Auziţi, voi aveţi prieteni care nu răspund la telefon? Dar aşa, pe genul că de nouă ori din zece îi sunaţi de pomană, doar ca să vă faceți nervi. Aveţi?
Ei bine eu am un deştept din ăsta. Şi mi-e chiar prieten bun. Adică pot să-l rog cam orice, dacă-i stă în puteri, mă ajută. Totul până la telefon. Nu ştiu ce naiba face, cum îl ţine, dar de răspuns nu răspunde aproape niciodată. De multe ori îmi imaginez cum se uită la ecran în timp ce sună telefonul şi-şi zice: iar mă sună, frate, ăsta? N-am chef să-i răspund. Doua-trei zile mai târziu mă apelează el: m-ai sunat?
Da, coaie, te-am sunat. Dar asta era acu’ aproape o săptămână.
Partea mișto este răspunsul la întrebarea frate, dar tu de ce nu răspunzi niciodată la telefon? Justificările sunt adevărate eseuri sau opere de artă. De la clasicul am avut treabă, până la eram în jungla amazoniană și tocmai atunci mă atacaseră un șarpe Boa, patru leoparzi și-un tigru, orice răspuns este posibil. Practic de fiecare dată când îl întreb, stau cu emoții și sufletul la gură, așteptând să aud prin ce noi aventuri a mai trecut, în încercarea lui disperată de a răspunde la blestematul de telefon, care de fapt sună lângă el, pe masă.
Fix asta s-a întâmplat acum. Sunt la o bere şi l-am sunat, în ideea să vină şi el. Ia ghiciţi dacă mi-a raspuns. Exact.
Profil de Facebook nu are (de fapt are, dar îl deschide doar de Paşte şi de Crăciun), iar s-o sun pe nevastă-sa ca să-l scot pe el în oraş, mi se pare de căcat. Aşa că, sunt nevoit să apelez la metoda asta: Alexandru, vezi bă că suntem la bere, răspunde în plm la telefonul ăla!!!
Update: o să renunţ la telefon. Blogul este mult mai eficient. Zece minute mai târziu m-a sunat. Nu vine la bere. Explicaţia: se duce să-şi facă o chestie pe faţă. Don’t ask!
Foto by Flickr
3 bucati intr-o zi… Ioi…
#upprann, de nevoie. 😉
Cu ocazia asta: Radule, baga-ti telefonu in cur si pune-l pe vibratii ca de 3 zile te caut! :))
@upprann, pai de ce nu zici ma asa?
Raduleeee, raspunde ma la telefonul ala!!!
:)) Prea amuzant, chiar nu m-am putut abtine sa nu las un comentariu.
Cunosc si eu specimenul… mai am o prietena, care ma suna, ii resping, iar cand o sun eu, imediat la 3 secunde, ii ia cateva minute pana raspunde, de parca si l-ar arunca in zare si dureaza pana il gaseste.
@Scorpya Cristina, daaaaaa, stiu ce zici. Si eu sunt curios ce se intampla? Ai intrebat-o?
Oooo daa, articolul asta m-a uns pe suflet. Am si eu trei astfel de specimene ( printre care si barbatul me, care isi lasa tel in geaca, geaca pe hol si el se joaca la computer), am o foarte buna prietena care il tine in sertar la birou si ea coboara la tigare…cand iti arde buza nu raspunde….urasc chestia asta din tot sufletu. Frate daca ai telefon mobil ia-l draku cu tine daca nu renunta la el .
@Carmen, exact, exact. Despre asta vorbim.
Asta e ca aia de pe timpul lui Ceasca: de ce au unii geanta diplomat?
– Degeaba..
Haioasa este o colega de serviciu a sotiei care, cand intra in tura, se schimba si lasa mobilul in vestiar! -Lasa, fata, daca ma cauta cineva, ma gaseste….
@Gusi, corect. Ce atatea telefoane si apeluri.
Io-s una din aia care nu raspunde la telefon….. Odata m-au cautat disperati o zi intreaga pe toate telefoanele (fix, mobil, mobilul fiica-mii), pina m-am trezit cu ei la usa…. Au crezut ca am murit de la gaz….
@Roxana, ce bine este sa avem impresii si din partea adversa. 🙂
Fac asta din mai multe „motive”: il uit pe unde apuc (faza cu uitatul in haina il „practic” si eu), n-am ce sa-i spun celuilalt asa ca n-am de ce sa raspund sau am momentele mele de solitudine (cind am inundat magazinul de la parter)….
@Roxana, da, stiu, voi cei care nu raspundeti aveti cele mai variate si intemeiate motive. :d
scuze … O „practic”
Am telefon mobil, dar asta nu inseamna ca trebuie sa raspund oricui, in orice moment. Raspund cand vrea pula mea, daca vrea. Starea me de spirit este mult mai importanta.
Poate sunt prost dispus si nu am chef sa vorbesc. De ce pula mea sa ma pun eu pe locul 2, sa raspund la telefon, sa ma prefac ca totul este ok si sa ascult ce pula mea vrei tu sa imi zici? Exista un moment pentru toate si poate acum nu este momentul sa raspund.
Mi-ar placea enorm sa dispara telefoanele mobile, sa ramanem cu fixu si cu corespondatu prin posta.
@georgepre, cred ca mai trebuie sa citesti articolul o data. Nu are legatura ce spui tu cu ce am scris eu. De noua ori din zece, intelegi?
Daca nu mi-ar raspunde cineva 9/10, nu as mai suna. Ever. Nici daca i-as vedea casa arzand, n-ar avea rost.
@georgepre, 😀
Chiar dacă te citesc de ceva vreme ăsta e primul comentariu ,dar la articolul asta nu pot să mă abţin pentru că la capitolul ” de negăsit la telefon” nevastă-mea e campioană absolută….dacă e sunată când e la muncă în cel mai bun caz apelantul are parte de un „în aşteptare” şi trăieşte cu speranţa că o să fie şi el băgat în seamă (agasant pentru mine e că se întâmplă destul de des să mă sune patronul firmei unde lucrează şi să mă întrebe ce ştiu de ea că nu-i răspunde , şefu’ fiind un moşulică de 80+ care ţine morţiş să-mi povestească ce a facut în ultimii 20j de ani).Ajunsă acasa şanse de a răspunde la telefon sunt cu minus…”aparatul” se ascunde la fundul paporniţei pe care ea o numeşte geantă cât mai departe de locul în care se află doamna.Cu toate că suntem căsătoriţi de 21 ani nu înţeleg cum atunci când o sună soacră-mea e fix cu degeţelu’ fix pe butonu’ verde !!!!
@Decebal, aia cu soacra din final, a fost geniala. :))))
In cazul dvs e simplu. Cand aveti nevoie de sotie, sunati-o pe mama si rugati-o sa-i comunice sotiei sa va sune 🙂
Trebuiesa avem si un prieten din asta, altfel ptr ce ne am face griji ? 😀
Scuze de scris. ma grabeam….
🙂
Parca as vrea sa-mi fac griji pentru alte chestii. 😉
daca m-ar suna autorul sau vreunul din comentatorii articolului , nu as raspunde. tema articolului este buna, dar abordarea tine de conflictul minte-inima.
@egabrielita, fix de conflictul minte-inima. Eu zic ca un pic de tot, nu foarte mult, tine si de istoria religiilor. Sau de puterea vindecatoare a gandurilor.
acelasi lucru si cu comentariile: „comentariul tau este in asteptare”. adica ce asteapta si de la cine? cine e in rolul lui Dumnezeu???????
@egabrielita, da, exista un dumnezeu mai mic asa (cat sa-l bagi in buzunar) care aproba comentariile de pe blog. Il tin eu prizionier. Dar sa vezi ce, odata ce ti-a aprobat un comentariu, celelalte nu mai intra in „jurisdictia” lui. Un adevarat miracol.
sper ca nu acea caricatura este cel ce scrie si aproba comentariile.vreau sa cred ca niciunul dintre comentatori nu se ploconesc in fata caricaturii, uinind cont de indemnul: „sa nu-ti faci chip cioplit”la care sa inchini. si acest comentariu va fi in asteptare. bine ca il citeste cine trebuie.
@egabrielita, sa vezi chestia dracului, ba chiar este cel care scrie. De aprobat comentariile, ti-am explicat mai inainte ca o face dumnezeul ala mic pe care il tin prizionier. Esti un pic dusa cu capul, dar tare m-ai mai distrat.
Acum imi pun intrebarea, eu de ce as raspunde prietenilor cand ma suna daca ei nu-mi raspund mie cand ii sun? Concluzia e clara, desfintam telefonia mobila 🙂
@Mel, nici macar nu ar fi asa rau.
las un raspuns aici….asa pentru cultura generala….TELEFONUL ESTE OBLIGAT SA SUNE!!!!! proprietarul…NU este obligat sa raspunda!….este optional!…..si ar trebui sa stim toti asta!
@doroftei, mda. Exact despre asta vorbeam in articol. Not.
Hahahahahahaaa!!!!! Asa sunt eu, nu raspund la telefon, urasc telefonul si mai ales comunicarea prin intermediul lui. Pana mea….daca ma poti suna inseamna ca inca esti aproape viu, deci nu e o urgenta :))))
@Denisa, si dacă zac rănit intr-un şanţ?