exact despre râzgăială inutilă și obrăznicie cât cuprinde. Nu sunt bătut în cap, realizez cum e cu „experimentatul”, cu „trebuie să ai răbdare şi să-i faci să realizeze singuri ce şi cum”. Dar asta cu făcutul circului în public, în cazul de faţă într-un moment extrem de prost pentru mă-sa, mă depăşeşte.
Nu mi-aş fi permis în veci să-i fac aşa ceva maică-mii. Nici acasă, darămite pe stradă. Nu am văzut-o pe fie-mea să facă aşa ceva. Nu doar că nu am văzut-o, nici măcar nu am cum să mi-o imaginez făcând așa ceva. Așadar nu înţeleg cum poate un parinte să ajungă în situaţia asta și nu empatizez cu el. Punct. Restul e vrăjeală şi „parenting” dubios.
Frate, taică-meu mi-a dat o singură palmă toată viaţa lui. Şi eram deja adolescent când s-a întâmplat asta. M-a prins cu ţigara în gură şi pentru el, fostul fumător, a fost prea mult să-l vadă pe fiu-său cum trage dintr-un BT. Iar de certat, nu-mi amintesc să se fi întâmplat de mai mult de trei ori. Şi de fiecare dată erau motive serioase, nu căcaturi. Ei bine, nu mi-aş fi permis în ruptul capului să mă apuc să fac în faţa lui vreo criză de genul „vleau să bag eu caltela”. No fucking way! Ah, și să nu vă imaginați că era vreun zbir. Nici gând.
Bref, consider că ai exact copiii pe care ți-i creşti şi formezi. Cât respect impui, exact atât îți arată și ei. Iar în momentul în care fiu-tău sau fie-ta ajung să facă crize de isterie, pe motive de căcat, mai lasă în plm teoria sau cărţile şi întreabă-te de ce ai ajuns în situaţia asta.
sursa foto
dă rețeta! tu cum ai procedat cu fica ta? sunt tare curios! cît de importanti sunt învechiții cei șapte ani de acasă? efectiv nu am văzut copii cuminți, în sensul de nerăzgîiați! să mergi prin magazine mari, gen Ikea, să auzi urlete și să vezi trîntiro pe jos!
Comentariu beton!24
@gheo, evident că merg si aud. Am scris depsre înţămplarea de la metrou pentru că este cea mai recentă, dar văd mere în jur aşa ceva. Cum am procedta cu fie-mea? Exact cum zici tu „fata tatii, nu e voie să faci rahaturi din astea”. Nu cred că a fost nevoie să explic de două ori. Dar probabil sunt eu mai impunător. 🙂
De ar fi suficienta replica asta in fata unui copil de 2 ani care vrea ceva ce tu consideri rahaturi…..
Comentariu beton!57
@Corina Elena Tudose, dacă n-aş mai primi comentarii de la oameni care-şi pun pozele copiilor la poza de profil pe Facebook, viaţa mea ar fi mult mai frumoasă. Şi omenirea ar arăta altfel, dacă oamenii de genul ăsta ar înţelege că nu ne interesează pozele plozilor voştri. Dacă ţi-ai făcut profil, e al tău, nu al lu’ fie-ta. Dar, mă rog, e prea complicat. Sănătate maximă îţi urez.
Deci, ai fost invitata sa zici si tu ceva, dupa cum arata indemnul de mai sus. Totusi, pentru faptul ca ai poza copilului la profil, comentariul tau este desconsiderat. Ma intreb cat de constienta este gazda noastra de principiul „te invit sa comentezi ca mai apoi sa te lovesc daca nu esti de acord cu ce scriu” dupa care se vede ca primeste comentarii? ?
Comentariu beton!17
cred ca s-ar putea sa fie de vina nu rasfatul, ci mandria familiei; vezi tu, sunt multi parinti si bunici (in cazul meu bunici), care se entuziasmeaza foarte mult de tot ce face cel mic singur cat e inca prea mic sa faca si corect si bine, fie ca mananca singur la 6 luni (desi de fapt doar se mozoleste cu mancare), face cozonaci cu mamaie la 1 an (= umplut bucataria de faina), toaca legume cu cutitasul lui dragut de plastic (copiii nu prea inteleg diferenta intre plastic si metal si apoi urla de fiecare data cand vad un cutit, ca stiu si ei sa taie); exemplele pot continua, dar un copil invatat ca el poate face orice face urat cand ii spui ca de fapt nu poate; si nu cred ca e vina copilului; parintii cred ca nu constientizeaza ce se intampla
@Alexa, evident că părinții nu conștientizează.
@Mihai Vasilescu – coane, fără supărare, dar asta e doar o părere și ca să nu o lungim îți spun direct ce am în familie. Apăi m-o blagoslovit viața cu 3 băietani. Trei, da? Pe toți trei îi iubim la fel, îi educăm la fel, le spunem aceleași povești, se uită la aceleași desene, mănâncă la fel. Primul, Ion, doar ce-a terminat clasa a treia. E un romantic. E iubărețul casei. Ne pupă pe toți, ne drăgălește cum știe el și e de-o sensibilitate aparte. Se poartă foarte frumos atât acasă cât și la școală, primim mereu felicitări din partea vecinilor, prietenilor, profesoarelor și a celor cu care intră el în contact. Ce mai încoace și-ncolo, Ion e băiat model deși am detectat la el o ușoară tendință de șefie, nu-l putem suspecta de nimic tendențios, nu e în stare nici să se supere. Al doilea, Gheorghe, e un țăran. Băiet cuminte, și el, dar dintr-o bucată. Apăi nu mănâncă nimeni cu plescăituri cum o face el, nu-și trage mucii nimeni cum și-i trage el, nu vorbește nimeni cu trompeta mare cum vorbește el, nu râde nimeni atât de zgomotos și nu râgâie nimeni în public ca el. Conform articolului tău, e vorba de educație, nu? Deja mă simt un pic vinovat de comportamentul lui și nici nu știu dacă am pe deplin curajul să mă declar tată-su în public. Dar, nu e tot. Al treilea, Vasile, un șmecheraș de cartier de numai 3 ani, face totul ca la carte. Băiat extraordinar. Când te uiți la el. Când nu, îți întoarce lumea pe dos. În schimb, ăsta e cu bătutul din picior, cu urlatul, cu impusul punctului său de vedere care trebuie să primeze. E drept, aici intervine „sindromul copilului din coadă” care îl face să se simtă literalmente cel mai mic și care știe că nu prea are alte șanse de reușită decât gura mare și scandalul. Cert e că nu-i reușește și încearcă asta doar pentru atenție, ceea ce nu primește decât în egală măsură cu ceilalți și pentru lucruri cu adevărat interesante. Ce vreau să zic nu e că mă dau rotund cu parentingul sau cu neamul meu de băietani, ci vreau doar să-ți tai din avântul de a prejudeca părinții după comportamentul odraslelor. Parte din caracterul lor sunt gene moștenite, parte din caracterul lor e educație, parte din caracterul lor e muncă multă și un asiduu efort de ignorare a exceselor și încurajare a performanțelor. Toți 3, pe rând au aceleași atribuții legate de curățenia camerei, de strâns masa, de ajutat mama sau tata la diferite trebușoare. Ne facem timp să ieșim pe rând cu câte unul la plimbare pentru reprezentarea lor în deplinătatea caracterului lor și am observat că sunt diferiți luați la singular deși caracteristicile generale sunt aceleași dar nu atât de pronunțate. Te rog din suflet, dragă Mihae, nu te mai năpusti atât de tare pe copii și pe părinți, pe generații și pe neputințele unor părinți să-și calce pe inimă, pentru că astfel vom crede că lumea asta e făcută doar din sfinți – ca Ion, sau din țărani – ca Gheorghe, ori din jmecheri – ca Vasile.
Comentariu beton!483
@Nea Ilie de la Sculărie, pentru început, bine ai venit pe aici! 😉 Stai liniştit că nu se supără nimeni.
Mie mi-a plăcut tot ce ai scris matale mai sus. Numai că, vezi tu, este o diferentă majoră între ce am reuşit să transmit prin scris si ce am văzut la faţa locului. Cumva nu reuşesc să pun în text sentimentul de neputinţă pe care mi l-a transmis femeia. Prin ton, prin atitudine, prin aproape milogeala în faţa fie-sii. Se vedea şi se simţea de la o poştă că este DOMINATĂ total de cea mică. Acum înţelegi ce am vrut să zic?
1. Nu pleci la piață cu copchilul după tine. Dacă chiar nu se poate, ia, nene, doar o sacoșă, astfel încât cealaltă mână să-ți fie liberă.
2. Când copilul îți cere ceva evaluezi de prima dată șansele și sorții deciziei de a-i satisface sau nu cererea, nu după – pen’că se lasă obligatoriu cu scandal, chiar și la copiii cuminți.
3. Când ești în public nu stai de favoruri sau educație ci aplici seriozitatea situației.
4. Tu de ce n-ai ridicat-o pe fetiță „să bage caltela”?! Știu, te grăbeai, chiar ai zis asta, dar un lucru observat și neatins nu-ți prea dă dreptul să te indigneze atâta vreme cât îți oferea și posibilitatea de interacțiune. Ascultă la moșul, lumea asta nu se va schimba dacă tu nu ajuți copiii să bage caltela.
5. Înțeleg de prin comentarii că ai o fetiță – să fiți veseli și sănătoși – care nu face la fel. Te rog, nu pune totul pe seama parentingului (care e și el o cauză din cele văzute) ci acordă un spațiu larg în gândirea ta atribuțiilor copilului cu micul ajutor al părinților. În felul ăsta, fetița ta va fi un exemplu pentru cele care vor să bage caltela.
6. Am mai comentat pe la matale ani buni în urmă, nu țin minte dacă aveam același email sau același nume.
Comentariu beton!184
@Nea Ilie de la Sculărie,
1. big like
2. idem
3. cel mai big like mare
4. boss, sunt genul care se bagă să ajute lumea. dar acum nu aveam timp deloc, deloc. Şi mi-ar fi luat câteva minute numai să explic că nu sunt un pedofil sub acoperire.
5. merci. Da, s-a făcut şi se face.
6. „ani buni”? Doi are blogul în total. 😉
Atunci ne-om fi văzut pe la alte saituri – ori, cine știe, om fi dat cu bățul pe la aceleași ziare (când eram în țară).
@Nea Ilie de la Sculărie, singura „publicaţie” la care am lucrat vreodată este cea pe care o ai în faţa ochilor. Da’ stai liniştit, nu e condiţie eliminatorie să mai fi scris comentarii pe aici. Bine ai venit şi simte-te ca acasă! 😉
Copiii sint cei mai tari negociatori, cica …
Nea Ilie,sunt pe lumea asta mame care nu au cu cine sa lase copilul acasa si sunt nevoite sa il ia cu ele peste tot! In rest perfect de acord cu tine! Conteaza foarte mult si temperamentul copilului!Am doua fete si un baiat si toti trei sunt diferiti si prin reactii,si comportament!
Comentariu beton!40
Foarte bine spus. Si eu am 3 fete. Cea mai mica are doar 3 luni, deci inca nu stim cum e, dar celelalte doua sunt extrem de diferite. Cea mare, Sabrina(2 ani si 9 luni) e super-cuminte in general, nu am avut probleme cu ea, dar chiar si ea mai are cateodata perioade cand pur si simplu se incapataneaza sa faca numai ce vrea ea, in schimb mijlocia, Briana(1an si 6 luni) e doar pe jos tot timpul :)) da din crengi si din labute si cu capu de pereti si pur si simplu nu am ce sa ii fac. Am incercat toate variantele, sa o iau in brate, sa o ignor, sa o cert, sa ii vorbesc frumos, sa o trimit in camera:))…nimic nu functioneaza, asa ca de cele mai multe ori o ignor…face asta si in public si e total neplacut, dar nu prea am ce face. E incapatanata si cu asta basta:) si eu judecam mai de mult, acum nu mai am curajul asta. Copiii sunt diferiti si da conteaza foarte mult educatia, dar cum a zis domnul de mai sus, asta nu e totul
Comentariu beton!41
@Cristina, fără îndoială nu există o rețetă universală pentru creșetrea și educarea copiilor. Dar sunt situații, exact ca aceasta descrisă de mine, în care iți dai seama din atitudine că părintele este pur și simplu dominat de copil. Iar asta NU ARE voie să se întâmple.
Eu am cam inteles ce vrei sa zici. Ca noua metoda de parenting e prost inteleasa de multi. Sa ii dai libertate copilului nu inseamna sa il lasi sa isi bata joc de tine:)) cu asta sunt de acord, doar ca nu stiu daca poti deduce ca femeia aia era genul acela de parinte doar dintr-o intamplare la care ai asistat cateva clipe. Poate era si ea pe graba si ar fi vrut sa rezolve situatia cat mai repede posibil…zic si eu, nu stiu
Comentariu beton!30
@Cristina, e posibil să ai dreptate, dar eu am „simțit” exact ce am scris, că fie-sa „controla” situația.
Un comentariu genial.Sa va traiasca baietii.Mai tarziu,desi diferiti toti 3 vor avea ceva de la tatal lor.Nu -mi vine sa cred ca un barbat poate sa patrunda asa bine problema parentingului.
Comentariu beton!20
Tanti Meoara, sărumâna de urare, dar să nu spui treaba asta cu bărbatul care pătrunde parentingul de față cu băieții mei că nu ne mai împrietenim! Io sunt convins că matale te pricepi la desfăcut capacul de la culbutor, deși aproape că nu-mi vine să cred… și că la cât sunt eu de bărbat nici n-aș ști la ce folosește coriandrul. Adevărul, bre, tanti Meoara, e că bărbații e porci, dar are copii.
Comentariu beton!13
@Nea Ilie de la Sculărie, n-o mai prinzi tu pe tanti Meoara pe aici.
Hai ca ești tare și comic pe deasupra m am amuzat rău de tot,la fel ca la mine eu am un ion și un gheorghe ca al tău mai așteptăm pe Vasile care e în cotlon ,vine în august,sănătate multa va doresc ca despre copiii cresc și și dau seama singuri or sa diseară la un moment dat important e ca noi sa ne facem datoria
bre,la Valcea nu e metrou primo si de cite ori ai avut 2 sacosi bombate,tebuie sa ai un mbient propice nu oricum(am glumit)TOTAL DE ACORD CU ARTICOLUL
@MIHAI, ar fi fost culmea să ai altă părere. Cred că rămâneam cu gura căscată, la cum te cunosc.
foarte multi ajung in situatia asta in zilele astea…si apoi se mira ca la li se urca in cap….asta este, totusi niste limite ar trebui sa existe…am vazut enorm de multe cazuri in care parintii sunt depasiti din cauza ca n-au vrut sa traumatizeze plodu la timpul potrivit…adica sa-l puna oleaca la punct…asta nu inseamna sa-l cotonogeasca 🙂
@NagaQ, frate, două palme la cur nu au omorât pe nimeni, dacă chiar eşti pus în situaţia să le dai.
Chiar ca a fost o situatie deranjanta !!! sa fi parinte este o binecuvantare dar si o mare raspundere !! Trageti concluziile necesare !!
@sorin razvan, pentru mine nu a fost nimic deranjant. Doar penibil. Nu ştiu cum a fost pentru mă-sa.
Doamne cat as vrea sa ajunga articolul acesta la niste prieteni de familie care isi cresc copilil exact dupa principiul „lasa-l sa faca ce vrea”. Cum sa-l lasi sa faca ce vrea? Atunci tu, parinte, ce rol mai ai?
Comentariu beton!20
@Rossana, dă-le link-ul!
Nu pot. Am mai avut discutii pe tema asta si s-au suparat. 🙁
@Rossana, atunci dă-le pace. Oricum nu ar înţelege. Sunt în lumea lor guvernată de „parenting” modern şi căcăcios.
Zi-le că i-a văzut cineva în public și a scris un articol despre ei. Și ca să fie și mai misterios o bagi pe-aia cu „Sau o fi o rudă de-a dumneavoastră, că prea semănați”.
Nu le mai zis nimic. Ultima data cand ne-am certat tot de la copii a fost. Sa fie sanatosi si sa se bucure de el. Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia.
Cum ce rol? Rolul sa il lasi sa faca ce vrea :)))
Iar pe la 14 ani ajung ei sa te dea in judecata ca nu le-ai facut toate mofturile.
Dau „dacat” un exemplu:
http://worldnewsdailyreport.com/red-haired-teen-sues-his-parents-for-2m-for-being-born-ginger/
Cred ca este unul dintre putinele articole de-ale tale cu care sunt in totalitate de acord. M-au exaseprat cu plozii lor prost-crescuti/ Si nu ca sunt prost-crescuti este cel mai rau, ci ca parintii nici macar nu realizeaza ca sunt asa.
Comentariu beton!19
@Daniela, aproape că nu-mi vine să cred. Că suntem de acord, zic. 🙂
Nici mie. 🙂
Boss, nu am copii inca, dar daca o sa ajung in situatia asta, imi merit soarta. Ma pis pe parentingul lor.
@zorro, te susţin, boss. 🙂
Daca majoritatea timpului copilul sta la bunici ,despre care se stie ca sunt mai ingaduitori si lasa copilul sa faca ce vrea, atunci cand il iei cu tine ai toate sansele sa te trezesti cu scheme si fite din astea din partea lui.Ce poti sa faci ,il iei il tarai dupa tine asa tipand si Dumnezeu cu mila.
@dede cati, dumnezeu nu are absolut nimic de-a face cu educaţia copilului. Poa’ să crească singur în junglă, nu există să facă istericale, după ce îl scoţi de acolo şi-i explici cum stau lucrurile.
Dumnezeu are de_a face cu tot si cu toate …..{dupa cum bine stii si tu }…hahhhaaaa
@dede cati, da, da, şi mai ales cu educaţia copilului. 🙂
Nea Mihai, aici țin să te contrazic. Am un copil de gradiniță, rasfațat, razgâiat până peste poate și totuși, paradoxal, extraordinar de cuminte.
Cand era mică i-am spus: ”Nu te apropia de prize!” și dacă o jucărie este pe lângă priză să vezi ce o ocolește, ca nu cumva să se apropie de priză 🙂
Dacă mă duc cu ea în magazin nu pune mâna pe nimic, la raionul de jucării se uita la mine dacă sa ia o jucărie sau nu. Am lăsat-o să aleagă mai multe jucării și apoi i-am spus că poate să ia o singura jucărie, pe celalte să le pună la loc. S-a uitat la ele, a ales una și pe celalte le-a pus la loc. Niciodată nu a făcut crize de istericale în public, cumințenia întruchipată.
Acum, mai norocos din fire, părinții și socrii m-au ajutat să o cresc, când noi suntem plecați a stat cu ei.
Să vezi cum face când suntem atât noi cât și cu bunicii ei. Zici că e alt copil. Cu ei face ce vrea, dar NU IN PUBLIC, ci doar acasă!
Parentingul e foarte important, dar geneticul e predominant!
Apropo de bunici, atât eu cât si soața am dorit să creștem un copil puternic și sănătos, după principiul imunitatea se dobândește iar copii crescuți în puf sunt/ o să fie bolnăvicioși . Să vezi reacția părinților noștri :), dar s-au conformat.
@alter ego, nu înţeleg cu ce mă contrazici. 🙂
Parentingul e foarte important, dar geneticul e predominant!
Indiferent ce aș fi făcut, dacă avea alt genetic, metodele mele proprii, fără nici o carte despre creșterea copilului, considerând că 99,99% sunt făcute doar ca să ia banii părinților, nu ar fi funcționat. Fiecare individ are o personalitate proprie și să considerii că al tău prnc nu are personalitate este cea mai mare prostie. Ce merge cu unul nu merge cu altul, șamd.
Cum spune Nea Ilie de la Sculărie, fiecare copil e diferit!
Dar sunt complet de acord cu tine, un părinte ar trebui întâi să evalueze situația și apoi să acționeze. Ia zii mata, dacă acum ți-aș da 1 milion euroi, i-ai ține în mână, te-ai bucura de faptul că sunt ai tăi, că poți să faci ceva cu ei, te-ai duce să-ți cumperi o casă, o mașină și un yaht, dar fiind deja weekend nu ai avea de la cine, deși ai încerca să faci asta și în weekend vorbind cu mai multe persoane, iar luni când te-ai duce la notar aș veni și ți-aș lua banii înapoi, fără să-ți spun nimic, cum ai reacționa?
Acum, ca să continuuăm jocul logic, tu față de mine ai fi mai mic, cam de vreo 10 ori, legal nu ai avea nici un drept, ai depinde de mine și în plus eu aș fi modelul tău???????
Hmmmmmmmmmmmmm, cred că ai fi foarte fericit, și ai merge cu mine zâmbind și bucuros că ți-am înșelat așteptările cel mai probabil, din descrierea situației și a reacțiilor, ÎNCĂ O DATĂ!
@alter ego, cred că deja te duci prea departe. Eu am scris altceva, dar probabil nu am reușit să transmit exact. Am văzut un părinte care se milogea de copil şi un copil care ştia asta şi-şi domina părintele. Atât.
”Femeia voia şi ea să dea cu cartela, dar copilul a cerut să facă el asta. Maică-sa i-a pasat-o, dar să vezi ce, aia mică nu era suficient de înaltă ca să ajungă la aparat. Aşa că mă-sa i-a luat cartela din mână şi a băgat-o ea.
Moment in care s-a dezlanţuit jihadul. Fie-sa a început să zbiere, să dea din picioare, într-un cuvânt să facă circ isteric, pe motiv de “vleau să bag eu caltela”.”
Motivația, factorul declanșator!
”Dar începuseră prost, foarte prost, cu maică-sa rugând-o să “înceteze” şi efectul era zero barat.”
”Doar că nu se tăvălea pe jos, dar părea că se pregăteşte şi pentru asta”
Repetitivitatea!
”În faţa mea era o mamă tânără care ducea în braţe două plase babane şi o mai avea şi pe fie-sa atârnată de mâna stângă.
“vleau să bag eu caltela””
Un copil de 2-4 ani cel mai probabil, inălțimea :80 – 110 cm, greutatea :10 – 14 kg, singura ei armă : plânsul isteric……
OK, mă duc prea departe ….
Pe tine te citesc de cca 9 luni, iar pentru doamna profesoară tot respectul.
Profesor – titlu universitar, prin extensie cadru didactic în învățământul gimnazial și liceal.
Violența naște violență! Un cerc se creează pornind de la un punct. ….
Comentariu beton!12
@alter ego, nope, 4-5 ani avea ăia mică.
”Un copil de 2-4 ani cel mai probabil”
”@alter ego, nope, 4-5 ani avea ăia mică.”
Ok, poate avea 7 dacă era un copil vulnerabil.
“vleau să bag eu caltela”
Esența: cum poți proceda față de o persoană/entitate/ce vrei tu care îți este superioară din toate punctele de vedere?
Cum faci ca să-i tramiți simplul mesaj….am avut încredere în tine și tu m-ai păcălit? Sunt debusolat, supărat, trebuie să refulez?
”Aşa că mă-sa i-a luat cartela din mână şi a băgat-o ea.”
Nu a cerut-o. Nu i-a EXPLICAT, nu a ridicat-o ci pur și simplu i-a luat-o!
Iar conform articolului tău pentru că acest copil și-a manifestat nemulțumirea ar fi trebuit să…..?
”Nu mi-aş fi permis în veci să-i fac aşa ceva maică-mii. Nici acasă, darămite pe stradă.”
Un pic rupt de context: ”@NagaQ, frate, două palme la cur nu au omorât pe nimeni, dacă chiar eşti pus în situaţia să le dai.”
Ok, să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt niscai pustnic /călugăr budist/etc, dar violneța nu e panageul universal, soluția la toate. Și în special, nu împotriva copiilor. Este o soluție proastă, de moment, din care acești viitori adulți vor învăța că dacă folosesc violența au dreptate, cu violența pot rezolva orice, și ne mai mirăm de ce atâta violență prin școli!
La 5 ani:
– Tati vreau o prajitură.
– Nu, Ioane!
– Dar tati…
Pleosc, trosc..
– Am spus nu!
Printre sughițuri:
– Bine tati.
La 10 ani:
La școală.
– Vasile, ia scoate tu toți banii pe care îi ai la tine ca sa iau țigări!
– Dar Ioane..
– Comentezi? Pleosc, trosc..
– Am doar 10 lei..
– Dăi incoa. Și altădată când îți zic ceva să nu mai comentezi!
Acasă.
– Ioane miroși a fum, ai fumat?
– Nu domnule!
– Ia vino încoa!
O scatoalcă după cap!
– Nici să nu fumezi!
– Am înțeles domnule.
La 20 ani:
Un club oarecare în orașul natal.
După câteva beri!
– Eu îs ION, cel mai tare din Vaslui.
Bodyguardul:
– Mergi acasă că te spun lui tactu!
– Nu mă spune, te rog. Am plecat
🙂
Un club în Constanța.
După câteva beri!
– Eu îs ION, cel mai tare din Constanța.
Bodyguardul:
– Te rog să părăsești acest club.
– Bă tu nu auzi că io îs ION?
Îi sparge o sticlă de bere în cap și îl taie cu ciobul la gât.
La 20 ani.
Pe arestul Poliției.
Comentariu beton!25
@alter ego, ho, mă, că exagerezi. Bine că nu era Hannibal Lecter. 🙂
Nea Mihai, din păcat situație reală exceptând numele, orașele, vârsta, clubul.
Din păcate…
@alter ego, cred, dar nu are nicio relevanță.
Eu am vazut bunici depasiti de situatie sau teroristi cum o dai si cum o iei nu-i bine…
Doar mai asteapta cateva zile pana pleci in tabara si ne spui dupa aia ce si cum ….
@dede cati, nu ştiu dacă ai citit articolul cu tabăra. Dar „copiii” ăia de care o să am eu grijă sunt ceva mai mărisori. Gen, unii au familii acasă. :))))
Si aia „marisori” nu pot face mofturi?
@Roxana, ba da, dar le dai ceva tare de băut şi le trece. :))))
Citit tot de cand stiu de blogul tau.
@dede cati, atunci trebuia să te prinzi că ăştia din tabără au trecut de mult de vârsta pubertăţii. 😉
Se numeste sa nu ai autoritate in fata copilului (si nu vorbesc despre autoritate in stil „puscarie”). Sunt femei care nu stiu sa se impuna, care nu stiu sa explice, care nu stiu sa comunice, de fapt.
Vorbesc din experienta – cu maica-mea faceam istericale la orice ora pentru ca stiam ca o domin, asa mica si dracoasa cum eram eu.
Cu tata era altfel. Era suficient sa imi spuna „uita-te in ochii mei cand vorbesc cu tine” (si nu pe un ton de tiran) cand vedea ca o iau razna. Evident ca in momentul ala toate crizele mele dispareau si eram atenta la ce imi explica. Si chiar imi explica ce si cum, rabdator si calm.
Cat o costa pe cucoana din poveste sa se asigure ca odrasla ei o asculta si sa ii explice de ce nu poate sa bage ea cartela in acel moment?
N-am copii, dar am avut experiente cu copiii altora care au ascultat de mine in loc sa asculte de parintii lor…
@Madalina, cucoana din poveste trebuia sa îî explice copilului că există momente în care „nu” este „nu. Şi aia mică să simtă după ton când un „nu” este de genul ăsta.
Sunt perfect de acord cu tine, dar cucoana a facut o treaba „atat de buna” cu parentingul incat copila nu mai da doi bani pe ce zice maica-sa.
Si crede-ma ca daca a apucat copilul sa intre in criza, e greu sa il faci sa inteleaga ce e ala „nu” in conditiile in care mamica e depasita complet de situatie.
@Madalina, exact, femeai nu ar fi trebuit să ajungă în situaţia de criză pe stradă. Trebuia să-şi facă temele de acasă.
Perfect de acord! Si frateee, iti spun a nu stiu cata oara! Ma omori cu pozele! M-a bufnit rasul numai vazand poza si citind titlul! Mi-am imaginat imediat continutul….
@angela, pentru că sunt foarte bun în ceea ce fac. :)))))))
Mai, da` ne lesi???
@Victor, 😉
Doua palme la timpul lor sunt o minune(o spun ca viitor părinte). Sunt in străinătate de ceva timp si la fel si ăștia,isi lasă copii sa-si facă de cap,sa se „dezvolte”. Nu o sa permit niciodată sa ajung in situația expusă de tine. Sunt total de acord cu tine!
@Madalina, blasfemieeeee! Cum să dau două palme copilului? O să ajungi în iadul parentingului. 😀
Ca de la Madalina la Madalina, imi permit sa iti spun ca doua palme „la timpul lor” nu vor face decat rau. Acea palma data este o reactie care indica faptul ca nu ai stiut sa procedezi altfel.
Ori, statutul de parinte mi se pare ca ar trebui sa implice abilitatea omului de a analiza ce optiuni are in situatia data si de a o alege pe cea mai buna pentru copilul lui.
Asa ca sper sa te razgandesti…
Comentariu beton!20
Nu prea sunt de acord. Copilul meu rasfățat, răzgâiat și totuși foarte cuminte nu a primit niciodată o palmă, dar știe că atunci când spun nu, e NU. Contează foarte mult tonalitatea și experiența anterioară. Copiii nu plând fără motiv, iar când o fac în genul celui prezentat în articolul lui Nea Mihai o fac pentru că au văzut că funcționează, că părinții se lasă șantajați de plânsetul copilului. A încercat și a mea. O privire și un simplu ”degeaba plângi că tot ca mine rămâne” a fost suficient. Păcat că nu am filmat-o atunci. S-a oprit din plâns brusc, a ridicat din umeri de genul ”am încercat și eu” și a început să se joace. Dacă o singură dată te lași șantajat o să continuue, că MERGE. Copiii sunt niște mici pshiologi înăscuți, știu să te citească. Violența nu este o soluție, pentru că atunci o să știe de friică și singurul tău avantaj o să fie că o să se ascundă de tine, o să învețe că nu e bine să știe tata / mama ce face el și de aici un întreg cerc vicios. Am experiența unor cunoscuți care, din punctul lor de vedere au crescut copilul în ”respect”, dar cum a scăpat de acasă a fost vai și amar!
Comentariu beton!13
Comportamentul copiilor tai reflecta propria ta educatie. Si eu traiesc intr-o tara in care copiilor le este explicat de la gradinita ca parintii lor nu au voie sa ii loveasca. Nu e nevoie de nicio palma la fund ci de alte forme de pedepse dar numai in situatii exceptionale. Pentru fiu-miu de cinci ani este sfarsitul lumii daca il trimit in camera lui sa reflecteze la ce a facut. Pedeapsa nu dureaza mai mult de cinci minute dar are un super efect.
Educatia unui copil trebuie facuta continuu si fara exceptie. Adica nu ma intereseaza ca e lume in jur, daca copilul meu face ceva gresit ma opresc in mijlocul drumului si ii explic chit ca sunt 100 de persoane de fata. Maine nu ii mai vad pe oamenii aia dar cu copilul meu stau in casa pana la maturitatea lui. Orice lectie e importanta si sunt foarte importante si exemplele negative. De fiecare data cand vad un astfel de copil imi chem copiii si ii intreb pe ei ce parere au. Ce ar face ei in situatia aia in locul parintelui? E foarte interesant cum ii modeleaza o astfel de perspectiva. Atunci cand gresesc ceva si se impune o sanctiune ii pun pe ei sa isi stabileasca pedepsele si uneori sunt mai duri decat mine. Responsabilizarea unui copil e cea mai buna forma de educatie.
Si tanti aia putea sa reactioneze altfel, putea in primul rand sa lase sacosele jos si sa o ia in brate sa bage cartele pispiroaica. Apoi o lasa jos si isi lua sacosele. Sau daca stia ca nu poate o pregatea pentru eventualitatea unui refuz. Ii explica faptul ca datorita sacoselor ea nu o va putea lua atunci in brate sa bage cartele dar ca va face asta data viitoare cand sunt fara cumparaturi. Sunt convinsa ca nu mai facea aia mica circ. Si eu vad enorm de multi parinti incapabili sa inteleaga psihicul si modul de gandire al copiilor lor.
Comentariu beton!28
@Ana R., io n-am nimic de zis, doar treceam pe aici. 🙂
@Mihai, 🙂 Poza e geniala.
@Ana R., este, este. 😀
Ana R., ești modulul meu de părinte! Parcă am fi suflete pereche 🙂
Doamne, bine ca nu esti in romania…. stai acolo linistita. 🙂
Depinde si de varsta copilului. Conteaza daca avea 6 ani si poti discuta si impune anumite reguli sau daca avea 3 ani si era in perioada negatiei (poti sa te dai si cu fundul de pamant, daca intra in criza, nu e nimic de facut)
Comentariu beton!11
@Costinescu, „nu e nimic de făcut” nu este pentru mine.
Nu stiu cine esti si sincer nici nu ma intereseaza. Dar exact de genul asta de oameni ma feresc cat pot (si am reusit pana acum) si imi feresc si copilul. Da, poate sa aiba cate tantrum-uri vrea copilul meu, mi se rupe de faptul ca suntem in public. Si trecem peste moment si chiar intelege ceva din asta, cu siguranta mult mai mult decat din: se uita lumea la noi, vai, ce baiat mare si ce urat esti cand plangi si altele asemenea. Copilul meu e fericit crescut asa si noi pe langa el.
nu orice istericala e tantrum. da, e f adevarat ca inca nu isi pot controla f bine emotiile cand sunt mici si mai au iesiri (supra-evaluatele „tantrumuri”), dar in cazul de fata e vb de o criza de nervi provocata de mama prin proasta gestionare a situatiei. majoritatea parintilor hiperpermisivi vorbesc mereu de respect dar exact asta uita sa manifeste fata de propriul copil. pai, daca ii dai cartela STIIND ca nu ajunge, dupa care nu ai rabdare macar sa incerce si mai apoi sa gasesti o solutie IMPREUNA cu al tau copil ci i-o SMULGI din mana….nu e normal sa provoci furie? 1. vrei sa ii dai o lectie practica…nu o faci la ora de varf si cand esti impovarata de cumparaturi. 2. vrei doar sa ajungi cat mai repede acasa…iti pregatesti copilul din timp, explicandu-i ca te grabesti si de ce si ii castigi cooperarea, il faci sa se simta util lasandu-l sa ajute unde si cat poate. respect inseamna inclusiv sa iti lasi copilul sa isi asume acele responsabilitati care ii revin si pe care si le poate asuma. copiii trebuie sa inteleaga (si se pare ca uneori si adultii uita) ca DREPTURILE vin mereu insotite de OBLIGATII. mai bine intra in contact cu logica si bunul simt de mici decat cu codul penal mai tarziu
@Costinescu, perioada asta a negatiei apare atunci cand copilul isi realizeaza avantajele in fata parintelui. Daca tu te blocai la aparitia crizelor ei de personalitate, ea stia asta si folosea trucul de fiecare data cand considera ca e nevoie. Tot la 3 ani fiu-miu a incercat un circalau dinasta cu bunica lui. S-a tavalit pe jos. Buni l-a luat cu binisorul, ca nu e frumos, ca se supara ca il cearta mama dar nu a actionat serios la reactia lui. La a doua tentativa eram si eu de fata. Nu a vrut sa isi imbrace geaca si a zbughit-o in fata casei si s-a tavalit pe jos. M-am dus dupa el l-am luat pe sus ca pe sacul de cartofi si l-am dus la el in camera. Fara sa il bat sau sa tip la el. M-am uitat in ochii lui si i-am spus pe un ton taios ca a fost ultima oara cand a facut asa ceva. Am inchis usa si l-am auzit ca plange dar fara istericale. Dupa cinci minute m-am dus si am discutat cu el, l-am intrebat ce ar fi crezut el daca facea baietelul vecinilor asta. L-am intrebat daca ne-a vazut pe noi tavalindu-ne pe jos sau pe Buni. L-am pus sa isi imagineze ca Buni se tavaleste pe jos pe strada si el trebuie sa o linisteasca. A inceput sa rada si am plecat linistiti la gradi. Nu a mai repetat in veci episodul. La noi sunt foarte multi parinti care trec cu vederea o astfel de atitudine daca sunt pe strada. Se simt jenati sa faca educatie copiilor lor in public, din pacate ajunsi acasa e prea tarziu. Iar copilul repeta istericalele cand ti-e lumea mai draga.
Comentariu beton!12
@Mihai, S-o crezi tu. O stii pe fii-mea si stii prea bine ca nu a fost nici razgaiata nici lasata de capul ei dar pe la 3 ani cand o apucau crizele nici macar nu puteam sa ne mai miscam din acel loc.
@Costinescu, tocmai pentru că ne cunoaştem, refuz să intru în discuţia asta.
Băi nene, tocmai am avut o discuție cu moștenitoru’ nevesti-mi pe tema pedepselor( are 10 ani) și mi-am adus aminte ,de când era kinderpinguin ,că nu pleca de lângă noi nici să-l bați cu”lesa”. Doar că ne umplea coșul de cumpărături cu toate drăciile :)))) În rest, bun de însurat( după ce termină școlile 😛 )
@diabolic, poate-i găsim nevastă pe blog. :)))))
Mihai, în condițiile astea tragem speranță să ne mai hăhăim vreo cinșpe’- douăj dă ani pe aici 😀
@diabolic, cel puţin atât. Eu nu plec nicăieri. 😉
https://www.youtube.com/watch?v=gFFSqiPCAFk
Luati d-aci! 🙂
Revin cu alte comentarii mai tarziu ca plec la munca! … da-mi iau laptopu` cu mine!
@Victor, vezi să ai baterie. :))))
I love you!!!
@emmanuella, eram sigur. 😀
si al meu face la fel si are doar 1 an si 9 luni. nu conteaza ce si pe ce ton incerci sa ii explici ca nu are voie sau nu se poate, doar cand aude NU il apuca isteria. si nu a fost nici rasfatat, nici lasat sa faca ce vrea el. culmea e ca istericalele au aparut acum cand s-a mai marit si pricepe ca nu are voie sa faca anumite lucruri. sa vedeti tavalituri in plina strada, iar cand il iau de pe jos ma loveste cu maini, picioare, cap si ce mai are in dotare… indiferent de reactia mea sau a lui ta-su, nu se potoleste pana nu isi face numarul. deci…. ce e de facut?!?
@mary, nu pot sa te sfătuiesc pentru că ceea ce ţi-aş spune nu intră în zona parentingului modern. Ci a ăluia pe care l-am apucat de la mama. Daaaar, poate o face cineva de pe aici. @Nea Ilie de la Sculărie, te bagi?
”culmea e ca istericalele au aparut acum cand s-a mai marit si pricepe ca nu are voie sa faca anumite lucruri. sa vedeti tavalituri in plina strada, iar cand il iau de pe jos ma loveste cu maini, picioare, cap si ce mai are in dotare… ”
Răspunsul la întrebarea ta se află în propria postare…..prima întrebare de ce face așa ceva?
Cei 6 ”c”
Cine?
Ce?
Cum?
Când?
Cât?
Cu ce scop?
”indiferent de reactia mea sau a lui ta-su, nu se potoleste pana nu isi face numarul. deci…”
Cine? – copilul
Ce? – plânge
Cum? – în hohote/moderat/mâțâie/……
Când? –- când se lovește/ când vrea ceva/ ….
Cât? –- pana nu isi face numarul (sau până nu faceți voi ce vrea el? Îi explicați pe urmă motivațiile voastre și rezultatul acțiunii lui sau treceți totul la trecut până ”next time”? )
Cu ce scop? –- suferință fizică, psihică/ șantaj/ plictiseală/…..
Cum să procedezi TU? Din păcate nimeni nu poate să-ți răspundă la întrebare pentru că o situație nu e ca alta iar singurii în măsură să decideți sunteți voi, PĂRINȚII lui!
E destul de simplu, desi necesita rabdare: ii explici de cate ori e nevoie de ce nu se poate un anume lucru. De 20,50,100 de ori daca e nevoie. Cu argumente. De pe jos nu l-as lua decat daca i se poate intampla ceva in locul respectiv. Altfel l-as lasa si as sta si eu pe jos cu el pana ii trece.
exista cazuri si cazuri!! nu mi se pare normal sa compari perioada ta cu cea de acum!! nici eu cand eram copil nu le comentam si nu faceam crize in fata parintilor, la randul meu am 2 fetite gemene care nu imi fac probleme!!! dar insist ca nu poti compara vremea ta cu vremurile astea in care traim!!!!
@andreea vlad, faptul că tu zici că nu pot, nu valorează nimic dacă nu-mi şi argumentezi de ce. Aşa pot să-ţi răspund şi eu „ba da, pot”.
Exercițiu de imaginație: Tu cu fata ta de 10 ani, în magazin. Încep crizele de istericale. Tu, exact cum se făcea acum 32 ani, hopa o scatoalcă sau două! Din articolele tale anterioare, dacă îmi aduc bine aminte, deși se poate să greșesc, chiar peste față. Eu cu telefon mobil cu 6mp cameră video (acum 32 ani nu existau ). Filmez, postez pe net sau fac o reclamație direct la protecția copilului.
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php
Este din 2004, prin 1980 și nu exista.
Art. 6, lit. k) :”asigurarea protectiei impotriva abuzului, neglijarii, exploatarii si oricarei forme de violenta asupra copilului; ”
etc.
@alter ego, cum plm să dau în ea??? Nu esti sănătos? Eronat. Nu aveam cum să fac asta.
????????????????????????????????????????????????
Și atunci, cum ai fi procedat?
”…văd cum s-au terminat “negocierile” dintre cele două. Dar începuseră prost, foarte prost, cu maică-sa rugând-o să “înceteze” .”
Sunt total de acor du tine că situația este gestionată necorespunzător, că nu trebuia să se ajungă la asta, dar ajuns în această situație tu cum ai fi procedat?
”Nu pot, nu mă duce capul să pricep cum ajunge un copil să facă aşa ceva. ”
Eu pe asta o înțeleg. Simplu. Rolul lui ca părinte..mâncare, îmbrăcăminte, rechizite, un acoperiș deasupra capului (doar material), restul, dumnezeu cu mila, că părintele este prea ocupat să aducă bani acasă ca să se mai și ocupe de dezvoltarea armonioasă a copilului. Și iar ajung la Ana R. …. cu copilui stai o viță, cu străinii câteva momente, dar ce să faci, dacă mai importantă este imaginea ta decât copilul?
El doar tânjește după atenție, tu esti modelul lui, tu ești universul lui. Acum depinde de ce fel de univers ești. 🙁
”Înteleg perfect cum e cu “să lăsam copilul să-şi dezvolte personalitatea” şi restul de rahaturi în trend. ”
Eu pe asta nu o înțeleg. Sau poate da, dar în mod eronat. Sau poate eu sunt cel eronat.
Deci noi, cei care nu am crescut după cărți nu avem PERSONALITATE?
Nea Mihai fără personalitate.
Eu, părinții noștrii, părinții părinților noștri nu au avut personalitate. Au fost niște legume. Au venit turcii și acum suntem musulmani, ca nu am putut să spunem : Asta e România.
Noi traim acum in Vlahia, Moldavia și Transilvania și ne trebuie pașaport să mergem din București în Arad.
Dar copii noștri o să aibă personalitate. Să …. .
Să ce?
Chiar daca o sa-mi atrag probabil oprobiul cvasigeneral, comportamentul copilului e total in conformitate cu educatia primita. Fara alte discutii.
@Mircea Urutoiu, să vezi tu ce ţi-o iei acum. Sigur vrei să-ţi las comentariul? 😀
Lasa-l Mihai, cine vrea sa inteleaga va intelege…apropos, al meu are 14 ani si nu stiu cum dracu’, dar nu l-am vazut niciodata facand asa ceva. Si crede-ma pe cuvant ca nu l-am pocnit niciodata, absolut niciodata.
@Mircea Urutoiu, eu te cred, dar eu sunt si „demodat”. 🙂
in primul rand vreau sa te intreb daca tu ai copii, si cat iti dedici tu in cresterea si educarea lor!?
@andreea vlad, ok, sunt încă deosebit de calm.
Prima oară comentezi ceva care are valoare de lege pentru că asa ai decretat tu. Îţi cer sa argumentezi şi in loc de asta vii şi mă întrebi o chestie din care deduc că nici măcar nu ai citit articolul meu, în care scrie clar că am o fată. Îmi pare rau, dar refuz să intru în dialog cu tine. Doar m-aş enerva.
@andreea vlad, by the way, ca să evit alte întrebări fanteziste de-ale tale, fie-mea face 19 ani. Crezi că mai e cazul să mă implic serios în creşterea şi educarea ei sau pot s-o las mai moale?
Niciodatăăăăăăăăăăăăăăăăă!
Nu uita de articolul cu roker/ drogaangiu/manelist/piercing/etc 🙂
@alter ego, de aici încolo răspunde singura pentru alegerile ei. Deci…
Nu pot sa nu mă bag și eu în seamă, că tot e vineri și culmea, am și acces la internet. Sunt de acord cu tine, Mihai, dar, din păcate, eu nu pot vorbi din experiență, pentru că nu am copii (încă), așa că, am să „dau din casă”. Același sentiment l-am trăit și eu, de micuț copil…între mine și maică-mea a fost o înțelegere tacită: eu făceam prostii în fiecare zi, dacă se putea, iar ea mă altoia cu promptitudine. Cu toate astea, nu aveam nicio frică față de ea: de câte ori o luam pe coajă râdeam s-o scot din minți, că, la un moment dat, săraca femeie obosea și fizic și psihic. Cu taică-meu a fost altă poveste: îmi aduc aminte doar de trei bătăi primite în toată viața, și alea când am plecat de acasă, de nebun (serios, de la 3 ani am tot plecat de acasă…nu, nu fugit, pur și simplu în explorare…la un moment dat, mai târziu, când am auzit poveștile alor mei, m-am ÎNGROZIT eu de câte eram în stare să fac). El avea o altă manevră: cureau de la pantaloni, direct pe cur…simplu, eficient, ca la carte..ideea e că, taicămeu nici nu ridica vocea la mine: se uita și dacă zâmbea, știam că am sfeclit-o. Măi frate, ziceai că mă hipnotiza….eram cuminte mai ceva ca un porumbel pe cracă.
Ideea de bază e că, cei mici sunt plini de energie și, mai ales, ultimii (mezinii), sunt atât de șmecheri, că știu să profite la maxim. Eu, unul, sincer nu sunt de acord cu bătaia, mi se pare o prostie, dar…uneori, o palmă la cur sau o curea (când e cazul, evident și, tot la cur), nu cred că omoară pe nimeni. Dacă nu e cazul, nu e nevoie de folosit metodele, totul se poate rezolva cu răbdare, cu explicații, numai că, până la anumite vârste, e mai greu și, uneori, e suficient un NU clar, fără pași înapoi. Sincer, sunt unii (ca mine, evident), care o căutau cu lumânarea și, chiar dacă și-au luat nana-ul meritat, au ajuns ok (sper).
Așa, ca de final…dorul de călătorii nu s-a oprit..pur și simplu, am realizat că nu pot sta în țară mai mult de un an, doi…microbul ăla nu a dispărut de atunci….chiar anul trecut, când am venit acasă, în concediu, ai mei au căzut de acord că nu au reușit să mă dezbare de obiceiul ăsta…le-am promis, mai în glumă, mai serios, că, după ce văd și Australia și afganistanul, mă potolesc….tata, săracul, cred că se uita după curea…Ș))
@Sorin, o să fii ars pe rug pentru chestia cu palmele şi cureaua la fund. Treaba ta. :)))
Mihai, acum câțiva ani, o boaită în negru (cred că era ninja, dar, în loc de sabie, nunchak, shuriken și alte delicii specifice, avea cădelniță, mirosea a mir și trăgea pe nas fumul de la lumânări, plus că îi plăcea să prostească idioții carea veneau să asculte ce lălăia el, acolo), mi-a spus că o să mă duc în iad, garantat…că eu de ce nu vin la biserică, de ce nu dau bani, etc…m-a speriat atât de tare, că mi-am cumpărat (împrumutat pe termen nedefinit) costum din azbest, de la un amic pompier, așa că…mă doare la bașcheți și nici de rug nu-mi pasă….uite-așa, de-al dracului…:))
@Sorin, bună idee. Ia să fac şi eu rost de unul. 😉
@Mihai, Maestre, costa de te spargi…eu am avut noroc mare cu al meu, l-am „împrumutat” pe termen nelimitat..noroc de amicul că a uiat de el…dar, dacă vrei neapărat, îți fac eu rost de unul..nu de alta, dar, am senzația că ninja ăla ți-ar fi urat la fel..drum bun spre iad..și nu se cade să te văd că suferi în dreapta mea…în plus, eu sunt mai ‘oț ca tine și mă pregătesc intens…de la 50 de grade la umbră la rug, nu e nicio diferență
@Sorin, da’ ce, crezi că eu nu am relaţii? Ia să apară @upprann să vedem dacă face rost de unul. 😉
Ce oameni nebuni, ma apuca durerea de inima! Cred ca suntem singura specie care isi pune problema sa isi domine, sa isi ameninte si sa isi agreseze proprii copiii, atunci cand sunt mai neajutorati, atunci cand depind mai mult de noi, atunci cand se confrunta cu cele mai confuzante emotii! Suntem crescuti in frica, violenta si ura si asta ducem mai departe. Iar la noi romanii asta e cultura nationala 🙁 Trist, tare trist. Felicitari tuturor mamicilor care isi cresc copiii cu iubire si rabdare si nu se lasa influentate de cultura asta macho. Iar tu tata model ce te crezi probabil ai ramane socat daca ai afla intr-o zi ce simte cu adevarat fata ta despre tine, ce-a fost in sufletul ei de cate ori i-ai taiat-o scurt sa te asiguri ca nu si-o ia in cap, ce praf ai facut tu din sensibilitatea ei de copil. Stiu ca vorbesc de lucruri care iti sunt straine dar pe mine nu ma socheaza un copil care plange si mai face mofturi, ma socheaza in schimb un ditamai galiganul ca tine care simte nevoie sa isi verse frustrarile pe el pentru ca, nu-i asa, poate si el in sfarsit sa domine pe cineva. Bleah!
Comentariu beton!23
@Gabita, da, prietene/ă (scuze, nu-mi dau seama dacă ești bărbat sau femeie), ai mare dreptate. Doar că nu. M-ai facut să mă tavalesc de râs. Mare ți-e grădina, Mare Manitou.
Mihai, din cate-mi aduc aminte, se prea poate ca Gabita sa fie una centre plinutele lezate pe aici in alte randuri.
@Erich, ce bine ar fi fost, dar nu. Din păcate e plină lumea de nebuni, deci a avut de unde să apară alta.
Hai ca ți ceri osândă aici ca nu e chiar așa ăsta nu înseamnă ca l las sa se urce după cap și sa facă ce vrea ca e maltratat de nu se poate ,toți zvem răbdare și i iubim dar tre sa știi când învârti foaia
Tare bine ar fi daca nu ati mai judeca oamenii si cum si-au educat copilul dupa 3 minute de observatie sau mai putin. Nu cred ca se cade sa va spun ca sunteti varza dupa expunerea de fata…tocmai pt ca nu se cuvine sa judecam o viata dupa o frantura. Viata aduce lucruri neasteptate…si doamne fereste sa vi se intample ceva ce nu puteti controla, iar ceilalti sa va judece.
@Ramona, dap, stai liniştită, este exact aşa cum spun.
Eu sunt foarte linistita…dar cand vad un inginer agronom ca isi da cu parerea despre psihologie, imi aduc aminte ca romanul se pricepe la toate. Stii tu ce probleme avea acel copil? Ai idee daca avea vreun diagnostic care sa-i fi declansat o criza de isterie. Nu. Doar ca asa ti s-a parut tie dupa 2 minute…ca aia e o mama de 2 lei. Romanul stie tot…
Te rog, Ramona, fa-ma sa inteleg!
„Ai idee daca avea vreun diagnostic care sa-i fi declansat o criza de isterie” -> crezi in boli de tipul ADHD?
Daca da, ia de aici si citeste: http://gigi-ghinea.ro/nu-duceti-copiii-la-psiholog/
Ce sa vezi, femeia e psiholog…
@Ramona, mi-ar fi plăcut să fiu inginer agronom, dar nu, nu am avut norocul ăsta. In rest, eu ştiu foarte bine ce am văzut. Tu esti cea care îsi dă cu părerea „in orb”.
Draga Ramona, acea frantura este, din intamplare, legata de un element esential al vietii care il va marca pe acel copil: educatia.
Tu esti de parere ca asta se incadreaza in categoria „lucruri neasteptate”?
Lucruri de necontrolat sunt altele, nu educatia propriului tau copil, ce dracu?!
E usor sa dam vina pe neprevazut, pe neasteptat, pe ceea ce pare de necontrolat. Asta se cheama fuga de responsabilitate!
@Madalina, fiecare are dreptul la o părere, lasă femeia în pace. La un moment dat o să se maturizeze.
Mai e mult pana sa iti dai seama ca nu doar tu ai dreptate pe lumea asta…si atunci te vei fi maturizat si tu. Succes!
@Ramona, nu mai e mult deloc. În cazul de faţă chiar asta se întâmplă. Succes şi ţie!
@Ramona….hmmmm, citește comentariile mele anterioare, te rog.
Iar uneori nu ai nevoie de 1 minut ca să judeci o situație simplă rău de tot. Femeia cu plasele (probabil mama) a procedat TOTAL ERONAT!
Iar noi aici nu vorbin de cum a educat ci mai degrabă de cum NU a educat.
Asadar, pot doar sa spun ca – sincer! – nu-mi aduc aminte daca eu am facut d-astea sau nu. O s-o intreb pe mama (de curiozitate doar, fiindca sa revin si-a treia oara pe-acelasi reportaj m-ar face „plictisitorul” site-ului). Stiu sigur insa ca fiu-meu a facut si el asa o data, intr-unul din magazinele alimentare din cartierul nostru. Situatie complicata din punctul nostru de vedere in acel moment (sincer imi pare rau ca acum 13 ani nu aveai blog si nu citisem super punctul de vedere al Anei! Jos palaria in fata dumneavoastra Doamna!). Nevasta-mea a rezolvat totusi „speta” dar nu in pravalie ci in strada! :). Cred ca l-a si pocnit, nu-mi mai aduc aminte ce mi-a povestit ea atunci. Copilul s-a schimbat – cred eu! – apoi si datorita anturajului: multa vreme a fost cel mai mic dintre copii familiilor mele si ale nevesti-mii (e singurul copil, va rog nu inrebati de ce!) si apoi cel mic din gasca lui (in continuare e cel mai mic din gasca lui! 🙂 ). Vedem deci ca sunt mai multe solutii, totul e sa stim cand si cum sa le aplicam. Eu sunt destul de emotiv si in unele situatii ma pierd repede. In consecinta sunt sigur ca n-as reactiona in prima faza corect. Mai mult ce sa zic? Al meu – ca si fata lui Mihai – e mare, ni se poate reprosa c-am uitat cum e!
Zile frumoase s-aveti!
@Victor, auzi tu să pornească sărmanul copil. Nţţţ.
„Ce naste din pisica soareci mananca”…
Daca mamicile sunt niste „pretioase”, ce pretentii putem avea de la bietii copii?!
Degeneratia urmatoare!
@vasilecool, mvaaai, ce urât ai zis. :))))
Eu mereu cu fiul meu am stabilit reguli de la care nu m-am abatut,ii spuneam de acasa unde mergem si ce asteptari am de la el,asa ca stia ca asta vom face,atat vom cumpara,in magazinul de jucarii deocamdata ne uitam iar acasa discutam despre ce isi doreste…nu s-a trantit niciodata pe jos,nu a facut istericale,cateodata le mai incerca cu bunica….:) dar pentru ca stia ca cu ea i-a mai mers….
A mai primit si cate o palma la fund si cate o bataie,pedepse,interzis la calculator etc…in functie de varsta si greseala.
Cert este ca acum la 23 de ani suntem fericiti ca avem ca si copil un tanar responsabil,care face alegeri corecte,care si-a cernut prietenii,care si-a ales ca prietena o fata cu creier( nu cu silicoane ca o luam pe dealuri 🙂 )…ma laud si eu un pic :))))
Dar ceea ce vroiam sa subliniez este ca daca nu este corijat un copil cand e mic,cand e mare plangi in pumni ca parinte….
@Delia, degeaba te lauzi. Caută printre comentarii şi o să vezi că ai gresit total educaţia fiului tău. Cum ai îndrăznit să-i dai câte o palmă sau să-l pedepseşti? Practic l-ai nenorocit. 😉
Nea Mihai, știi care e partea nostima?
Că nu există educație greșită, doar că rezultatul poate să fie cel scontat sau nu!
În funcție de situație se reacționează/ acționeaza diferit cu rezultate variate.
Dar a interacționa cu oamenii este cel mai dificil lucru ăn pofida faptului că este și cel mai natural.
Iar Doctor Hause avea perfectă dreptate.
TOATĂ LUMEA MINTE!
Din varii motive, conștient sau inconștient, dar TOATĂ LUMEA MINTE.
Iar cel mai interesant este când te minți singur.
off topic:
Cum stai cu jobu?
@alter ego, stau bine. Am câteva oferte. M-am văzut cu oamenii. Săptămâna viitoare ar trebui să ştiu ce şi cum. 😉
Să moară Veta! E mișto poza, iar în legătură cu articolul nu am nimic de zis. Totul depinde de cum crești și educi copilul. 🙂
@mircelaionelailca, conform unor păreri avizate de pe aici, se pare că eşti într-o eroare totală.
Există o vorbă din bătrâni: „Cum îl crești așa îl ai!”
Se poate să fiu într-o eroare, nu am citit comentariile, dar sunt sigură că viitorii mei copii nu o să facă așa ceva. 🙂
nu stiu daca e vorba de parenting, eu cand eram mic la fel ca si acum aveam simtul penibilului, as fi murit sa ma certe mama de fata cu altii, sau sa imi dea o palma de aceea in mod normal am evitat sa fac scene inutile. Dar sora mea era exact invers, ii cerea orice vedea sa ii cumpere, si daca nu i se facea pe plac batea din picioare, urla, in public la magazin, la piata, santaj emotional. Simtul penibilului, il avem sau nu, la asta trebuie sa te gandesti cand vezi un copil cuminte si civilizat, nu e munca parintelui in totalitate.
@radu, nu poţi să ceri unui copil de 4-5 ani să aibă simţul ridicolului.
eu am vazut de multe ori frati comportandu-se diferit, si parintii se plangeau ca unul e rau alalalt nu, orice i-ar face, de mici se dezvolta asa. Poti sa educi copiii pana la un punct, nu e caine sa il dresezi 100%, si la caini mai da eroare. DAr noah astea sunt cazuri putine, in general e lipsa de educatie, sa spui nu cand trebuie, alea alea.
Exact!
Îl are sau nu!
Geneticul.
Tu poti doar să îi creionezi/controlezi comportamentul.
Educația sau pompos spus – parentingul.
E prima data cand intru pe blogul tau, dar cu siguranta am sa te citesc de acum inainte! Poza e mortala :))))
Off… cate situatii ca asta nu vad eu zilnic… Si nici nu merg mult! Nu stiu daca ai observat si tu, dar in ziua de azi, majoritatea copiilor nu stie decat sa tipe, atat. Trec zilnic pe langa doua locuri de joaca si saptamanal merg in parcuri si tot ce aud sunt tipete. Copiii nu mai stiu sa se joace. Si eu am fost copil, chiar recent, dar in generatia mea nu se tipa. Si nu pentru ca nu eram lasati, ci pentru ca nu asa ne exprimam. Eu am stat pana acum un an la curte, deci am avut cum sa tip si totusi nu am facut-o. Si in mijloacele de transport, peste tot.
Apropo de dominat copilul pe mama: povestea o mama foarte cunoscuta in online pentru metodele ei de parenting, cum a stat anul trecut in soare, gravida in vreo 7 luni fiind, timp de o ora intr-o parcare pentru ca fata ei nu voia sa plece. Alaturi de sotul ei. Si au plecat doar cand i s-a facut rau. Nu sunt de acord cu violenta, consider ca mai bine nu se ajunge la asa ceva, prin educatie, insa zau de nu as fi luat-o pe sus dupa primele doua minute de refuz. Cum naiba sa stea o gravida in soare timp de o ora ca nu vrea copilu’ sa plece? Chiar asa au ajuns unii oameni sa isi puna sanatatea si celalalt copil in pericol pentru un moft?
Si inca o faza legata de ,,sa tratam copiii ca pe niste adulti chiar daca sunt bebelusi si sa le vorbim ca atare”: eram in hipermarket la coada la casa si in fata mea era o doamna cu baiatul de vreo 3-4 ani. Si nu stiu ce facuse, dar zau de nu ii tinea o teorie si ii vorbea superior, de parca ar fi vorbit cu un angajat. Atata importanta isi dadea si folosea un limbaj de ma zgaria pe creier. Cel mic parea cuminte, educat, se vedea dupa cum statea si vorbea, insa il plictisea maxim maica-sa. Si cu toate astea statea si o asculta. Nici asa nu e ok!
Mi-e mila de copiii astia pe care se fac experimente de parenting. Oare nu mai stie lumea sa creasca un copil fara sa citeasca mii de carti si sa mearga la conferinte? Eu nu vad nimic bun la copiii astia: razgaiala cat cuprinde, or sa creasca si or sa creada ca totul li se cuvine si toti trebuie sa faca tot ce vor ei si cand vor ei. Se cresc viitori ,,sefi”, pacat ca mai e nevoie si de subalterni si cand or sa cunoasca adevarata viata, or sa aiba mari dezamagiri.
@Andrea, noroc că ai comentat la ora asta. Dacă scriai asta dimineaţă acum erai linşată. 🙂
Mai scriu si maine dimineata :))) Mai am exemple :))))
@Andreea, la articolul ăsta degeaba mai scrii mâine dimineață. 😉
N-am ce comenta, că nu sunt din localitate. Mă gîndesc doar la „parentingul” pentru copiii de la ţară…
@krantz, aaa, îmi pare rău, ăia nu au nicio şansă în viaţă. Iau bătaie de mici şi-i mai pun şi la muncă.
eu merg cu copchilul la piata dupa mine de cand ma stiu. Nu am cu cine sa il las si nici nu am alternativa, pana la piata aia ieftina schimb 2 metrouri. Vin fix cu 10-20kile de legume si fructe, le bag in cosul de cumparaturi cu roti si il trag dupa mine. Merg incetul si de la greutate si de la copil, pana la urma cand ies cu cineva la plimbare nu merg cu viteza mea de alergareata ci la viteza adecvata cu celalalt.
Mi-a urlat si mie copilul si dat cu fundul de pamant, nu in public; am reusit sa evit asta fiind atenta la orele ei de somn si de masa.
Dar ca o constatare, copilul ma pune in situatii cheie, situatii unde ratiunea nu mai functioneaza si ies reactii din subconstient, din copilarie, comandate de inteligenta emotionala. Pe care nu le am – asa ca mi le pregatesc. Si mai grav este ca copilul ma copie. Shit, da, cand sunt nervoasa, cand intarzie cineva izbucnesc. Ghiciti cum face fiica mea?
@arakelian, eu înţeleg de aici că nu ai probleme serioase cu el.
Nea MIhai, 14 ani, nu 14 ci 12, sunt ani mulți. Nu prea îmi vine mie să cred că fata ta, mult noroc, sănătate și fericire, nu te-a cercat când era mică. Este în esența omului să încerce să obțină beneficii, avantaje, etc.
Dacă nu, ori i-ai oferit tot ce a vrut sau ești cel mai norocos din lume și atunci te rog, din suflețelul meu bulan, dă si mie o fărâmă din norocul tău să câștig și eu la LOTO 🙂
@alter ego, aiurea, nu vezi că nu câştig nici eu. 🙂
Mihai gandeste-te din papucii fetitei ca sa zic asa: seful iti spune ca iti va da un bonus la sfarsitul lunii fara sa il conditioneze in vreun fel atunci cand iti spune, iar cand acest moment soseste iti spune ca nu are cum sa iti dea pt ca ni ai putut sa atingi targetul. Reactia ta ar fi fost intr-adevar diferita, dar tot frustrare ai fi simtit. Fetita fiind mica si existand si lipsa de comunicare din partea mamei nu se astepta la asta, si situatia mai putea fi salvata daca in momentul in care mama a vazut ca fetita nu ajunge, ii spunea „pentru ca nu ajungi inca o sa pun eu cartela in aparat”. E o diferenta atunci cand comunici cu ei si ii tratezi ca pe niste oameni capabili sa inteleaga. Stii despre ce vorbesc pentru ca si tu faci la fel 🙂
@Luiza, se pare că nu am reuşit să transmit prin text că ceea ce am văzut eu nu mai ţinea de comunicare and shit. Ci de faptul că fetiţa îsi domina cu autoritate părintele. Care părinte doar se milogea de ea să „termine”. Exemplul tău cu şeful este bun, dar nu complet. În momentul în care ţi se promite un bonus, ţi se spune că îl vei lua doar dacă îţi atingi target-ul. Tu ca angajat, dacă ai un pic de creier, ştii foarte bine dacă l-ai atins sau nu. Deci de unde mai apare frustrarea, când ştii că nu l-ai atins?
Si circul asta pe care il faci tu aici e tot ceva de genul, doar ca nu te-as compara cu un copil de 3-4-5 ani pentru ca din punctul meu de vedere iti da clasa, si el si maica-sa.
@larisa, well… sunt într-o dispoziţie fenomenală, aşa că nu-ţi voi răspunde decât atat: cum spui tu, „păpuşe” mică, doar le ştii atât de bine pe toate.
Si daca vrei copii dresati, ia-ti un caine, nu mai face copii, ca si ei sunt tot oameni, nu iti sunt inferiori. Daca tu nu iti permiteai sa comentezi in fata alor tai si mergi in continuare pe principiul asta…apai tu ai o problema, nu mama respectiva.
@larisa, făptură deosebită adevăr grăieşte guriţa ta frumoasă. Dar am şi eu o curiozitate, spune-mi, doare?
Oooo, dar esti si badaran cand cineva nu e de acord cu tine! Barbat fatal!
@Nela, da, draguţa, iegzact. Dacă nu-ţi convine, poţi să scrii acasă. Sau să-ţi cauţi altceva de citit. Cum preferi.
E de bun simt cand asisti la astfel de scene sa iti vezi de treaba ta, de educatia copiilor tai nu sa te apuci sa comentezi pe net ce mare chestie si ce mare parinte esti tu. Pe genu Hei ia uite ce mare chestie am vazut eu, apucati-va si scrieti poate prind si eu ceva publicitate pentru blog. Uite ca nu e tocmai aiurea ce a facut copilul (depinde ce varsta avea). Plus ca un copil nu o sa-si spuna Vai sunt in public, cred ca nu ar trebui sa fac asta ! Toti retarzii s-au apucat de blog! Personal chiar cred ca esti retard si evident ca nu te citesc dar mi-a atras atentia articolul (hai sa numim asa jegul). Apoi ce te face pe tine expert in educatia copiilor ? Esti vreun guru in crestera copiilor? Sau daca al tau nu a facut asa, te-a facut automat parintele anului? Sper sa-ti cauti alt hobby, asta cu blog-ul nu prea e de tine…
Cel mai simplu e să educi copiii altora. Dacă mai aplici și metodă comparației la copii, înseamnă că nu ai habar despre ce vorbești. Da așa ca bârfă merge, important e să umplii pagină.
@Andrei, da, prietene, exact cum spui tu. Vezi că „umplii” e cu un singur „i”, eruditule.
Majoritatea copiilor fac astfel de ,,crize de personalitate, le spun astfel pentru ca asa le numesc parintii, dar de fapt, la aceasta varsta ei se formeaza prin modelare, iar modelul parental de negociere a conflictelor este cel dupa care reactioneaza si ei. Daca mama face crize de nervi cand discuta cu tata si fetita va face la fel. Daca tatal incheie o discutie cu o palma data mamei si baiatul va negocia de pe o pozitie de dominator in relatiile sale. Cred ca este una din explicatiile pentru asa zisa,,incapatanare”, iar cealalta este inexistenta sau inconsecventa parintilor in a aplica reguli.
Naspa sa fii parinte in ziua de azi.
Jumatate de internet iti spune politicos ca esti cretin daca iti lovesti copilul, cealalta jumatate mai putin politicos ca esti cretin daca nu.
Orice trecator are o impresie si tine sa o comunice, indiferent ca are/n-are copii/treaba. De la tanarul pufnitor cu „mie nu mi s-ar intampla asa ceva”, la baba cu „da de ce nu-i puneti doamna ceva in cap”.
Interesanta obsesia asta cu „in public” si „rusinea”, „asa ceva”. Imi aminteste de expresia preferata a invatatoarei mele semi-senile, repetata ad nauseam: „eu as fi intrat in pamant de rusine…”.
Suntem tare preocupati sa ne rusinam, la ale noastre/ale copiilor nostri in public, dar mai ales la actiunile altora, fie ei parinti sau copii.
parenting? ați rămas fără cuvinte în română sau vreți să păreți „cool”? nu mai puneți limba română pe altarul americanilor..
@Catalin Munteanu, m-ai uns pe inimă. Nu, frate, nu se poate până nu zicem ceva despre „parenting”. Altfel degeaba eşti părinte.
Multe opinii frate pe aici…..
Cred ca poate spune cineva daca si-a crescut bine sau nu copilul atunci cand copilul ajunge adult…..responsabil sau nu,educat sau nu,rasfatat sau nu,cu caracter sau nu,completati voi….
.eeeeeee dar daca sunt muuuuuulti de NU….
Oare acei parinti nu se vor gandi macar atunci…..-mai poate o palmulta la timpul ei nu ar fi corectat o greseala mica la 3 ani dar marela 18 ????
@Delia, pălmuţă zici? Eşti o mamă degenerată care vrei răul copilului tău.
Observ dle Vasilescu ca sustineti infocat „palmuta”, ceea ce cred ca nu v-ar strica nici dvs. Sunteti foarte curajos si priceput in spatele caricaturii pe care ati afisat-o, ca sa va recunoasca lumea pe strada. Acum, vorba bancului: ” iesi de sub pat si mai spune o data” ceea ce afirmi in articol. Fii curajos si spune la vedere ce gandesti, fa ceva ca sa schimbi lucrurile care nu-ti convin,nu e deajuns sa arunci vvorbe in aer.
@Nela, păi tocmai am făcut. nu ştiu dacă ai observat dar acest text a fost citit de nişte mii de oameni. Nu ţi se pare suficient de „la vedere”? By the way, eu nu i-am dat niciodată vreo „palmuţă” fie-mii, dar nu aş fi ezitat s-o fac dacă mi-ar fi cerut-o situaţia.
Nela daca ai copii jura-te ca nu ai dat nici macar o palmuta sau un tras de urechiuta…..
Daca ai si sunt mici,mici inca mai asteapta…..vine perioada negatiei,perioada cu minciunele,perioada da de ce?………perioada de adolescenta turbata( he,he cei trecuti prin asta stim)….mai vorbim dupa…
Daca nu ai si vorbesti despre ceea ce crezi ca va fi …..ohoho cati nu am crezut ca va fi lapte si miere,cati nu am jurat ca nu o sa ne pedepsim niciodata,dar NICIODATA copilul…..
Nu exista reguli general valabile pentru toti copiii. Depinde de personalitea copilului, de cea a parintilor si de societatea in care traim. Trebuie sa ne adaptam continuu. E foarte greu sa judeci alt om, fiindca nu ai trait si nu traiesti experientele lui de viata. Toti ne dorim ca parinti si ne straduim sa avem copii perfecti, dar nu exista asa ceva. Nimeni nu este perfect, nici parintii, nici copiii. Macar sa incercam sa fim noi ca adulti mai toleranti si sa ne invatam copiii la fel.
Nu sunt amatoare de carti ce te invata „cum sa iti cresti copilul” dar, daca ne referim strict la acest caz, criza copilului nu a fost generata de o excesiva razgaiala, ci mai degraba de o frustrare, de faptul ca nu a reusit sa faca ceea ce poate ca era un gest venit in ajutorul mamei care, avand mainile ocupate, nu putea sa introduca, cartela. Cred ca nu ne punem suficient de mult, in locul copilului, ca sa putem intelege faptul ca singura diferenta dintre noi si ei, este faptul ca adult fiind, poti – intr-o oarecare masura – sa iti gestionezi mai bine sentimentele. Si mie imi vine sa dau cu piciorul in podea, sa urlu sau sa mai scap un cuvant urat, atunci cand am de-a face cu diverse situatii care imi provoaca frustrari. Faptul ca sunt „mai mare” :), ma ajuta sa ma controlez. Copiii nu au aceasta capacitate, cel putin in primii ani. Deci, hai sa nu le punem etichete atat de repede. Cat despre „hemoragia” cartilor de parenting, ce sa zic? Ai mei nu au citit astfel de cărți si totusi am ajuns un adult normal, responsabil si moral. Mie, cele aproximativ „2” carti in domeniu, pe care le-am rasfoit, mai mult, nu au facut decat sa imi confirme ca ceea ce fac din instinct, este potrivit pentru copilul meu.
Prieteni care aveti impresia ca bataia e rupta din rai! Va zic eu ca nu e deloc! Nici macar alea doua palme care vi se par atat de nevinovate! E o mizerie odioasa care se transforma in trauma.
Copilul isi copiaza parintii in tot. Este chiar atat de simplu: el nu are inca discernamant sa invete ca a imparti jucariile cu alti copii e frumos, dar a le da o palma fiindca i-au luat jucariile fara sa intrebe nu e. Oare de ce? Pai a vazut la mamica lui ca atunci cand ceva nu ii convine, jap, o palma rezolva tot.
De asta suntem noi parinti, ca sa ii invatam sa deosebeasca ce e bine de ce e rau, nu sa ne asteptam de la ei sa stie deja toate astea.
Pentru cine nu stie sa comunice, pentru cine vrea sa isi inhibe copilul, pentru cine refuza sa inteleaga motivul din spatele actiunilor copiilor, palmele se justifica.
In Romania, copiii sunt tratati cu „taci din gura” si „nu” din oficiu. Trebuie incurajati sa gandeasca mai mult, sa se exprime mai mult, sa fie mai degajati, nu sa se fereasca arunci cand vad o mana pe sus, crezand ca vine peste capatana lor.
In continuare, voi toti astia care aberati pe aici ca nu sunteti de vina, mai analizati putin situatia cand dati vina pe ploaie ca sunt copiii vostri crizati! Lasati frustrarea si victimizarea la o parte ca nu va condamna nimeni pentru cum va cresteti odraslele. De aia ii zice critica obiectiva!
Ideea ca nu toți copiii au același caracter vrem sau nu vrem ,unii asculta de vb Bună alții îi pacalesti cu jucăria preferata sau mersul știu eu unde îi place,altora li se rupe ori cât l ai educa și i ai explica acasă, eu am 2 baieti și nu am făcut diferența în modul de a-i creste ,aceleași reguli de viata ,respect etc si nu sunt la fel deloc pt ca cel mik are alt caracter am încercat toate metodele tu zici una el zice 10 ca considera ca are dreptate la 6 ani …aceleași ca dzeu sa mă ierte dar dacă aveți rețete dați -le dar nu fctioneaza ka toți copiii,toți părinții vrem copii cuminți educați dar rezultatul nu e același mereu☺o zi bună va doresc
Sa va povestesc ce am patit acum 2 zile. Gasesc pe facebook un link cu un titlu interesant…despre copii si educatia lor. Il citesc si apoi citesc si comentariile, pro si contra. Ideea e ca autorul, entuziasmat de atentia care i se da, devine acid si uneori total necioplit la adresa celor contra si se comporta precum un copil care se tranteste si urla in strada atunci cand nu-i convine ceva. Dar el nu realizeaza asta, savurand avid atentia si polemicile pe care le-a starnit cu un articol pe al carei tema nu e specialist, calitatea lui fiind de baba care sta in fata blocului si comenteaza orice aparitie a vecinilor. Nu mai zic ca acest autor isi ignora total nevasta si fiica, viata lui fiind mult mai palpitanta online. Daca autorul considera ca n-am dreptul sa-mi dau cu parerea despre viata lui privata, asta trebuie sa inteleaga si el…ca nu se cade sa-si dea cu parerea despre femeia cu copilul din articol, deveniti peste noapte subiect national.
@Nela, vezi ce păţeşti dacă-ţi bagi nasul prin locuri unde nu te pricepi? Respectiv pe facebook şi pe bloguri. De-aia zic, ca să nu mai păţeşti din astea, musai să te întorci la cratiţă. E mai safe.
Misogin si increzut. Iar te trantesti pe jos ca personajul principal al articolului tau.
@Nela, îhî, aşa-mi place mie.
Cat caz s-a facut pe un moment inregistrat in goana, moment destul de intens ca sa dea drumul la robinetul cu comentarii. Adevarul e ca nimeni nu stie in ce fel de situatie era acea mama, de ce anume trebuia sa-si gandeasca cumparaturile pe mai multe zile si sa riste sa se intoarca cu un copil obosit, nimeni nu stie ce fel de metoda de educatie aplica si ce fel de zi sau zile au avut ea si copilul ei inainte de acest eveniment, etc. Lucrez in educatie si sunt satula de etichete. Din experienta, stiu ca un copil poate avea toane foarte proaste intr-o zi din varii motive, cine nu-l cunoaste gandeste ca e rasfatat, ca se vede cum e crescut acasa si tot asa. Acelasi copil revine a doua zi schimbat radical si brusc, parintii devin niste eroi iar el e un bun exemplu pentru generatia de maine. Numai intr-o singura scoala astfel de lucruri se intampla in fiecare zi. Nu mai judecati. Relatia cu copilul, mai ales cand stai cu el acasa peste zi, poate trece prin foarte multe faze. Si, mai ales, hai sa nu ne mai comparam copiii nostri crescuti exemplar, ca la carte, cu copiii altora. Fiecare are in spate o poveste si nu e necesar sa se justifice decat in situatii extreme.
Comentariu beton!13
Cu siguranta, de pe margine cu totii pot avea o parere..Ar fi fost mult mai interesant ca, in loc sa fie supuse oprobiului mama si fetita in cauza, ar fi incercat fiecare dintre comentatori sa faca un exercitiu de empatie..si ar fi inteles ca o mama, cel mai probabil obosita, daca nu chiar epuizata..( pt ca stiu cum e sa cari cumparaturi si un copil, dupa ce acumulezi tone de uzura cu nesfarsitele treburi gospodaresti) si da, a comis o eroare E ataaat de grav si de nefiresc?? Nu cred ca exista vreun parinte care sa fie absolut desavarsit in fiecare clipa..si sunt curioasa cat de bine reuseste un om sleit de puteri sa se impuna miraculos de eficient si savant in fata unui copil. Mi-ar fi placut sa citesc o abordare mai putin superficiala si mai putin condescendenta.
Si daca i-ar fi dat 2 palme te-ar fi multumit? Sau ai fi spus: ”ia uite si cretina asta bate saracu copil de fata cu toata lumea”. Eu am un baietel de 1 an si 3 luni. Nu intelege mare lucru asa ca ii explic ca la turci si totusi evit sa il ”ating” in public. Acasa il mai trag de ciuf foarte incet ( il deranjeaza gestul ) dar nu fac asta si in public pt ca ar incepe sa urle si mai tare si nu as rezolva nimic. Asa ca nu mai judecati degeaba…educatia nu se face numai cu bataie
Aseara vorbeau la „nea Marin” cateva mamici de copii autisti, vorbeau despre etichetele puse de cei din jur si despre „codamnarea” parintilor care nu isi stapanesc copii in public!!! Ce ne spui matale aici suna cu ce-mi spunea mie bunicul: „Ce bicicleta, ce plimbare, cand eram ca tine, pasteam oile!” Aloo, treziti-va!
Oai, ce de comentarii! Zau ca nu am rabdare sa le citesc pe toate, dar ai atins un subiect delicat.
De alaptarea in public ce zici? 😀
@Lady, am să zic dacă o să am vreodată ocazia să asist. Până acum, sincer, nu mi s-a întămplat. Deci pentru mine e doar la nivel de zvon.
Eu zic sa mai citesti despre tantrumuri cauzele aparitiei lor si abia apoi sa-ti versi naduful online.
Asta ca sa nu chiar credem ca nu te duce capul..
@Sonia, mărtusisesc cinstit că nu mă interesează nici cât negru sub unghie dacă crezi matale că mă duce capul sau nu.
deci limbajul dvs….nu mi-a placut, plus ca ati judecat aiurea comparand acel copil cu al dvs si cu dvs , fiecare copil este unicat, nu toti copii sunt bibelouri oricat de mult se straduiesc copii si nu il ultimul rand ar trebuie sa priviti obiectiv nu stiti nimic despre viata acelei femei poate a avut rabdare cu caru toata ziua si in acel moment s-a terminat….deci nu mai fiti asa subiectivi cu parentigul vostru pt ca nu se adapteaza la toti copii manusa
@manuela, deci, nu pot să citesc nimic ce începe cu „deci”. D-apăi să mai accept şi sfaturi de la cineva care vorbeşte aşa. Iar dacă mai aveam vreo îndoială, ţi-am citit şi restul comentariului. Nu vrei să te ocupi un pic de grmatică, înainte de sfaturile de „parenting”? Numa’ zic.
Ce usor e sa iti dai cu parerea cand n-ai copiii tai!
@Ana, ce uşor e să fii proastă când nici măcar nu citesti ce scriu. Ia mai încercă o dată.
Ce fel de blogger esti cu un astfel de limgaj. Articolul e penibil, exprimarea ta prin comentarii la fel.
@unparinte, deci tu laşi comentariu cu adresa de mail „[email protected]”, dar eu sunt bloggerul cu un „limgaj” nepotrivit. Să ştii că am ajuns la concluzia că proştii, ca tine, sunt cel mai distractiv lucru de pe lumea asta. Mă distrez bine de tot cu blogul ăsta. Nu există zi făra un specimen de genul tău. Nu am timp să mă plictisesc.
Asa Mihaita tata… Imprastie ura, ca poate-si face vreunul timp si te cauta…
@Raluca, m-am tot gândit dacă meriţi un răspuns. Nu meriţi.
De tantrumuri ai auzit??? Se fac la o varsta micuta si nu ai amintiri de la acea varsta! Nu stii cum a facut fii- ta ca a stat nevasta- ta cu ea! Numai ea stie prin ce a trecut! Sa impui respect copilului….da tu respecti copilul??? Respectul nu se impune respectul se ofera pt a- l primi inapoi! Ceea ce a facut fetita ” circul ” e o criza normala de tantrum care a fost , cel mai probabil , cauzata de frustrarea de a nu putea ” baga calteia” ! Si tu ca adult te enervezi si probabil te manifesti mai mult sau mai putin sonor! Pt un adult de ce ar fii normal si pt un copil condamnabil?
Uaau!!!!! M-ai lăsat paf! Ai o teorie „geniala”!!! Câți copii ai crescut? Sau poate sunt trecuți de 30 de ani copiii tăi, in cazul acesta iti pot intelege „ratacirea”.
@Alina, uaaau, ce-mi plac oamenii care vorbesc fără măcar să citească textul. Adică proşti.
M-am distrat! Pe bune! Si nu atat citind editorialul(vedem minunatii d-astea peste tot, fiecare cu „parentingul” sau) dar reactiile au fost waaaaw
@cris, mno, atunci e bine. 🙂
Sincer, iti doresc si tie sa treci prin asta si apoi sa comentezi asupra acestui lucru. Eu am o fetita care face crize de isterie aproape zilnic, din rahaturi. Desi ii explic, este mult prea mica sa inteleaga de ce nu e bine sa faca un lucru. Crizele au inceput cred ca in jurul varstei de 1 an. Ea este o fire f energica si banuiesc eu ca din cauza asta are si aceste iesiri.
In cazul prezentat de tine, sincer nu cred ca mama se milogea de fata, ci incerca sa ii explice pe un ton bland ce si cum.
Ar fi fost mai bine sa o ia la bataie sau sa urle la ea? Crezi ca tu sau restul lumii v-ati fi simtit mai bine sa vedeti cum o plesneste pe cea mica sau cum urla la ea de incremeneste copilul? Sincer, nu cred. Iti trebuie sange sa te abtii sa nu dai cu copilul de pamant in momentele alea, trust me!
In plus, nu rezolvi absolut nimic urland la copil, din contra, va incepe sa se isterizeze si mai tare.
@Laura, ce mişto este când îţi explică oameni care n-au fost de faţă cum cred ei că au stat lucrurile şi ce prost eşti şi că ţi s-a părut. Ooook, multă baftă cu fiica ta cea prea energică. Cum ar fi să încep să-mi dau şi eu cu părerea despre ea acum, deşi nu sunt acolo? Dar, desigur, eu ştiu mai bine. Aşa vă mai place să vă căcaţi pe voi, ceva de speriat.
Laura, la varianta „pleci repede cu copilul de mana” te-ai gandit ? Sau ceilalti din jurul tau nu conteaza. Conteaza ca ai tu o problema si trebuie sa o rezolvi acolo.
nu inteleg de ce vorbesti urat cu aproape toti cei de aici. limbajul tau este mai grav decat toate opiniile contra. stiu, o sa raspunzi ca si altii fac-si-spun-si-dreg, dar cred ca important este ce faci tu, care ai inceput acest dialog de pe un piedestal de tatic cu principii sanatoase. inca nu ai raspuns (cred) la intrebarea pe care ti-au adresat-o mai multi cititori: de ce ai postat asta, ti-ar fi placut sa o vezi pe mamica dand in public in copilul ei?
@Amalia, păi sunt la mine acasă şi răspund cui am eu chef. Iar întrebarea ta e jenantă. O să-ţi răspund doar pentru că mă plictisesc. Cum plm să-mi placă să văd că dă în copil? Mi-ar fi plăcut să nu ajungă în situaţia respectivă.
:)) sa traiti! ce intrebare jenanta am pus:)) dar macar eu raman imbracata si jenanta, in timp ce tu iti dai chilotii jos in spatiul virtual:)) esti jenant fara chiloti si foarte amuzant! va las, fratilor, mai rar asa un circ! clovnul principal imprastie cu injuraturi in loc de bomboane si tine o pancarta pe care scrie plm, ca doar e circul lui! out of here! :)))))
@Amalia, măcar ai înţeles din prima ce ţi-am sugerat. Nu e rău. Pa, pa!
Bai naucilor care tot zguduiti tastaturile nervosi pe aici!! In primul rand sunteti pe o alta planeta se pare, sau intr-un alt mileniu (mileniul 2 mai exact, secolul 19-20). Acum sunt alte timpuri, daca vrei sa faci din copilul tau un lider trebuie sa-l inveti (chiar daca pare dur sau nesimtit cu ceilalti) sa CEARA si sa IMPUNA! Nu e nimic rau in a cere isteric (cu parintii in schimb da, e exagerat si ar trebui un pic corectati la aspectul asta). Insa in raport cu ceilalti (la gradinita si mai apoi in scoala) trebuie sa fie agresiv oameni buni, timpurile nu mai sunt asa blande cu noi. Care e crescut cumintel si la locul lui ajunge un cumintel angajat, care se smiorcaie apoi frustrat ca nu-i foloseste diploma la nimic. Uitati-va si voi in jur cum e construita lumea – e infinit mai profitabil mai tarziu in viata sa manipulezi decat sa buchisesti acolo pe sina ta o meserie si sa staaaai ca un iobag bleg toata viata ta pana intri in sicriu. Sa va fac comparatii intre ce inseamna sa fii avocat, bancher sau in politica cu ce inseamna a fi un smiorcait de ingineras, profesoras, medic etc? Ia si educa-ti tu pe fiica-ta cumintica si docila, nu fi permisiv cu toate cererile ei si iti garantez ca-ti vei aminti candva cu parere de rau de vorbele mele!
@Raluca, yup, multumim că ai apărut să ne luminezi. Acum te du de unde ai venit. Multumim.
Mda, n-ai inteles nimic. Succes in cresterea fetitei tale. Parca te vad peste vreun deceniu, perplex si nedumerit de ce-i batjocorita si manipulata de toti in viata…
@Raluca, da, da, și mie mi-e frică de asta. Parcă o văd pe fiică-mea pe la 30 de ani manipulată de toți. Fuck, ce vă mai place să vorbiți prostii.
Ceea ce ai vazut se numeste tantrum. Teoria spune ca e bine sa lasi copilul sa se descarce in clipa aia, altfel o sa tina in el nemultumirile si se va manifesta mai tarziu, cand nu mai poti sa il iei pe sus si sa il impiedici a face vreo prostie.
In momentul ala, pentru fetita respectiva, sa treaca ea cartela era telul suprem, intreaga lume a ei.
De acord ca parentingul asta are tendinta sa ocupe mult loc fara rost. Despre situatia de la metrou eu vad asa: copila s-a simtit nerespectata si reactia ei e normala. Cum ar fi fost sa iti ia tie cartela din mana? Cum ar fi fost sa-l vezi tu pe adultul tau, parintele tau, ca zmuceste (sau smuceste, ca nu mi-e clar acuma ?) cartela din mana si face el in locul tau? Nu ai fi inteles un mesaj de genul „daca face aultul in locul meu inseamna ca eu nu sunt bun sa fac asta suficient de repede si bine”?
Acuma pentru parinte, e normal sa se enerveze. Nimeni nu are rabdare la nesfarsit tot tmpul. Dar, una e enervarea si alta e cum te porti cand te enervezi. Poti sa te porti civilizat, ne-brutal si cand te enervezi – chestiile astea se pot invata oricand – pentru asta exista autocunoastere si psihoterapie (nu, nu sunt pentru a trata bolnavi). In concluzie, de acord cu tine, daca ai un copil care se poarta asa, atunci tu ca parinte ai nevoie sa te uiti la tine. Si daca ai un copil care nu se poarta asa, atunci poate vrei sa verifici prin ce „metoda” a ajuns sa nu se poarte asa (sa ajungi la un comportament civilizat prin metoda invinovatirii sau rusinarii, personal, nu mi se pare o solutie functionala).
Noh, am zis si io ceva.
Sau nu lasa in plm teoria si cartile si documenteaza-te mai mult, ca nu strica.
Fiecare părinte are copilul pe care îl merită!
Ce trist sa spui asta.
Ce articol de doi lei! Te crezi centrul universului si crezi ca toti ar trebui sa fi ca tine si familia ta, altfel sunt gresiti? Chiar crezi ca toti copiii sunt la fel? Pe bune? Ei afla ca unii mai intra si in crize de opozitionism. Si poate ca nu e nimic gresit in abordarea de parenting a parintilor lor. Mai citeste, mai discuta cu psihologi, ca poate asa te mai dumiresti. Nu baga toti parintii si copiii in aceeasi oala, ca nu mai suntem pe vremea comunismului, sa crestem o natie de roboti, spalati pe creier, catelusi docili si fara personalitate.
Am 3 copii. Primii 2 au crescut ca la carte, unde îi puneam acolo stăteau, ceva de genul. A venit al treilea, încă din sarcina a fost agitat. Are 2a6l și dacă nu facem ca el face crize de nervi, plânge câte o ora, se tăvălește pe jos. Eu i-am crescut pe toți 3 doar. Când vedeam un copil așa de năzdrăvan spuneam ca părinții sunt de vina, ca dacă ar fi fost al meu i-as fi arătat eu lui alintatura. Nu este așa simplu, din păcate. În seara asta a adormit dezbrăcat complet pentru ca așa a vrut el. I-am pus scutec cu forța și a plâns 20 de min sa i-l dam jos. I l-am dat jos. A adormit imediat și i-am pus scutecul în somn. Cum ar fi trebuit sa reacționez altfel?
Și al meu ar fi reacționat ca fetița aceea.
Isteria nu exista daca nu e cineva sa o perceapa sau care sa reactioneze la ea, eventual tot cu isterie sau violenta. Probabil esti mai marcat decat doamna de la metrou care a avut o discutie acasa si n-a lasat momentul sa treaca neobservat. Prefer sa am un copil care sa faca isterii decat unul care sa asculte de frica. Bineinteles, ideal e sa inteleaga situatia dar daca conextul nu permite (copil obosit sau flamand) mai bine il las sa dezlantuie jihadul si sa nu ma pun la minutea lui. Cand se linisteste va intelege ca a gresit. In criza nu dai lectii, ca nu le serveste nimeni, nici adultii dar mai ales copiii.
nu Judecati,crize de genul acesta pot aparea si in cazul unei probleme medicale a copilului,nu aveti de unde sti.
Postare mai veche, comportament foarte actual. Pana de curand nici nu stiam ce dracu e ala tantrum; inainte se zicea simplu, razgaiala si istericale. Dar daca s-ar zice asa ar fi destul de clar cine e de vina, parintii idioti, asa ca acum se vorbeste stiintific ca sa para ca e de la natura.